Hotărâre nr. 17 din 20.09.2011

În sesizarea depusă la 6 aprilie 2011 se solicită interpretarea prevederilor cuprinse în art.78 din Constituție prin elucidarea următoarelor aspecte: - poate fi dizolvat Parlamentul repetat pentru același motiv: nealegerea Președintelui Republicii Moldova? - se aplică repetat procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova prevăzută în art.78 din Constituție după alegerea anticipată a noului Parlament, precedentul fiind dizolvat în legătură cu imposibilitatea alegerii șefului statului ? - poate dezvolta Parlamentul prin lege organică un mecanism care ar instituționaliza o procedură ce ar asigura alegerea șefului statului și nu ar admite dizolvarea repetată a Parlamentului? Drept temei pentru sesizare, după cum rezultă din conținutul acesteia, a servit imposibilitatea alegerii Președintelui Republicii Moldova în condițiile stipulate de art.78 din Constituție, cu votul a 3/5 din numărul deputaților aleși. Autorii consideră că soluția acestei probleme, care este de ordin politico-juridic, poate fi identificată prin interpretarea prevederilor constituționale ale art.78. Autorii solicită ca în procesul interpretării prevederilor constituționale ale art.78 să se ia în considerație următoarele: Circumstanțele pe care se întemeiază sesizarea sînt generate de modificările operate în art.78 din Constituție prin Legea nr.1115 din 5 iulie 2000, proiectul căreia, avizat de Curtea Constituțională, prevedea alegerea Președintelui Republicii Moldova cu majoritatea voturilor deputaților aleși, prin amendamentele deputaților acest prag însă a fost ridicat la 3/5. Imposibilitatea formării majorității parlamentare necesare pentru alegerea Președintelui Republicii a creat o situație cînd funcția de Președinte interimar poate fi exercitată nelimitat, făcînd posibilă dizolvarea repetată a Parlamentului.

Art. 134 din Constituție consacră statutul Curții Constituționale, desemnînd-o ca unica autoritate de jurisdicție constituțională, independentă de orice altă autoritate publică, care se supune numai Constituției, avînd obligația de a garanta supremația ei prin atribuțiile statuate în art.135 alin.(1) din Constituție. Potrivit art.135 alin.(1) lit.b) din Legea Fundamentală, atribuția de interpretare a Constituției aparține exclusiv autorității de jurisdicție constituțională și rezidă în stabilirea voinței autentice a legislatorului, a sensului exact și deplin al normelor constituționale și a aplicării lor corecte în spațiu și în timp. Curtea observă că dispozițiile art.78 din Constituție au fost interpretate sub diferite aspecte în jurisprudența sa anterioară statuată prin hotărîrile nr.39 din 04.12.2000, nr.43 din 14.12.2000, nr.45 din 18.12.2000, nr.4 din 26.12.2000, nr.5 din 16.03.2010. Pentru aceste considerente în continuare Curtea se va referi doar la aspectele care nu au fost elucidate în hotărîrile sale anterioare în raport cu întrebările formulate în sesizare.

Interpretarea Constituției reprezintă unul din mijloacele prin care Curtea Constituțională garantează supremația Legii Supreme, asigurînd unitatea dintre litera și spiritul ei. Prin dispozițiile art.1 alin.(3) Constituția stabilește că Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sînt garantate. Art.5 alin.(1) din Constituție statuează că democrația în Republica Moldova se exercită în condițiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura și totalitarismul. Potrivit art.7, Constituția Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege și nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică. Prevederile Constituției se află într-o strînsă legătură logico-juridică, interpretarea sensului exact al dispozițiilor constituționale și a aplicabilității lor urmează a fi exercitată cu respectarea principiului unității materiei constituționale. Curtea apreciază că problemele abordate în sesizare urmează a fi elucidate prin prisma principiilor de bază ale Legii Fundamentale, a prevederilor constituționale cuprinse în art.72 alin.(2), art.85 alin.(3) și alin.(4), art.90, precum și a jurisprudenței anterioare privind interpretarea art.78 din Constituție.

