2r-137/26 — Încasarea prejudiciului material

La 5 iulie 2022, Halitov Ildar, reprezentat de avocatul Tabarcea Alexandr, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Petrachi Anatol cu privire la încasarea prejudiciului material, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 3 ianuarie 2024, s-a respins acțiunea civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Halitov Ildar împotriva lui Petrachi Anatol cu privire la încasarea prejudiciului material, precum și compensarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 2 februarie 2024, Halitov Ildar, reprezentat de avocatul Tabarcea Alexandr, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 3 ianuarie 2024, solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Centru din 26 martie 2025, s-a admis cererea de apel declarată de apelantul Halitov Ildar, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 3 ianuarie 2024, cu emiterea unei noi hotărâri prin care s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Halitov Ildar, s-a încasat de la Petrachi Anatol, în beneficiul lui Halitov Ildar, prejudiciul material în mărime de 88120,57 lei și cheltuielile de judecată formate din suma de 2645,00 lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată, suma de 2247,07 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 200,00 lei cu titlu de taxă de timbru achitate la depunerea cererii de apel, în total suma de 93212,64 lei.

La 5 august 2025, Petrachi Anatol, reprezentat de avocatul Jumbei Sergiu, a declarat revizuire împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 26 martie 2025, solicitând admiterea cererii de revizuire, reexaminarea cauzei cu pronunțarea unei noi decizii cu privire la respingerea cererii de apel şi menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 3 ianuarie 2024.

În motivarea cererii de revizuire, a invocat prevederile art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, susținând că, ulterior pronunțării deciziei Curții de Apel Centru, au devenit cunoscute circumstanțe noi esențiale pentru justa soluționare a cauzei. 1

În acest sens, a indicat că, în urma unei analize ulterioare a înscrisurilor existente la dosar, inclusiv a procesului-verbal de cercetare la fața locului din 3 iulie 2021, s-a constatat că avaria produsă în urma incidentului viza doar o porțiune limitată, de aproximativ 1,5 metri, a podișului de acces spre ponton, și nu întregul ponton sau întregul podiș, astfel cum ar fi reținut nejustificat instanța de apel.

Totodată, a menționat că lucrările executate și materialele achiziționate și facturate nu ar fi avut ca obiect exclusiv repararea segmentului efectiv avariat, ci ar fi vizat lucrări generale de reparație sau îmbunătățiri care nu se justifică prin raportare la prejudiciul real produs.

A susținut că, din compararea procesului-verbal de cercetare la fața locului cu facturile anexate la dosar, rezultă că valoarea despăgubirilor solicitate depășește considerabil prejudiciul efectiv cauzat, ceea ce ar evidenția existența unui risc de îmbogățire nejustificată a reclamantului în detrimentul pârâtului.

A evidențiat că aceste aspecte nu au putut fi cunoscute și probate cu exactitate în cursul examinării cauzei, inclusiv din motivul examinării litigiului în lipsa părților, fiind identificate abia ulterior, în urma unei analize detaliate a lucrărilor executate și a documentelor justificative.

Totodată, a menționat că, la momentul judecării apelului, nu dispunea de toate datele necesare și nu putea, prin diligențe rezonabile, să verifice în detaliu fiecare lucrare și să stabilească exact întinderea prejudiciului, întrucât nu a avut acces la documente relevante, precum fișa reală a lucrărilor, raportul detaliat privind materialele utilizate și porțiunea efectiv avariată, acestea fiind obținute doar ulterior, în urma solicitărilor adresate organelor de specialitate și consultării unor experți independenți.

A mai invocat că, circumstanțele reținute demonstrează că decizia instanței de apel a fost pronunțată fără examinarea reală și completă a întinderii prejudiciului, fiind admise cheltuieli suplimentare și nejustificate, care nu reflectă dauna efectiv cauzată prin incidentul din 3 iulie 2021.

