Decizie nr. 151 din 23.10.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 20 alin. (1) și 43 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 105 din 14 iunie 2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj, ridicată de dna Elena Ceruța, parte în dosarul nr. 3-4299/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dna judecătoare Irina Maxim din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Prin ordonanța Procurorului General interimar din 18 octombrie 2021 s-a dispus începerea urmăririi penale în privința dnei Elena Ceruța, procuror la Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS).

Prin ordinul Procurorului General interimar nr. 412-p din 10 martie 2022, dna Elena Ceruță a fost suspendată din funcția de procuror până la pronunțarea unei decizii definitive în cauza penală în care este cercetată pentru comiterea unei infracțiuni.

La 27 iunie 2024, dna Elena Ceruța i-a solicitat Direcției generale pentru ocuparea forței de muncă a municipiului Chișinău, subdiviziune teritorială a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, să-i înregistreze statutul de șomer.

Printr-un răspuns al Direcției generale pentru ocuparea forței de muncă, dna Elena Ceruța a fost informată că nu întrunește condiția stabilită de articolul 20 alin. (1) din Legea nr. 105/2018 pentru a fi înregistrată cu statut de șomer, dar a fost înregistrată ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă din 27 iunie 2024. Nefiind de acord cu răspunsul primit, dna Elena Ceruța l-a contestat în contencios administrativ.

La 3 martie 2025, dna Elena Ceruța a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolelor 20 alin. (1) și 43 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 105 din 14 iunie 2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj.

Printr-o încheiere din 28 martie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 105 din 14 iunie 2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj sunt următoarele:

Autoarea excepției susține că neincluderea persoanelor suspendate din funcție în legătură cu pornirea urmăririi penale împotriva lor în categoria celor cu statut de șomeri, beneficiari ai indemnizației de șomaj, îi afectează dreptul la asistență și protecție socială în caz de șomaj.

Autoarea sesizării consideră că persoanei suspendate din funcție, care, în perioada suspendării, nu-și găsește un alt loc de muncă și nu realizează venituri, trebuie să-i fie atribuit statutul de șomer, pe baza căruia să beneficieze de indemnizația de șomer în aceleași condiții ca și persoanele care au încetat raporturile de muncă și sunt în căutarea unui loc de muncă.

Autoarea excepției consideră că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16, 23, 47 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 105 din 14 iunie 2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, ridicată de o parte într-un proces din fața instanței de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției îl constituie articolul 20 alin. (1), care prevede una din condițiile aferente înregistrării statutului de șomer, și articolul 43 alin. (4) lit. a), care stabilește una din condițiile necesare pentru exercițiul dreptului la indemnizația de șomaj, din Legea nr. 105 din 14 iunie 2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj. Curtea observă că înregistrarea statutului de șomer și stabilirea indemnizației de șomaj, chiar dacă au la bază aceeași cerere, totuși, reprezintă proceduri distincte consecutive. Astfel, decizia privind stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj se emite de către subdiviziunea teritorială, în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării statutului de șomer (articolul 43 alin. (3) din Lege).

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care s-a contestat refuzul de înregistrare în calitate de șomer, bazat pe articolul 20 alin. (1) din Lege (a se vedea § 6). Având în vedere că în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate autoritatea competentă nici nu a demarat procedura de stabilire a indemnizației de șomaj, care finalizează cu emiterea unei decizii în acest sens, Curtea reține inaplicabilitatea articolului 43 alin. (4) lit. a) din Lege la soluționarea cauzei. Prin urmare, Curtea admite că la soluționarea cauzei instanța de judecată ar putea avea în vedere articolul 20 alin. (1) din Lege, pe care îl reține spre analiză. Acest articol nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Autoarea sesizării susține că prevederile contestate încalcă articolele 16 (

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolele 16, 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autoarea sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr. 90 din 15 iunie 2021, § 23; DCC nr. 12 din 2 februarie 2023, § 20).

Referitor la incidența articolului 47 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea a subliniat că prevederile care stabilesc condițiile de acordare a prestațiilor de asigurări sociale

Curtea observă că Legea cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj stabilește condițiile care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru înregistrarea statutului de șomer (a se vedea articolul 20 din Lege). Astfel, una din condițiile stabilite de Lege pentru înregistrarea statutului de șomer este lipsa unui loc de muncă.

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că dreptul la egalitate este dreptul de a fi tratat în același mod în care este tratată o persoană care se află într-o situație juridică echivalentă. Așadar, o condiție primordială pentru existența tratamentului diferențiat o reprezintă caracterul comparabil al situațiilor (HCC nr. 19 din 24 septembrie 2019, § 17). Curtea reiterează că cerința caracterului comparabil al situațiilor nu impune ca situațiile să fie identice, ci numai ca ele să fie, până la un anumit punct, asemănătoare. Verificarea respectării acestei cerințe presupune compararea condițiilor aplicabile autoarei excepției și subiectelor în raport cu care aceasta afirmă existența unui dezavantaj (HCC nr. 30 din 23 septembrie 2021, § 46).

Curtea notează că suspendarea din funcție reprezintă o măsură care poartă un caracter temporar, a cărei durată este condiționată de existența temeiurilor care au stat la baza acesteia, persoana urmând a fi, după caz, reîncadrată în funcție la încetarea motivelor suspendării. De asemenea, Curtea menționează că procurorilor suspendați din funcție din cauza declanșării urmăririi penale împotriva lor nu le sunt aplicabile dispozițiile referitoare la incompatibilități în partea ce ține de exercitarea unei funcții sau activități în sectorul privat. Totodată, în cazul suspendării din funcție pe temeiul pornirii urmăririi penale, dacă nu a fost probată vinovăția procurorului sau dacă a fost pronunțată o sentință de achitare ori de încetare a procesului penal pe motiv de reabilitare, suspendarea din funcție încetează, iar procurorul este restabilit în toate drepturile anterioare (a se vedea articolul 55 alineatele (1

Curtea menționează că termenul „șomaj" din articolul 47 alin. (2) din Constituție are în vedere situația persoanelor ale căror raporturi de muncă au fost încetate. Astfel, sub incidența acestei noțiuni nu cad persoanele ale căror raporturi de muncă au fost suspendate. Curtea reiterează că garanțiile sociale nu au un caracter necondiționat, legislatorul putând stabili condiții specifice pentru exercitarea drepturilor sociale (a se vedea DCC nr. 86 din 6 septembrie 2017, § 30).

Curtea notează că asigurarea de șomaj are rolul de a asigura, în caz de șomaj, o persoană asigurată în sistemul public de asigurări sociale, aptă de muncă, dar care, din motive prevăzute de lege, nu a identificat un loc de muncă corespunzător pregătirii sale, și se realizează prin punerea la dispoziția acesteia, pentru o perioadă determinată, a indemnizației de șomaj (a se vedea articolul 3 din Legea nr. 105/2018). Așadar, măsurile de protecție împotriva șomajului au ca scop acordarea unui sprijin persoanelor fără un loc de muncă care se află în căutarea unui loc de muncă.

Astfel, Curtea reține că persoanele fără un loc de muncă și persoanele aflate în raporturi de muncă suspendate nu se află în situații asemănătoare sau comparabile, așa cum pretinde în criticile sale autoarea sesizării.

Prin urmare, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.