Articolul 2 din Constituție statuează că suveranitatea națională aparține poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct și prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituție. Potrivit art.60 din Constituție, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova. Odată cu învestirea sa Parlamentul are obligația de a forma organele statale pentru a asigura principiul separației puterilor, consacrat de art.6 din Constituție. Una din obligațiile fundamentale ale Parlamentului constituie alegerea Președintelui Republicii Moldova. Instituția Președintelui Republicii Moldova este reglementată în capitolul V din Constituție, alegerea Președintelui face obiectul art.78 din Constituție, pe care capitolul îl include. Curtea relevă că Legea Supremă stipulează mai multe circumstanțe care pot declanșa desfășurarea alegerilor prezidențiale (alin.(1)-(3) art.90). Potrivit alin.(3) al art.78, este ales în funcția de Președinte candidatul care a obținut votul a trei cincimi din numărul deputaților aleși. Prevederile ce urmează ale alin.(3)-(4) art.78 descriu circumstanțele care condiționează organizarea și desfășurarea turului doi de scrutin și a alegerilor repetate: „Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează al doilea tur de scrutin între primii doi candidați stabiliți în ordinea numărului descrescător de voturi obținute în primul tur. Dacă și în turul al doilea nici un candidat nu va întruni numărul necesar de voturi, se organizează alegeri repetate." În acest context Curtea reține că, indiferent de circumstanțele care au determinat desfășurarea alegerilor parlamentare (expirarea mandatului sau dizolvarea), Parlamentul, intrînd în exercițiul funcției, are obligația de a se subordona Constituției și, pentru asigurarea continuității puterii prezidențiale, de a desfășura alegerea șefului statului în conformitate cu prevederile art.78 din Constituție. Prin urmare, dispozițiile art.78 din Constituție se aplică integral și în cazul Parlamentului învestit în cadrul alegerilor anticipate, dacă precedentul Parlament a fost dizolvat în legătură cu nealegerea șefului statului. În cazul eșuării alegerii Președintelui Republicii Moldova dizolvarea Parlamentului este iminentă, întrucît dispozițiile alin.(5) al art.78 comportă caracter imperativ. Anterior, în același sens, Curtea a statuat că art.78 alin.(5) din Constituție prevede expres că Președintele în exercițiu dizolvă Parlamentul dacă Președintele Republicii Moldova nu a fost ales și după alegerile repetate. Curtea a recunoscut drept circumstanțe care justifică dizolvarea Parlamentului neparticiparea la alegerea șefului statului a majorității parlamentare, care constituie 61 de deputați conform Constituției ( Avizul nr.4 din 26.12.2010) . În Hotărîrea nr.45 din 18.12.2000 pentru interpretarea prevederilor alin.(3) și alin.(5) ale art.78 din Constituție Curtea Constituțională a arătat că art.78 alin.(5) prevede dizolvarea Parlamentului și stabilirea datei pentru alegerea noului Parlament în cazul nealegerii șefului statului după desfășurarea alegerilor repetate. Referindu-se la dizolvarea Parlamentului, în Hotărîrea nr.5 din 16.03.2010 Curtea a reținut că art.78 alin.(5) din Constituție stipulează că, dacă și după alegerile repetate Președintele Republicii Moldova nu va fi ales, Președintele în exercițiu dizolvă Parlamentul și stabilește data alegerilor în noul Parlament. Această dispoziție constituțională a fost preluată în art.10 alin.(2) din Legea organică cu privire la procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova. Curtea a subliniat că prin dispoziția cuprinsă în alin.(5) art.78 din Constituție se urmărește asigurarea funcționalității organelor constituționale ale statului. Avînd în vedere principiul unității materiei constituționale, obligația Președintelui în exercițiu de a dizolva Parlamentul, conform prevederilor art.78 alin.(5) din Constituție, este necesar a fi realizată cu respectarea prevederilor art.85 alin.(3) din Constituție, potrivit căruia în cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Curtea a reținut că din dispozițiile art.78 alin.(5) din Constituție, coroborate cu norma constituțională a art.85 alin.(3) și cu prevederea art.10 alin.(3) din Legea cu privire la procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova, rezultă cu certitudine că după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări a Parlamentului, dar nu mai devreme, Președintele în exercițiu, în baza avizului Curții Constituționale privind constatarea circumstanțelor care justifică dizolvarea Parlamentului, adoptat, la sesizare, în conformitate cu art.135 alin.(1) lit.f) din Constituție, are obligația de a emite decretul privind dizolvarea Parlamentului și stabilirea datei alegerilor anticipate în termenele prevăzute de art.76 alin.(3) din Codul electoral. Soluțiile adoptate de Curtea Constituțională în hotărîrile enunțate mai sus, precum și considerentele pe care s-au întemeiat, sînt valabile și pentru prezenta cauză. Astfel, Curtea subliniază că, în conformitate cu prevederile art.78 alin.