2rci-10/25 — tragerea la raspundere subsidiara

2rci-10/25 — tragerea la raspundere subsidiara (Curtea Supremă de Justiție, 2026)

D E C I Z I E

cu privire la respingerea recursului declarat de Pantelimon Calancea,

reprezentat de avocatul Andrei Iosip,

în cauza intentată la cererea Societății cu Răspundere Limitată „Pancons-

Com”, în proces de insolvabilitate, împotriva lui Pantelimon Calancea cu

privire la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere a debitorului insolvabil,

împotriva încheierii din 12 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2rci-10/25

NR. PIGD 2-18209817-01-2rci-12022025)

Restituirea cererii de apel ca urmare a neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței de apel.

Comunicarea de către instanța de apel a actului judecătoresc la adresa electronică a

avocatului este un conformă și se consideră recepționat la data livrării conform art.22 din

Codul civil, însă nu la data confirmării recepționării sau comunicării repetate.

Judecătoria Chișinău, sediul Central, jud. N. Iordachi,

Curtea de Apel Chișinău, jud. R. Pulbere, A. Cașcaval, D. Dulghieru,

04 februarie 2026

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Pantelimon Calancea, reprezentat de avocatul Andrei Iosip,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

reprezentată de administratorul autorizat Igor Bulgaru, a depus cerere,

concretizată ulterior, împotriva lui Pantelimon Calancea, solicitând

încasarea de la administratorul statutar/fondatorul Pantelimon Calancea

suma creanțelor validate în mărime de 1 078 612,09 lei, care nu sunt

acoperite integral de masa debitoare a S.R.L. „Pancons-Com”.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

s-a admis parțial cererea depusă de lichidatorul S.R.L. „Pancons-Com”, Igor

Bulgaru și s-a tras la răspundere subsidiară cu încasarea din contul

administratorului statutar Pantelimon Calancea în beneficiul S.R.L.

„Pancons-Com” suma de 416 596 de lei. În rest, cererea s-a respins, S-a

încasat din contului lui Pantelimon Calancea în beneficiul statului taxa de

stat în mărime de 14 547 de lei.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Pantelimon Calancea, reprezentat de avocatul Andrei Iosip, a depus cerere

de apel împotriva hotărârii din 20 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei

instanțe, adoptarea unei noi hotărâri de respingere ca neîntemeiată a cererii

cu privire la tragerea la răspundere subsidiară.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

a dat curs cererii de apel depuse de Pantelimon Calancea, reprezentat de

avocatul Andrei Iosip, împotriva hotărârii din 20 iunie 2024 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central. S-a comunicat apelantului și reprezentantului

acestuia despre necesitatea prezentării prin intermediul cancelariei Curții de

Apel Chișinău a originalului dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 12

364,95 de lei și a originalului dovezii de plată a taxei de timbru în mărime

de 200 de lei, acordând pentru aceasta un termen de 7 zile din momentul

recepționării încheierii. S-a explicat apelantului că în cazul în care nu va

lichida neajunsurile menționate, cererea de apel nu va fi considerată depusă

și împreună cu toate actele va fi restituită.

1

restituit cererea de apel depusă de Pantelimon Calancea, reprezentat de

avocatul Andrei Iosip, împotriva hotărârii din 20 iunie 2024 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central, din motiv că apelantul nu a îndeplinit în termen

indicațiile instanței din încheierea din 05 septembrie 2024 a Curții de Apel

Chișinău. S-a remis în adresa apelantului cererea de apel cu toate

documentele anexate.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

2026, prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.234, Vol.II, f.d. 6,

f.d.53), Pantelimon Calancea, reprezentat de avocatul Andrei Iosip, a depus

cerere de recurs împotriva încheierii din 12 decembrie 2024 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii instanței de apel,

trimiterea cauzei în instanța de apel pentru judecarea apelului.

2024, prin intermediul poștei electronice, a fost recepționata încheierea din

05 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care nu s-a dat curs cererii

de apel înaintate și s-a acordat un termen de 7 zile pentru înlăturarea

neajunsurile cererea de apel. Iar la 09 decembrie 2024, în vederea înlăturării

neajunsurilor, a prezentat dovezile de plată a taxei de stat și de timbru. Însă

la 15 ianuarie 2025, prin intermediul Î.S. „Poșta Moldovei”, a recepționat

încheierea instanței de apel din 12 decembrie 2024 prin care s-a restituit

cererea de apel.

2024 la adresa de e-mail, respectiv termenul acordat, în temeiul art.111 alin.

