2ra-496/25 — încasarea platii de arendă

La 9 februarie 2023, Veaceslav Haruța și Elena Haruța au depus cerere de chemare în judecată împotriva Gospodăriei Țărănești „Lungu Oxana Sergiu” cu privire la încasarea plății de arendă.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, la 26 august 2017, în calitate de arendatori și gospodăria țărănească „Lungu Oxana Sergiu” în calitate de arendaș, au încheiat 2 contracte de arendă nr. 2 și nr.4 pe un termen de 3 ani ( 26 august 2017-26 august 2020) a terenurilor agricole care prin actul de primire- predare au transmis arendașului gospodăria „Lungu Oxana Sergiu” terenurile arendate, și anume: - cu suprafața de 2.8063 ha, nr. cadastral xxxxx; - cu suprafața de 2.8065 ha, nr. cadastral xxxxx; - cu suprafața de 2.1733 ha, nr. cadastral xxxxx; - cu suprafața de 0.8430 ha, nr. cadastral xxxxx.

Reclamanții au menționat că, la pct. 6 din contractele de arendă nr. 2 și nr. 4 , părțile au stabilit plata de arendă anuală în mărime de 3 056 de lei și 3 556 de lei, care urma achitată până la 15 decembrie a fiecărui an.

Au susținut că, până la 16 ianuarie 2021 arendașul nu a îndeplinit obligațiunile contractuale asumate prin pct. 11 lit. c) a contractului și art. 1300 alin. (1) din Codul civil, redacția din 1 martie 2019.

Totodată au explicat că, întru soluționarea extrajudiciară a litigiului , la 18 ianuarie 2021 au expediat la sediul persoanei juridice - „Lungu Oxana Sergiu”, notificarea prin care au solicitat achitarea în termen a 7 zile a plății de arendă pentru anul 2020 în sumă de 6 612 lei, aceasta fiind recepționată la 21 ianuarie 2021, însă, fără a fi întreprinse careva și/sau acțiuni în acest sens.

În drept, și-au întemeiat acțiunea în temeiul art. 774, 775, 776, 861 și 942 din Codul civil.

Reclamanții Veaceslav Haruța și Elena Haruța au solicitat, încasarea din contul Gospodăriei Țărănești „Lungu Oxana Sergiu”, în beneficiul lor, plata de arendă pentru anul 2020 în sumă de 6 612 lei, compensarea cheltuielilor de judecare a pricinii compuse din taxa de stat achitată la înaintarea prezentei acțiuni 1 în sumă de 198, 36 de lei, și 1 000 de lei pentru asistența juridică și alte cheltuieli suportate de reclamanți în temeiul art. 90 din Codul de procedură civilă.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel din materialele cauzei a reținut că între părți au fost încheiate contracte de arendă a terenurilor, valabile pentru perioada 26 august 2017–26 august 2020, iar pârâtul Gospodăria Țărănească „Lungu Oxana Sergiu” nu și-a executat integral obligațiile contractuale de plată a arendei pentru anul 2020.

Instanța de apel a constatat că neachitarea arendei este dovedită, iar sumele datorate au fost corect stabilite de instanța de fond.

Cât privește alegațiile apelantului privind lipsa culpei și imposibilitatea executării obligațiilor din cauza situației economice generate de seceta anului 2020 au fost apreciate ca neîntemeiate de către Curtea de apel, întrucât nu s-a demonstrat respectarea condițiilor contractuale referitoare la invocarea forței majore. De asemenea, susținerile privind achitarea anticipată a arendei pentru anul 2020 nu au fost confirmate prin probe, neexistând mențiuni în facturi în acest sens. 2

Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la apărare prin examinarea cauzei în lipsa pârâtului, instanța de apel a notat că acesta a fost legal citat la ședința de judecată în fond, iar lipsa sa nejustificată nu împiedica examinarea cauzei, conform art. 205 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

În concluzie, instanța de apel a constatat că soluția instanței de fond este legală și întemeiată, probele au fost corect apreciate, normele de drept material și procedural au fost aplicate just, iar argumentele invocate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurentul/reprezentantul a invocat că interpretarea și aplicarea legii de către instanța de apel sunt contrare jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, iar decizia contestată este una arbitrară, bazată pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, circumstanțe ce atrag incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă.

