2ra-202/24 — incasarea despagubirii de asigurare, penalitatii, compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-202/24 — incasarea despagubirii de asigurare, penalitatii, compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2026)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ion Ploscaru,

reprezentat de avocatul Mihail Mișcoi,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion

Ploscaru împotriva Întreprinderii Mixte Compania de Asigurări „GRAWE

CARAT Asigurări” Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea despăgubirii

de asigurare, penalității și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 07 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-202/24

NR. PIGD 2-21180362-01-2ra-15022024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023.

Argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de

procedură civilă.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. A. Brăgaru,

Curtea de Apel Chișinău, jud. R. Pulbere, A. Malîi, A. Pahopol,

18 februarie 2026

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Ion

Ploscaru, reprezentat de avocatul Mihail Mișcoi,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Mișcoi, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.M. „GRAWE

CARAT Asigurări” S.A., solicitând încasarea despăgubirii de asigurare în

mărime de 219 924 de lei, pentru dauna parțială a automobilului de model

,,Lexus RX 200T” cu număr de înmatriculare xxxxx, a sumei de 4 605,17 lei

cu titlu de penalitate și a cheltuielilor de judecată în mărime de 19 820 de lei

și a cheltuielilor de judecată privind plata taxei de stat în mărime de 6 835,87

de lei.

încheiat cu Î.M. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A. contractul de asigurare

a vehiculelor terestre (AUTOCASCO) nr.AICS0000359258, obiectul căruia

a constituit asigurarea intereselor patrimoniale legitime ale persoanelor

fizice și juridice legate de posesia, folosința și dispoziția asupra vehiculului

de model ,,Lexus RX 200T” cu număr de înmatriculare xxxxx.

satul Bursuc, în apropierea Mănăstirii Hîncu, se deplasa cu autovehiculul

enunțat și la un moment dat având în față un obstacol a ieșit pe contrasens.

În rezultat, având în vedere că pe banda opusă se deplasa autovehiculul de

model ,,Opel Zafira” cu număr de înmatriculare xxxxx, s-au tamponat în

partea dreaptă-față. Drept urmare, a contactat imediat poliția și a anunțat

despre producerea accidentului rutier. La locului accidentului s-au deplasat

membrii grupei operative, care au cercetat locul, au consemnat în procese-

verbale declarațiile sale și ale celorlalte persoane implicate în accidentul

rutier. La fel, au completat formularul ,,constatarea amiabilă de accident”,

indicându-le unde să aplice semnăturile și posibilitatea de a se adresa la

compania de asigurări.

cerere privind constatarea pagubei și stabilirea despăgubirii de asigurare,

fiind deschis un dosar de daune. În rezultatul instrumentării dosarului,

compania de asigurări a stabilit cuantumul despăgubirii de asigurare în

mărime de 96 203,99 de lei. Având în vedere dezacordul cu acest cuantum,

la 18 octombrie 2021 a depus cerere, solicitând acordarea despăgubirii de

asigurare în mărime de 167 807,14 de lei, cu expedierea materialelor

dosarului de daune la adresa de e-mail a avocatului. Ulterior, compania de

1

asigurări i-a comunicat că nu-i poate achita despăgubirea de asigurare în

cuantumul solicitat, din motiv că a fost completat formularul de constatare

amiabilă a accidentului rutier și respectiv nu a fost întocmit un proces-verbal

cu privire la contravenție.

2021 reclamantul a depus cerere către Inspectoratul de Poliție Nisporeni, prin

care a solicitat să fie pornită o procedură contravențională în privința sa în

rezultatul accidentului rutier produs la 05 septembrie 2021. Drept urmare, a

fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție din 22 octombrie

2021, prin care Ion Ploscaru a fost recunoscut vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art.242 alin.(1) din Codul contravențional.

Asigurări” S.A., prin care a solicitat reexaminarea dosarului de daune și

efectuarea plății cu titlu de despăgubire de asigurare în conformitate cu

pct.6.11 din contractul de asigurări a vehiculelor terestre (AUTOCASCO),

conform căruia la evaluarea daunei, asiguratorul va ține cont de prețurile

practicate în Republica Moldova și utilizează sistemul de evaluare ,,Silver

Dat” în cazul în care se solicită achitarea despăgubirii de asigurare în bani.

au fost anexate conturile de plată și respectiv bonurile fiscale eliberate de

SRL ,,Continent” dealer oficial al automobilelor de model „Toyota” și

„Lexus” în Republica Moldova, precum și au fost anexate toate înscrisurile

care justifică despăgubirea de asigurare solicitată, inclusiv bonurile și

facturile achitate deja.

despre faptul că în sensul pct. 7.18.3 din contractul de asigurare a vehiculelor

terestre, precum și condițiilor de asigurare a vehiculelor terestre, asigurătorul

nu acordă despăgubire de asigurare pentru ,,Ieșirea pe contrasens” (sensul

opus a direcției de circulație), cu excepția cazului în care are loc ieșirea pe

contrasens prin derapare/alunecare autovehiculului din cauza condițiilor

climaterice, în limitele de viteză regulamentară, cu condiția prezentării

documentelor de la organele competente.

asigurare, deoarece clauza contractuală 7.18.3 are caracter abuziv, expusă

într-un mod neclar pentru consumatori, care limitează drepturile legale ale

consumatorilor și care acordă prerogative ilegale companiei de asigurare.