(3) din Codul de procedură civilă a început a curge la 05 decembrie 2024 și

a expirat la 11 decembrie 2024, or, confirmare de recepționare la 29

noiembrie 2024 a încheierii din 05 septembrie 2024 lipsește. Respectiv,

instanța de apel nu putea reține acest aspect și drept urmare, termenul

procedural nu putea fi considerat încălcat.

neajunsurile din cererea de apel, stabilite conform încheierii din 05

septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Astfel, instanța de apel urma să

constate executarea în termen și admiterea spre examinare a cererii de apel.

Însuși Pantelimon Calancea nu a recepționat nici o încheiere de a nu da curs

la 29 noiembrie 2024, cum reține instanța de apel în încheierea din 12

decembrie 2024. Lipsa confirmării recepționării încheierii la 29 noiembrie

2024 urmează a fi interpretată în favoarea sa, or, instanța de apel nu a

constatat când a fost recepționata încheierea din 05 septembrie 2024 a Curții

de Apel Chișinău, acțiune procesuală care determină începerea calculării

termenului de procedură.

2

jurisprudență, în cazul în care există incertitudini cu privire la îndeplinirea

cerințelor formale sau procedurale, instanța este obligată să interpreteze

astfel de incertitudini în favoarea accesului la justiție al părților. Această

abordare derivă din necesitatea asigurării efective a dreptului constituțional

de acces la instanță, prevăzut de art. 20 din Constituția Republicii Moldova,

precum și de art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

(CEDO). Astfel, lipsa unei confirmări clare a recepționării a actului, a creat

premisele aplicării principiului in dubio pro actione, obligând instanța de

apel să considere termenul de 7 zile ca fiind respectat, în virtutea accesului

efectiv la justiție.

include accesul efectiv la actele procedurale. Lipsa unei comunicări clare și

confirmate a recepționării încheierii din 05 septembrie 2024 a creat un

dezechilibru procedural care contravine principiului egalității armelor și

dreptului la apărare. În caz contrar, s-ar putea crea premisele încălcării

dreptului la un proces echitabil. În jurisprudență sa constantă, CtEDO a

subliniat că obligația de comunicare a actelor de procedură, atunci când

aceasta este impusă de legislația națională, este considerată îndeplinită și

conformă garanțiilor prevăzute de art. 6 §1 din Convenție numai dacă

justițiabilului i-a fost oferită posibilitatea reală și efectivă de a lua cunoștință

de conținutul actului ce trebuia comunicat. Mai mult, sarcina de a demonstra

efectuarea unei astfel de comunicări revine în întregime statului care invocă

respectarea acestei obligații, consolidând astfel protecția drepturilor

procesuale ale părților. Astfel, Curtea a subliniat în repetate rânduri că

dreptul de acces la o instanță, principiul contradictorialității și principiul

egalității armelor, consacrate de art. 6 §1 din Convenție, se extind și asupra

domeniului specific al comunicării actelor judiciare către părți. Aceste

principii fundamentale impun ca procesul de comunicare să fie organizat

astfel încât să asigure participarea efectivă a părților și respectarea

drepturilor procesuale, garantând, în același timp, echilibrul procedural și

transparența în administrarea actului de justiție.

procedură și a recepționării citațiilor și înștiințărilor judiciare exclusiv prin

simpla expediere a acestora prin intermediul poștei electronice nu se

încadrează în niciuna dintre cerințele enunțate anterior. Într-o asemenea

situație, partea căreia îi sunt destinate aceste comunicări este plasată într-o

poziție dezavantajoasă în raport cu ceilalți participanți la proces. Aceasta

deoarece nu poate fi exclusă posibilitatea ca partea vizată să nu aibă acces

real și efectiv la mesajul transmis, ceea ce contravine principiilor egalității

armelor, contradictorialității și dreptului la un proces echitabil, garantate de

art. 6 §1 din Convenție. Astfel, o condiție sine qua non pentru ca mijloacele

de comunicare a actelor procedurale civile participanții la proces să treacă

testul legalității, iar comunicarea să fie considerată efectuată în mod legal și

3

în conformitate cu toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, este ca

aceste mijloace să asigure atât transmiterea, cât și confirmarea recepționării

actelor, precum și accesul nemijlocit și efectiv la conținutul acestora. La caz,

mesajul transmis la 29 noiembrie 2024 nu a fost recepționat, iar dosarul nu

conține nicio probă care să confirme recepționarea acestuia. Încheierea a fost

efectiv recepționata abia la data de 04 decembrie 2024, ceea ce demonstrează

lipsa îndeplinirii condițiilor esențiale de legalitate și efectivitate ale

comunicării. Formalismul excesiv, aplicat de instanța de apel prin restituirea

cererii de apel fără o analiză detaliată a cauzei, contravine principiilor

fundamentale ale procesului echitabil. Restituirea cererii de apel exclusiv pe

baza unei presupuse depășiri a termenului procedural ignoră esența dreptului

procedural, care urmărește soluționarea pe fond a litigiilor.

