2r-126/26 — Încasarea datoriei

La 21 septembrie 2022, Vasile Pșederschi a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Pădure privind încasarea datoriei.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 11 iulie 2025, a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Vasile Pșederschi.

La 07 august 2025, Vasile Pșederschi a depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 11 iulie 2025, solicitând scutirea de la plata taxei de stat, admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea solicitării de scutire de la plata taxei de stat a invocat prevederile art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă și faptul lipsei surselor financiare din motiv că nu este încadrat în câmpul muncii și nu dispune de careva venituri (f.d. 167).

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 25 noiembrie 2025, a fost respinsă scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel și nu s-a dat curs cererii de apel, comunicând despre necesitatea achitării taxei de stat în mărime de 83 189,48 lei și prezentarea unei cereri de apel suplimentară ce conține esența și temeiurile apelului, motivele de drept pe care se întemeiază apelul și probele invocate în susținerea apelului, acordând un termen de 10 zile de la data recepționării încheierii.

În partea respingerii cererii de scutire de la plata taxei de stat, instanța de apel a reținut că simpla invocare de către apelant a faptului că nu este încadrat în câmpul muncii și nu realizează venituri nu este de natură să demonstreze incapacitatea de plată a taxei de stat. În lipsa anexării unor înscrisuri justificative care să reflecte situația materială și să confirme imposibilitatea achitării taxei de stat, nu poate fi reținută existența unei stări financiare precare. Prin urmare, apelantul nu a prezentat probe necesare, pertinente și concludente care să confirme imposibilitatea achitării taxei de stat la momentul depunerii cererii de apel, or, adoptarea soluției privind scutirea de la plata taxei de stat nu este posibilă, numai pe baza unei solicitări privind scutirea de plata taxei de stat. 1

Prin încheierea din 24 martie 2026 Curtea de Apel Centru a restituit apelul declarat de Vasile Pșederschi împotriva hotărârii Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 11 iulie 2025.

La 02 aprilie 2026, Vasile Pșederschi, reprezentat de avocatul Ion Cernolev, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 24 martie 2026, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate și remiterea cauzei spre reexaminare instanței de apel, invocând că instanța de apel a restituit cererea de apel pentru neprezentarea dovezii de achitare a taxei de stat în sumă de 83 189,48 lei, deși, odată cu depunerea apelului, a fost formulată cerere de scutire de la plata taxei de stat, întemeiată pe situația materială precară a apelantului, asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat, contrar prevederilor art. 85 alin. (4) CPC și Legii taxei de stat nr. 213/2023, aplicând formal normele procedurale. Or, o asemenea abordare constituie o restrângere disproporționată a dreptului de acces la justiție, garantat de art. 5 CPC și art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în lumina jurisprudenței CtEDO (Kreuz c. Poloniei, Weissman și alții c. României, Apostol c. Georgiei). Totodată, încheierea contestată nu conține o motivare corespunzătoare sub aspectul soluționării cererii de scutire, ceea ce contravine exigențelor art. 239 CPC și principiului procesului echitabil.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Art. 83 alin. (2) - (3) din Codul de procedură civilă: „(2) În acţiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcţie de caracterul şi valoarea acţiunii, iar în acţiunile nepatrimoniale şi în alte cazuri prevăzute de lege, în proporţii fixe, conform Legii taxei de stat nr.213/2023. (3) Se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată, cererea reconvențională, cererea de intervenție principală, cererea vizând cauzele cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanței judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătorești, precum și alte cereri prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 1 la Legea taxei de stat nr. 213/2023”. 2

Art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „În funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică este scutită de către judecător (de către instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.”

Art. 99 din Codul de procedură civilă: ,,Încheierea judecătorească asupra cheltuielilor de judecată poate fi atacată odată cu atacarea fondului cauzei.”

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii”.

Art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înştiinţarea participanţilor la proces, să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.”

Art. 369 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1).” (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs”.

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară. (11) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităţilor publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaţilor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sunt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate”.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Art. 113 din Codul de procedură civilă: Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: 3 „Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare”.

