2r-76/26 — Restabilirea în functie, încasarea plătilor salariale si a penalitătii, repararea prejudiciului moral

La 10 mai 2022, Alexandr Lomakin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății „Supraten” cu privire la restabilirea în funcție, încasarea plăților salariale și a penalității, repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 16 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost respinsă acțiunea depusă de Alexandr Lomakin.

La 14 iulie 2023, Alexandr Lomakin a declarat cerere de apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin încheierea din 10 iulie 2024 a Curții de Apel Centru a fost acceptată spre examinare cererea de apel declarată de Alexandr Lomakin, împotriva hotărârii din 16 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În temeiul încheierii din 10 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a stabilit termenul de judecare a apelului în ședință de judecată publică pentru 4 februarie 2026, ora 14:00.

La 2 februarie 2026, Alexandr Lomakin a depus cerere, prin care a solicitat recalcularea prejudiciului cauzat de pârât, precum și a penalităților aferente până la 4 februarie 2026.

Prin încheierea din 4 februarie 2026 a Curții de Apel Centru a fost restituit apelul suplimentar depus de Alexandr Lomakin, în cadrul procedurii de apel intentate împotriva hotărârii din 16 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, deoarece, în această parte, apelantul a înaintat o nouă pretenție, neexaminată în prima instanță.

La 18 februarie 2026, Alexandr Lomakin a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 4 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea acesteia și casarea încheierii instanței de apel.

În esență, în argumentarea recursului recurentul a indicat că, încheierea instanței de apel este nelegală, întrucât recalcularea cuantumului amenzii și al daunelor morale nu reprezintă o cerere nouă, ci constituie una dintre pretențiile formulate inițial prin cererea de chemare în judecată din 10 mai 2022, fiind solicitată doar actualizarea cuantumului acestora la data de 4 februarie 2026, în 1 contextul în care încălcarea dreptului său la despăgubire ar fi continuat și după pronunțarea hotărârii instanței de fond din 16 iunie 2023.

Totodată, recurentul a invocat prevederile art. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora în apel pot fi solicitate dobânzi, venituri ajunse la termen și alte despăgubiri apărute după emiterea hotărârii primei instanțe, susținând că instanța de apel a aplicat eronat dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, fără a ține cont de excepția prevăzută la art. 372 alin. (3).

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluţionată prin încheierea casată.”

Art. 357 din Codul de procedură civilă: „Hotărîrile susceptibile de apel pot fi atacate, pînă a rămîne definitive, în instanţă de apel care, în baza materialelor din dosar şi a celor prezentate suplimentar, verifică corectitudinea constatării circumstanţelor de fapt ale cauzei, a aplicării şi interpretării normelor de drept material, precum şi respectarea normelor de drept procedural, la judecarea cauzei în primă instanţă.” 16. 369 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: apelantul a înaintat o nouă pretenţie, neexaminată în primă instanţă.”

Art. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „În apel nu se poate schimba calitatea procedurală a părţilor, temeiul sau obiectul acţiunii şi nici nu pot fi înaintate noi pretenţii. Se pot cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri apărute după emiterea hotărârii în primă instanţă, se poate solicita o compensație legală.”

Completul de judecată notează că obiectul prezentului recurs îl constituie încheierea din 4 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, prin care a fost restituit apelul suplimentar depus de Alexandr Lomakin, în cadrul procedurii de apel intentate împotriva hotărârii din 16 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, deoarece, în această parte, apelantul a înaintat o nouă pretenție, neexaminată în prima instanță.

Prin încheierea respectivă, instanța de apel a calificat cerința apelantului cu privire la recalcularea prejudiciului moral și a penalităților aferente până la 4 februarie 2026, drept o nouă pretenție, neexaminată în primă instanță, și, drept urmare a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 369 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă.

Efectuând controlul judiciar, Completul de judecată reține notează că soluția instanței de apel nu poate fi menținută, deoarece nu este conformă cadrului normativ aplicabil.

Din conținutul cererii suplimentare depuse de apelant rezultă că aceasta include două solicitări distincte sub aspectul naturii juridice și al regimului lor procesual. Pe de o parte, pretenția de majorare a cuantumului prejudiciului moral, iar pe de altă parte, cererea privind extinderea perioadei de calcul a penalităților până la data examinării apelului.

În acest context, Completul de judecată subliniază că aceste două pretenții, urmează a fi delimitate și analizate separat, din perspectiva art. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Astfel, în ceea ce privește solicitarea referitoare extinderea perioadei de încasare a penalități, aceasta în aparență se circumscrie excepției expres prevăzute de art. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care permite încasarea în apel a dobânzilor, ratelor, veniturilor ajunse la termen și altor despăgubiri apărute după emiterea hotărârii primei instanțe. Or, extinderea perioadei de calcul al penalităților pentru o perioadă ulterioară pronunțării hotărârii primei instanțe nu presupune, prin ea însăși, modificarea obiectului sau temeiului acțiunii, ci poate reprezenta o actualizare a unei pretenții deja deduse judecății.

Distinct de aceasta, solicitarea privind majorarea cuantumului prejudiciului moral are o natură juridică autonomă și nu se încadrează în condițiile art. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Spre deosebire de actualizarea perioadei de încasare a penalităților, majorarea cuantumului prejudiciului moral presupune, luarea în considerație a unor aspecte noi, ce rezultă din temeiuri, care nu au format obiectul examinării în prima instanță. Acest fapt este inadmisibil la etapa apelului, întrucât ridică problema aprecierii pentru prima a unei pretenții în calea de atac.

În circumstanțele descrise, instanța de apel nu a delimitat și nu a efectuat o analiză diferențiată a fiecărei pretenții din cererea de apel suplimentară, limitându- se la calificarea generică a întregii cereri drept „pretenție nouă”, fără a da apreciere distinctă pretențiilor formulate, conform natura lor juridice. 3

Prin urmare, concluzia instanței de apel privind caracterul inadmisibil al întregii cereri suplimentare, derivă dintr-o analiză incompletă a obiectului acesteia.

În rezultat, instanța de apel a aplicat eronat dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă și nu a aplicat norma pertinentă incidentă raportului litigios.

Respectiv, în cadrul rejudecării problemei soluționate prin încheierea casată, instanța de apel urmează să efectueze o analiză efectivă și a cerințelor formulate de apelant în cererea suplimentară depusă în procedura de apel și să delimiteze care dintre acestea reprezintă pretenții noi, inadmisibile potrivit art. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă, și care constituie doar o dezvoltare, actualizare ori concretizare a pretențiilor formulate inițial în prima instanță. Or, interdicția înaintării unor noi pretenții în apel nu exclude dreptul părții de a solicita despăgubiri survenite ulterior pronunțării hotărârii primei instanțe sau de a detalia cuantumul unor pretenții deja deduse judecății, în măsura în care acestea derivă din același raport juridic litigios și nu modifică obiectul ori temeiul acțiunii.

În condițiile expuse, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a admite recursul și de a casa încheierea din 4 februarie 2026 a Curții de Apel Centru cu restituirea cauzei spre rejudecare în același complet.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de Alexandr Lomakin. Casează încheierea din 4 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, în cauza civilă Alexandr Lomakin împotriva Societății pe Acțiuni „Supraten” cu privire la restabilirea în funcție, încasarea plăților salariale și a penalității, repararea prejudiciului moral. Restituie cauza Curții de Apel Centru, în același complet de judecată, pentru rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată. Decizia este irevocabilă. Președinte Oxana Parfeni Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 4