Clauza menționată se conține în capitolul 7 al contractului denumit excluderi

și prin care pârâtul a stipulat că asiguratorul nu acordă despăgubirea de

asigurare pentru daunele care s-au produs în rezultatul încălcării regulilor de

circulație rutieră și anume ieșirea pe contrasens. Clauza contravine

Regulamentului circulației rutiere, Codului Contravențional și Codului

Penal, deoarece persoanele asigurate nu ar avea dreptul să iasă pe contrasens

în niciun caz, chiar în situație de depășire, ocolirea obstacolelor, ocolire a

2

locului producerii accidentului rutier sau în cazul marcajelor temporare.

Astfel, conducătorii de autovehicule din Republica Moldova au obligația de

a respecta Regulamentul circulației rutiere care prevede expres faptele

permise și cele interzise. Compania de asigurări nu poate să-și limiteze

răspunderea prin constrângerea drepturilor consumatorilor conferite prin

Hotărârea Guvernului. Mai mult, această clauză nu poate fi negociată de

către consumatori, fiind un contract cu clauze standard formulate în prealabil

de către pârât. Anumite restricții ar fi justificate în cazul în care asiguratorul

ar stabili primă de asigurare redusă și ar acorda posibilitatea consumatorilor

cel puțin de a alege cel puțin dacă este de acord cu această clauză să i să

plătească mai puțin. Corespunzător clauza enunțată nu este formulată clar,

or, nu este clar dacă orice ieșire pe contrasens este o excepție sau doar ieșirile

pe contrasens care sunt interzise de Regulamentul circulației rutiere. Clauza

contractuală este abuzivă, deoarece compania de asigurare își atribuie rolul

de agent constatator, reieșind din faptul că această prevede excluderea anume

pentru încălcarea regulilor de circulație rutieră – ieșirea pe contrasens.

Pârâtul nu poate în mod arbitrar să constate de sine stătător existența sau

inexistența încălcării regulilor de circulație rutieră și respectiv să decidă în

lipsa unei constatări oficiale asupra vinovăției în comiterea unui accident

rutier.

prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 22 octombrie 2021 a fost

recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art.242 alin.(1)

din Codul contravențional, prin ignorarea prevederilor pct. 43 alin.(2) din

Regulamentul circulației rutiere. Din scrisoarea nr.2133/2 din 11 noiembrie

2021 se constată refuzul companiei de asigurări privind plata despăgubirii

drept urmare a cazului asigurat survenit, refuz întemeiat pe pct. 7.18.3 din

contractul încheiat.

încălcare a Regulamentului circulației rutiere doar în cazul în care poartă un

caracter ilicit, intenționat de deplasare pe contrasens, atunci când situația

rutieră ținând cont de semnele circulației rutiere și marcajele în acest sens nu

permit și doar o astfel de deplasare poate exclude achitarea despăgubirii de

asigurare. Organul de poliție a constatat încălcarea pct. 43 alin.(2) din

Regulament și nu a pct. 42 alin.(2) sau pct. 54. Astfel, ieșirea pe contrasens

a fost una regulamentară care nu întrunește elementele pentru excluderi

cumulative, nefiind o încălcare a Regulamentului circulației rutiere, or, nu a

fost sancționat în acest sens. În opinia sa, este eronată poziția pârâtului

precum că ar fi încălcat Regulamentul circulației rutiere prin ieșirea pe

contrasens.

reexaminarea dosarului de daune și efectuarea plății cu titlu de despăgubire

de asigurare în conformitate cu pct. 6.11 din contractul de asigurare.

Compania de asigurări a ignorat această solicitare și nu a efectuat calculul

3

despăgubirii de asigurare în conformitate cu clauza formulată, fapt pentru

care este în drept să solicite încasarea despăgubirii de asigurare care

corespunde cu prejudiciul real suportat conform conturilor de plată și

bonurilor fiscale eliberate de SRL ,,Continental”. Din actele prezentate

asiguratorului se identifică prejudiciul cauzat în sumă de 219 294 de lei.

despăgubirii de asigurare se va face în termen de o săptămână după

încheierea activității de investigație și de constatare a cazului asigurat, iar

conform art.6 alin.(6) din Legea cu privire la asigurări asiguratorul va plăti

asiguratului o penalitate în mărime de 0, 1 % din suma indemnizației sau

despăgubirii. Astfel, urma a fi încheiată activitatea de investigație la 18

noiembrie 2021, iar până la 25 noiembrie 2021 urma să fie achitată

despăgubirea de asigurare. Însă prin scrisoarea nr.2133/21 din 11 noiembrie

2021 a fost refuzată plata despăgubirii de asigurare și drept urmare este

întemeiată calcularea termenului de plată a despăgubirii la 11 noiembrie

2021, iar pârâtul urmează să achite penalitatea legală în mărime de 4 605,17

lei.

