2ra-81/26 — Constatarea aplicării ilegale și neconstituționale a arestului preventiv, repararea prejudiciului moral

La 14 februarie 2023, Andrea Pasquini a depus cerere de chemare în judecată împotriva Președintelui Republicii Moldova, Parlamentului Republicii Moldova, Curții Supreme de Justiție, Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău privind constatarea aplicării ilegale și neconstituționale a arestului preventiv, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 23 mai 2023 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Andrea Pasquini.

Prin decizia din 18 ianuarie 2024 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul declarat de Andrea Pasquini, reprezentat de Nicolae Daniliuc și s-a menținut hotărârea din 23 mai 2023 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

La 20 martie 2024, Andrea Pasquini, reprezentat de Nicolae Daniliuc, a declarat recurs împotriva deciziei din 18 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bălţi, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii din 23 mai 2023 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, şi a deciziei din 18 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bălţi, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2026 a Curții Supreme de Justiție recursul depus de Andrea Pasquini, reprezentat de Nicolae Daniliuc, împotriva deciziei din 18 ianuarie 2024 a Curții de Apel Bălți a fost declarat inadmisibil.

La 30 ianuarie 2026, Curtea Supremă de Justiție a recepționat și a înregistrat cererea de recurs declarată de Andrea Pasquini, reprezentat de Nicolae Daniliuc, împotriva deciziei din 18 ianuarie 2024 a Curții de Apel Bălți, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei din 18 ianuarie 2024 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii din 23 mai 2023 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

Conținutul cererii de recurs din 30 ianuarie 2026 declarată de Andrea Pasquini, reprezentat de Nicolae Daniliuc, împotriva deciziei din 18 ianuarie 2024 este similară după conținut celei din 20 martie 2024. Suplimentar recurentul a indicat că un judecător al Curții Supreme de Justiție nu ar fi avut dreptul să 1 participle la emiterea încheierii Curții Supreme de Justiție din 28 ianuarie 2026 și că despre pretinsele ilegalități vor afla instituțiile Uniunii Europene. La fel, în vedere justificării depunerii repretate a recursului a invocate prevederile art. 401 din Codul civil.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.”.

Art. 433 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Art. 401 din Codul civil: „(1) Cursul prescripţiei extinctive se întrerupe: a) printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, expres sau tacit, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia. Constituie acte de recunoaştere tacită executarea parţială a obligaţiei, achitarea, în tot sau în parte, a dobînzilor sau a penalităţilor, constituirea unei garanţii, solicitarea unui termen de plată, declararea compensării şi alte asemenea manifestări care să ateste în mod neîndoielnic existenţa dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia; b) prin înaintarea în modul stabilit a unei cereri de chemare în judecată, de arbitrare, a unei cereri de eliberare a ordonanţei judecătoreşti sau a unei alte cereri în organul jurisdicţional competent; c) prin înaintarea în modul stabilit a unei cereri de admitere a creanţei în cadrul procesului de insolvabilitate, precum şi a cererii de intervenţie în cadrul procedurii de executare silită în curs pornite de alţi creditori; d) în alte cazuri prevăzute de lege. (2) După întreruperea cursului prescripţiei extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs pînă la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie extinctivă. 2 (3) În cazul survenirii circumstanţei indicate la alin.(1) lit.a), începe să curgă un nou termen de prescripţie extinctivă chiar dacă circumstanţa survine după expirarea termenului de prescripţie extinctivă. (4) În cazul întreruperii în temeiul alin.(1) lit.b), noua prescripţie extinctivă a dreptului de a obţine executarea silită nu va începe să curgă cît timp hotărîrea de admitere a acţiunii ori ordonanţa nu a rămas definitivă. (5) În cazul întreruperii în temeiul alin.(1) lit.c), prescripţia extinctivă va reîncepe să curgă de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanţei rămase nesatisfăcute.”

În sensul art. 434 alin. (2) din Codul de procedură civilă, termenul de recurs de două luni este un termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 18 ianuarie 2024 și notificată reprezentantului recurentului, avocatului Nicolae Daniliuc, prin e-mail, la 19 martie 2024 (Încheierea nr. 2ra-355/24, §32).

Din aceste considerațiuni, termenul de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți pentru Andrea Pasquini s-a împlinit la 20 mai 2024.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază critic poziția recurentului că în privința termenului pentru depunerea cererii de recurs din 30 ianuarie 2026 urmează a fi aplicată prevederea art. 402 din Codul civil.

Or, termenul de declarare a recursului, reglementat la art. 434 din Codul de procedură civilă reprezintă un termen de procedură, în care nu se admite repunerea. Pe de altă parte, art. 401 din Codul civil vizează reguli aplicabile termenelor de prescripție, nu și celor procedurale.

În aceste condiții, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 ianuarie 2026 a fost soluționată cererea de recurs formulată de Nicolae Daniliuc, în interesele recurentului Andrea Pasquini. 3

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;

La nivel de principiu, aceasta exprimă principiul unicității exercitării căii de atac. Dreptul de a declara recurs nu este un drept care poate fi reînnoit de fiecare dată când partea reformulează critica sau găsește argumente noi, ci o un drept procedural unic, ce se consumă prin sesizarea instanței de recurs și prin examinarea recursului declarat. Din acest motiv, după ce recursul a fost examinat, partea nu mai poate investi din nou aceeași instanță, în aceeași cauză și împotriva aceluiași act, cu un nou recurs, chiar dacă îl prezintă într-o redactare diferită sau încearcă să-l întemeieze pe alte argumente.

În jurisprudența Curții Supreme de Justiție (pct. 32 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de recurs nr. 5 din 11.11.2013), la fel a fost statuat că în virtutea principiului unicității dreptului la calea de atac, dreptul de a exercita recursul este unic și se epuizează odată cu declararea lui.

Elementul central al textului normei de la art. 433 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă este sintagma „după ce a fost examinat”. Ea confirmă că inadmisibilitatea operează în situațiile recursurilor formulate după examinarea unui recurs anterior.

În aceste condiții, odată ce Curtea Supremă de Justiție a soluționat cererea de recurs formulată de Nicolae Daniliuc, în interesele recurentului Andrea Pasquini împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 18 ianuarie 2024, aceeași parte nu poate depune o nouă cerere de recurs împotriva aceleiași decizii în fața aceleiași instanțe. Or, după emiterea încheierii Curții Supreme de Justiție din 28 ianuarie 2026, dreptul de recurs a recurentului Andrea Pasquini este epuizat.

În astfel de situații, intervine temeiul de inadmisibilitate prevăzut la art. 433 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, fiind considerat că recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. d), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de către Nicolae Daniliuc, în interesele recurentului Andrea Pasquini. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 4