Decizie nr. 143 din 15.12.2020

Pe rolul Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, se află cauza contravențională privind învinuirea dlui Gheorghe Zamusteanu de comiterea contravenției prevăzute de articolul 231

Pe 23 martie 2020, în privința dlui Gheorghe Zamusteanu a fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție cu aplicarea sancțiunii prevăzute de articolul 231

Nefiind de acord cu decizia agentului constatator, pe 2 iunie 2020, dl Gheorghe Zamusteanu a formulat o contestație privind anularea procesului-verbal respectiv.

Pe 3 iulie 2020, în ședința de judecată, dl Gheorghe Zamusteanu a depus o cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 231

Prin Încheierea din 3 iulie 2020, judecătoria Cahul, sediul Cantemir, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului contravențional, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16 și 27 din Constituție. În opinia sa, dispozițiile contestate afectează dreptul la libera circulație al cetățenilor Republicii Moldova, care dețin un mijloc de transport cu număr de înmatriculare eliberat în unitățile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului. De asemenea, potrivit autorului excepției, dispozițiile contestate urmează a fi declarate neconstituționale prin prisma articolului 16 din Constituție. Astfel, cetățenii Republicii Moldova, care dețin un vehicul cu număr de înmatriculare eliberat în unitățile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului, sunt tratați diferit față de cetățenii Republicii Moldova, care dețin mijloace de transport cu număr de înmatriculare înregistrat în Republica Moldova.

În opinia lui, prevederile contestate sunt contrare articolelor 3 alin. (1), 16 și 27 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte a procesului. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolului 231

Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată de instanța de judecată în cauza în care a fost ridicată (a se vedea

Curtea observă că prevederile contestate ale articolului 231

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă pendinte în fața instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 27; DCC nr. 24 din 2 martie 2020, § 18; DCC nr. 63 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr. 64 din 11 iunie 2020, § 19). Astfel, prin prisma argumentelor sesizării, așa cum au fost prezentate de autor, Curtea trebuie să verifice, dacă prevederea contestată reprezintă o ingerință în vreun drept fundamental.

Autorul sesizării pretinde că prevederile contestate sunt contrare articolelor 3 alin. (1) [

Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 3 alin. (1) din Constituție, Curtea subliniază că această normă consacră caracterul inalienabil al teritoriului Republicii Moldova și atrage după sine excluderea oricăror forme de înstrăinare, cedare sau concesionare a teritoriului statului. Totodată, Curtea notează că prevederile contestate se referă la sancționarea persoanelor pentru nerespectarea unor reguli prevăzute de lege. Sub acest aspect, dispozițiile legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu conțin prevederi care ar modifica sau ar afecta caracterul inalienabil al teritoriului Republicii Moldova. Din aceste considerente, Curtea nu poate reține în prezenta cauză incidența articolului 3 alin. (1) din Constituție.

Cu referire la aplicabilitatea articolului 16 din Constituție, Curtea reține că egalitatea în fața legii și a autorităților publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte a persoanei. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situații asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situații diferite sunt tratate în același mod (discriminare indirectă), cu excepția cazului în care un asemenea tratament este justificat în mod obiectiv și rezonabil (a se vedea HCC nr. 3 din 18 ianuarie 2019, § 19; HCC nr. 6 din 10 martie 2020, §§ 29-30; HCC nr.16 din 9 iunie 2020, § 32). Așadar, o condiție primordială pentru existența tratamentului diferențiat o reprezintă caracterul comparabil al situațiilor. Totodată, Curtea reiterează că dispozițiile constituționale ale articolului 16 devin incidente numai atunci când se demonstrează o discriminare (tratament diferențiat) directă sau indirectă, precum și în cazul în care discriminarea se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituție (a se vedea, în acest sens, HCC nr. 29 din 22 noiembrie 2018, § 34; HCC nr. 3 din 18 ianuarie 2019, § 19; DCC nr. 26 din 5 martie 2020, §§ 27-28).

În continuare, Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului excepției, dacă textul de lege contestat implică vreo ingerință în dreptul fundamental la libera circulație, prevăzut de articolul 27 din Constituție.

Cu referire la pretinsa încălcare a dreptului la libera circulație, Curtea reiterează jurisprudența sa, potrivit căreia articolul 27 din Constituție garantează dreptul cetățeanului la libera circulație în interiorul statului, precum și dreptul de a-l părăsi; acest fapt implică dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra și de a reveni în țară (a se vedea,

Așadar, Curtea notează că componența contravenției din articolul 231

Prin urmare, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.