Decizie nr. 117 din 20.07.2021

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională pe 10 decembrie 2020, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională nr. 317 din 13 decembrie 1994 și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, adoptat prin Legea nr. 502 din 16 iunie 1995, de către dnii Grigore Novac, Vasile Bolea și Alexandr Suhodolski, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorii sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea Legii nr. 151 din 4 octombrie 2018 cu privire la transmiterea cu titlu oneros a unui bun imobil.

La examinarea cauzei, dl judecător constituțional Vladimir Țurcan a formulat o declarație de abținere în fața Plenului Curții Constituționale în baza articolului 27 din Codul jurisdicției constituționale, dată fiind participarea domniei sale la votarea Legii contestate, în calitate de deputat. Analizând motivele invocate de acesta, Curtea Constituțională a decis admiterea abținerii. ÎN FAPT

Prin Hotărârea nr. 717 din 18 iulie 2018 Guvernul Republicii Moldova a aprobat proiectul legii cu privire la transmiterea cu titlu oneros a unui bun imobil (terenul fostului Stadion Republican). Pe 19 iulie 2018, proiectul a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului cu nr. 268.

Pe 20 iulie 2018, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat proiectul de lege nr. 268 cu privire la transmiterea cu titlu oneros a unui bun imobil, i-a atribuit nr. 151 și a trimis această lege Președintelui Republicii Moldova, pentru promulgare.

Președintele Republicii Moldova nu a promulgat legea menționată și, prin scrisoarea nr.01/1-06-84 din 8 august 2020, a trimis-o Parlamentului pentru reexaminare, în baza articolului 93 alin. (2) din Constituție.

Pe 4 octombrie 2018, Parlamentul Republicii Moldova a reexaminat Legea nr. 151 cu privire la transmiterea cu titlu oneros a unui bun și cu votul a 65 de deputați a menținut hotărârea anterioară (a se vedea Stenograma ședinței plenare a Parlamentului din 4 octombrie 2018[1], pp. 45-61). Legea reexaminată a fost expediată Președintelui Republicii Moldova spre promulgare.

Pe 26 noiembrie 2018, până la promulgarea legii reexaminate, Președintele Republicii a sesizat Curtea Constituțională și a solicitat controlul constituționalității Legii nr. 151 cu privire la transmiterea cu titlu oneros a unui bun imobil (sesizarea nr. 179a/2018).

Pe 29 noiembrie 2018, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 148 prin care a declarat inadmisibilă sesizarea Președintelui Republicii Moldova.

Pe 10 decembrie 2018, la sesizarea unor deputați din Parlamentul Republicii Moldova, Curtea Constituțională a pronunțat Avizul nr. 5 privind constatarea circumstanțelor care justifică interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova pentru exercitarea obligației constituționale de promulgare a unor legi. Prin acest Aviz, Curtea a constatat, între altele, ca circumstanță care justifică interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova omisiunea titularului acestei funcții de a-și îndeplini obligația constituțională de promulgare a Legii nr. 151 din 4 octombrie 2018 cu privire la transmiterea cu titlu oneros a unui bun imobil. Potrivit aceluiași Aviz, Președintele Parlamentului sau Prim-ministrul au fost împuterniciți să emită, în calitate de Președinte interimar, inter alia, decretul de promulgare a Legii nr. 151 din 4 octombrie 2018 cu privire la transmiterea cu titlu oneros a unui bun imobil.

Pe 10 decembrie 2018, Președintele interimar al Republicii Moldova a promulgat, prin Decretul nr. 990, Legea nr. 151 din 4 octombrie 2018, care a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 462-466 din 12 decembrie 2018.

Pe 1 decembrie 2020, dnii Grigore Novac, Vasile Bolea, Vitalii Evtodii, Bogdat Țîrdea, Nichita Țurcan, deputați în Parlament, au înaintat cu titlu de inițiativă legislativă proiectul legii nr. 478 pentru modificarea și abrogarea unor acte normative care, inter alia, prevedea abrogarea Legii nr. 151 din 4 octombrie 2018 cu privire la transmiterea cu titlu oneros a unui bun imobil.

Pe 3 decembrie 2020, a fost adoptată Legea nr. 217 pentru modificarea unor acte normative, care a abrogat Legea nr. 151 din 4 octombrie 2018 cu privire la transmiterea cu titlu oneros a unui bun imobil și a introdus Stadionului Republican Chișinău în Lista complexelor sportive din subordinea autorității centrale de specialitate, conținută în Anexa la Legea cu privire la cultura fizică și sport nr. 330 din 25 martie 1999.

Pe 8 decembrie 2020, fiind sesizată, Curtea a suspendat prin Decizia nr. 141 acțiunea Legii nr. 217 din 3 decembrie 2020 pentru abrogarea și modificarea unor acte normative până la soluționarea în fond a cauzei.

Pe 10 decembrie 2020, dnii Grigore Novac, Vasile Bolea și Alexandru Suhodolski, deputați în Parlamentul Republicii Moldova au sesizat Curtea Constituțională în vederea exercitării controlului de constituționalitate a Legii nr. 151 din 4 octombrie 2018 cu privire la transmiterea cu titlu oneros a unui bun imobil . Prin cererea din 30 decembrie 2020, dl deputat Vasile Bolea și-a concretizat cerințele din sesizare, invocând și protecția dreptului de proprietate a persoanelor care ar deține clădiri situate pe terenul fostului Stadion Republican.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii nr. 151 din 4 octombrie 2018, ține de competența Curții. Legea contestată a fost abrogată prin Legea nr. 217 din 3 decembrie 2020 pentru abrogarea și modificarea unor acte normative. Totuși, prin Decizia nr. 141 din 8 decembrie 2020, Curtea a suspendat acțiunea Legii nr. 217 din 3 decembrie 2020. Suspendarea Legii nr. 217 are ca efect acțiunea Legii nr. 151 din 4 octombrie 2018.

