Decizie nr. 22 din 25.02.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 23 alin. (2) din Codul de executare, ridicată de către dl Anatolie Culicov, în dosarul nr. 2ra-5/2019, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională pe 11 februarie 2019, de către Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ din cadrul Curții Supreme de Justiție, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 12 august 2016, dl Anatolie Culicov s-a adresat în judecată împotriva B.C. „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” S.A. cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, acesta a invocat faptul că instituția financiară a permis decontarea dintr-un cont bancar a mijloacelor financiare asupra cărora era aplicat un sechestru de către un executor judecătoresc în scopul executării unui document executoriu eliberat de către instanța de judecată în favoarea lui Anatolie Culicov.

Prin hotărârea din 26 mai 2017 a judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată înaintată de către de Anatolie Culicov a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul B.C. „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” S.A. în beneficiul dlui Anatolie Culicov a prejudiciului material și a taxei de stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 5 aprilie 2018, apelul declarat de către B.C. „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” S.A. a fost respins, fiind menținută fără modificări hotărârea primei instanțe.

Pe 6 februarie 2019, în cadrul examinării recursului, dl Anatolie Culicov a depus o excepție de neconstituționalitate referitoare la articolul 23 alin. (2) din Codul de executare.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție s-a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr. 443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, autorul consideră că prevederile articolului 23 alin. (2) din Codul de executare nu sunt clare și previzibile. Norma de drept instituie răspunderea materială pentru persoanele care nu sunt părți în procedura de executare și nu prevede condițiile concrete în care creditorul poate pretinde reparația prejudiciilor provocate.

De asemenea, autorul consideră că prevederea contestată nu prevede dacă încasarea sumei ratate din vina terțului poate fi solicitată în perioada derulării procedurii de executare sau poate fi cerută doar după ce procedura de executare încetează din anumite motive sau titlul executoriu este restituit.

În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 20 și 23 alin. (2) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de executare, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Anatolie Culicov, în dosarul nr. 2ra-5/2019, pendinte la Curtea Supremă de Justiție. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Cu referire la critica de neconstituționalitate raportată la articolul 23 din Constituție, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reținută, deoarece prevederile contestate nu sunt de natură să încalce criteriile referitoare la claritate și precizie.

În jurisprudența sa, în care a pus în discuție problema clarității și a previzibilității legii, Curtea a subliniat că aceste exigențe nu trebuie interpretate ca având un caracter strict formal. Având în vedere faptul că scopul legii este de a ordona relațiile sociale pentru o perioadă nedeterminată de timp și pentru o multitudine de situații, Curtea a evidențiat că nu se poate pretinde o certitudine excesivă. Instanțelor de judecată le revine rolul de a înlătura dubiile care persistă cu ocazia interpretării normelor.

Totodată, Curtea reamintește că dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte integrantă a dreptului de acces la justiție. Potrivit articolului 394 din Codul de procedură civilă,

În acest sens, Curtea Europeană a menționat că creditorul trebuie să acționeze cu promptitudine pentru a asigura executarea în cauzele civile. Acestuia îi revine sarcina de a se folosi de mijloacele puse la dispoziția sa de legislația națională și de a apela, la nevoie, la autoritatea publică pentru a-l asista la executare (

Prin urmare, Curtea constată că legislatorul a pus la dispoziția creditorului suficiente mecanisme și garanții pentru asigurarea executării hotărârilor judecătorești definitive.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.