2ra-638/25 — Repararea prejudiciului moral, cauzat prin acțiunile inacțiunile executorului judecătoresc

La 25 august 2023, Mesocinic Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva executorului judecătoresc Plamadeala Andrian, intervenient accesoriu O.C.N. ,,Credit Comod” S.R.L. cu privire la repararea prejudiciului moral, cauzat prin acțiunile/inacțiunile executoriului judecătoresc Plamadeala Adrian în mărime de 100 000 de lei, compensarea cheltuielilor de judecată suportate în procesul Mesocinic Mihail privind contestarea actelor și acțiunilor executorului în sumă de 5 000 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată, în prezentul litigiu.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a indicat că prin încheierea executorului judecătoresc Plamadeala Andrian nr. 193-1580/2022 din 6 iulie 2022, a fost intentată procedura de executare pentru executarea silită a titlului executoriu nr. 2- 1/2022, din 15 aprilie 2022, emis de Judecătoria Cahul privind încasarea în mod solidar de la debitorii Rusu Eugeniu, Rusu Maria și Mesocinic Mihail în beneficiul O.C.N. „Credit Comod” S.R.L. a datoriei în sumă de 5 128,19 de dolari SUA și de 5 729 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A menționat că pe contul bancar de la B.C. „Moldindconbank” S.A. cu nr. XXX XXX, primește pensia pentru limita de vârstă din Republica Israel, fapt confirmat prin extrasul de cont și ordinul de plată ce confirmă destinația plății, iar pe alt cont bancar, la aceiași instituție financiară parvine și ajutorul social de la Instituția Privată Centrul Evreiesc de binefacere, nr. contului XXX XXX pentru procurarea produselor alimentare. Pe contul bancar de la S.A. „OTP Bank”, IBAN: XXX XXX primește pensia pentru limita de vârstă de la Casa Națională de Asigurări Sociale, fapt confirmat prin extrasul de cont bancar.

A reținut că prin încheierea privind aplicarea măsurilor de asigurare a executării din 7 iulie 2022 emisă de executorul judecătoresc Plamadeala Adrian au fost aplicate sechestre pe conturile bancare deținute de Mesocinic Mihail la B.C. „Moldoindconbank” S.A. și S.A. „OTP Bank” în baza documentului executoriu nr. 2-1/2022 din 15 aprilie 2022 emis de Judecătoria Cahul, prin care s-a dispus încasarea datoriei în sumă de 5 128,19 de dolari SUA și cheltuielilor de judecată în sumă de 5 729 de lei.

A relevat că prin cererea din 29 iulie 2022 Mesocinic Mihail a solicitat executorului judecătoresc ridicarea sechestrului de pe conturile bancare deținute întrucât pe conturi îi vine doar pensia pentru limita de vârstă din Republica Moldova, pensia pentru vârstă din Israel şi ajutorul social de la Asociația evreilor din Moldova.

A mai invocat că prin încheierea executorului judecătoresc din 29 iulie 2022 s-a permis debitorului Mesocinic Mihail ridicarea de la conturile bancare a mijloacelor bănești în mărimea cuantumului minim garantat în sectorul real (3 500 de lei conform Hotărârii Guvernului nr. 142 din 9 martie 2022) care reprezintă venituri, îndemnizații sociale și alte alocații sociale conform art. 110 Cod de executare.

A evidențiat că la 18 august 2022, s-a adresat cu o contestație împotriva creditorului O.C.N. „Credit Comod” S.R.L., intervenient accesoriu executorul judecătoresc Plamadeala Andrian cu privire la obligarea executorului judecătoresc de a ridica sechestrul de pe conturile bancare de pensie și alocații sociale.

Prin încheierea Judecătoriei Hînceşti, sediul Central din 15 februarie 2023 a fost respinsă cererea debitorului Mesocinic Mihail împotriva creditorului O.C.N. „Credit Comod” S.R.L., intervenient accesoriu, executorul judecătoresc Plamadeala Andrian cu privire la ridicarea sechestrului de pe conturile bancare de pensie și alocații sociale, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2023 s-a admis recursul declarat de avocatul Todorov Maxim, în interesele debitorului Mesocinic Mihail, s-a casat încheierea Judecătoriei Hînceşti, sediul Central din 15 februarie 2023, emisă în cauza civilă la contestația înaintată de debitorul Mesocinic Mihail împotriva creditorului O.C.N. „Credit Comod” S.R.L., intervenient accesoriu executorul judecătoresc Plamadeala Andrian cu privire la anularea încheierii și obligarea ridicarii sechestrului de pe conturile bancare de pensie și alocații sociale, s-a soluționat prin decizie problema în fond cu admiterea contestației, anularea încheierii executorului judecătoresc Plamadeala Andrian nr. 193- 1580/2022 din 29 iulie 2022 privind anularea parțială a măsurilor de asigurare a executării și obligarea executorului judecătoresc Plamadeala Andrian să ridice sechestrul de pe conturile bancare ale debitorului Mesocinic Mihail.

