Decizie nr. 79 din 02.07.2020

DECIZIE

DE INADMISIBILITATE

a

sesizării nr. 55g/2020

privind excepția de neconstituționalitate a articolului 22 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război

CHIȘINĂU

2 iulie 2020

Curtea Constituțională, judecând în componența:

dnei Liuba ȘOVA,

președinte de ședință

,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROȘCA,

dlui Serghei ȚURCAN,

dlui Vladimir ȚURCAN,

judecători

,

cu participarea dlui Dumitru Avornic,

asistent judiciar

,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 22 aprilie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menționate,

Având în vedere actele și lucrările dosarului,

Deliberând pe 2 iulie 2020 în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT

1.

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 22 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, ridicată din oficiu de către dl judecător Ion Ghizdari, în dosarul nr. 5r-46/2020, pendinte la Judecătoria Ungheni.

2.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională,

în baza articolului 135 alin. (1) lit. g) din Constituție, de dl judecător Ion Ghizdari din cadrul Judecătoriei Ungheni.

A. Circumstanțele litigiului principal

3.

Pe 17 martie 2020, Parlamentul a adoptat Hotărârea nr. 55, prin care a declarat starea de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pentru perioada 17 martie – 15 mai 2020, în legătură cu situația epidemiologică creată de infecția cu COVID-19.

4.

Pe 24 martie 2020, Comisia pentru Situații Excepționale a adoptat Dispoziția nr. 4, prin care a stabilit,

inter alia

, la punctul 22, că „pe durata stării de urgență cauzele contravenționale în care urgența se justifică prin scopul instituirii stării de urgență la nivel național și care vizează încălcarea dispozițiilor Comisiei pentru situații excepționale a Republicii Moldova, termenul de contestare a deciziei agentului constatator este de 48 ore de la data emiterii acesteia sau, pentru părțile care nu au fost prezente la ședința de examinare a cauzei contravenționale, de la data înmânării copiei de pe decizia respectivă în condițiile articolului 447

1

alin. (8) din Codul contravențional”.

5.

Pe 31 martie 2020, un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Nisporeni a întocmit un proces-verbal în privința dlui Alexandr Zavalii pentru comiterea contravențiilor prevăzute de articolele 76

1

[nerespectarea măsurilor de profilaxie, prevenire și/sau combatere a bolilor epidemice

] și 263 [

desfășurarea ilegală a activității de întreprinzător

] din Codul contravențional.

6.

Pe 13 aprilie 2020, dl Alexandr Zavalii a depus o contestație împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție.

7.

Prin Încheierea din 22 aprilie 2020, dl judecător Ion Ghizdari a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 22 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război și a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

8.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 6

Separația și colaborarea puterilor

„În Republica Moldova puterea legislativă, executivă și judecătorească sunt separate și colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituției.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem și legislativ

„(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și unica autoritate legislativă a statului.

[...].”

Articolul 115

Instanțele judecătorești

„[...]

(4) Organizarea instanțelor judecătorești, competența acestora și procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică.”

9.

Prevederile relevante ale Legii nr. 212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război sunt următoarele:

Articolul 22

Atribuțiile Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova pe durata stării de urgență

„(1) Pe durata stării de urgență, Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova are următoarele atribuții:

[…]

i) exercită alte atribuții necesare

.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

10.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că articolul 22 alin. (1) lit. i) din Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război îi permite Comisiei pentru Situații Excepționale să legifereze, atribuție care îi este improprie și contravine principiului separației puterilor în stat. Conform articolului 60 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și unica autoritate legislativă a statului. Competența de legiferare a Parlamentului nu poate fi limitată. Din textul Constituției nu rezultă că legislatorul constituant a stabilit o procedură de transfer al atribuțiilor de legiferare unui alt organ pe perioada stării de urgență, în particular Comisiei pentru Situații Excepționale.

11.

Potrivit autorului excepției de neconstituționalitate, modul în care Comisia pentru Situații Excepționale a interpretat dispozițiile contestate la emiterea Dispoziției nr. 4 din 24 martie 2020, în sensul în care pe durata stării de urgență ea poate stabili procedura de judecare a cauzelor contravenționale, contravine prevederilor articolelor 6, 23, 60 și 116 alin. (4) din Constituție.

B. Aprecierea Curții

12.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

13.

