Decizie nr. 142 din 16.09.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 5 alin. (5) din Legea nr. 163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, ridicată de dl Pavel Croitoru, parte în dosarul nr. 3-226/21, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dna judecător Violeta Chisilița de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe 28 august 2019, la cererea dlui Pavel Croitoru, Primăria municipiului Chișinău a emis certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 297i/19, pentru construirea unei clădiri cu destinație mixtă.

Pe 1 septembrie 2020, dl Pavel Croitoru a depus o cerere prin care a solicitat prelungirea valabilității certificatului de urbanism pentru proiectare pe un termen de 12 luni.

Pe 18 septembrie 2020, Primăria municipiului Chișinău a respins cererea dlui Pavel Croitoru în baza articolului 5 alin. (5) din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție.

Pe 25 ianuarie 2020, dl Pavel Croitoru a înaintat o acțiune în contencios administrativ împotriva Primarului general al municipiului Chișinău și Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău, prin care a solicitat, inter alia, anularea deciziei prin care s-a respins cererea de prelungire a termenului de valabilitate al certificatului de urbanism pentru proiectare.

În cadrul procesului, pe 22 martie 2021, dl Pavel Croitoru a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 5 alin. (5) din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție.

Pe 15 aprilie 2021, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a emis o încheiere prin care a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 46 Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. […].” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.” Articolul 126 Economia ,, [...] (2) Statul trebuie să asigure: [...] h) inviolabilitatea investițiilor persoanelor fizice și juridice, inclusiv străine.” Articolul 127 Proprietatea ,,(1) Statul ocrotește proprietatea. (2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicție cu interesele societății. [...].”

Prevederile relevante ale Legii nr. 163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție sunt următoarele: Articolul 2 Noțiuni principale „În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni principale semnifică: arhitect-șef – conducător al organului local de arhitectură și urbanism, numit în funcție în modul stabilit; autorizație de construire – act, eliberat de către emitent, prin care se autorizează executarea lucrărilor de construcție în temeiul și cu respectarea certificatului de urbanism pentru proiectare și a documentației de proiect elaborate și verificate; [...] certificat de urbanism pentru proiectare – act cu caracter reglementator, eliberat de către emitent, prin care se fac cunoscute solicitantului (beneficiarului) prescripțiile și elementele ce caracterizează regimul juridic, economic, tehnic și arhitectural-urbanistic al unui imobil/teren, stabilite prin documentația de urbanism și de amenajare a teritoriului, și care permite elaborarea documentației de proiect; [...] documentație de proiect – piese scrise și desenate care cuprind soluții tehnice și economice de realizare a obiectivului de investiții în volumul stabilit de documentele normative; [...].” Articolul 5 Termenul de elaborare și eliberare a certificatului de urbanism pentru proiectare și valabilitatea acestuia „(1) Certificatul de urbanism pentru proiectare se elaborează și se eliberează solicitantului (beneficiarului) în cel mult 20 de zile lucrătoare de la data înregistrării cererii. (2) În cazul elaborării certificatului de urbanism pentru proiectare în condițiile art. 4 alin. (6), termenul de emitere nu va depăși 30 de zile lucrătoare. (3) Termenul de valabilitate al certificatului de urbanism pentru proiectare reprezintă durata elaborării documentației de proiect, care nu poate depăși 24 de luni de la data emiterii certificatului. (4) La cererea titularului, termenul de valabilitate al certificatului de urbanism pentru proiectare poate fi prelungit o singură dată pe un termen de până la 12 luni. (5) Termenul de valabilitate al certificatului de urbanism pentru proiectare se consideră consumat după avizarea de către arhitectul-șef a documentației de proiect în volum de: plan general (plan de situație, plan trasare), fațade, soluții cromatice, proiect de organizare a executării lucrărilor de construcție, rețele edilitare exterioare.” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, autorul ei susține că prin stabilirea momentului în care se consumă termenul de valabilitate al certificatului de urbanism pentru proiectarea construcției, prevederea contestată împiedică beneficiarul să modifice și să corecteze documentația de proiect și să obțină autorizația de construire. Așadar, autorul excepției consideră că prevederea contestată încalcă dreptul beneficiarului de a finaliza proiectarea și de a depune cererea de eliberare a autorizației de construire, întrucât aceste acțiuni ar fi făcute în afara termenului de valabilitate al certificatului de urbanism pentru proiectare.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederea contestată este contrară articolelor 23 alin. (2), 46 alin. (1)-(2), 54, 126 alin. (2) lit. h) și 127 alin. (1)-(2) din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

Excepția de neconstituționalitate, care a fost ridicată de o parte în proces (a se vedea § 1 supra ), este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției îl constituie prevederile articolului 5 alin. (5) din Legea nr. 163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție. Potrivit dispozițiilor criticate, termenul de valabilitate al certificatului de urbanism pentru proiectare se consideră consumat după avizarea de către arhitectul-șef a documentației de proiect în volum de: plan general (plan de situație, plan trasare), fațade, soluții cromatice, proiect de organizare a executării lucrărilor de construcție, rețele edilitare exterioare.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor Parlamentului ține de competența Curții Constituționale. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva criticilor prezentei sesizări.

E xcepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei acțiuni în contenciosul administrativ depuse împotriva unui act administrativ (a se vedea §§ 3-7 supra ). Curtea admite că instanța de judecată va aplica prevederile criticate la examinarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă pendinte în fața instanțelor de drept comun (DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Astfel, Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 17 din 9 februarie 2021, § 16).

Autorul sesizării susține că dispozițiile contestate nu corespund exigențelor calității legii, fapt contrar articolului 23 alin. (2) [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ], și încalcă articolele 46 alineatele (1) și (2) [ dreptul la proprietate privată și protecția acesteia ], 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ], 126 alin. (2) lit. h) [ economia ] și 127 alineatele (1) și (2) [ proprietatea ] din Constituție.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 23 și 54 din Constituție, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr. 15 din 28 aprilie 2021, § 20).

În continuare, Curtea va analiza dacă prevederile articolului 5 alin. (5) din Legea contestată implică vreo ingerință în dreptul de proprietate garantat de articolele 46 și 127 și, respectiv, articolul 126 alin. (2) lit. h) din Constituție, care garantează inviolabilitatea investițiilor persoanelor fizice și juridice.

Curtea observă că pentru executarea unor lucrări de construcție beneficiarul trebuie să parcurgă mai multe etape. Astfel, beneficiarul trebuie să obțină certificatul de urbanism pentru proiectare, care constituie un act cu caracter reglementator și prin care i se fac cunoscute prescripțiile și elementele ce caracterizează regimul juridic, economic, tehnic și arhitectural-urbanistic al unui imobil sau teren. În baza certificatului de urbanism pentru proiectare poate fi elaborată documentația de proiect (a se vedea articolele 2 și 3 din Legea nr. 163 din 9 iulie 2010).

Articolul 5 alin. (3) din Legea contestată prevede că termenul de valabilitate al certificatului de urbanism pentru proiectare reprezintă durata elaborării documentației de proiect , care nu poate depăși 24 de luni de la data emiterii certificatului. Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, termenul poate fi prelungit la cerere o singură dată pe un termen de până la 12 luni. În continuare, alin. (5), care este contestat de autorul sesizării, prevede că termenul de valabilitate al certificatului de urbanism pentru proiectare se consumă din momentul avizării de către arhitectul-șef a documentației de proiect cu privire la planul general, fațade, soluții cromatice, proiect de organizare a executării lucrărilor de construcție, rețele edilitare exterioare.

Curtea notează că măsura contestată reprezintă o măsură necesară reglementării folosirii bunurilor conform interesului general, așa cum o permite articolul 1 paragraful al doilea al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în conformitate cu care trebuie interpretat dreptul de proprietate garantat de Constituția Republicii Moldova. Instituirea unor asemenea măsuri ține de marja discreționară a Parlamentului, atât timp cât folosința bunurilor nu este afectată de o manieră disproporționată.

În acest context, Curtea reține că autorul sesizării nu a demonstrat caracterul disproporționat al măsurii contestate, prin raportare la dreptul de proprietate ( e.g. , faptul că cele 24 de luni nu i-ar fi suficiente pentru elaborarea documentației de proiect).

Curtea observă că criticile autorului referitoare la calitatea legii rezultă din pretinsa contradicție dintre norma contestată și alte articole incidente din Legea nr. 163 din 9 iulie 2010 sau din alte legi citate în sesizare. Curtea reiterează că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituționale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (a se vedea DCC nr.122 din 22 octombrie 2020, § 27; DCC nr. 14 din 2 februarie 2021, § 28). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituționale cuprinse în acte normative distincte sau în același act normativ nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanțelor de judecată (DCC nr. 14 din 2 februarie 2021, § 28 și jurisprudența citată acolo).

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 5 alin. (5) din Legea nr. 163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, ridicată de dl Pavel Croitoru, parte în dosarul nr. 3-226/21, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 16 septembrie 2021 DCC nr. 142 Dosarul nr. 95g/2021