Decizie nr. 127 din 15.11.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „amenințând [...] cu răspândirea unor știri defăimătoare despre ele" din articolul 189 alin. (1) din Codul penal, ridicată de către dnii avocați Veronica Mihailov-Moraru și Eduard Digore, în dosarul nr. 1a-1320/2018, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 31 octombrie 2018 de un complet de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău (domnii judecători Oxana Robu, Igor Mânăscurtă și Svetlana Balmuș), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 15 iunie 2018, dl Serghei Cara a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 189 alin. (3) lit. e) din Codul penal (pentru că ar fi cerut o sumă de bani prin amenințarea victimei cu denunțarea acesteia în fața organelor fiscale și procuraturii. Amenințarea viza divulgarea faptului că nu a fost emis un bon fiscal și a unei pretinse infracțiuni de escrocherie). Această sentință a fost contestată cu apel.

Pe 9 octombrie 2018, în cadrul ședinței de judecată, dnii avocați Veronica Mihailov-Moraru și Eduard Digore au solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a textului „amenințând [...] cu răspândirea unor știri defăimătoare despre ele" din articolul 189 alin. (1) din Codul penal.

Prin încheierea din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

În motivarea sesizării, autorii au invocat că textul „amenințând [...] cu răspândirea unor știri defăimătoare despre ele" din articolul 189 alin. (1) din Codul penal este imprevizibil și permite o interpretare extensivă defavorabilă acuzatului.

Autorii sesizării menționează că, în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, cererea unei sume de bani prin amenințarea cu denunțarea către organele de drept a unor fapte ilegale a fost calificată ca infracțiune de șantaj comisă prin amenințarea cu răspândirea unor știri defăimătoare despre victimă. Potrivit autorilor, această interpretare este una extensivă și defavorabilă acuzatului, pentru că denunțarea unor fapte ilegale constituie un drept al persoanei și, prin urmare, amenințarea cu divulgarea unor asemenea informații nu poate fi calificată ca fiind o răspândire a știrilor defăimătoare despre presupusa victimă.

Potrivit autorilor sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 20, 26 alin. (2), 23 alin. (2) și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dnii avocați Veronica Mihailov-Moraru și Eduard Digore, în dosarul nr. 1a-1320/2018, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. Sesizarea este formulată de către subiectele abilitate cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „amenințând [...] cu răspândirea unor știri defăimătoare despre ele" din articolul 189 alin. (1) din Codul penal.

Deși autorii excepției au invocat mai multe norme din Constituție, Curtea reține că, în motivarea sesizării, aceștia au susținut că dispozițiile legale contestate sunt imprevizibile pentru că ar permite o interpretare extensivă defavorabilă acuzatului (

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, într-adevăr, noțiunea de „știri defăimătoare" nu este definită în legea penală. Totuși, având în vedere particularitățile infracțiunii de șantaj, legislatorul nu a reglementat modalitățile concrete de „răspândire a unor știri defăimătoare", evitându-se, astfel, restrângerea, în mod nejustificat, a sferei de aplicare a prevederilor articolului 189 din Codul penal.

Curtea menționează că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Din nou, deși certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Rolul decizional conferit instanțelor de judecată urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (

Cu privire la clarificarea normelor juridice, Curtea Europeană a reținut că dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul procesului de creare a dreptului este o parte bine-consolidată și necesară a tradiției juridice în statele-părți la Convenție. Articolul 7 din Convenție nu poate fi citit ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale prin intermediul interpretării judiciare de la caz la caz, cu condiția ca evoluția care rezultă

Așadar, ține de competența instanțelor de judecată să interpreteze, să clarifice și să înlăture dubiile referitoare la aplicarea prevederilor contestate din articolul 189 din Codul penal. Curtea observă existența unei hotărâri explicative a Plenului Curții Supreme de Justiție (

Având în vedere rolul Curții Supreme de Justiție de unificator al practicii judiciare, precum și faptul că instanțele de judecată sunt suverane în materie de interpretare a legii, ține de competența acestora să stabilească dacă interpretarea contestată de către autorul excepției este compatibilă cu esența infracțiunii (

Având în vedere cele menționate, Curtea conchide că excepția de neconstituționalite este nefondată.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.