Decizie nr. 111 din 12.08.2025

La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituțională pe 9 iulie 2025, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție și 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, de către dl Vlad Batrîncea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorul sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea articolelor 6 alineatele (5) și (6) și 7

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 294 din 21 decembrie 2017 privind partidele politice sunt următoarele:

Autorul sesizării menționează că prevederile contestate exced obiectivului legislatorului reflectat în nota de fundamentare și că ele contravin articolului 41 din Constituție, în partea dreptului la asociere în partide politice, și, de principiu, afectează pluralismul politic.

Potrivit autorului sesizării, solicitarea periodică a unei liste nominale cu toți membrii partidului politic poate afecta și descuraja libertatea de asociere, întrucât acest fapt ar expune unele persoane la eventuale presiuni sociale, profesionale sau politice. Mai mult, această măsură ar crea un efect de intimidare în special în zonele rurale și în domenii profesionale sensibile, precum ar fi sfera educației sau serviciul public.

Autorul sesizării afirmă că, prin prisma Regulamentului general privind protecția datelor (

Autorul mai susține că pentru alte forme de asociere, cum ar fi organizațiile neguvernamentale sau asociațiile de orice tip, legislatorul nu a instituit reglementări privind evidența prin raportare a membrilor lor. Instituirea acestei măsuri pentru partidele politice reprezintă un factor discriminatoriu. Prin urmare, dispozițiile atacate instituie condiții excesive și disproporționate în raport cu pretinsul scop legitim și reprezintă o ingerință a statului în exercitarea unui drept fundamental.

De asemenea, autorul sesizării consideră că stabilirea condiției legale privind numărul minim de membri fondatori și a dispersiei lor teritoriale este exagerată în raport cu esența dreptului de asociere, în condițiile în care legislatorul trebuie să aleagă cele mai puțin intruzive măsuri asupra drepturilor fundamentale.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind partidele politice, ține de competența Curții Constituționale.

Conform articolului 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, deputații din Parlament au competența de a sesiza Curtea Constituțională.

Sunt obiecte ale sesizării prevederile articolelor 6 alineatele (5) și (6) și 7

Autorul sesizării susține că prevederile contestate contravin articolelor 5 (

Referitor la pretinsa încălcare a articolului 5 din Constituție, Curtea a notat, în jurisprudența sa, că acest articol are un caracter general și poate fi invocat dacă se constată aplicabilitatea lui împreună cu alte dispoziții din Constituție, care trebuie să fie incidente (a se vedea DCC nr. 173 din 13 decembrie 2022, § 18; DCC nr. 10 din 5 martie 2024, § 16).

Referitor la incidența articolului 16 din Constituție, Curtea reiterează că acesta nu poate fi invocat de sine stătător. Pentru a fi incident, autorul trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței Curtea poate aplica prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr. 167 din 6 decembrie 2022, § 23; DCC nr. 8 din 30 ianuarie 2025 § 19).

Cu privire la incidența articolului 41 din Constituție, Curtea reține că acesta recunoaște dreptul cetățenilor Republicii Moldova de a se asocia în partide politice. Partidele politice sunt organizații care contribuie la definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor. Curtea reține că Legea Supremă acordă partidelor politice, spre deosebire de alte asociații de cetățeni, un loc special, în virtutea importanței de neînlocuit a acestora în procesul democratic al țării și a posibilității lor de a participa cu liste proprii la alegerea deputaților în organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova. Totuși, Curtea reiterează că dreptul la asociere în partide politice nu este unul absolut (a se vedea HCC nr. 5 din 25 februarie 2020, §§ 50 și 94), că legislatorul are prerogativa constituțională de a reglementa prin lege organică organizarea și funcționarea partidelor politice (articolul 72 alin. (3) lit. g) din Constituție).