Astfel, a remarcat că sechestrul aplicat de executorul judecătoresc Plamadeala Andrian a fost ridicat doar la 23 iunie 2023 de către executorul judecătoresc care a preluat procedura de executare, Asandii Lilian din XXX XXX, fapt care denotă că de la 7 iulie 2022 până la 21 iunie 2023 sechestrul aplicat de executorul judecătoresc Plamadeală Andrian nu a permis ridicarea pensiei lunare de circa 11 000 de lei din Republica Israel și alte alocații sociale primite în Republica Moldova. În total a fost blocată o sumă de 88 278,64 de lei doar din pensia de vârstă din Israel.

A susținut că, în speță, sunt întrunite condițiile angajării răspunderii delictuale a executorului judecătoresc Plămădeală Andrian, or, prin decizia din 23 mai 2023, Curtea de Apel Chișinău a constatat că executorul judecătoresc Plămădeală Andrian a primit și a reținut spre executare documentul executoriu emis în privința debitorului Mesocinic Mihail în mod nelegal, cu depășirea competenței funcționale și cu încălcarea prevederilor legale.

Astfel, potrivit art. 30 din Codul de executare, executorul judecătoresc este în drept să întreprindă acțiuni de executare silită exclusiv în circumscripția camerei teritoriale în care își are sediul biroul. În acest context, Colegiul a reținut că excepțiile prevăzute la alin. (2) al aceleiași norme nu sunt incidente, acestea nefiind aplicabile la momentul primirii documentului executoriu spre executare și al intentării procedurii de executare.

În consecință, întrucât procedura de executare a fost inițiată cu încălcarea cadrului normativ aplicabil, toate actele și măsurile subsecvente întreprinse de executorul judecătoresc în cadrul acesteia sunt afectate de nulitate, fiind supuse aceluiași regim juridic și producând aceleași efecte ca actul inițial nelegal.

A invocat că, prin acțiunile intenționate ale executorului judecătoresc Plămădeală Andrian, constând în intentarea procedurii de executare în lipsa competenței și cu încălcarea prevederilor legale, i-a fost cauzat un prejudiciu moral semnificativ, manifestat prin lipsirea acestuia de unica sursă de existență, generând suferințe psihice, stări de stres și incertitudine cu privire la asigurarea mijloacelor de trai, precum și agravarea stării de sănătate, soldată cu necesitatea adresării la instituții medicale și inițierii unor demersuri judiciare pentru restabilirea drepturilor încălcate. Prejudiciul moral fiind estimat la suma de 50 000 lei.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, a expediat executorului judecătoresc Plamadeală Andrian o cerere prealabilă, prin care a solicitat achitarea, în termen de 5 zile lucrătoare de la data recepționării, a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile și/sau inacțiunile executorului judecătoresc.

Cu toate acestea, executorul judecătoresc Plămădeală Andrian nu a dat curs solicitării formulate și nu a manifestat nicio reacție în acest sens.

Prin referința depusă la 18 decembrie 2023, executorul judecătoresc Plamadeala Adrian a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Mesocinic Mihail nu a făcut dovada circumstanțelor invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, în sensul art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, or probele anexate nu au fost argumentate sub aspectul pertinenței și concludenței, iar înscrisurile esențiale invocate, inclusiv încheierile executorului judecătoresc, nu au fost prezentate instanței.

Instanța a mai constatat că simpla invocare a existenței unei decizii a instanței de apel prin care au fost anulate anumite acte ale executorului judecătoresc nu este suficientă pentru angajarea răspunderii delictuale, în lipsa demonstrării cumulative a elementelor constitutive ale delictului civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția autorului.