Studiind materialele dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins din următoarele considerente.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia de a respinge cererea cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, întrucât apelantul s-a limitat la simpla formulare a cererii, fără a depune probe care să susțină afirmațiile sale referitoare la dificultatea financiară de a achita taxa de stat.

În jurisprudența sa (cauza Weissman și alții împotriva României, nr. 63945/00, §33-37, 24 mai 2006) Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a amintit că „dreptul la un tribunal” nu este unul absolut și poate face obiectul unor limitări. În această privință, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal. În particular, ţinând cont de principiul conform căruia Convenţia urmăreşte protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective, Curtea reiterează că cuantumul cheltuielilor de judecată, apreciat în contextul circumstanţelor unei speţe date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum şi faza procedurală în care aceasta restricţie este impusă sunt factori care trebuie luaţi în considerare atunci când se determina dacă o persoană a beneficiat de dreptul de acces la un tribunal sau dacă, datorită cuantumului cheltuielilor de judecată, dreptul de acces la un tribunal a fost restrâns în aşa măsură încât este afectat în însăşi substanţa sa.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care reglementează instituția scutirii de la plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, are un caracter dispozitiv.

Astfel, cererea de scutire este supusă unei condiționări duble: condiție factuală, care impune existența unei stări materiale ce justifică imposibilitatea sau 4 dificultatea plății; și condiție procedurală ce necesită prezentarea de probe relevante și suficiente, iar scutirea de la plata taxei este lăsată la aprecierea instanței, care o va acorda în funcție de situația materială și de probele prezentate (decizia nr. 2r-379/25, §32).

Cererea de scutire trebuie să fie însoțită în mod obligatoriu de probe actuale și pertinente privind situația materială (venituri, cheltuieli, bunuri, obligații financiare), care să permită o evaluare obiectivă a acesteia (decizia nr. 2r-296/25, §38-39).

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a subliniat deja că nici faptul că recurentul la moment nu este angajat în câmpul muncii și este întreținut (decizia 2r-379/25), nici faptul că persoana are dizabilități (decizia nr. 2r-358/25), nici faptul că persoana are o vârstă înaintată și probleme de sănătate (decizia nr. 2r- 217/25), nici faptul că asupra contului solicitantului sunt aplicate sechestre (decizia nr. 2r-296/25), în lipsa unor probe referitoare la imposibilitatea de a achita taxele, nu constituie circumstanţe care determină admiterea cererii de scutire în mod automat.

În speță, invocarea de către recurent a lipsei unui loc de muncă și a veniturilor, nesusținută prin probe, nu poate determina aplicarea art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă, întrucât ar însemna pronunțarea unei soluții în temeiul unor presupuneri și nu al unor fapte dovedite.

Cu atât mai mult, nici la momentul declarării recursului, recurentul nu a anexat înscrisuri din care să rezulte situația sa materială precară și imposibilitatea achitării taxei de stat.

Raportând aceste considerente la prezenta cauză, completul constată că apelantul nu a prezentat probe privind imposibilitatea achitării taxei de stat și nici nu a executat indicațiile instanței de apel privind înlăturarea neajunsurilor cererii de apel, inclusiv prezentarea dovezii de achitare a taxei. Or, neexecutarea în termen a indicațiilor instanței atrage incidența art. 369 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de apel dispunând în mod întemeiat restituirea cererii de apel.

În concluzie, în condițiile în care taxa de stat era previzibilă, rezonabilă ca valoare, impusă în cadrul accesului la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești și în lipsa unor probe convingătoare privind imposibilitatea achitării ei, nu se poate reține că refuzul acordării scutirii ar fi afectat esența dreptului recurentului de acces la justiție.

Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de recurs depusă de Vasile Pșederschi, reprezentat de avocatul Ion Cernolev, ca fiind neîntemeiată, iar încheierea Curții de Apel Centru din 24 martie 2026 emisă cu respectarea prevederilor legale. 5

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Vasile Pșederschi, reprezentat de avocatul Ion Cernolev. Menține încheierile din 24 martie 2026 a Curții de Apel Centru, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Pșederschi împotriva lui Nicolae Pădure privind încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6