Interpretând articolul 41 din Constituție, Curtea a menționat în jurisprudența sa că partidul politic este „expresia exercitării de către cetățeni a dreptului la asociere ca manifestare liberă [și] nestingherită a voinței lor", care „își propune scopuri politice", precum și că „cetățenii sunt liberi să-și exprime voința privind asocierea într-un partid sau altul sau să nu se asocieze în nici un partid, această voință nefiind impusă sau dictată din afară" (a se vedea HCC nr. 37 din 10 decembrie 1998; HCC nr. 5 din 25 februarie 2020, § 63). Respectiv, atât aderarea la partide politice, aflarea și retragerea cetățenilor în/din ele, cât și dreptul de a nu se asocia în partide politice sunt garantate de dispozițiile articolului 41 alin. (1) din Constituție.

În opinia sa, Comisia de la Veneția a menționat că deși nu este necesar ca partidele politice, ca atare, să fie guvernate de o legislație diferită de cea care reglementează asociațiile în general, poate fi elaborată o legislație care ar reglementa unele aspecte suplimentare, specifice partidelor politice, cum ar fi finanțarea și supravegherea, pentru a reflecta rolul unic pe care partidele îl joacă într-o societate democratică (a se vedea CDL-AD(2020)032, § 31).

În mod similar, Curtea Europeană a statuat că marja de apreciere a statelor poate include și dreptul de a interveni în organizarea internă și funcționarea unui partid în cazul nerespectării de către acesta a unor formalități juridice rezonabile (a se vedea,

Curtea are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a afirmat că asocierea în partide politice are un rol esențial în asigurarea pluralismului și a funcționării corespunzătoare a democrației (a se vedea

Curtea reține că normele contestate stabilesc obligația partidelor politice de a ține și de a actualiza cu regularitate registrele membrilor de partid cu indicarea în ele,

Autorul sesizării solicită verificarea constituționalității normelor contestate, întrucât consideră că obligația partidelor politice de a ține și de a actualiza registrul membrilor partidului, cu indicarea expresă a datelor cu caracter personal (nume, prenume, IDNP, data nașterii, domiciliul) și prezentarea periodică a acestuia la autoritățile competente ale statului (Agenției Servicii Publice și Comisiei Electorale Centrale), „poate descuraja aderarea și participarea" la activitatea partidelor și, implicit, încalcă dreptul la asociere, deoarece ar „expune cetățenii la posibile presiuni sociale, profesionale sau politice" și ar crea „un efect de intimidare în special în zone rurale, domenii profesionale sensibile (ex.: educație, funcționari publici)."

Curtea observă că deși autorul contestă dispozițiile articolelor 6 alineatele (5) și (6) și 7

Cu privire la obligativitatea ținerii registrului membrilor de partid, Curtea reține că legislatorul are prerogativa constituțională de a reglementa prin lege organică organizarea și funcționarea partidelor politice. În acest sens, legislatorul a adoptat Legea privind partidele politice în care se stabilesc criterii/cerințe pentru constituirea, înregistrarea, organizarea, funcționarea și activitatea partidelor politice.

Partidele politice sunt, potrivit Legii Supreme, unicele structuri organizate [persoane juridice] de cetățeni ai Republicii Moldova care au dreptul constituțional de a participa la alegeri în autoritățile publice centrale ale statului și în administrația publică locală și care, prin organele reprezentative alese, ar putea exercita puterea publică într-un mod transparent, democratic și cu respectarea pluralismului politic. Pentru ca exercițiul puterii publice să se realizeze cu respectarea normelor constituționale, legislatorul a prevăzut că și partidele politice trebuie să aibă o activitate transparentă și să asigure pluralismul în interiorul său. Respectiv, atât membrii partidelor politice, cât și întreaga societate trebuie să aibă posibilitatea de a cunoaște oamenii care se asociază în partide și care vor să lupte pentru a obține puterea politică.