Totodată, prima instanță a reținut că pretențiile lui Mesocinic Mihail nu se circumscriu prevederilor art. 2006 Cod civil, întrucât nu a fost probată existența unui act administrativ ilegal în sensul legii și nici legătura directă între pretinsele acțiuni ale executorului și prejudiciul invocat, iar nemulțumirea reclamantului față de actele procesuale emise în cadrul procedurii de executare nu poate constitui, prin ea însăși, temei pentru atragerea răspunderii civile.

Astfel, instanța a subliniat că actele judecătorești nu pot face obiectul unei acțiuni în răspundere civilă, în absența constatării vinovăției printr-o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens.

În aceste condiții, instanța a concluzionat că Mesocinic Mihail nu a demonstrat existența unui prejudiciu moral reparabil în condițiile legii și nici temeiurile juridice pentru acordarea despăgubirilor solicitate, motiv pentru care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de apel, reiterând motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată, suplimentar a indicat că, nu este de acord cu hotărârea primei instanțe, o consideră neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

Astfel, a reținut că prima instanță nu s-a expus asupra argumentului care se referă la faptul că, executorul judecătoresc ilicit, cu încălcarea procedurii stabilite de Codul de executare, a aplicat sechestru pe conturile bancare ale debitorului Mesocinic Mihail, acesta a primit în procedură și a intentat procedura de executare cu încălcarea competenței, fapt stabilit prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2023.

A mai invocat că nu poate fi reținut nici argumentul executorului judecătoresc Plamadeala Andrian precum că, încasarea prejudiciului moral reprezintă o tentativă de răzbunare din partea debitorului precum și o tentativă de a se îmbogăți fără justă cauză, în condițiile în care executorul judecătoresc urmează să asigure executarea silită a documentelor executorii în strictă conformitate cu Codul de executare și cu alte acte normative.

Or, aceste argumente sunt nejustificate, în situația în care, procedura de executare silită a documentului executoriu este guvernată de principiul legalității, executorul judecătoresc emite încheieri ilicite pe care debitorul este nevoit să le conteste, ceea ce presupune cheltuieli cu angajarea unui avocat, precum și irosire de timp.

Prin referința depusă la 11 decembrie 2024, executorul judecătoresc Plamadeala Andrian, reprezentat de avocatul Litvinenco Igor a solicitat respingerea cererii de apel, menținerea hotărârii primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, fiind adoptată cu respectarea normelor de drept material și procedural aplicabile, precum și în baza unei aprecieri corecte și complete a probelor administrate în cauză.

Astfel, Colegiul a constatat că instanța de fond a determinat în mod just raportul juridic dedus judecății, a elucidat circumstanțele esențiale ale cauzei și a aplicat corect legislația pertinentă, în conformitate cu exigențele art. 238 - 241 Cod de procedură civilă.

Totodată, instanța de apel a reținut că, în materia răspunderii delictuale, sarcina probei revine reclamantului, care urmează să dovedească cumulativ existența faptei ilicite, prejudiciului, raportului de cauzalitate și vinovăției autorului, iar lipsa oricăruia dintre aceste elemente exclude angajarea răspunderii civile.

În speță, Mesocinic Mihail nu a demonstrat existența unei fapte ilicite imputabile executorului judecătoresc Plămădeală Andrian, simpla anulare a unor acte de executare nefiind suficientă pentru a fundamenta răspunderea delictuală.

Colegiul a mai subliniat că executorul judecătoresc acționează în calitate de exponent al puterii de stat, iar eventualele neregularități constatate în cadrul procedurii de executare pot atrage, după caz, răspunderea disciplinară în condițiile legii speciale, fără a echivala, în mod automat, cu existența unui delict civil generator de prejudicii reparabile. În absența unei hotărâri judecătorești irevocabile care să constate vinovăția acestuia sau alte circumstanțe expres prevăzute de lege, nu poate fi reținută obligația de reparare a prejudiciului moral pretins.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că argumentele invocate în cererea de apel nu conțin elemente noi de fapt sau de drept care să răstoarne concluziile instanței de fond, acestea reprezentând, în esență, o reiterare a susținerilor formulate în prima instanță, fără a fi susținute prin probe concludente. În consecință, în lipsa unor temeiuri legale pentru admiterea acțiunii, s-a dispus respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe.

