Decizie nr. 7 din 17.01.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a Hotărârii Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 privind măsurile de ameliorare a situației materiale a minorilor ai căror părinți se eschivează de la achitarea pensiei alimentare, ridicată de către dna Rodica Dub în dosarul nr. 2a-3694/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 14 ianuarie 2019 de către un complet de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău (doamnele Maria Moraru, Steliana Iorgov și Olga Cojocaru), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 27 septembrie 2017, dna Rodica Dub a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat stabilirea indemnizației pentru îngrijirea copilului în mărimea pensiei alimentare restante, calcularea penalităților și a dobânzilor aferente acesteia, aplicarea ratei inflației la stabilirea pensiei alimentare restante și repararea prejudiciului material și moral.

Prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul central, din 16 iulie 2018, cererea de chemare în judecată a fost respinsă. În fundamentarea soluției, instanța de judecată a menționat că prevederile Hotărârii Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 privind măsurile de ameliorare a situației materiale a minorilor ai căror părinți se eschivează de la achitarea pensiei alimentare, invocate în cererea de chemare în judecată de către reclamantă, sunt desuete. Hotărârea instanței de judecată a fost atacată cu apel.

În cadrul procedurii apelului, dna Rodica Dub a invocat excepția de neconstituționalitate:

Prin încheierea din 1 noiembrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a admis parțial ridicarea excepției de neconstituționale, în partea ce ține de controlul constituționalității Hotărârii Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992. Prin aceeași încheiere, Curtea de Apel Chișinău a dispus trimiterea excepției de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 privind măsurile de ameliorare a situației materiale a minorilor ai căror părinți se eschivează de la achitarea pensiei alimentare au fost următoarele:

Plătirea indemnizațiilor și mijloacelor pentru recuperarea cheltuielilor suplimentare, stabilite în punctul 1 al prezentei hotărâri, se dă în atribuțiile organelor asigurării sociale.

Se stabilește că prevederile punctului 1 al prezentei hotărâri privind perceperea sumelor indicate de la părinți, obligați să achite pensia alimentară, sunt echivalate cu prevederile legale în vigoare privind pensia alimentară.

Mijloacele, destinate plătirii indemnizațiilor și recuperării cheltuielilor suplimentare pentru minori în perioada urmăririi părinților lor obligați să plătească pensia alimentară și în alte cazuri stabilite, sunt transferate și acumulate pe un cont special al Fondului Social al Republicii Moldova.

Controlul asupra încasării și cheltuirii corecte și în termen a mijloacelor bănești, destinate plății indemnizațiilor și recuperării cheltuielilor suplimentare pentru minori conform prezentei hotărâri, se pune în sarcina Ministerului Finanțelor.

Ministerul Justiției să intensifice controlul asupra activității instanțelor de judecată privind executarea hotărârilor judiciare vizând perceperea pensiei alimentare pentru copii și organizarea eficientă a perceperii de la părinții, obligați să achite pensia alimentară, a sumelor plătite în perioada urmăririi lor și în alte cazuri stabilite, cu un adaos de 10 procente la aceste sume.

Ministerul Afacerilor Interne să asigure activitatea urmăririi persoanelor care se eschivează de la achitarea pensiei alimentare."

Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că Hotărârea Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 privind măsurile de ameliorare a situației materiale a minorilor ai căror părinți se eschivează de la achitarea pensiei alimentare stabilește condițiile pentru obținerea pensiei alimentare restante a copilului din contul statului. În continuare, autoarea excepției conchide că dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 dau naștere unei speranțe legitime de a obține un bun, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană.

Pe de altă parte, autoarea excepției susține că stabilirea prin hotărârea instanței judecătorești a desuetudinii Hotărârii Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 și, ulterior, abrogarea de către Guvern a acestei hotărâri au condus la încălcarea articolelor 4, 7, 8, 9 alin. (2), 16, 36 alin. (1), 47, 49, 50 alin. (1), (2) și (3), 51 alin. (1) și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a Hotărârii Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dna Rodica Dub, în dosarul nr. 2a-3694/18, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Hotărârea Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 privind măsurile de ameliorare a situației materiale a minorilor ai căror părinți se eschivează de la achitarea pensiei alimentare, care a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 1284 din 26 decembrie 2018.

Curtea observă că, deși autoarea excepției invocă neconstituționalitatea Hotărârii Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 privind măsurile de ameliorare a situației materiale a minorilor ai căror părinți se eschivează de la achitarea pensiei alimentare, în realitate aceasta este nemulțumită de faptul că instanța de judecată a declarat desuet actul normativ menționat.

În acest sens, în pofida opiniei autoarei excepției, Curtea menționează că nu este competentă să verifice corectitudinea aplicării legii de către instanțele judecătorești și nici legalitatea hotărârilor pronunțate de acestea. O astfel de competență le este acordată instanțelor ierarhic superioare, prin exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii instanței de judecată. Acest fapt este stabilit inclusiv la articolele 357, 387 și 388 din Codul de procedură civilă, care reglementează, pe de o parte, posibilitatea declarării apelului împotriva hotărârii primei instanțe și, pe de altă parte, obligativitatea verificării de către Curțile de Apel a corectitudinii aplicării normelor de drept substanțial sau procedural la judecarea cauzelor de către instanțele judecătorești. Curtea constată că, în acest caz, reclamanta a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Chișinău (a se vedea § 5

Cu privire la celelalte critici de neconstituționalitate, Curtea observă că, deși au fost invocate mai multe articole din Constituție, autoarea excepției pretinde doar încălcarea dreptului de proprietate, protejat de articolul 46 din Constituție. În acest sens, Curtea observă că dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 769 din 25 noiembrie 1992 nu instituie nicio ingerință în dreptul de proprietate. Din contră, din analiza abstractă a prevederilor hotărârii Guvernului, Curtea observă că acestea le acordă destinatarilor normei drepturi sociale și nu instituie, așa cum pretinde autoarea excepției, restricții în exercițiul lor.

Având în vedere cele menționate, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată și nu poate fi acceptată pentru examinarea sa în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.