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 19 820 de lei,

achitate avocatului său.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Ion Ploscaru împotriva Î.M. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A. cu privire la

încasarea despăgubirii de asigurare rezultată din contractul de asigurare a

vehiculelor terestre (AUTOCASCO) din 10 martie 2021, penalității legale și

cheltuielilor de judecată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

117), Ion Ploscaru, reprezentat de avocatul Mihail Mișcoi, a depus cerere de

apel nemotivată împotriva hotărârii din 06 februarie 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, admiterea acesteia, casarea integrală a hotărârii

prime instanțe, emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins apelul declarat de Ion Ploscaru, reprezentat de Mihail Mișcoi și s-a

menținut hotărârea din 06 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

temeinicia hotărârii instanței ierarhic inferioare în raport cu criticile

formulate în cererea de apel și materialul probator, a conchis că soluția

4

instanței de fond privind respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, rezultă

din aprecierea corectă a materialului probator și interpretarea justă a

normelor de drept material.

art. 1822 alin. (1) din Codul civil, art. 5, art.6 alin. (1) din Legea nr. 407 din

21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, pct. 7.18.3 din contractul de

asigurare a vehiculelor terestre (AUTOCASCO) nr. AICS0000359258 din

10 martie 2021, precum și cu referire la procesul-verbal cu privire la

contravenție din 22 octombrie 2021, raportând la caz normele citate, instanța

de apel a reținut că prin cererea de asigurare nr. AICS0000359258 din 10

martie 2021, Ion Ploscaru a solicitat de la Î.M. „GRAWE CARAT Asigurări”

S.A. asigurarea vehiculului de model ,,Lexus RX 200T”, cu număr de

înmatriculare xxxxx, pentru o perioadă de 12 luni începînd cu 11 martie 2021

până la 10 martie 2022 în conformitate cu condițiile de asigurare a

vehiculelor terestre (clasa 3) (f.d.21).

au fost prezentate reclamantului, conținutul căror le cunoștea, la Capitolul

11, pct. 10.20.3 a fost indicată și adusă la cunoștință excluderea sau

circumstanțele în care asiguratorul nu acordă despăgubire de asigurare și

anume: ieșirea pe contrasens (sens opus a direcției de circulație),cu excepția

cazului în care are loc ieșirea pe contrasens prin deraparea/alunecarea

autovehiculului din cauza condițiilor climaterice, în limitele vitezei

regulamentare, cu condiția prezentării documentelor confirmative de la

organele competente (f.d.32-35). Această clauză se regăsește și în pct. 7.18.3

din contractul de asigurare a vehiculelor terestre (AUTOCASCO) nr.

AICS0000359258 din 10 martie 2021, care a fost semnat de Ion Ploscaru

(f.d.22-28).

apel a menționat că la momentul semnării contractului de asigurare a

vehiculelor terestre (AUTOCASCO) nr. AICS0000359258 din 10 martie

2021 și acceptării condițiilor acestuia, nu a invocat faptul că clauza

respectivă nu a fost negociată, or, această solicitare a parvenit abia după

producerea evenimentului din 05 septembrie 2021 și refuzul Î.M. „GRAWE

CARAT Asigurări” S.A. de a recunoaște evenimentul respectiv caz asigurat

și să achite despăgubirea de asigurare.

instanță, Ion Ploscaru personal a solicitat prin cererea de asigurare din 10

martie 2021 să fie asigurat vehiculul de model ,,Lexus RX 200T”, cu număr

de înmatriculare xxxxx, în conformitate cu condițiile de asigurare a

vehiculelor terestre (clasa 3), respectiv, a dedus că Ion Ploscaru a luat

cunoștință de aceste condiții, acceptându-le. În acest context se confirmă

indubitabil că Ion Ploscaru nu a motivat nici în prima instanță și nici în fața

instanței de apel că clauza contractuală de la pct. 7.18.3 al contractului ar fi

5

una abuzivă și urmează a fi declarată nulă. Or, aceasta nu contravine

condițiilor de asigurare și legislației cu privire la asigurări, care la art. 5 alin

(3) din Legea 407 stipulează că în asigurarea benevolă (facultativă),

raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți

se stabilesc prin contract de asigurare. Condițiile asigurărilor benevole

(facultative) sunt stabilite de asigurător, în conformitate cu legislația și cu

actele normative ale autorității de supraveghere.

