Decizie nr. 26 din 29.03.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 5 alin. (3) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești (în continuare, Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011), ridicată de către avocatul Mihail Cojocaru, în dosarul nr. 2-4505/2017, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională, pe 12 februarie 2018, de către judecătorul Oxana Parfeni de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin. (1) lit.a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, se află acțiunea înaintată de către dl V. Anestiadi împotriva Ministerului Justiției, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la executare într-un termen rezonabil a hotărârii judecătorești, constatarea încălcării dreptului de proprietate și repararea prejudiciului, în conformitate cu mecanismul prevăzut de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.

În ședința de judecată, avocatul Mihail Cojocaru a depus o cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin. (3) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Prin încheierea din 12 februarie 2018, instanța de judecată a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Dispozițiile relevante ale Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile contestate, potrivit cărora instanța de judecată nu poate dispune încasarea sumei creanței ca urmare a constatării încălcării dreptului la executare într-un termen rezonabil a hotărârii judecătorești, privează persoana de posibilitatea recuperării creanței dobândite în baza unei hotărâri judecătorești definitive, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate.

Potrivit autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 9 alin. (2), 15, 16 alin. (1), 20, 46, 54, 120 și 127 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de avocatul Mihail Cojocaru în dosarul nr. 2-4505/2017, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolului 5 alineatul (3) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, potrivit cărora instanța de judecată nu poate dispune încasarea sumei creanței ca urmare a constatării faptului că a fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile contestate încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate.

Curtea reamintește că în jurisprudența sa constantă a stabilit că dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte integrantă a dreptului de acces la justiție (Hotărârea nr. 1 din 15 ianuarie 2013, § 60).

De asemenea, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, cu titlu de principiu, că dreptul la un proces echitabil ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperabilă, în detrimentul unei părți a procesului (

În același timp, Curtea Europeană a menționat că dreptul de acces la justiție nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, indiferent de circumstanțe. Atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și omit acest fapt, poate fi angajată răspunderea statului prin prisma articolului 6 § 1 din Convenție (

De asemenea, Curtea Europeană a subliniat că nerecuperarea unei datorii, din cauză că debitorul nu posedă bunuri suficiente, nu-i poate fi imputată statului pârât, decât și în măsura în care această omisiune este imputabilă autorităților naționale (

Așadar, Curtea reține că, atunci când autoritățile naționale nu au adoptat măsuri adecvate și suficiente pentru a asigura executarea hotărârilor pronunțate de către instanțele judecătorești, această omisiune angajează răspunderea statului, autoritățile sale fiind obligate să repare prejudiciul material și moral provocat prin neexecutarea sau executarea tardivă a hotărârii. Curtea Europeană a conchis în mod constant că, în cazul neexecutării unei hotărâri de acordare a unei sume de bani sau de restituire a unei proprietăți sau de repunere în posesia unui bun, reclamanții ar putea să sufere și un prejudiciu material ca urmare a lipsei unui control privind bunurile sale și împiedicarea de a se folosi și beneficia de aceste bunuri (

Prin urmare, reclamantul nu poate solicita cu titlu de prejudiciu material contravaloarea creanței în procesul tergiversat, ci este necesar să se constate existența unei legături de cauzalitate între încălcarea dreptului la un termen rezonabil al procedurilor și pierderile materiale provocate ca urmare a imposibilității de a se folosi de drepturile sale patrimoniale.

De asemenea, Curtea menționează că o constatare a încălcării dreptului la executarea într-un termen rezonabil a hotărârii judecătorești nu înlătură posibilitatea de a se solicita ulterior recuperarea datoriei constatate printr-o hotărâre judecătorească definitivă (a se vedea

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și nu poate fi acceptată pentru examinarea sa în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.