3r-42/26 — Contestarea actului administrativ

La data de 21 august 2023, Buga Nicolae și Buga Radu, au depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei și Consiliului comunal Lozova r-l Strășeni cu privire la anularea actului administrativ și obligarea la acțiune.

Prin hotărârea din 4 iulie 2025 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Buga Nicolae și Buga Radu către Primăriei și Consiliului comunal Lozova r-l Strășeni cu privire la anularea actului administrativ și obligarea la acțiune.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii din 4 iulie 2025 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, la data de 30 iulie 2025, Buga Nicolae, fiind și reprezentant prin procură a lui Buga Radu, a depus cererea de apel nemotivată, solicitând casarea integrală a hotărârii, și emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a declarat inadmisibil apelul depus de Buga Nicolae, împotriva hotărârii din 4 iulie 2025 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, pe motiv că apelantul nu a prezentat motivarea apelului în termenul stabilit de art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

La data de 15 ianuarie 2026, Buga Nicolae, a depus recurs împotriva încheierii din 13 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea încheierii din 13 august 2025 a Curții de Apel Centru, repunerea în termen pentru prezentarea motivării apelului cu reluarea procedurii de apel.

În motivarea recursului, a invocat că dispozitivul hotărârii contestate cu apel a fost pronunțat la data de 04 iulie 2025, pe care recurentul Buga Nicolae la primit în aceiași zi. Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 30 iulie 2025 recurentul a depus apelul nemotivat, după care urma să depună apelul motivat în termenul prevăzut de lege sau până la prima 1 ședință de judecată în instanța de apel, după cum s-a menționat în apelul nemotivat.

A mai indicat recurentul că a fost în imposibilitate să depună apelul motivat din motive independente de voința sa și anume, deoarece o perioadă îndelungată de timp a fost bolnav, (având în vedere și vârsta înaintată) astfel a anexat la recurs și cererea de apel motivată și documentele medicale.

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic”

Prin prisma art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ prevede că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ prevede că: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).

Art. 232 alin. (2) din Codul administrativ prevede că: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată”.

Art. 223 din Codul administrativ prevede că: „Hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum şi numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96–114.„

Art. 96 alin. (1) şi (2) din Codul administrativ statuează că: „(1) Notificările şi comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură. 2 (2) Autoritățile publice trebuie să se asigure că participanții la procedură indică, în cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum şi modalităţi alternative.”

Art. 97 alin.(1) şi alin. (3) lit.d) din Codul administrativ prevede că: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: notificare prin act de recunoaștere a recepționării; notificare prin poștă cu act de notificare; notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate”.

Art. 24 alin. (1) din Codul administrativ prevede că: „Participanții la procedura administrativă şi procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile şi să îşi îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”

Prin hotărârea din 4 iulie 2025 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, cererea de chemare în judecată depusă de Buga Nicolae și Buga Radu către Primăria și Consiliului comunal Lozova r-l Strășeni cu privire la anularea actului administrativ și obligarea la acțiune, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 30 iulie 2025, Buga Nicolae şi Buga Radu, au depus cererea de apel nemotivată, solicitând casarea integrală a hotărârii, și emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii (f.d. 110-113, vol. II).

La 02 septembrie 2025 prin intermediul poștei terestre (f.d. 109) a fost expediată participanților la proces copia hotărârii motivate, care a fost recepționată de către Buga Nicolae la 09 septembrie 2025 (f.d.116).

Astfel, termenul de prezentare a motivării apelului, fiind de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate, a început să curgă de la data de 10 septembrie 2025 și a expirat la 09 octombrie 2025.

Raportat la cele expuse supra, este cert că legiuitorul a prevăzut depunerea apelului separat de motivarea acestuia, respectiv, termenul de declarare și cel de prezentare a motivării apelului curg din momente diferite.

Astfel, completul menționează că, exercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage 3 decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen.

În circumstanțele descrise, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că motivarea apelului împotriva hotărârii din 04 iulie 2025 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, nu a fost prezentată instanței de apel așa cum prevede norma legală indicată la pct. 13.

Astfel, ținând cont de circumstanțele faptice reținute și prevederile legale citate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că Buga Nicolae, nu a depus apelul în termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ. Acesta fiind depus la data de 12 ianuarie 2026, în afara termenului.

Cu referire la argumentul recurentului că a fost în imposibilitate să depună apelul motivat deoarece o perioadă îndelungată de timp a fost bolnav, Completul notează că din certificatele medicale anexate la cererea de recurs (f.d. 151-152, vol. II) nu rezultă că recurentul s-ar fi aflat în staționar, și astfel, în imposibilitate în perioada 09 septembrie 2025-09 octombrie 2025, să depună cererea de apel motivată. Mai mult, certificatele medicale eliberate, se referă la o altă perioadă de timp.

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că, Buga Nicolae, a fost reprezentat de avocatul Dionisie Vition (mandatul Seria MA nr. 1802204 f.d.57, vol. I), care a recepționat copia hotărârii motivate la 13 septembrie 2025 (f.d.122, vol. II), însă nu a depus cererea de apel motivată, deși, a fost împuternicit cu dreptul de a contesta hotărârea judecătorească.

Cât privește solicitarea recurentului cu privire la repunerea în termen a cererii de apel, Completul reține că în virtutea prevederilor art. 116 alin. (2) Cod procedură civilă, în coroborare cu art. 195 Cod administrativ, competența de a soluționa cererea de repunere în termen a apelului revine instanței de apel, ca instanță competentă, și nu instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază, că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale.

Reieșind din cele expuse, se constată temeinicia încheierii instanței de apel, deoarece recurentul/apelantul nu a prezentat motivarea apelului în modul stabilit la pct. 13, fapt pentru care survin consecințele prevederilor pct. 12. Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților 4 Fundamentale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

De asemenea, actele cauzei, denotă faptul că, apelanta/recurenta, nu a întreprins acțiuni concrete de a se informa despre derularea examinării cauzei din momentul depunerii apelului nemotivat. Deși, atunci când persoana interesată, inițiază o cale de atac, în contencios administrativ, obligațiile procedurale sunt angajate în mod automat. În calitatea sa de reclamant, acesta, avea obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

În context, completul amintește că art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile şi obligațiile sale cu caracter civil. Curtea a relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanţă” nu este absolut. În această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către declarat de către Buga Nicolae împotriva încheierii din 13 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizie este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 5