Având în vedere subiectul analizat, Curtea reține că legislatorul a stabilit că partidul politic poate fi înregistrat de Agenția Servicii Publice doar dacă prezintă documentele necesare (a se vedea articolul 8 alin. (1) lit. d)). Printre documentele obligatorii, partidul politic trebuie să prezinte pe hârtie și în format electronic lista membrilor partidului politic, care include un număr nu mai mic de o mie de membri, actele de constituire ale organizațiilor teritoriale ale partidului, lista delegaților participanți la congresul de constituire. Lista membrilor partidului trebuie întocmită în baza cererilor de aderare la partid și trebuie să cuprindă: numele, prenumele, sexul, data nașterii, domiciliul, seria și numărul actului de identitate și semnătura membrului. Legislatorul impune fondatorilor partidului politic, chiar până la înregistrare, să îndeplinească în mod public o serie de activități organizatorice,

Curtea observă că legislatorul, în reglementarea legală, a pornit de la dezideratul că prevederile Legii Fundamentale califică apartenența cetățeanului la un partid politic ca fiind una publică. Având în vedere că partidele politice nu sunt organizații secrete, Curtea reține că Constituția nu admite nici existența unor membri secreți/tainici ai partidului și nici nu garantează drepturile acestora. Având în vedere aceste considerente, legislatorul a prevăzut în articolul 6 alin. (5) și articolul 7

Potrivit autorilor amendamentului nr. 02/03-29 din 17 martie 2025[1], propus la proiectul de lege nr. 381/2024, instituirea obligativității ținerii registrului membrilor partidului politic are drept scop contribuirea la îmbunătățirea funcționalității partidelor politic, la disciplinarea organelor de conducere și a organizațiilor teritoriale ale fiecărui partid.

Curtea reține că legislatorul a stabilit că evidența membrilor partidului politic, precum și cunoașterea momentului dobândirii și pierderii calității de membru de partid este necesară pentru desfășurarea activităților comune, identificarea voinței politice a membrilor și contribuția acestora la promovarea valorilor democratice și a pluralismului politic atât la nivelul celei mai mici unități administrativ-teritoriale, cât și la nivelul întregii țări. Având în vedere numărul semnificativ al membrilor unui partid politic, amplasarea teritorială a structurilor de partid (organizații raionale și organizații primare), categoriile de vârstă diferite ale membrilor, domeniile de activitate ale acestora, o evidență corectă permite partidului să-și cunoască membrii săi și să le ceară îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege și statut, precum și să-și asume rezultatul activităților acestora. Concomitent, legislatorul permite fiecărui membru de partid să cunoască ceilalți membri ai partidului, calitățile acestora, să înțeleagă dacă împărtășesc viziuni comune, dacă le place să meargă împreună și să-i susțină la înaintarea și alegerea lor în funcțiile publice.

Curtea mai constată că exigența ținerii registrului membrilor de partid constituie un factor de disciplinare și organizare a activității interne a partidelor politice, astfel evitându-se situațiile în care aceste partide ar putea, de exemplu, obține puterea politică, fără a se cunoaște cu exactitate identitatea membrilor și chiar componența numerică a acestora.

În plus, adoptarea prevederilor contestate vine să pună în operă principiul transparenței în activitatea politică și buna administrare, în condițiile în care anume statului îi revine rolul de a asigura faptul că atât partidele politice, cât și publicul larg, dispun de informații relevante și accesibile cu privire la procedurile și funcționarea lor (a se vedea CDL-AD(2020)032, § 61).

Ținerea registrului membrilor partidului devine imperioasă și pentru respectarea unor norme constituționale care interzic calitatea de membru al unui partid din Republica Moldova pentru cetățenii străini (articolul 41 alin. (6) din Constituție), pentru unele categorii de funcționari publici și funcționari de demnitate publică (articolul 41 alin. (7) din Constituție), dar și pentru a preveni asocierea secretă interzisă (articolul 41 alin. (5) din Constituție). Așadar, Curtea consideră că obligația de a ține registrul membrilor de partid de către fiecare partid politic nu restrânge libertatea cetățenilor de a se asocia în partide politice și nu face incident articolul 41 alin. (1) din Constituție.

