2r-63/26 — Contestarea actelor si actiunilor executorului judecătoresc

La 29 aprilie 2021, Spînu Valeriu a depus o cerere de contestare a actelor executorului judecătoresc împotriva Cristinei Ganenco, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie privind anularea încheierii nr. 056-p/a-124/2021 din 07 aprilie 2021.

Prin încheierea din 07 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis contestația înaintată de avocatul Vitalie Popa în interesele debitorului Spînu Valeriu către Ganenco Cristina, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie privind contestarea acțiunilor executorului judecătoresc. S-a anulat încheierea privind primirea, intentarea procedurii de executare nr. 056-p/a-124/2021 din 07 aprilie 2021, emisă de executorul judecătoresc Bănărecu Anatolie. S-a încasat de la Ganenco Cristina în beneficiul lui Spînu Valeriu cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 2.000 lei (două mii lei).

Prin decizia din 23 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul declarat de Cristina Ganenco, reprezentată de avocatul Svetlana Moraru. S-a casat încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 07 iulie 2021, adoptată în cauza civilă pe marginea contestației depuse de către avocatul Vitalie Popa în interesele debitorului Spînu Valeriu către Ganenco Cristina, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie, privind contestarea acțiunilor executorului judecătoresc și s-a emis o nouă decizie sub formă de încheiere prin care: s-a respins contestația depusă de către avocatul Vitalie Popa în interesele debitorului Spînu Valeriu împotriva încheierii executorului judecătoresc Bănărescu Anatolie privind anularea încheierii de primire și intentare a procedurii de executare nr. 056-p/a-124/2021 din 07 aprilie 2021.

La 05 februarie 2025, Spînu Valeriu a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 23 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău în temeiul art. 449 lit. e1) și art. 450 lit. d1) din Codul de procedură civilă, fiind invocat faptul că la emiterea deciziei respective nu s-a luat în considerație că la art. 61 alin. (1), cuvântul „poate” a fost declarat 1 neconstituțional prin Hotărârea Curții Constituționale 22/2019 din 08.10.2019, M0388-392/27.12.19, art. 213; în vigoare 08.10.2020.

Prin încheierea din 02 martie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea depusă de Spînu Valeriu privind revizuirea deciziei Сurții de Apel Chișinău din 23 decembrie 2021, prin care a fost examinat recursul declarat de Cristina Ganenco, reprezentată de avocatul Svetlana Moraru, împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 07 iulie 2021, emisă asupra contestației depuse de către avocatul Vitalie Popa în interesele debitorului Spînu Valeriu către Ganenco Cristina, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie, privind contestarea actelor și acțiunilor executorului judecătoresc, ca fiind inadmisibilă.

La 10 martie 2026, încheierea din 02 martie 2026 a Curții de Apel Centru i-a fost comunicată lui Spînu Valeriu.

La 17 martie 2026, Spînu Valeriu a depus în adresa Curții de Apel Centru cerere de recurs împotriva încheierii din 02 martie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii contestate, restituirea spre rejudecare a problemei soluționate prin încheierea casată sau soluționarea prin decizie a problemei respective.

În susținerea cererii de recurs s-au reiterat circumstanțele invocate în cererea de revizuire și s-a exprimat dezacordul cu aplicarea termenului de 3 luni prevăzut de art. 450 lit. d1) din Codul de procedură civilă.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: 2 „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 3 „(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.”

Art. 449 lit. e1) din Codul de procedură civilă: „Revizuirea se declară în cazul în care: e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională şi la judecarea cauzei a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, iar instanţa de judecată a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale sau din hotărîrea Curţii Constituţionale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituţie sau de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului.”

Art. 450 lit. d1) din Codul de procedură civilă: „Cererea de revizuire se depune: d1) în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele respective – în cazul prevăzut la art. 449 lit. e1).”

Art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(1) După ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite unul din următoarele acte de dispoziţie: a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. (3) Încheierea de respingere a cererii de revizuire poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară, cu excepţia cazurilor în care cererea de revizuire este examinată de Curtea Supremă de Justiţie.”

Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentului invocate în cererea de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

Completul de judecată reiterează că, prin încheierea din 02 martie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea depusă de Spînu Valeriu privind revizuirea deciziei Сurții de Apel Chișinău din 23 decembrie 2021, ca fiind inadmisibilă.

La emiterea încheierii respective s-a reținut că, din conținutul cererii rezultă că temeiul invocat este bazat pe dispozițiile Hotărârii Curții Constituționale nr. 22 din 08.10.2019, prin care a fost declarat 4 neconstituțional cuvântul „poate” din art. 61 alin. (1) Cod de executare, hotărâre care a fost publicată și a intrat în vigoare anterior pronunțării deciziei Curții de Apel Chișinău din 23.12.2021, fiind accesibilă oricărei persoanei interesate și opozabilă erga omnes.

Prin urmare, Curtea de Apel Centru a menționat că, circumstanța invocată nu reprezintă un fapt nou, necunoscut și care nu putea fi cunoscut la data examinării cauzei în recurs, ci o situație juridică existentă anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită. Revizuentul avea posibilitatea să invoce aceste argumente în cadrul examinării recursului, după caz, prin depunerea unei cereri de revizuire depuse cel târziu în termen de 3 luni de la data adoptării și comunicării deciziei în recurs.

Totodată, Curtea de Apel Centru a evidențiat că, prevederile normative și hotărârea Curții Constituționale au fost publice și în vigoare anterior pronunțării deciziei instanței de recurs, motiv pentru care nu poate fi reținută data de 03 februarie 2025 ca moment al luării la cunoștință în sens procesual.

În consecință, Colegiul civil al Curții de Apel Centru a constatat că, cererea de revizuire a fost depusă peste termenul legal prevăzut pentru cazul reglementat de art. 449 lit. e1) CPC, iar caracterul pretins continuu al efectelor hotărârii nu poate repune în termen o cale extraordinară de atac supusă unor condiții stricte de admisibilitate.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, instanța investită cu examinarea cererii de revizuire just a concluzionat că la caz nu sunt întrunite condițiile legale pentru redeschiderea procesului, iar cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, participanții la un proces trebuie să joace un rol activ, urmărind cu diligență derularea procedurii și exercitându-și drepturile procedurale cu bună credință. Totodată, imperioase speței sunt și constatările Curții de la Strasbourg, potrivit cărora reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume, să garanteze securitatea juridică, fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu, care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă. 5

Așadar, aplicând principiul nemo censetur ignorare legem, conform căruia necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii nu exonerează persoanele de obligația de a se conforma legii și, având în vedere publicarea Hotărârii Curții Constituționale nr. 22 din 08 octombrie 2019 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 388-392, art. 213, din 27 decembrie 2019, Spînu Valeriu avea posibilitatea și obligația de a face cunoștință cu aceasta.

Subsecvent, odată ce Spînu Valeriu era obligat să cunoască conținutul Hotărârii Curții Constituționale nr. 22 din 08 octombrie 2019, iar la 14 ianuarie 2022 acesta a făcut cunoștință cu actele dosarului, fapt confirmat prin recipisă (f. d. 135), se conturează concluzia că acesta a depășit termenul de 3 luni prevăzut de art. 450 lit. d1) din Codul de procedură civilă la depunerea cererii de revizuire.

Prin urmare, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, încheierea instanței de apel este legală și întemeiată, iar argumentele invocate de către Spînu Valeriu sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat și a menține încheierea contestată, care face obiectul prezentului recurs.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 424 alin. (2), art. 427 lit. a), art. 428, art. 453 alin. (3) din Codul de procedură civilă,