asigurare se încheie în baza atingerii înțelegerii între părțile acestuia asupra

clauzelor esențiale și neesențiale sau complementare, astfel la încheierea

contractului de asigurare, asigurătorul este în drept să aplice formele

standard ale contractului (poliței de asigurare), elaborate de el sau de

asociația asigurătorilor pentru anumite tipuri de asigurări. Totodată, la

încheierea contractului, părțile pot, însă, conveni asupra modificării sau

excluderii unor anumite clauze ale Regulilor de asigurare sau asupra

completării contractului cu anumite clauze suplimentare. Iar după cum

rezultă din conținutul contractului de asigurare a vehiculelor terestre

(AUTOCASCO) nr. AICS0000359258 din 10 martie 2021, Ion Ploscaru a

semnat fără obiecții contractul și polița de asigurare a vehiculelor terestre

(f.d. 22-31), în sensul dat și-a exprimat acordul cu condițiile de asigurare,

fapt confirmat prin semnătura aplicată în rubrica ,,cu condițiile de asigurare

am făcut cunoștință și sunt de acord. Condițiile de asigurare le-am primit”.

lezate drepturile sale în calitate de consumator, prin faptul că i-a fost refuzată

plata despăgubirii de asigurare, instanța de apel a menționat că prima instanță

corect a reținut că în temeiul art.43 din Legea nr.407 din 21 decembrie 2006

cu privire la asigurări, reglementează expres care sunt condițiile în care

asiguratul poate invoca încălcarea drepturilor sale în calitate de consumator,

și anume asigurătorul și reprezentantul lui au obligația de a pune la dispoziția

asiguratului sau contractantului de asigurare informații în legătură cu

contractele de asigurare, atât până la încheierea, cât și în derularea lor. Aceste

informații vor fi prezentate în scris, în limba de stat și/sau în limba în care a

fost încheiat contractul, vor fi redactate într-o formă clară și se vor referi, la:

a) clauzele opționale ale contractului de asigurare; b) data intrării în vigoare

și a încetării contractului, inclusiv modalitățile de încetare; c) modalitățile și

termenele de plată a primelor de asigurare; d) elementele de calcul al

indemnizațiilor și despăgubirilor de asigurare; e) modalitatea de plată a

indemnizațiilor și despăgubirilor de asigurare; f) legea care guvernează

contractul de asigurare. La caz, această obligație a fost realizată de asigurător

față de Ion Ploscaru.

că compania pârâtă a interpretat în defavoarea lui circumstanțele

accidentului rutier care s-a produs la 05 septembrie 2021, deoarece Ion

Ploscaru deplasându-se în raionul Nisporeni, în apropiere de satul Bursuc,

6

fiind la volanul mijlocului de transport de model ,,Lexus RX 200T”, cu

număr de înmatriculare xxxxx, ieșind pe banda de circulație opusă ignorând

prevederile pct.43 alin.(2) din Regulamentul circulației rutiere, s-a tamponat

frontal cu mijlocul de transport de model ,,Opel Zafira”, cu număr de

înmatriculare xxxxx, condus de Ilie Rotar, care se deplasa regulamentar, în

rezultatul accidentului rutier ambele mijloace de transport au fost deteriorate,

prin ce a comis contravenția prevăzută de art.242 alin.(1) din Codul

contravențional.

vehiculelor terestre (AUTOCASCO) nr. AICS0000359258 din 10 martie

2021, Î.M. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A. a emis ordinul nr.5586 din 10

noiembrie 2021 conform căruia a refuzat recunoașterea drept caz asigurat

evenimentul produs la 05 septembrie 2021 și a fost refuzat dosarul de daune

nr. C/21/2451 în conformitate cu pct.7.18.3 din condițiile de asigurare a

vehiculelor terestre din 14 august 2012, modificate la data de 27 noiembrie

2019 – lipsa temeiului juridic în achitarea despăgubirii de asigurare (f.d.99).

nu a contestat ordinul nr.5586 din 10 noiembrie 2021 emis de Î.M. „GRAWE

CARAT Asigurări” S.A. și nici nu a solicitat constatarea evenimentului

produs la 05 septembrie 2021 drept caz asigurat. Mai mult, încadrarea faptei

comise de Ion Ploscaru la 05 septembrie 2021 în circumstanțele descrise în

procesul-verbal cu privire la contravenție din 22 octombrie 2021, prin care

agentul constatator a indicat că: „...Ploscaru Ion conducând mijlocul de

transport de model ,,Lexus RX 200T”, cu n/î xxxxx, ieșind pe banda de

circulație opusă s-a ciocnit frontal cu mijlocul de transport de model ,,Opel

Zafira”, cu n/î xxxxx”, atestă că acesta a încălcat regulile circulației rutiere,

iar pct. 7.18.3 din contractul de asigurare a vehiculelor terestre

(AUTOCASCO) nr. AICS0000359258 din 10 martie 2021, capitolul cu titlul

,,Excluderi” prevede că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru ieșirea pe

contrasens (sens opus a direcției de circulație). Așadar, în circumstanțele

descrise, în care s-a produs evenimentul din 05 septembrie 2021, prin care s-

a stabilit indubitabil că Ion Ploscaru a ieșit pe banda de circulație opusă, se

încadrează în excluderea indicată în punctul 7.18.3 al contractului și anume:

ieșirea pe contrasens (sens opus a direcției de circulație).