Recurentul/reprezentantul a susținut că instanțele inferioare nu au stabilit în mod corect culpa sau reaua-credință a pârâtului în neachitarea arendei, neexecutarea obligațiilor contractuale fiind determinată de situația economico- financiară precară a gospodăriei, cauzată în principal de seceta severă din anii 2020 și 2022, circumstanță unanim recunoscută, care, potrivit art. 123 din Codul de procedură civilă, nu necesită a fi dovedită. În acest context, s-a specificat că neexecutarea obligației este justificată în sensul art. 904 din Codul civil, ca urmare a existenței unui impediment aflat în afara controlului debitorului, asimilabil forței majore.

Totodată, recurentul a invocat aprecierea eronată a probelor de către instanța de fond și instanța de apel, în special a actului de constatare a pagubelor cauzate de secetă și a adeverinței autorității publice locale, care confirmă afectarea în proporție de 100% a culturilor de pe terenurile arendate, precum și omisiunea instanțelor de a aprecia actele de achiziție din 18 ianuarie 2020, din care rezultă existența unor supraplăți pentru arenda anului 2019, cu titlu de avans pentru anul următor.

În opinia recurentului, instanța de apel a adoptat o abordare formalistă și unilaterală, respingând alegațiile privind plata în avans și existența forței majore fără o analiză efectivă a probelor administrate, ceea ce ar putea crea un precedent 3 periculos prin ignorarea principiilor bunei-credințe și ale rolului activ al instanței. De asemenea, s-a menționat că, prin nevalorificarea supraplăților efectuate anterior, sunt întrunite elementele îmbogățirii fără just temei, în sensul art. 1979 din Codul civil.

Recurentul a mai afirmat că hotărârile instanțelor inferioare sunt emise cu încălcarea cerințelor privind motivarea clară și echitabilă a actului judecătoresc, soluția pronunțată fiind în contradicție cu circumstanțele reale ale pricinii, fapt ce a condus la prejudicierea drepturilor și intereselor sale legitime.

În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 429–431, art. 432 alin. (1) lit. a) și e), art. 434 și art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară 4 recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Argumentele invocate de recurent au primit un răspuns complet, coerent și explicit în actul judecătoresc contestat. În aceste condiții, criticile formulate în 5 recurs nu exprimă decât un simplu dezacord subiectiv față de soluția adoptată de instanța ierarhic inferioară, fără a evidenția vreo eroare de drept sau de fapt care să justifice casarea deciziei.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că nu orice dezacord cu soluția instanței ierarhic inferioare echivalează cu o încălcare a principiilor de drept sau cu o hotărâre arbitrară. Or, instanța de apel a stabilit corect raportul juridic dedus judecății, natura obligațiilor izvorâte din contractele de arendă și consecințele neexecutării acestora, aplicând corect dispozițiile Codului civil referitoare la executarea obligațiilor contractuale.

La fel, Curtea de apel a reținut că părțile au convenit expres, prin contractele de arendă, condițiile în care poate fi invocată forța majoră, inclusiv obligația de notificare și de constatare a pagubelor împreună cu arendatorul. Cu toate acestea, pârâtul/recurentul nu a respectat aceste condiții, astfel încât simpla invocare a secetei nu poate exonera de răspundere contractuală.

Drept urmare, argumentele recurentului, nu evidențiază reale erori de drept ale instanței de apel, ci exprimă, în esență, nemulțumirea recurentului față de soluțiile adoptate de instanțele inferioare. Or, aceste susțineri nu se încadrează în temeiurile legale de casare și nu justifică intervenția instanței de recurs.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va considera recursul declarat de Gospodăria Țărănească „Lungu Oxana Sergiu”, reprezentată de avocatul Vladislav Berezovschi, ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Gospodăria Țărănească „Lungu Oxana Sergiu”, reprezentată de avocatul Vladislav Berezovschi, împotriva deciziei din 5 mai 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6