Cu privire la obligația partidelor politice de a prezenta periodic Agenției Servicii Publice și Comisiei Electorale Centrale registrul actualizat al membrilor partidului, Curtea reține că Legea privind partidele politice, chiar și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 100 din 13 iunie 2025, prin care au fost adoptate normele contestate, conținea dispoziții care obligau partidele politice să prezinte acestor autorități datele cu caracter personal, în special date ce se referă la: (i) persoanele care participă la constituirea unui partid politic (articolul 8 alineatele (1) lit. d) și (2) din Lege); (ii) membrii partidului care achită cotizația de membru (articolul 25

Curtea reține că în nota de fundamentare a normelor contestate se menționează că anumite fenomene din politica națională, precum ar fi, de exemplu, migrația politică a membrilor de la un partid la altul, poate conduce la necunoașterea de către partid, de către organele centrale și organizațiile teritoriale a faptului că unele persoane s-au retras din partid sau au aderat la alt partid, acreditând ideea că registrul membrilor de partid ar putea să conțină informații învechite. Luând în considerare că unele date din registrul membrilor de partid ar putea fi într-adevăr învechite/neactuale, fără ca această neregulă să-i fie imputabilă partidului (

Referitor la criticile autorului privind existența unui pretins risc de scurgere a unor date cu caracter personal, Curtea constată că, în situația invocată, colectarea datelor cu caracter personal se efectuează în scopuri determinate, explicite și legitime. Astfel, informația care conține date cu caracter personal este necesară strict pentru a fi verificată de către autoritățile abilitate,

Cu privire la posibila utilizare a datelor colectate în alte scopuri decât cele indicate

Totodată, legislația stabilește răspunderea civilă, contravențională și penală pentru încălcarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal (articolul 33 din Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal).

Mai mult, afirmația autorului sesizării precum că unii cetățeni ar putea fi supuși persecuțiilor din motivul afilierii la un partid politic, Curtea menționează că legislația în vigoare sancționează acțiunile de discriminare în funcție de opinia politică sau apartenența politică (a se vedea, de exemplu, articolul 70

Suplimentar, Curtea observă că prevederile contestate au fost introduse prin Legea nr. 100 din 13 iunie 2025 pentru modificarea unor acte normative, care a vizat o serie de reglementări legislative noi care au ca obiectiv combaterea eficientă a fenomenului corupției electorale și a aspectelor conexe acestuia, fapt care derivă din însăși denumirea Legii. Astfel, modificările din Legea privind partidele politice cu privire la obligativitatea ținerii registrului membrilor de partid și prezentarea acestuia autorităților publice competente se încadrează în logica unei coerențe legislative, care include adoptarea măsurilor în vederea asigurării exprimării voinței libere a cetățenilor în cadrul scrutinelor, dar și în vederea furnizării către publicul larg a unor informații cât mai exacte despre organizarea, funcționarea și activitatea partidelor politice, care, într-un proces electoral, dispută puterea politică.

De altfel, în Hotărârea nr. 25 din 28 noiembrie 2024 cu privire la confirmarea rezultatelor alegerilor și la validarea mandatului de Președinte al Republicii Moldova Curtea a subliniat că, având în vedere numărul mare al cazurilor de corupere a alegătorilor, număr raportat de autoritățile de investigație în contextul primului tur și al celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din acel an, autoritățile trebuie să depună toate eforturile pentru a preveni asemenea cazuri la scrutinele viitoare. Totodată, Curtea a menționat că ar putea fi îmbunătățite mecanismele legale de combatere a corupției electorale, astfel încât acestea să fie efective, având în vedere și modalitățile inedite ale cazurilor înregistrate la acest scrutin. De asemenea, în Hotărârea sa Curtea a calificat ca o obligație constituțională responsabilitatea autorităților de a lua măsurile necesare pentru a asigura exprimarea liberă a voinței poporului în cadrul alegerilor și dezvoltarea democratică a țării (HCC nr. 25 din 28 noiembrie 2024, § 104).

Referitor la criticile autorului sesizării precum că condiția legală privind numărul minim de membri fondatori și dispersia lor teritorială este una excesivă și disproporționată în raport cu dreptul de asociere, Curtea notează că obiecțiile respective depășesc sfera de reglementare a prevederilor contestate, motiv pentru care acestea nu pot fi reținute.

Date fiind constatările expuse, Curtea concluzionează că impunerea obligației de a ține registrul membrilor de partid și de a-l prezenta periodic autorităților competente este în interesul transparenței și al democrației și nu poate fi considerată,

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.