În consecință, acesta a considerat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă pentru declararea revizuirii unei hotărâri irevocabile, în vederea stabilirii juste a prejudiciului și a reparației corespunzătoare.

De asemenea, a susținut că instanța de apel ar fi aplicat eronat normele de drept material și procesual, admițând acțiunea în temeiul unor documente care, nu întrunesc cerințele legale ale probațiunii în procesul civil.

În acest sens, a subliniat că facturile și bonurile de plată prezentate la dosar au fost emise de S.R.L. „Călărași Divin”, societate care nu ar avea ca obiect de activitate reparația pontoanelor, ceea ce ar ridica suspiciuni privind realitatea și veridicitatea serviciilor pretins prestate. 2

Totodată, a invocat lipsa unui contract de antrepriză sau a altor documente care să confirme existența unor raporturi contractuale între reclamant și pretinsul prestator de servicii, inexistența unui deviz de cheltuieli, a unui proces-verbal de recepție a lucrărilor sau a unei dări de seamă detaliate privind lucrările executate și materialele utilizate, precum și lipsa unei expertize tehnice ori a altor probe de specialitate care să confirme necesitatea și proporționalitatea lucrărilor efectuate în raport cu prejudiciul constatat.

Totodată, a invocat inexistența unui proiect al instalației plutitoare, care, ar fi necesar potrivit prevederilor H.G. nr. 115/2025 privind aprobarea Regulamentului navigației pe căile navigabile interioare și pe fluviul Dunărea.

A mai susținut că instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 118 alin. (5) Cod procedură civilă, întrucât nu a dispus administrarea unor probe suplimentare necesare pentru clarificarea întinderii reale a prejudiciului și a caracterului efectiv al reparațiilor invocate, ceea ce ar fi determinat pronunțarea unei soluții întemeiate pe o apreciere incompletă și formală a materialului probator.

Astfel, a invocat aplicarea eronată de către instanța de apel a prevederilor art. 1998 și art. 2013 din Codul civil, susținând că instanța nu ar fi verificat întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, în special sub aspectul existenței și întinderii prejudiciului, al vinovăției, al legăturii de cauzalitate, al răspunderii pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit și al respectării principiului reparării integrale, dar nu excesive, a prejudiciului.

Totodată, a reiterat că în cauză lipsesc un contract valabil încheiat în formă scrisă, un deviz de cheltuieli, un raport de expertiză, un proces-verbal de recepție și o dare de seamă privind lucrările executate, precum și dovezi privind informarea beneficiarului anterior executării lucrărilor și modalitatea de utilizare a materialelor furnizate de beneficiar.

De asemenea, a invocat lipsa specializării antreprenorului și existența unor fapte noi privind disproporția dintre lucrările efectiv executate și cele facturate.

A susținut că un aspect esențial omis de instanța de apel constă în faptul că S.R.L. „Călărași Divin”, pretinsul antreprenor, aparține în exclusivitate lui Halitov Ildar, acesta având calitatea de asociat unic și administrator al societății respective.

Astfel, această împrejurare exclude existența unei relații independente între beneficiar și prestator și pune sub semnul întrebării caracterul real, necesar și obiectiv al serviciilor facturate, în lipsa unor acte confirmative privind lucrările executate.

A evidențiat că raporturile dintre Halitov Ildar și propria societate comercială generează aparența unui conflict de interese și ridică suspiciuni privind posibilitatea facturării unor sume disproporționate în scopul obținerii 3 unor despăgubiri nejustificate, motiv pentru care astfel de raporturi juridice ar trebui supuse unei verificări riguroase și transparente.

Prin urmare, a solicitat admiterea cererii de revizuire, reexaminarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respins apelul declarat și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 3 ianuarie 2024.

La 16 martie 2026, Curtea de Apel Centru a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Petrachi Anatol, reprezentat de avocatul Jumbei Sergiu, împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 26 martie 2025.

