3r-112/26 — Contestarea actului administrativ

La data de 21 ianuarie 2026 Isac Alexandru depus cerere de chemare în judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate privind contestarea actului administrativ individual, solicitând anularea Actului de constatare nr. 185 din 23.12.2025.

La data de 08 aprilie 2026 Autoritatea Națională de Integritate a depus cerere cu privire la confiscarea averii.

Prin încheierea protocolară din 09 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru s- a restituit cererea depusă de Autoritatea Națională de Integritate cu privire la confiscarea averii, dat fiind faptul că a aceasta a fost depusă în afara termenului oferit de instanță.

Nefiind de acord cu încheierea protocolară din 09 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, la 23 aprilie 2026 Autoritatea Națională de Integritate a contestat-o cu recurs.

În motivarea recursului, Autoritatea Națională de Integritate a susținut că soluția de restituire a cererii trebuia materializată printr-o încheiere motivată, susceptibilă de recurs, iar nu printr-o încheiere protocolară. Recurentul a invocat încălcarea art. 170 alin. (5) CPC, menționând că instanța nu a indicat temeiul legal al restituirii, nu a motivat soluția și nu a informat partea despre calea de atac.

Totodată, Autoritatea Națională de Integritate a arătat că termenul de 15 zile stabilit prin încheierea din 23 ianuarie 2026 viza exclusiv prezentarea referinței, a probelor și a altor demersuri procedurale accesorii, iar nu formularea unei cereri de confiscare a averii nejustificate.

În opinia recurentului, cererea privind confiscarea averii constituie o acțiune distinctă, cu obiect și temei juridic propriu, care depășește limitele procesuale ale acțiunii principale, având caracterul unei veritabile acțiuni reconvenționale.

Art. 241 alin. (1) și (3) din Codul administrativ, 2 „(1) Încheierile primei instanțe şi ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi (3) Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătoreşti se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva”.

Art. 242 din Codul administrativ „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul”.

Art. 243 alin. (2) din Codul administrativ „Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces”.

Art. 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ: „Examinînd recursul împotriva încheierii judecătoreşti, instanţa adoptă una dintre următoarele decizii: a) declară recursul inadmisibil;

Art. 195 din Codul administrativ: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169– 171.”

Art.172 din Codul de procedură civilă „(1) Pînă la începerea dezbaterilor judiciare, pîrîtul are dreptul să intenteze împotriva reclamantului o acţiune reconvenţională pentru a fi judecată odată cu acţiunea iniţială. (2) Intentarea acţiunii reconvenţionale se face conform regulilor generale de intentare a acţiunii. Dispoziţiile privind administrarea probelor se aplică în mod corespunzător.”

Art. 173 din Codul de procedură civilă „(1) Judecătorul primeşte acţiunea reconvenţională dacă: a) aceasta urmăreşte compensarea pretenţiei iniţiale; b) admiterea ei exclude, total sau parţial, admiterea acţiunii iniţiale; c) ea şi acţiunea iniţială sînt în conexiune, iar judecarea lor simultană ar duce la soluţionarea rapidă şi justă a litigiilor. (2) Dacă, în cazurile menţionate la alin.(1) lit.a) şi c), se constată că numai acţiunea principală poate fi judecată, instanţa o judecă separat. (3) Dacă cererea depusă ca reconvenţională nu se încadrează în niciun temei prevăzut la alin.(1) din prezentul articol sau este depusă peste termenul stabilit la art.172, instanţa o restituie părţii printr-o încheiere protocolară nesusceptibilă de recurs, cu posibilitatea depunerii acesteia în condiţii generale”. 3

Completul Curții Supreme de Justiție a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reține că obiectul prezentului recurs îl constituie încheierea protocolară din 09 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, prin care a fost restituită cererea depusă de Autoritatea Națională de Integritate cu privire la confiscarea averii, dat fiind faptul că aceasta a fost depusă în afara termenului oferit de instanță.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat împotriva încheierii protocolare din 09 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este îndreptat împotriva unui act judecătoresc care, potrivit legii, nu este susceptibil de recurs.

Din sensul art. 173 alin. (3) din Codul de procedură civilă rezultă că dacă cererea depusă ca reconvențională nu se încadrează în temeiurile prevăzute la alin. (1) sau este depusă peste termenul stabilit la art. 172 CPC, instanța „o restituie părții printr-o încheiere protocolară nesusceptibilă de recurs, cu posibilitatea depunerii acesteia în condiții generale”.

Din materialele cauzei rezultă că, prin încheierea protocolară din 09 aprilie 2026, Curtea de Apel Centru a restituit cererea depusă de Autoritatea Națională de Integritate privind confiscarea averii, reținând că aceasta a fost depusă după expirarea termenului acordat de instanță.

Prin urmare, actul contestat reprezintă o încheiere protocolară de restituire a cererii, emisă în condițiile art. 173 alin. (3) CPC, iar legiuitorul a prevăzut în mod expres caracterul nesusceptibil de recurs al unei asemenea încheieri.

În aceste circumstanțe, exercitarea căii de atac a recursului împotriva unei încheieri protocolare pentru care legea exclude expres posibilitatea contestării contravine dispozițiilor procesual civile și atrage inadmisibilitatea recursului.

Având în vedere cele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție decide să declare inadmisibil recursul depus de Autoritatea Națională de Integritate ca fiind formulat împotriva unei încheieri care, potrivit legii, nu poate fi atacată prin recurs.

Ținând cont de art. 195, 243 alin. (1) lit. b), art. 258 alin. (3) din Codul administrativ 4