De asemenea, conform articolelor 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, deputații sunt abilitați cu prerogativa sesizării Curții Constituționale.

Autorii sesizării consideră că Legea contestată contravine articolelor 1 alin. (1) [ statul Republica Moldova ] și 3 [ teritoriul ] din Constituție. Aceștia mai fac referire la articolele 74 alin. (4) [ adoptarea legilor și a hotărârilor ] și 93 alin. (1) [ promulgarea legilor ] din Constituție. În cererea de concretizare, unul dintre autorii sesizării invocă articolele 46 [ dreptul de proprietate ] și 127 alin. (1) [ proprietatea ] din Constituție.

Curtea reține că Legea nr. 151 din 4 octombrie 2018 a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare de încălcare a articolelor 1 alin. (1) și 3 alin. (1) din Constituție, fiind pronunțată Decizia de inadmisibilitate nr. 148 din 29 noiembrie 2018.

În Decizia citată mai sus, Curtea a menționat că „nu poate reține critica potrivit căreia actul normativ contestat încalcă caracterul inalienabil al teritoriului Republicii Moldova. Curtea a subliniat că teritoriul reprezintă un element constitutiv al statului, iar inalienabilitatea sa, prevăzută la articolul 3 alin. (1) din Constituție, ține de exercițiul suveranității naționale în anumite limite geografice” [a se vedea § 17].

De asemenea, Curtea a reiterat obligația statului Republica Moldova, asumată în baza articolul 21 alin. (1) din Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice, adoptată la 18 aprilie 1961 (care a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 25 februarie 1993), ca stat acreditar, fie de a înlesni achiziționarea pe teritoriul său, în cadrul legislației sale, de către statul acreditant a localurilor necesare misiunii sale, fie de a ajuta statul acreditant să-și procure localuri în alt fel. De asemenea, potrivit articolului 1 lit. i) din Convenție, Curtea a reținut că prin expresia „localuri ale misiunii” se înțeleg clădirile sau părțile din clădiri și din terenul aferent care, indiferent de proprietar, sunt folosite pentru realizarea scopurilor misiunii, inclusiv reședința șefului misiunii [a se vedea § 18] .

În consens cu Convenția menționată supra , Curtea reține și dispozițiile Legii nr. 1134 din 4 august 1992 cu privire la statutul misiunilor diplomatice ale statelor străine în Republica Moldova în care s-a prevăzut că misiunile diplomatice pot procura sau obține prin schimb terenuri și/sau imobile în vederea construcției ambasadelor și a locuințelor pentru personal în conformitate cu acordurile bilaterale (articolul 13 1 ). Mai mult, Curtea observă că, de-a lungul timpului Republica Moldova și-a îndeplinit obligațiile asumate prin Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice și a facilitat procurarea unor imobile de către ambasadele acreditate în Republica Moldova (a se vedea Hotărârile Guvernului nr. 531 din 1 august 1995; nr. 639 din 5 iulie 2000; nr. 59 din 22 ianuarie 2007; nr. 903 din 30 decembrie 2009 etc.). Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

Cu privire la incidența articolelor 74 alin. (4) și 93 alin. (1) din Constituție, din perspectiva aplicării, prin adoptarea Legii contestate, a unor proceduri care nu se bazează pe Constituție, Curtea reține următoarele. Hotărârea sa nr. 23 din 6 august 2020, în care a reținut că mecanismul suspendării temporare a Președintelui Republicii nu se bazează pe Constituție, produce efecte doar pentru viitor. Curtea nu i-a acordat acestei Hotărâri un efect retroactiv. În consecință, acțiunile unor autorități publice întreprinse înainte de data pronunțării Hotărârii în discuție, inclusiv Decretul de promulgare a Legii contestate, nu sunt afectate de considerentele acesteia.

Cu referire la dreptul de proprietate al unor persoane fizice și/sau juridice (articolul 46 coroborat cu articolul 127 din Constituție) cu eventuale proprietăți situate pe teritoriul Stadionului Republican, Curtea observă că Legea contestată se referă exclusiv la bunul imobil (teren) cu suprafața de 5,1814 ha din str. Tighina 12 mun. Chișinău, care aparține statului Republica Moldova și dispoziția de a-l transmite cu titlu oneros Statelor Unite ale Americii pentru construcția sediului Ambasadei acestui stat. Curtea notează că autorii sesizării nu au demonstrat că Legea contestată afectează dreptul de proprietate al vreunei persoane.

Așadar, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 alin. (2) din Constituție, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea pentru controlul constituționalității Legii nr. 151 din 4 octombrie 2018 cu privire la transmiterea cu titlu oneros a unui bun imobil, depusă de domnii Grigore Novac, Vasile Bolea și Alexandr Suhodolski, deputați în Parlamentul Republicii Moldova. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 20 iulie 2021 DCC nr. 117 Dosarul nr. 204a/2020 [1] http://parlament.md/LinkClick.aspx?fileticket=cTx2kAkSMpw%3d&tabid=128&mid=506&language=ro-RO