Decizie nr. 152 din 09.11.2023

La originea cauzei se află sesizarea cu privire la excepția de neconstituționalitate a articolului 225 alin. (3) lit. e) din Codul administrativ, ridicată de reprezentantul Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, parte în dosarul nr. 3-193/2023, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chișinău, format din doamnele judecătoare Veronica Negru, Ecaterina Palanciuc și Ina Dutca, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Curții de Apel Chișinău se află o acțiune în contencios administrativ formulată de Partidul Politic „Șansa” împotriva Dispoziției Comisiei pentru Situații Excepționale nr. 92 din 3 noiembrie 2023.

În cadrul ședinței de judecată, reprezentantul Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 225 alin. (3) lit. e) din Codul administrativ.

Printr-o Încheiere din 5 noiembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 6 Separația și colaborarea puterilor „În Republica Moldova puterea legislativă, executivă și judecătorească sunt separate și colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituției.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

Prevederile relevante ale Codului administrativ, adoptat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele: Articolul 225 Limitele controlului judecătoresc „(1) Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act administrativ. (2) Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar se limitează la faptul dacă autoritatea publică: a) și-a exercitat dreptul discreționar; b) a luat în considerare toate faptele relevante; c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar; d) și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege. (3) În cazul în care au fost emise acte administrative individuale și normative referitoare la securitatea națională a Republicii Moldova, la exercitarea regimului stării excepționale, la măsurile de urgență luate de autoritățile publice în vederea combaterii calamităților naturale, a incendiilor, a epidemiilor, a epizootiilor și a altor fenomene similare, instanța de judecată poate fi sesizată doar pentru exercitarea controlului următoarelor circumstanțe: a) existența situației excepționale la data la care a fost emis actul; b) competența autorității publice de a emite actul; c) existența interesului public care justifică emiterea actului administrativ; d) imposibilitatea efectivă a autorității publice de a emite actul în condiții obișnuite; e) proporționalitatea, în conformitate cu art.29, a măsurilor adoptate prin act administrativ . (4) Alte limitări ale examinării judiciare în cauzele de contencios administrativ sunt reglementate expres prin legi speciale.” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției notează că aprecierea proporționalității măsurilor de urgență adoptate de Comisia pentru Situații Excepționale nu poate fi făcută la modul abstract, fără a analiza motivele care au stat la baza măsurilor de urgență și a caracterului ultima ratio al acestor măsuri.

În acest sens, autorul notează că norma contestată permite instanțelor judecătorești, care nu au competențe specifice autorității executive, să verifice proporționalitatea măsurilor de urgență, adoptate de o autoritate publică specializată în domeniul securității statului, în lipsa unor repere obiective. Această carență a normei contestate poate conduce la anularea măsurilor de urgență adoptate de puterea executivă în baza unor considerente subiective ale reprezentantului puterii judecătorești, fapt care pune în pericol respectarea principiului separației puterilor în stat.

Prin urmare, autorul consideră că norma contestată contravine articolelor 6 și 23 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a prevederilor articolului 225 alin. (3) lit. e) din Codul administrativ, ține de competența Curții Constituționale.

Obiectul excepției îl constituie prevederile articolului 225 alin. (3) lit. e) din Codul administrativ, care au fost introduse prin Legea nr. 122 din 15 iulie 2022, la inițiativa Guvernului, ca urmare a pronunțării Hotărârii Curții Constituționale nr. 17 din 23 iunie 2020.

Cu privire la calitatea de subiect al excepției de neconstituționalitate, în Hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016, Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate reprezintă un instrument prin care cetățeanul are posibilitatea de a acționa pentru a se apăra împotriva autorităților statului, în cazul în care, prin anumite norme juridice, drepturile sale constituționale sunt încălcate. De asemenea, dreptul de acces al cetățenilor la Curtea Constituțională pe calea excepției de neconstituționalitate face incident, în prezent, dreptul la un proces echitabil. Această cale indirectă, care le permite cetățenilor accesul la justiția constituțională, îi oferă, de asemenea, Curții Constituționale, în calitatea sa de garant al supremației Constituției, posibilitatea de a exercita controlul asupra puterii legiuitoare cu privire la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale. Curtea a notat că excepția de neconstituționalitate constituie o garanție constituțională a drepturilor și libertăților conferite cetățenilor pentru apărarea lor împotriva unor eventuale abateri ale legiuitorului prin instituirea unor norme contrare Constituției (a se vedea §§ 79, 80 și 108 din Hotărârea citată).

În această cauză, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate nu a fost ridicată de o victimă a unei pretinse încălcări a unui drept constituțional pentru a anihila aplicarea unei norme juridice pe care o consideră neconstituțională. Dimpotrivă, autorul excepției este chiar o autoritate a puterii executive (Comisia pentru Situații Excepționale), care îi solicită Curții să verifice constituționalitatea unei norme adoptate de puterea legislativă. În acest sens, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate le este dedicată persoanelor, nu autorităților publice. Excepția nu poate fi utilizată de o autoritate publică pentru a anihila un act normativ adoptat de o altă autoritate publică. Pentru asemenea situații, autoritățile care posedă prerogativa sesizării Curții Constituționale, prevăzute de articolele 25 din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) din Codul jurisdicției constituționale, îi pot solicita Curții să exercite controlul de constituționalitate al actelor normative, pe baza procedurii prevăzute de articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție. Prin urmare, Curtea reține că excepția nu a fost ridicată de un subiect căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea cu privire la excepția de neconstituționalitate a articolului 225 alin. (3) lit. e) din Codul administrativ, ridicată de reprezentantul Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, parte în dosarul nr. 3-193/2023, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Nicolae ROȘCA Chișinău, 9 noiembrie 2023 DCC nr. 152 Dosarul nr. 240g/2023