Pentru a dispune astfel, instanța de revizuire a reținut că cererea de revizuire formulată de Petrachi Anatol, reprezentat de avocatul Jumbei Sergiu, nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, întrucât argumentele invocate nu relevă existența unor circumstanțe sau fapte noi, esențiale și necunoscute la momentul examinării cauzei, ci reprezintă, în esență, o reiterare a dezacordului revizuentului față de modul în care instanța de apel a apreciat probele administrate și a stabilit întinderea prejudiciului.

Instanța a constatat că pretinsele circumstanțe invocate de revizuent, referitoare la caracterul disproporționat al lucrărilor de reparație, lipsa unor documente justificative suplimentare, presupusa lipsă a specializării prestatorului de servicii sau relația dintre reclamant și societatea emitentă a facturilor, rezultau din înscrisurile deja existente la materialele cauzei și urma a fi invocate și analizate în cadrul examinării în fond și în apel.

Totodată, Colegiul a reținut că revizuentul nu a prezentat probe concludente care să demonstreze imposibilitatea obiectivă de a cunoaște și invoca aceste aspecte în cursul examinării anterioare a litigiului, simpla reevaluare ulterioară a documentelor sau consultarea unor specialiști neechivalând cu descoperirea unor circumstanțe noi în sensul art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă.

În acest context, instanța de revizuire a concluzionat că admiterea cererii de revizuire în circumstanțele invocate ar contraveni principiului securității raporturilor juridice și caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești definitive, motiv pentru care cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.

La 25 martie 2026, Petrachi Anatol, reprezentat de avocatul Jumbei Sergiu a depus recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 16 martie 2026, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate și remiterea cauzei spre reexaminare instanței de revizuire, pentru examinarea efectivă a admisibilității cererii de revizuire.

În susținerea recursului, a susținut că încheierea contestată este pronunțată cu aplicarea eronată a normelor de drept procedural, cu interpretarea greșită a prevederilor art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă și cu o 4 motivare contradictorie și insuficientă, care afectează dreptul la un proces echitabil și accesul efectiv la calea extraordinară de atac.

A menționat că instanța de revizuire a confundat inadmisibilitatea cererii de revizuire cu netemeinicia acesteia, deși cererea a fost întemeiată expres pe prevederile art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă și a indicat concret circumstanțele considerate noi, și anume disproporția dintre avaria efectivă și volumul lucrărilor pretins executate, lipsa actelor tehnice și contractuale care să justifice cuantumul despăgubirilor, lipsa specializării pretinsului antreprenor, afilierea dintre reclamant și entitatea care a emis factura, precum și imposibilitatea obiectivă de a cunoaște și valorifica anterior aceste elemente din cauza lipsei unor acte care nu au fost prezentate în proces.

A subliniat că, instanța de revizuire a soluționat anticipat însăși problema de fond, calificând circumstanțele invocate drept simple aprecieri ulterioare asupra probelor administrate, depășind astfel cadrul controlului de admisibilitate și confundând inadmisibilitatea cu lipsa de temeinicie a cererii.

Totodată, a susținut că motivarea încheierii este contradictorie, întrucât instanța a reținut, pe de o parte, că cererea de revizuire nu ar fi fost motivată în drept, iar pe de altă parte a constatat că aceasta a fost întemeiată formal pe prevederile art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă, analizând ulterior pe larg argumentele invocate.

Astfel, o asemenea motivare face imposibil controlul judiciar efectiv și afectează legalitatea actului judecătoresc, întrucât nu poate fi stabilit dacă cererea a fost respinsă pentru lipsa indicării temeiului legal sau pentru pretinsa neîncadrare a circumstanțelor invocate în temeiul respectiv.

A mai invocat că instanța de revizuire a interpretat în mod excesiv de restrictiv noțiunea de „circumstanțe sau fapte esențiale” prevăzută de art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă, reducând-o nejustificat doar la ipoteza existenței unor înscrisuri complet noi și exterioare dosarului.

