2ra-735/25 — Constatrea faptului de înregistrare a nasterii

La 20 mai 2024, petiționara Antonina Slînico a depus cerere în instanță solicitând constatarea faptului înregistrării nașterii sale, indicând data de 1 martie 1922, locul nașterii – s. Zăbriceni, r-l Edineț, precum și părinții: Turcov Nicolai Grigorii și Turcova Alexandra Ivan.

În motivare, petiționara a indicat că, deși s-a născut în Republica Moldova, nu a putut obține certificatul de naștere. Autoritatea de stare civilă a informat-o că actele pentru perioada respectivă se află la Arhiva Națională, însă verificările efectuate nu au confirmat înregistrarea nașterii în registrele existente.

Totodată, din documente de arhivă rezultă că figura în componența familiei Turcov, fiind menționată ca plecată în Rusia din anul 1940, unde ulterior s-a stabilit.

În Federația Rusă, petiționara a încheiat căsătoria în anul 1962, iar atât certificatul de căsătorie, cât și pașaportul indică aceleași date privind nașterea - 1 martie 1922, s. Zăbriceni, RSS Moldovenească.

Cererea de reconstituire a actului de naștere depusă la ASP a fost respinsă ca imposibil de realizat din motive legale și tehnice. În aceste condiții, petiționara susține că unica soluție rămâne constatarea pe cale judecătorească.

Aceasta invocă imposibilitatea obținerii documentului pe cale administrativă și arată că, din totalitatea înscrisurilor prezentate, rezultă că nașterea a avut loc în localitatea indicată.

La 10 octombrie 2025, avocatul Cozma Serghei, acționând în numele și interesele Antoninei Slînico, a declarat recurs împotriva deciziei din 3 iunie 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii.

În motivare, a susținut că instanțele au aplicat eronat legea și au apreciat superficial probele, ignorând înscrisurile prezentate, în special documentele oficiale eliberate de autoritățile Federației Ruse (pașaportul și certificatul de căsătorie), care confirmă data și locul nașterii și sunt recunoscute potrivit tratatelor internaționale.

A arătat că au fost întreprinse toate demersurile administrative pentru obținerea sau reconstituirea actului de naștere, însă acestea au fost imposibile, fapt confirmat de răspunsurile autorităților competente.

Totodată, a invocat că instanțele nu au aplicat corect normele privind constatarea faptelor cu valoare juridică și nu au ținut cont de practica judiciară relevantă, care permite stabilirea acestui fapt în lipsa actelor de stare civilă.

Art. 433 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;”

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. 2 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Art. 75 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) În proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat.”

Art. 80 alin. (7) din Codul de procedură civilă: „Împuternicirile date avocatului sau avocatului stagiar se atestă prin mandat.”

Art.81 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „Împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a recurge la arbitraj pentru soluţionarea litigiului, de a renunţa total sau parțial la pretenţiile din acțiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaște, de a recurge la mediere, de a încheia tranzacții, de a intenta acțiune reconvențională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amâna sau eșalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancțiunea nulității, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.”

Art. 138 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original când, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanțele cauzei trebuie confirmate numai cu documente în original şi când, ca urmare a soluționării cauzei, înscrisul își pierde efectul juridic sau când copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri când instanţa consideră necesară prezentarea originalului.”

Art. 374 alin.(1), (2) din Codul civil: „Procură este înscrisul întocmit pentru atestarea împuternicirilor conferite de reprezentat unui sau mai multor reprezentanți. Procura eliberată pentru încheierea de acte juridice în formă autentică trebuie să fie autentificată notarial.”