asigurătorului Î.M. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A. de a nu recunoaște

evenimentul produs la 05 septembrie 2021 drept caz asigurat și a refuzat

plata despăgubirii.

cererii de apel declarate, dat fiind faptul că în susținerea acesteia, apelantul

nu a adus niciun argument plauzibil, or, apelul este continuarea fondului,

astfel, Ion Ploscaru urma să administreze probe, să anexeze acte și alt

material probator care ar răsturna soluția instanței de fond, acțiuni care la

7

caz, nu au fost întreprinse de către apelantă, astfel, se constată formalitatea

cererii de apel.

fiscale și acte de îndeplinire a lucrărilor, chitanțele la dispozițiile de încasare,

rapoartele de evaluare a pagubei, care atestă costul reparației automobilului

asigurat de model ,,Lexus RX 200T”, cu număr de înmatriculare xxxxx,

proprietarul acestuia, Ion Ploscaru nu poate pretinde încasarea despăgubirii

de asigurare.

distinct a indicat că Ion Ploscaru utilizând calea de atac - apelul, în

detrimentul art. 372 din Codul de procedură civilă, nu a prezentat probe, pe

care nu a avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond, nu a indicat care

anume circumstanțe urmau a fi stabilite și nu au fost stabilite de către instanța

de fond, precum și nu a indicat din care considerente hotărârea contestată

este neîntemeiată, astfel, în esență, argumentele din apel sunt neîntemeiate,

urmând a fi respinse.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Mișcoi, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 07 noiembrie 2023 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea integrală a acesteia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, emitere unei noi

hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată, încasarea

despăgubirii de asigurare în mărime de 219 924 de lei, a sumei de 4 605,17

lei cu titlu de penalitate, a cheltuielilor de judecată în mărime de 19 820 de

lei, încasarea inclusiv a cheltuielilor de judecate constituite din taxele de stat

achitate în instanța de fond în cuantum de 6 835,87 de lei, în apel - 4 785,10

și în recurs - 4785,10 lei.

apel este ilegală și pasibilă de casat prin prisma prevederilor art. 432 alin. (1)

lit.e) din Codul de procedură civilă. Reiterând constatările instanței de apel

în vederea respingerii apelului, a menționat că sunt neîntemeiate și

irelevante. Atât în conținutul cererii de apel, cât și în cadrul ședinței de

judecată a menționat că cererea de asigurare nr. AICS0000359258, doar

semnată de către Ion Ploscaru a fost întocmită la 10 martie 2021, în baza unui

formular de cerere utilizat pe larg de către Î.M. „GRAWE CARAT

Asigurări” S.A. Prin urmare, la solicitarea verbală, aceasta a fost întocmită,

iar clauzele contractului de asigurare nu au fost explicate în prealabil în

măsura în care acestea să fie certe și clare pentru consumator. La aceeași

dată, brokerul de asigurări a pus la dispoziție contractul de asigurare nr.

AICS0000359258 întocmit în prealabil și ștampilat, prin urmare clauzele

contractuale nu au putut fi negociate, fiind deja indicate în contractul tip

prezentat. Or, este imposibil ca instanța de judecată să respingă aceste

argumente în situația în care contractul de asigurare facultativă a fost încheiat

8

de brokerul de asigurări și nu nemijlocit de către intimat. În context,

recurentul a indicat, în esență, argumentele referitor la clauza pretinsă a fi

abuzivă, redate și în cererea de chemare în judecată la acest capitol,

precizând că în corespundere cu reglementările enunțate supra, atât instanța

de fond, cât și instanța de apel urmau a constata nulitatea absolută a clauzei

nr. 7.18.3. din contractul de asigurare, ca fiind abuzivă, expusă într-un mod

neclar pentru consumatori, care limitează drepturile legale ale

consumatorilor și care acordă prerogative ilegale companiei de asigurări. Pe

lângă aceasta, clauza menționată se conține în capitolul 7 al contractului,

denumit: „Excluderi”. În opinia recurentului, prezenta clauză contravine

Regulamentului circulației rutiere, Codului Contravențional și Codului

Penal. Instanța de fond și instanța de apel urmau a ține cont atât de

prevederile legale care guvernează relațiile din domeniul asigurărilor,

precum și prevederile Regulamentului circulației rutiere, Codului

Contravențional și Codului Penal.

precum că prima instanță corect a notat faptul că personal a solicitat prin

cererea de asigurare din 10 martie 2021 asigurarea vehiculului în

conformitate cu condițiile de asigurare a vehiculelor terestre (clasa 3), prin

care s-ar deduce că a luat cunoștință de ceste condiții, acceptându-le. Din

analiza cronologiei evenimentelor, contractul de asigurare a fost semnat în

ziua depunerii cererii de asigurare, iar condițiile de asigurare nu puteau fi

cunoscute. Mai mult ca atât, caracterul abuziv al acestora poate fi invocat de

către instanța de fond din oficiu, ceea ce nu s-a produs în prezenta speță.