A susținut că legea permite revizuirea și în situația în care împrejurările esențiale devin cunoscute ulterior prin coroborarea unor date deja existente la dosar, dar a căror semnificație juridică și factuală nu putea fi cunoscută anterior din motive obiective, inclusiv din cauza lipsei documentelor tehnice obligatorii, a devizului, a procesului-verbal de recepție și a expertizei tehnice.

În acest context, a evidențiat că cererea de revizuire nu a urmărit simpla reluare a argumentelor invocate anterior, ci a evidențiat împrejurări noi privind disproporția dintre dauna reală și reparațiile facturate, natura reală a porțiunii avariate, lipsa documentelor tehnice esențiale și lipsa de independență dintre beneficiar și pretinsul antreprenor.

De asemenea, a criticat faptul că instanța nu a analizat efectiv condiția imposibilității obiective de cunoaștere și diligențele întreprinse pentru aflarea circumstanțelor respective în timpul examinării anterioare a cauzei. 5

A susținut că instanța s-a limitat la afirmații generale privind lipsa probelor concludente, fără a examina concret ce documente lipseau, dacă acestea puteau fi obținute anterior și în ce măsură procedura scrisă a limitat posibilitatea combaterii efective a circumstanțelor tehnice decisive pentru soluționarea apelului.

Totodată, a reținut că instanța a tratat greșit împrejurarea referitoare la afilierea dintre reclamant și S.R.L. „Călărași Divin”, care a emis facturile pentru pretinsele lucrări de reparație, menționând că reclamantul deține calitatea de asociat unic și administrator al societății respective.

Prin urmare, a apreciat că această împrejurare avea relevanță directă pentru verificarea caracterului real, necesar și obiectiv al cheltuielilor pretinse și, coroborată cu lipsa contractului de antrepriză, a devizului și a actelor de recepție, era aptă să influențeze decisiv aprecierea cuantumului prejudiciului și veridicitatea înscrisurilor prezentate. Cu toate acestea, instanța a redus această împrejurare la o simplă presupusă legătură între reclamant și societate, omițând impactul ei juridic și probator.

A invocat că instanța a aplicat eronat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul securității raporturilor juridice, în special cauza Popov împotriva Moldovei (nr. 2), susținând că jurisprudența Curții Europene nu interzice redeschiderea procedurilor judiciare, ci doar sancționează utilizarea abuzivă a revizuirii.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a încheierii Curții de Apel Centru din 16 martie 2026 și remiterea cauzei spre reexaminare aceleiași instanțe pentru examinarea efectivă a cererii de revizuire prin prisma art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă.

A conchis că încheierea contestată este neîntemeiată, că instanța de revizuire nu a examinat complet toate împrejurările relevante și că admiterea recursului este necesară pentru înlăturarea erorilor admise și rejudecarea cauzei.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității şi fără participarea părților”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să mențină încheierea”. 6

Art. 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Pot fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile şi deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol”.

Art. 448 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de revizuire împotriva unei hotărâri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului. (2) Cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată sau casată, emiţându-se o nouă hotărâre, se soluționează de instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre”.

Art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă: „Revizuirea se declară în cazul în care: b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele şi faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei”.

Art. 452 alin. (11) din Codul de procedură civilă: „(11) Dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor”.

Întrucât cererea de recurs a fost depusă la 25 martie 2026, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele Curții de Apel Centru și reiterează că revizuirea este o cale extraordinară de atac care permite desființarea unei hotărâri judecătorești irevocabile și redeschiderea procesului exclusiv în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, urmărind asigurarea stabilității și securității raporturilor juridice.

În temeiul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, revizuirea poate fi exercitată doar în condițiile expres stabilite de lege.

Completul de judecată reține pentru ca o cerere de revizuire să fie admisibilă pe această bază, legea impune cumulativ următoarele condiții: descoperirea unor circumstanțe noi, esențiale, necunoscute anterior și imposibil de descoperit cu prudența necesară.