Curtea observă că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de către dl judecător Ion Ghizdari, din cadrul Judecătoriei Ungheni. Curtea reține că sesizarea este formulată de un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

14.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii nr. 212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, ține de competența Curții Constituționale.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 22 alin. (1) lit. i) din Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război. Autorul excepției consideră că norma în discuție contravine articolelor 6, 23, 60 și 116 alin. (4) din Constituție.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul ei pune în discuție conformitatea interpretării normei contestate de Comisia pentru Situații Excepționale la emiterea Dispoziției nr. 4 din 24 martie 2020 cu Constituția.

17.

În acest context, Curtea reține că verificarea competenței Comisii pentru Situații Excepționale de a emite Dispoziția nr. 4 din 24 martie 2020 poate fi efectuată în baza procedurii contenciosului administrativ. Astfel, în cazul în care au fost emise acte administrative individuale și normative referitoare la securitatea națională a Republicii Moldova, la exercitarea regimului stării excepționale, la măsurile de urgență luate de autoritățile publice în vederea combaterii calamităților naturale, a incendiilor, a epidemiilor, a epizootiilor și a altor fenomene similare, articolul 225 alin. (3) din Codul administrativ stabilește că persoanele pot sesiza instanța de judecată. Potrivit acestui articol, instanța de judecată are atribuția să verifice dacă autoritatea publică era competentă să emită actul [articolul 225 alin. (3) lit. b)].

18.

Totodată, Curtea menționează că prin Hotărârea nr. 17 din 23 iunie 2020 a examinat constituționalitatea prevederilor contestate și a conchis că acestea sunt constituționale în măsura în care: (a) autoritățile responsabile de gestionarea stării de urgență îndeplinesc doar atribuții, măsuri sau acțiuni necesare realizării scopurilor care au stat la baza declarării stării de urgentă; (b) atribuțiile, măsurile sau acțiunile necesare nu depășesc sfera de competență a puterii executive și (c) Parlamentul poate exercita un control efectiv al măsurilor în discuție (a se vedea punctul 2 din Dispozitiv).

19.

În această Hotărâre Curtea a reținut, la § 110, că autoritățile responsabile de gestionarea stării de urgență fac parte, prin natura lor, din puterea executivă. Astfel, chiar dacă legislatorul a utilizat formulări flexibile la descrierea măsurilor care pot fi dispuse de către aceste autorități, acestea nu pot depăși domeniul de competență al executivului, deoarece singurele competențe pe care le dețin de la Parlament sunt executive. Textele de lege contestate nu conțin prevederi care le-ar permite acestor autorități să preia din atribuțiile puterii legislative,

i.e.

să adopte, să modifice sau să abroge legi.

20.

Referirea la texte ca „alte atribuții necesare” sau „alte acțiuni necesare” nu este suficientă pentru a oferi Executivului puterea de a legifera, deoarece legiferarea nu este o funcție care poate fi acordată de către Parlament prin asemenea proceduri. Autoritățile competente să legifereze sunt stabilite expres în Constituție. Astfel, dacă autoritățile responsabile de gestionarea stării de urgență ar dori să legifereze, ele ar trebui să o facă în baza unei norme din Constituție. Așa cum nicio prevedere din Constituție nu le permite să legifereze nemijlocit, autoritățile în discuție trebuie să respecte voința constituantei de a încredința puterea legiferării – atât în situații ordinare, cât și pe durata stării de urgență, de asediu sau de război – doar Parlamentului (a se vedea § 111 din Hotărârea citată).

21.

Curtea a mai notat că, în conformitate cu prevederile articolului 60 alin. (1) din Constituție, Parlamentul rămâne a fi în toate situațiile organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și unica autoritate legislativă a statului. Parlamentul nu poate renunța la acest statut constituțional nici în cazul situației de urgență și nicio altă autoritate nu-i poate schimba acest statut, pentru că altfel s-ar atenta la suveranitatea poporului (a se vedea § 112 din Hotărârea citată).

22.

Astfel, Curtea reține că problema abordată de către autorul excepției de neconstituționalitate referitoare la modul de interpretare a normei contestate de Comisia pentru Situații Excepționale prin adoptarea dispozițiilor excedează competenței Curții, delimitată de articolul 135 din Constituție.

23.

Prin urmare, în baza celor menționate

supra

, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1.

Se declară inadmisibilă

sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 22 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, ridicată din oficiu de către dl judecător Ion Ghizdari, în dosarul nr. 5r-46/2020, pendinte la Judecătoria Ungheni.

Președinte de ședință

Liuba ȘOVA

Chișinău, 2 iulie 2020

DCC nr.79

Dosarul nr. 55g/2020