Decizie nr. 53 din 11.06.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „sau intereselor de serviciu" de la articolul 370 alin. (1) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, ridicată de către dl avocat Ion Buliga, în dosarul nr. 1-310/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 29 mai 2018 de către dl judecător Grigore Manoli din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Pe 29 martie 2017, dl V. Șcerbina a fost pus sub învinuire pentru faptul că prin efectuarea superficială a controalelor armamentului din depozit a facilitat sustragerea unei arme, încălcând astfel mai multe dispoziții legale și regulamentare care se referă la obligația militarului de a păstra și administra eficient patrimoniul militar din dotare. Totodată, dlui V. Șcerbina i se impută că a încălcat un ordin al comandantului unității militare prin care primul era obligat să verifice prezența și starea armamentului. Acțiunile dlui V. Șcerbina au fost încadrate de către procuror sub prevederile articolului 370 alin. (1) din Codul penal [Abuzul de putere, excesul de putere sau inacțiunea la exercitarea puterii]. Pe 31 martie 2017, cauza penală a fost trimisă la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, pentru a fi examinată.

În cadrul ședinței de judecată, dl avocat Ion Buliga a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „sau intereselor de serviciu" de la articolul 370 alin. (1) din Codul penal.

Prin încheierea din 22 mai 2018, instanța de judecată a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării ei.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante al Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că textul „sau intereselor de serviciu" în calitate de urmare prejudiciabilă a infracțiunii prevăzute de articolul 370 alin. (1) din Codul penal este descris extrem de vag și nu este previzibil pentru subiecții cărora se adresează, în măsura în care aceștia să-și poată adapta conduita în vederea respectării legii penale. Autorul excepției menționează că urmările prejudiciabile criticate nu sunt definite de prevederile articolului 126 din Codul penal, fapt care permite aprecieri subiective.

În acest sens, autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile criticate contravin articolelor 1 alin. (3), 22 și 23 din Constituție, cu privire la calitatea legii.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dl avocat Ion Buliga, în dosarul nr. 1-310/17, aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „sau intereselor de serviciu" de la articolul 370 alin. (1) din Codul penal.

De asemenea, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile contestate sunt contrare articolului 1 alin. (3), 22 și 23 din Constituție, cu privire la calitatea legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul solicită declararea neconstituționalității textului de lege criticat făcând referire, în motivarea sesizării, la soluțiile adoptate de Curte în Hotărârea nr. 22 din 27 iunie 2017 și în Hotărârea nr. 33 din 7 decembrie 2017, prin care textul „intereselor publice sau" de la articolele 327 alin. (1) și 328 alin. (2) din Codul penal a fost declarat neconstituțional, pentru că nu corespunde cerințelor de calitate a legii, impuse de Constituție. Astfel, autorul excepției consideră că textele declarate neconstituționale sunt similare cu textul de lege criticat în prezenta cauză.

Cu titlu preliminar, Curtea relevă că în jurisprudența sa Curtea Europeană a menționat că sfera de aplicare a conceptului de previzibilitate depinde în mare măsură de conținutul instrumentului în cauză, de domeniul pe care îl reglementează, precum și de numărul și statutul destinatarilor săi. Persoanele care au o activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudență mai mare în cadrul activității lor și este de așteptat ca acestea să-și asume riscurile inerente activității lor (

Sub aspectul domeniului de reglementare, Curtea observă că textul legal criticat se referă la obiectul juridic al unei infracțiuni din domeniul militar, pe când în cazurile examinate anterior infracțiunile atentau la buna desfășurare a activității din sfera publică. Astfel, domeniul de reglementare al dispozițiilor contestate este mai limitat decât în cazurile precedente.

Cu privire la sfera și statutul destinatarilor săi, Curtea constată că subiect al infracțiunii prevăzute de articolul 370 alin. (1) din Codul penal poate fi doar militarul care este șef sau persoană cu funcție de răspundere. Însă, în cazul infracțiunilor de abuz de serviciu sau exces de putere examinate anterior, subiect al infracțiunii putea fi orice persoană publică. Așadar, sfera de incidență a textului contestat este mai limitată și sub acest aspect.

Curtea menționează că textul de lege contestat diferă de cel examinat anterior și prin faptul că previzibilitatea textului „intereselor publice" era afectată de existența mai multor forme de răspundere (penală, contravențională și disciplinară), nefiind stabilită o delimitare clară între acestea, pe când în prezenta cauză există doar două forme de răspundere (penală și disciplinară), aplicarea lor fiind dependentă de existența sau de lipsa daunelor în proporții considerabile.

Totodată, spre deosebire de noțiunea „intereselor publice", Curtea observă că noțiunea „intereselor de serviciu" de la articolul 370 alin. (1) din Codul penal este mai restrânsă, fiind clar că aceasta se referă la interesele serviciului militar. Noțiunea în discuție are o legătură intrinsecă cu sarcinile militarului care decurg din desfășurarea serviciului militar. Sarcinile militarului sunt reglementate expres prin legi speciale și regulamente militare. De asemenea, obligațiile militarului pot să decurgă din anumite ordine interne. Astfel, în cauze precum cea din față, persoanele sunt obligate să verifice prezența și starea armamentului în baza unui ordin al comandantului unității militare (a se vedea § 3

Mai mult, Curtea consideră că abuzul de putere sau de serviciu, excesul de putere, depășirea atribuțiilor de serviciu sau inacțiunea în sensul articolului 370 din Cod sunt, prin natura lor, inconciliabile cu interesele serviciului militar. Chiar și atunci când aceste fapte nu produc urmări considerabile și sunt pedepsite sub formă disciplinară, acțiunile de abuz sau exces nu pot fi conforme intereselor de serviciu. Prin urmare, Curtea menționează că este superfluă definirea exactă a acestor termeni.

Așadar, Curtea reține că textul „sau intereselor de serviciu" de la articolul 370 alin. (1) din Codul penal este redactat în mod clar și previzibil, în conformitate cu articolele 1 alin. (3), 22 și 23 din Constituție. Prin urmare, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.