(5) din Constituție, Președintele este obligat să dizolve Parlamentul ori de cîte ori nu este ales Președintele Republicii Moldova, inclusiv în cazul Parlamentului învestit în cadrul alegerilor anticipate ca urmare a dizolvării Parlamentului precedent în legătură cu nealegerea șefului statului. În contextul conținutului sesizării referitor la exercitarea nelimitată a interimatului funcției de Președinte, Curtea relevă că Legea Supremă reglementează expres termenul în care Parlamentul are obligația de a organiza alegerea șefului statului în caz de vacanță a funcției. Astfel, art.90 alin.(4) din Constituție statuează că în termen de 2 luni de la data la care a intervenit vacanța funcției de Președinte al Republicii Moldova se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou Președinte. În Hotărîrea nr.2 din 08.02.2011 pentru interpretarea art.90 alin.(4) din Constituția Republicii Moldova Curtea a menționat că „termenul privind desfășurarea alegerilor prezidențiale în cadrul perioadei de exercitare a interimatului funcției de Președinte ține de procedura cu privire la alegerea Președintelui, Parlamentul, în conformitate cu alin.(6) art.78 din Constituție, avînd deplină putere de a reglementa această problemă prin lege, respectînd principiile constituționale." În contextul acestor enunțuri Curtea reține că nereglementarea de către Parlament a termenului de desfășurare a alegerilor prezidențiale în cadrul exercitării interimatului funcției de Președinte, inclusiv în cadrul interimatului succesiv, nu presupune nerealizarea de către Președinte a dispoziției constituționale privind dizolvarea Parlamentului după un an de la ultima dizolvare în cazul în care nu este ales șeful statului. Referitor la argumentul invocat în sesizare privind imposibilitatea formării majorității parlamentare necesare pentru alegerea Președintelui Republicii, care a și determinat nedesfășurarea procedurii de alegere a șefului statului, deputații fiind conștienți că alegerile vor eșua, Curtea readuce în atenția Parlamentului Avizul nr.4 din 26.12.2000, în care a apreciat că neparticiparea deputaților la alegerea șefului statului constituie nu numai o încălcare a art.84 alin.(1) din Regulamentul Parlamentului, dar și o încălcare a art.68 alin.(1) din Constituție, care stipulează expres că în exercitarea mandatului deputații în Parlament trebuie să acționeze numai în serviciul poporului. Curtea a subliniat că dreptul constituțional al Președintelui de a dizolva Parlamentul în asemenea circumstanțe reprezintă o modalitate de a reacționa la obstrucționarea alegerilor președințiale repetate. În acest caz, șeful statului nu numai că este în drept să dizolve Parlamentul, dar, potrivit Legii Supreme, are obligația de a proceda astfel. Astfel, Curtea relevă că, în sensul dispozițiilor alineatului (5) al articolului 78 din Constituție, șeful statului este obligat să dizolve Parlamentul în condițiile prevăzute de Constituție ori de cîte ori nu este ales Președintele Republicii Moldova.

Constituția are o valoare juridică superioară față de orice lege și alte acte juridice (art.7). Poziția dominantă a Legii Supreme nu are relevanță numai în raport cu celelalte acte normative. În Constituție își găsește expresie voința superioară a poporului privind obiectivele și mijloacele de exercitare a puterii politice. Legea Supremă stabilește principalele instrumente de guvernare, autoritățile care înfăptuiesc guvernarea și raporturile între acestea, consacră drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale cetățenești, reprezintă temeiul fundamental și garanția esențială a ordinii de drept în stat. Activitatea organelor statale, a instituțiilor și organizațiilor, a funcționarilor publici, a cetățenilor, activitatea politică în general și a unor forțe politice în special trebuie să se conformeze dispozițiilor constituționale. Cu referire la dezvoltarea prin lege organică a unui mecanism privind instituționalizarea unei proceduri ce ar asigura alegerea șefului statului și nu ar admite dizolvarea repetată a Parlamentului, Curtea menționează următoarele. Importanța și rolul Constituției, ca așezămînt suprem de drept în stat, impun o procedură riguroasă de adoptare, implicit, de revizuire a Constituției. Titlul VI din Legea Supremă reglementează expres procedura de revizuire a Constituției, stabilind subiecții cu drept de inițiere a revizuirii, limitele revizuirii și ordinea adoptării legii privind modificarea Constituției. Reglementarea expresă a procedurii de revizuire și completare a Constituției presupune evitarea intervențiilor în normele constituționale în funcție de situație. Alineatele (3) - (4) ale art.78 din Constituție, supuse unei analize textuale, denotă că ele conțin atît prevederi de drept material (de substanță), cît și prevederi de drept procedural. Astfel, alin.