Simplul fapt al înmânării, al semnării contractului nu face ca aceste condiții

să fie clare pentru consumator, negociate sau să elimine caracterul lor abuziv.

susținut de către instanța de apel, care contravine normelor și principiilor

dreptului civil și a răspunderii contractuale în general. Instanța de apel indică

faptul omisiunii contestării ordinului emis de intimat. Cererea de chemare în

judecată a fost examinată în ordinea contenciosului civil, compania de

asigurări nu este o autoritate publică și nu acționează în regim de putere

publică în scopul realizării unui interes public pentru ca actele emise de către

intimat să fie obligatoriu de contestat. Litigiul dedus judecății survine din

contractul de asigurare facultativă încheiat, iar forma organizatorico-juridică

interioară a intimatului, procedura interioară de luare a deciziilor,

reglementată prin Legea cu privire la societățile pe acțiuni stabilește

drepturile și obligațiile acționarilor, ale membrilor organelor de conducere și

ale altor persoane cu funcții de răspundere ale societății, asigură apărarea

drepturilor și intereselor legale ale creditorilor și acționarilor acestor

societăți, astfel că actele emise de către această societate nu urmează a fi

contestate de către persoanele terțe cu care societatea are raporturi

contractuale, iar important pentru justa soluționare a litigiului dedus judecății

9

este stabilirea obligației de plată a intimatului în baza contractului de

asigurarea facultativă, solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Republicii Moldova cu privire la aplicarea de către instanțele judecătorești a

legislației în domeniul asigurărilor obligatorii și facultative a transportului

auto nr. 11 din 16 decembrie 2013, la judecarea pricinilor ce decurg din

contractele de asigurare benevolă (facultativă) a autovehiculelor și

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule se

aplică următoarele acte legislative: 1. Constituția RM; 2. Codul civil,

Capitolul XXVI, art. 1301-1330; 3. Codul de procedură civilă; 4. Codul

contravențional; 5. Codul penal; 6. Codul de procedură penală; 7. Legea cu

privire la asigurări nr.407- XVI din 21 decembrie 2006 (în continuare Legea

nr.407-XVI); 8. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.414-XVI din 22 decembrie

2006 (în continuare Legea nr.414-XVI); 9. Legea privind siguranța traficului

rutier nr. 131-XVI din 07 iunie 2007; 10. Legea drumurilor nr.509-XIII din

22 iunie 1995; 11. Legea privind protecția consumatorilor nr.105 din 13

martie 2003; 12. Hotărîrea Guvernului cu privire la reorganizarea sistemului

informațional automatizat de căutare „Automobilul” în Registrul de stat al

transporturilor și introducerea testării autovehiculelor și remorcilor acestora

nr.1047 din 08 noiembrie 1999; 13. Hotărîrea Guvernului cu privire la

aprobarea Metodologiei de calcul al primei de asigurare de bază și al

coeficienților de rectificare pentru asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.318 din 17 martie 2008;

14.Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului rutier

nr.357 din 13 mai 2009; 15. Hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare

cu privire la primele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

nr.26/10 din 13 iunie 2013; 16. Regulamentul privind Fondul de protecție a

victimelor străzii aprobat prin Hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței

Financiare nr. 19/11 din 09 aprilie 2009; 17. Regulamentul cu privire la

modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule,

aprobat prin Hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 13/1 din 03

aprilie 2008; 18. Regulamentul privind eliberarea avizului pentru

înregistrarea de stat a asigurătorilor/reasiguratorilor, aprobat prin Hotărîrea

Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 13/3 din 03 aprilie 2008; 19.

Regulamentul privind cerințele față de acționarii semnificativi ai

asigurătorilor/reasiguratorilor și condițiile față de deținerea participațiilor

calificate în capitalul social al asigurătorului/reasiguratorului, aprobat prin

Hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.13/3 din 03 aprilie 2008;

răspundere ale asigurătorilor/reasiguratorului și intermediarilor în asigurări,

aprobat prin Hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 13/3 din 03

aprilie 2008; 21. Regulamentul privind cerințele față de conținutul

condițiilor de asigurare pentru clasele de asigurare benevolă, aprobat prin

10

Hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.55/6 din 08 noiembrie

2007; 22. Hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.20/5 din 16

mai 2008 cu privire la aprobarea formei și conținutului cererilor de asigurare,

contractelor de asigurare și polițelor de asigurare la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, Monitorul Oficial

143-144/410, 05.08.2008; 23. Regulamentul general al Consiliului

Birourilor, adoptat de Consiliul Birourilor la Rethymno (Creta) la 30 mai

2002.