În esență, prin cererea de recurs, cu reiterarea argumentelor expuse anterior în apel, a invocat că instanțele inferioare au interpretat eronat normele privind răspunderea delictuală, susținând că în speță erau întrunite toate elementele acesteia și anume, fapta ilicită, prejudiciul moral, legătura de cauzalitate și vinovăția executorului judecătoresc, confirmate inclusiv prin constatările instanței de apel din 23 mai 2023 privind lipsa competenței executorului și încălcarea prevederilor Codului de executare.

A reținut că prin acțiunile executorului, a fost lipsit de unica sursă de existență, suferind prejudicii morale manifestate prin stres, suferințe psihice și deteriorarea stării de sănătate, pe care le-a estimat la suma de 100 000 lei.

Totodată, a criticat concluziile instanței de apel, menționînd că aceasta a ignorat probele esențiale și constatările anterioare privind caracterul nelegal al acțiunilor executorului, apreciind în mod eronat că anularea actelor de executare nu implică încălcarea drepturilor sale și nu justifică acordarea despăgubirilor.

A subliniat că nu a contestat actele de executare în sine, ci a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin emiterea și menținerea unor măsuri ilegale, în pofida faptului că executorul fusese informat despre caracterul social al veniturilor sale.

În drept, a invocat prevederile art. 432 alin. (1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă, referitoare la caracterul vădit nerezonabil al aprecierii probelor.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție şi se expediază părților.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În speță, Mesocinic Mihail, reprezentat de avocatul Todorv Maxim, a depus o cerere de recurs cu conținut asemănător cu cererea de apel. Argumentelor invocate de către recurent li s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate.

Instanța de recurs observă că temeiurile de apel (art. 386–388 din Codul de procedură civilă) și temeiurile de recurs (art. 432 din Codul de procedură civilă) sunt diferite, ceea ce presupune, în mod firesc, un conținut distinct al cererilor. Reluarea automată a cererii de apel în recurs denotă lipsa unor elemente noi și înseamnă anticiparea unor critici față de o decizie ce nu fusese încă pronunțată.

O astfel de conduită procesuală, materializată prin reiterări formale ale poziției procesuale exprimate anterior, fără o critică reală și punctuală a raționamentului deciziei instanței de apel, conduce la concluzia că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel.

Cu referire la temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, invocat de Mesocinic Mihail, Completul de judecată reține că recurentul nu a demonstrat în ce mod admiterea recursului ar fi aptă să schimbe sau să consolideze jurisprudența Curții Supreme de Justiție. Simpla invocare formală a acestui temei nu este suficientă pentru a justifica examinarea recursului în fond, în lipsa indicării unei probleme de drept reale, susceptibile să genereze o orientare jurisprudențială nouă sau să clarifice o practică neunitară.

Or, temeiul de admisibilitate reglementat de art. 432 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă presupune existența unei chestiuni de drept cu caracter general, care depășește interesul particular al părții recurente și reclamă intervenția instanței supreme în scopul asigurării unității, coerenței ori dezvoltării jurisprudenței.

La caz, Mesocinic Mihail nu a formulat o asemenea problemă de drept, ci a solicitat, în esență, reevaluarea circumstanțelor cauzei și a concluziilor instanțelor inferioare privind lipsa condițiilor răspunderii delictuale.

De asemenea, trimiterea la o hotărâre judecătorească pronunțată într-o altă cauză, cu pretenții pretins similare, nu echivalează cu demonstrarea existenței unei jurisprudențe neunitare sau a necesității consolidării jurisprudenței Curții Supreme de Justiție. Pentru a fi incident art. 432 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, recurentul urma să indice nu doar existența unei soluții diferite, ci și identitatea sau similitudinea relevantă a situației juridice, problema de drept interpretată diferit și necesitatea intervenției Curții Supreme de Justiție pentru uniformizarea practicii.

Astfel, alegațiile formulate de recurent vizează modul în care instanțele au apreciat dacă anularea unui act al executorului judecătoresc atrage, prin ea însăși, răspunderea delictuală pentru prejudiciu moral. Această chestiune a fost analizată de instanța de apel prin raportare la condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, la sarcina probațiunii și la statutul juridic al executorului judecătoresc, iar recurentul nu a demonstrat că soluția dată contravine unei orientări jurisprudențiale obligatorii sau că ridică o problemă de drept de principiu.