Totodată, procedura de revizuire nu poate servi drept mijloc de reexaminare a fondului cauzei, ci este destinată corectării unor erori judiciare majore constatate prin acte definitive. 7

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Curtea de Apel Centru a aplicat corect dispozițiile art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, constatând în mod întemeiat că circumstanțele invocate de Petrachi Anatol, reprezentat de avocatul Jumbei Sergiu nu reprezintă fapte noi, esențiale și necunoscute anterior, în sensul normei menționate, ci exprimă dezacordul acestuia cu modul de apreciere a probelor administrate în cadrul examinării cauzei în fond și în apel.

Or, argumentele recurentului referitoare la disproporția dintre întinderea prejudiciului și volumul lucrărilor executate, lipsa unor documente justificative suplimentare, pretinsa lipsă a specializării antreprenorului, afilierea dintre reclamant și societatea emitentă a facturilor, precum și necesitatea administrării unor probe tehnice suplimentare rezultau din materialele existente la dosar și puteau fi invocate și examinate în cadrul judecării cauzei în instanța de fond și în apel. Simpla reevaluare ulterioară a înscrisurilor deja administrate sau formularea unor concluzii diferite asupra probelor nu echivalează cu descoperirea unor circumstanțe noi în sensul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată reține că Petrachi Anatol, reprezentat de avocatul Jumbei Sergiu nu a prezentat probe pertinente și concludente care să demonstreze imposibilitatea obiectivă de a cunoaște și valorifica aceste aspecte în cadrul examinării anterioare a cauzei. Or, faptul efectuării unei analize ulterioare mai detaliate a înscrisurilor ori consultarea unor specialiști după pronunțarea hotărârii irevocabile nu poate constitui, prin sine, temei pentru redeschiderea procesului civil.

În acest context, Completul de judecată relevă că procedura revizuirii nu poate fi transformată într-o cale devolutivă de reexaminare a situației de fapt și de reapreciere a probelor administrate în proces, întrucât o asemenea interpretare ar contraveni caracterului extraordinar și limitat al acestei căi de atac și ar afecta principiul securității raporturilor juridice.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului privind pretinsa motivare contradictorie a încheierii contestate. Referirea instanței de revizuire la faptul că cererea nu conține o motivare corespunzătoare a temeiului invocat nu exclude analiza ulterioară a argumentelor formulate formal prin prisma art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă și nu generează vreo contradicție de natură să afecteze legalitatea actului judecătoresc.

Din conținutul încheierii contestate rezultă clar că instanța de revizuire a examinat susținerile recurentului și a concluzionat motivat că acestea nu se încadrează în ipoteza normei invocate.

Colegiul civil reține că, instanța de revizuire justificat a reținut că aspectele invocate de recurent privind pretinsa afiliere dintre reclamant și S.R.L. „Călărași Divin”, lipsa contractului de antrepriză, inexistența devizului 8 de cheltuieli ori a actelor de recepție țin de aprecierea materialului probator și de temeinicia pretențiilor deduse judecății, chestiuni care au fost sau puteau fi supuse verificării în cadrul căilor ordinare de atac, iar nu pe calea extraordinară a revizuirii.

Completul de judecată respinge și criticile recurentului referitoare la pretinsa aplicare eronată a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Principiul securității raporturilor juridice presupune respectarea caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești și exclude posibilitatea redeschiderii procesului în lipsa unor circumstanțe noi, reale și esențiale, strict prevăzute de lege. Or, în cauza de față, instanța de revizuire a aplicat corect acest principiu, fără a nega posibilitatea exercitării revizuirii ca instituție procesuală, ci constatând neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă.

Drept urmare, circumstanțele reținute confirmă că instanța de revizuire a respins în mod justificat cererea ca fiind inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 449 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 16 martie 2026, cu menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,