2020 a Curții Supreme de Justiție, în cauza Ciobanu V. vs Î.M. „GRAWE

CARAT Asigurări” S.A., conform căreia: „deplasarea pe contrasens este o

încălcare conform Regulamentului circulației rutiere, atunci când ea poartă

caracter ilicit, intenționat de deplasare pe contra sens, atunci când situația

rutieră - ținând cont de semnele de circulație rutieră și marcajele în acest

sens, nu permit. Și, doar o astfel de deplasare pe contrasens - conștientă și

ilegală, poate să excludă achitarea despăgubirilor. Aceasta deoarece, părțile

au stabilit în contract ca excluderi comiterea cazului asigurat, care s-a produs

urmare a încălcării regulilor de circulație rutieră ce țin de ieșirea pe

contrasens. Adică, ca ieșirea pe contrasens să fie excludere ea trebuie să fie

contrară regulilor de circulație rutieră, contrară pct. 42 alin. (2) sau 54 din

Regulamentul circulației rutiere.” Pentru a aprecia ieșirea pe contrasens o

excludere de achitare a despăgubirii de asigurare conform contractului de

asigurare facultativă, această ieșire trebuie să constituie încălcare a regulilor

de circulație rutieră de ieșire pe contrasens, ceea ce la caz nu se atestă, fiind

decât stabilită încălcarea de către recurent al pct. 43 alin. (2) din

Regulamentul menționat și nu a pct. 42 alin. (2) sau 54. În coerența celor

expuse, poate să fie apreciată drept excludere o ieșire pe contrasens numai

în cazul în care aceasta este încălcare a Regulamentului, or, nu în toate

cazurile, această deducție rezultând din pct. 7.18.3 enunțat supra: producerea

cazului asigurat ca urmare a încălcării regulilor de circulație rutieră, iar

încălcarea trebuie să constituie ieșire pe contrasens și nu orice ieșire pe

contrasens este excludere, odată ce aceasta nu constituie încălcare a

Regulamentului. Iar în pct. 29 din hotărârea plenului Curții Supreme de

Justiție a Republicii Moldova cu privire la aplicarea de către instanțele

judecătorești a legislației în domeniul asigurărilor obligatorii și facultative a

transportului auto nr. 11 din 16 decembrie 2013, se stabilește clar că, dacă

autoritățile publice competente nu au reținut elemente determinante cu

privire la cauzele și împrejurările producerii accidentului de autovehicul ori

la pagubele cauzate, aceste elemente pot fi dovedite de partea interesată

(asigurător, asigurat, utilizator, persoana păgubită) prin orice mijloc legal de

probă, administrate în cadrul dezbaterilor judiciare. Pentru a demonstra

faptul că nu a încălcat Regulamentul circulației rutiere, la cererea de apel a

anexat pe lângă mijloacele de probă anexate în instanța de fond, 5 extrase

din aplicația în regim real „Hărți” prin care detaliat se constată faptul că

11

traseul L395 de acces spre Mănăstirea Hîncu unde a avut loc accidentul

rutier, are doar o singură bandă de circulație reversibilă, nedirijată iar în locul

producerii accidentului rutier se îngustează drumul mai mult cu 1/3 din cauza

unei curbe situată pe pantă; două fotografii de la fața locului prin care la fel

se constată aceleași circumstanțe de fapt esențiale pentru soluționarea cauzei,

iar pentru combaterea argumentului intimatului potrivit căruia coliziunea

dintre autovehicule ar fi fost frontală, au fost anexate fotografii ale mijlocului

de transport prin care se constată faptul că coliziunea a fost nu frontală, dar

în partea stângă din dreapta a autovehiculului. În sensul dat, este imperios a

se reține faptul că instanța de apel, din omisiune sau intenționat, în motivarea

deciziei contestate nu a făcut referire la mijloacele de probă susmenționate,

or, nu a dat o apreciere acestora și nici nu a indicat motivele respingerii lor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că pronunțarea de către

instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre

garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune

obligațiunea instanței judecătorești de a se pronunța în hotărâri asupra tuturor

cerințelor acțiunii, precum si argumentelor invocate de către părți întru,

respectiv, admiterea sau respingerea acestora (speța Garcia Ruiz contra

Spaniei, hotărârea din 21 ianuarie 1999). Funcția unei decizii motivate este

să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu

doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea, obligația

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse (speța Fomin contra

Moldovei, hotărârea din 11 octombrie 2011). Dreptul la un proces echitabil,

garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre și

decizie motivată. Motivarea este o parte a hotărârii în care instanța

judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în

privința cauzei diferite spre soluționare. Corespunzător, instanța de apel

urma a reține că potrivit pct. 40 alin. (5) din Regulamentul circulației rutiere,

în cazul în care partea carosabilă are o bandă (sau benzi) cu circulație

reversibilă, la intrarea pe acest drum conducătorul trebuie să conducă

vehiculul pe banda extremă din dreapta.