(3) al art.78, potrivit căruia „este ales candidatul care a obținut votul a trei cincimi din numărul deputaților aleși", stabilește majoritatea necesară pentru alegerea șefului statului. După conținut, această prevedere este de substanță, deoarece stipulează condiția esențială pentru validarea șefului statului, și indiferent de etapele pe care le implică votarea propriu-zisă, reglementată de prevederile ulterioare, este obligatorie pentru Parlament. Dispoziția constituțională care consacră expres majoritatea necesară pentru alegerea Președintelui, fiind fundamentală pentru validarea alegerilor, nu poate fi ignorată în nici o situație. Respectarea acesteia este obligatorie și în cazul survenirii unei situații noi (alegerile parlamentare desfășurate în urma dizolvării Parlamentului din cauza eșuării alegerii Președintelui). Dispozițiile constituționale ulterioare cuprinse în alin.(3)-(4) ale art.78, fiind de drept procedural, oferă soluția în care poate fi realizată dispoziția constituțională anterioară, fără a face distincție între alegerile parlamentare ordinare sau anticipate și circumstanțele care le-au cauzat. Prin urmare, cerința constituțională privind alegerea șefului statului cu 3/5 de voturi este executorie pentru orice Parlament, indiferent dacă a fost ales în cadrul scrutinului ordinar sau anticipat, și nu depinde de numărul de etape pe care Parlamentul le parcurge, descrise în alin.(3)-(4), constituind un criteriu fundamental în vederea validării alegerilor. Art.78 alin.(6) stipulează că procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova este stabilită prin lege organică. Curtea reiterează că pentru executarea dispozițiilor art.78 alin.(6) din Constituție, la 22 septembrie 2000 Parlamentul a adoptat Legea organică nr.1234-XIV „Cu privire la procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova". În art.9 al Legii nr.1234 legislatorul a reglementat desfășurarea alegerilor ordinare (turul întîi și turul doi). Potrivit prevederilor art.10 al legii enunțate, alegerile repetate au loc în cel mult 30 de zile de la ultimele alegeri ordinare în care nu a fost ales Președintele Republicii Moldova. Legislatorul este în drept să dezvolte prin lege organică procedura și etapele desfășurării alegerilor repetate, modalitatea de desemnare a candidaților și numărul lor, posibilitatea desemnării candidaților noi, reluarea alegerilor repetate ș.a. Dispozițiile legii organice însă trebuie să fie în strictă concordanță cu principiile constituționale, să nu aducă atingere dispoziției constituționale de substanță cuprinsă în alin.(3) art.78 din Constituție, care prevede alegerea șefului statului cu votul a 3/5 din numărul deputaților aleși. Pornind de la principiul supremației Constituției, legiuitorul a stabilit o anumită ierarhie a actelor normative, în vîrful căreia a așezat Legea Supremă, urmată de legile constituționale, legile organice, legile ordinare (art.7, art.72 din Constituție). Legile organice nu pot contrazice Constituția. Prin urmare, este inadmisibil ca o lege organică să devieze de la prevederea constituțională de substanță, care consacră majoritatea de 3/5 de voturi necesare pentru alegerea Președintelui Republicii Moldova. Avînd în vedere enunțurile anterioare, Curtea reține că modificarea majorității necesare pentru alegerea Președintelui țării se poate efectua doar prin lege constituțională, care trebuie să se încadreze în ordinea constituțională existentă, respectîndu-se procedura prevăzută de Titlul VI din Legea Supremă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art.135 alin.(1) lit.b), art.140 din Constituție, conducîndu-se de prevederile art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, art.62 lit.b) și art.68 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională HOTĂRĂȘTE : 1. În sensul dispozițiilor alineatului (5) al articolului 78 din Constituție, șeful statului este obligat să dizolve Parlamentul ori de cîte ori nu este ales Președintele Republicii Moldova în condițiile prevăzute de Constituție. 2. Dispozițiile articolului 78 din Constituție se aplică integral și în cazul Parlamentului învestit în cadrul alegerilor anticipate, dacă precedentul Parlament a fost dizolvat în legătură cu nealegerea șefului statului. 3. În sensul dispozițiilor alineatului (6) al articolului 78 din Constituție, Parlamentul este în drept să dezvolte în Legea cu privire la procedura de alegere a Președintelui Republicii Moldova un mecanism adecvat referitor la alegerile repetate, cu condiția respectării principiilor constituționale. Avînd în vedere principiul supremației Constituției, Parlamentul nu poate institui prin lege organică o altă majoritate pentru alegerea Președintelui Republicii Moldova în cazul dizolvării multiple a Parlamentului cauzată de eșuarea alegerii Președintelui, prin care s-ar aduce atingere prevederilor alineatului (3) al articolului 78 din Constituție. 4. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în „ Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Președinte Dumitru PULBERE Chișinău, 20 septembrie 2011, nr.17 Dosarul nr.9b/2011