Art. 1472 din Codul civil: „Prin contractul de mandat o parte (mandant) împuternicește cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice sau în alt mod de a afecta direct poziția juridică a mandantului în raport cu un terț, iar mandatarul, prin acceptarea mandatului, se obligă să acționeze în numele şi pe contul mandantului. Dispozițiile cu privire la mandat se aplică în mod corespunzător şi atunci când mandatarul are doar dreptul, nu şi obligația, de a acționa în numele şi pe contul mandantului. 3 Mandantul este obligat să coopereze cu mandatarul în scopul exercitării mandatului. Mandantul este obligat, în special: a) să răspundă la cererile mandatarului de furnizare a informației în măsura în care această informație este necesară pentru a permite mandatarului să-şi îndeplinească obligațiile contractuale; b) să dea indicații privind executarea obligațiilor contractuale în măsura în care este necesar conform contractului sau rezultă dintr-o cerere de a da indicații în temeiul dispozițiilor art.1486.

Din materialele dosarului rezultă că recursul a fost declarat de avocatul Serghei Cozma, în interesele Antoninei Slînico, în baza mandatului avocațial din 27 martie 2024, emis în temeiul procurii din 17 februarie 2024.

Potrivit art. 80 alin. (7) din Codul de procedură civilă, împuternicirile avocatului se atestă prin mandat, însă acesta trebuie să fie emis în baza unui titlu valabil de reprezentare, mandatul avocațial având caracter derivat din procura care îi stă la bază.

Conform art. 81 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dreptul de a ataca hotărârile judecătorești trebuie să fie prevăzut expres în actul de împuternicire, sub sancțiunea nulității, cerință care nu poate fi suplinită prin prezumții sau prin simpla existență a mandatului avocațial.

Potrivit art. 75 alin. (1) din Codul de procedură civilă, persoanele fizice își pot apăra interesele în proces personal sau prin avocat, reprezentarea prin avocat presupunând însă existența unui titlu valabil de împuternicire. Prin urmare, dreptul avocatului de a acționa în numele părții nu poate fi prezumat, ci trebuie dovedit în forma cerută de lege.

Totodată, potrivit art. 138 alin. (4) din Codul de procedură civilă, înscrisurile se prezintă în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege.

În același sens, art. 1472 din Codul civil stabilește că mandatarul acționează în numele și pe contul mandantului în limitele împuternicirilor conferite, ceea ce implică necesitatea existenței și dovedirii unui mandat valabil. În absența unui act de împuternicire prezentat în formă corespunzătoare, nu poate fi stabilit nici conținutul, nici limitele reprezentării.

Având în vedere că la dosar se afla doar o copie a procurii, însoțită de o traducere necertificată în modul stabilit de lege, judecătorul raportor a notificat avocatul recurentei la data de 9 aprilie 2026, comunicându-i necesitatea prezentării documentului legalizat care atestă împuternicirile reprezentantului, cu stabilirea termenului de 22 aprilie 2026 în acest scop. Totodată, avocatul a fost înștiințat că 4 ședința privind examinarea admisibilității recursului este fixată pentru 29 aprilie 2026.

La 14 aprilie 2026, avocatul Serghei Cozma a depus la Curtea Supremă de Justiție o cerere prin care a solicitat anexarea la materialele dosarului a procurii notariale autentificate, însoțită de traducerea unui traducător autorizat.

Completul constată însă că, în fapt, avocatul a atașat aceeași copie a procurii care se afla deja la dosar, fără a prezenta documentul legalizat în forma cerută, astfel că obligația stabilită prin notificarea judecătorului raportor nu a fost îndeplinită.

În aceste condiții, nu poate fi verificată existența și valabilitatea procurii, precum și întinderea împuternicirilor conferite avocatului, inclusiv dacă dreptul de a exercita căile de atac a fost acordat în mod expres.

Or, în lipsa prezentării actului de împuternicire în formă corespunzătoare, mandatul avocațial emis în baza unei procuri nedovedite nu poate constitui temei suficient pentru exercitarea recursului.

Prin urmare, Completul de judecată constată că recursul a fost declarat de o persoană care nu a făcut dovada împuternicirilor necesare, fiind incident temeiul de inadmisibilitate prevăzut la art. 433 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. c) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,