Cu referire la temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) Cod de procedură civilă, completul reține că acesta este incident doar în situația în care hotărârea sau decizia contestată este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Această ipoteză nu se confundă cu simplul dezacord al părții cu aprecierea probelor făcută de instanțele de fond și de apel și nici nu permite transformarea recursului într-o a treia judecată asupra faptelor.

Articolul 442 din Codul de procedură civilă prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs. De asemenea, ea nu permite instanței de recurs să verifice oportunitatea unei soluții judecătorești date de instanța de fond sau apel atât timp cât aceasta este legală.

Colegiul civil reține că pentru admiterea recursului întemeiat pe art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, revine recurentului sarcina de a demonstra că decizia instanței de apel este fie arbitrară, fie se întemeiază în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Nu este suficientă invocarea unei simple neconcordanțe sau a unei aprecieri discutabile a probelor; se impune ca aceasta să fie evident nejustificată, lipsită de o explicație rațională și perceptibilă ca atare pentru un profesionist al dreptului.

Astfel, o hotărâre poate întruni concomitent ambele ipoteze, însă fiecare dintre acestea trebuie analizată distinct. Caracterul arbitrar sau vădit nerezonabil intervine atunci când instanța a comis o eroare de fapt sau de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar fi admis-o, ori atunci când soluția pronunțată este lipsită de fundament juridic și nu realizează o conexiune logică între situația de fapt, normele aplicabile și soluția adoptată.

Totodată, eroarea invocată trebuie să fie determinantă pentru soluția pronunțată, în sensul că, în lipsa acesteia, rezultatul litigiului ar fi fost diferit.

Prin urmare, sarcina probei revine recurentului, care trebuie să convingă instanța de recurs că sunt întrunite cumulativ aceste cerințe.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Or, potrivit art. 442 alin. (2) Cod de procedură civilă, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Colegiul menționează că Mesocinic Mihail nu a demonstrat existența unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor. Or, o asemenea apreciere presupune o eroare evidentă, gravă și determinantă, concretizată în ignorarea unor probe esențiale, denaturarea conținutului acestora sau formularea unor concluzii incompatibile cu ansamblul materialului probator administrat.

În prezenta cauză, recurentul nu a indicat o astfel de eroare, limitându-se la a reitera propria interpretare asupra efectelor deciziei Curtea de Apel Chișinău din 23 mai 2023 și asupra consecințelor morale pretins suferite.

Prin urmare, Colegiul de judecată reține că instanța de apel a examinat argumentul privind anularea încheierii executorului judecătoresc și a reținut că această împrejurare, de una singură, nu demonstrează existența cumulativă a faptei ilicite, prejudiciului moral, raportului de cauzalitate și vinovăției, necesare pentru angajarea răspunderii delictuale. Această concluzie reprezintă o apreciere juridică a raportului dintre actul anulat și pretenția de despăgubire, iar nu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Totodată, instanța de apel a reținut că recurentul nu a prezentat probe suficiente care să demonstreze caracterul, intensitatea și întinderea prejudiciului moral pretins, precum și legătura directă de cauzalitate dintre acțiunile executorului judecătoresc și consecințele invocate.

Or, simpla susținere privind existența stresului, a incertitudinii, a nopților nedormite sau a agravării stării de sănătate nu poate conduce automat la acordarea despăgubirilor, în lipsa unui suport probator concludent și a unei analize încadrate în condițiile art. 1998, 2036 și 2037 Cod civil.

Completul de judecată reține că criticile recurentului se rezumă, în esență, la o reevaluare a probelor și la o interpretare diferită a acestora, fără a demonstra existența unei erori vădit nerezonabile în aprecierea lor de către instanțele inferioare, limitându-se la contestarea valorii probante a unor mijloace de probă, precum înregistrările video, corespondența sau procesele-verbale de constatare.

Or, astfel de susțineri nu întrunesc exigențele art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, întrucât nu evidențiază o abatere evidentă de la regulile de apreciere a probelor, ci exprimă doar dezacordul recurentului cu soluția adoptată, ceea ce nu poate constitui, prin sine, temei de admitere a recursului.

În aceste condiții, Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de Mesocinic Mihail, reprezentat de avocatul Todorv Maxim este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel, fără a aduce critici substanțiale deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Mesocinic Mihail, reprezentat de avocatul Todorv Maxim. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu Ion Munteanu