asigurare se întemeiază pe faptul că ar fi încălcat pct. 7.18.3 din contractul

de asigurare a vehiculelor terestre (AUTOCASCO) precum și conform

prevederilor din Condițiile de asigurare a vehiculelor terestre

(AUTOCASCO), norme care prevăd excluderi pentru încălcarea regulilor de

circulație. Aceleași argumente au fost reținute în mod automat și de către

instanța de fond și apel în hotărârile contestate. Pe lângă argumentele redate

supra, a evidențiat că drumul L395 (de acces spre Mănăstirea Hîncu) unde a

avut loc accidentul, conform pct. 42 al Regulamentului circulației rutiere este

drum cu o singură bandă de circulație reversibilă, fapt învederat însăși de

intimat prin referința depusă la cererea de chemare în judecată. Din

12

raționamentele conturate, se deduce logic faptul că ieșirea pe contrasens este

posibilă doar în cazul drumurilor cu două sau mai multe benzi de circulație

cu dublu sens, așadar, în cauza dedusă judecății este imposibilă o ieșire pe

contrasens deoarece drumul pe care a avut loc accidentul rutier este cu o

singură bandă îngustă pe care nu și simplu nu s-au încadrat două

autovehicule și respectiv reprezintă un caz asigurat, motive pentru care

compania de asigurări are obligația de plată a despăgubirii de asigurare

conform contractului de asigurare facultativă.

judiciare a solicitat instanței de judecată să fie anexată la materialele cauzei

copia hotărârii nr. 2-2270/2018 a Judecătoriei Chișinău și a deciziei nr. 2ra-

64/20 din 26 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, în cauza Ciobanu

V. vs Î.M. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A., în care a fost abordată aceeași

problemă de drept privind condițiile de asigurare și contractele de asigurare

întocmite în prealabil și în care irevocabil s-au constatat aceleași argumente

invocate prin cererea de chemare în judecată. Însă judecătorul a respins

cererea, refuzând astfel abuziv anexarea acestor înscrisuri care dovedesc

circumstanțe esențiale pentru justa soluționare a cauzei. Mai mult decât atât,

în cererea de apel a indicat asupra faptului respingerii nemotivate de către

instanța de fond a anexării probelor sus-menționate, iar, din conținutul

deciziei contestate, se conchide omisiunea instanței de apel de a se expune

pe marginea problemei invocate, în context fiind redate prevederile art. 4,

art. 26 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă. Instanța de fond și instanța

de apel aveau obligația absolută de a emite hotărâri legale și întemeiate, acest

fapt fiind însă imposibil fără ca instanța de judecată să respecte în primul

rând obligația de a fi imparțial și obiectiv. Totodată caracterul legal și

întemeiat al hotărârii judecătorești este imposibil de asigurat fără ca instanța

de judecată să stabilească și să cerceteze obiectiv circumstanțele reale ale

cauzei. În consecință, alegațiile instanței de apel precum că argumentele sunt

formale și nu generează opozabilitate instanței atât timp cât aceste argumente

nu au fost confirmate prin alte probe relevante și admisibile, precum și

constatarea netemeiniciei în ansamblu a cererii de apel declarate, motivând

că nu a adus nici un argument plauzibil. Apelul este continuarea fondului și

urma să administreze probe, să anexeze acte și alt material probator care ar

răsturna soluția instanței de fond, acțiuni care la caz nu au fost întreprinse,

indicând la formalitatea cererii de apel sunt neîntemeiate. Circumstanțele

relatate supra, constată caracterul întemeiat al cererii de apel, motive din care

urma a fi admisă în sensul formulat.

intimatului copia recursului, creând astfel participanților la proces condiții

egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a

acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

13

confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate

la materialele dosarului (f.d.227-229).

referință la cererea de recurs, solicitând declararea recursului inadmisibil iar

în cad de declararea recursului admisibil, respingerea acestuia cu menținerea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Mișcoi, va fi examinat prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432

din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.”

„(1) Recursul este admis dacă: e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în

mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”

MOTIVAREA INSTANȚEI

14

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 07

noiembrie 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

participanților la proces la 23 ianuarie 2024 (f.d.207). Astfel, recursul depus

la 15 februarie 2024 este în termen.

și (2) din Codul de procedură civilă.

procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul

de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de

la 01 septembrie 2023).

admisibilitate prevederile art. 432 alin. (1) lit. e), din Codul de procedură

civilă, citate supra.

stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv nu

constituie temei de casare a hotărârii contestate. Mai mult, motivele invocate

în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare

a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu

respectarea prevederilor legale.

a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul

exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile

menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă

acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în

instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise

de instanța de apel.

statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

15

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile

de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza

Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1

(cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Justiție concluzionează că recursul declarat de Ion Ploscaru, reprezentat de

avocatul Mihail Mișcoi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept

urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat

inadmisibil.

alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Ploscaru, reprezentat de

avocatul Mihail Mișcoi, împotriva deciziei din 07 noiembrie 2023 a Curții

de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Oxana Parfeni

16