perioada 04 decembrie 2024 -12 decembrie 2024, conform certificatului

medical anexat, iar această situație justifică imposibilitatea obiectivă a unei

reacții prompte și constituie o circumstanță ce trebuie luată în considerare în

evaluarea speței.

taxei de timbru s-a realizat la 09 decembrie 2024, în interiorul termenului de

7 zile calculat de la data recepționării efective a încheierii. Această acțiune

demonstrează buna-credință și respectarea termenelor legale.

urmare a unui apel telefonic efectuat, grefiera judecătorului Dorin Dulghieru

a transmis la adresa electronică office.iosip@gmail.com copia încheierii din

05 septembrie 2024, conform extrasului corespunzător din poșta electronică,

anexat la recursul declarat la 24 ianuarie 2025.

data de 05 decembrie 2024, iar la 09 decembrie 2024 a depus confirmările

corespunzătoare la Curtea de Apel Chișinău, conformându-se termenului de

7 zile calculat de la data recepționării efective a încheierii la 4 decembrie

(PIGD), avocatul Andrei Iosip este înregistrat cu adresa electronică

andrei.iosip@justice.md fapt confirmat prin extrasul din profilul personal

anexat. Anume această adresă poștală reprezintă adresa oficială pentru

corespondența procedurală. Operatorul poștal utilizat pentru gestionarea

adreselor electronice de tip mail@justice.md (platforma Zimbra Mail)

permite expeditorului să obțină confirmări automate privind livrarea și

accesarea mesajului transmis. Această funcționalitate oferă garanții

suplimentare de trasabilitate și certitudine juridică asupra comunicării

actelor procesuale, asigurând respectarea exigențelor privind dovada

notificării părților, în conformitate cu principiile contradictorialității și ale

dreptului la un proces echitabil.

4

2024 a Curții de Apel Chișinău, avocatul a obținut acces la dosarul electronic

al cauzei, gestionat prin intermediul Programului integrat de gestionare a

dosarelor (PIGD). Studiind actele dosarului electronic, se constată că

încheierea din 05 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost plasată

în Programul integrat de gestionare a dosarelor (PIGD) la 29 noiembrie 2024

și nu a fost comunicată subsemnatului prin intermediul adresei electronice

înregistrate în PIGD. În absența unei dovezi certe de notificare prin adresa

electronică înregistrată în PIGD, prezumția comunicării încheierii nu poate

să opereze în detrimentul său. Orice altă interpretare ar substitui noțiunea de

„comunicare” cu cea de „transmitere”, încălcând principiul

contradictorialității. Or, din analiza prevederilor art. 100 alin.(1) din Codul

de procedură civilă, actele de procedură se comunică participanților la proces

la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau

înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor,

sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și

confirmarea primirii lui. Prin urmare, simpla expediere a actelor de

procedură, în absența unei dovezi certe privind recepționarea lor de către

destinatar, nu echivalează cu o comunicare legal efectuată și nu poate

produce efecte juridice valabile. Confirmarea primirii constituie o condiție

esențială pentru validitatea comunicării, conform cerințelor imperative ale

art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

doar actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de

gestionare a dosarelor se consideră comunicate, ceea ce înseamnă că doar în

acest caz operează prezumția legală de recepționare, fără a fi necesară proba

efectivă a primirii de către destinatar. în schimb, atunci când comunicarea se

face prin alte mijloace (e-mail, poștă obișnuită, etc.), instanța are obligația să

se asigure că transmiterea actului a fost însoțită de o confirmare clară și

verificabilă a recepționării. Or, în prezenta cauză, încheierea din 05

septembrie 2024 nu a fost transmisă prin PIGD la momentul emiterii și nici

nu există dovada unei comunicări conforme cu cerințele legale, motiv pentru

care nu poate fi considerată valabil comunicată, iar termenul procedural nu

putea începe să curgă anterior momentului recepționării efective din 04

decembrie 2024.

37576/05, pct. 34, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a considerat

că Guvernul nu a furnizat nici un element care să indice că ICCJ a dat dovadă

se suficientă diligență pentru a asigura transmiterea citației și primirea

acesteia de către societatea reclamantă. În pct. 32 al aceleași hotărâri, Curtea

a constatat că, în general, se impune, în ceea ce privește comunicarea actelor

de procedură, ca instanța să asigure transmiterea actului și primirea acestuia.

5

364 alin. (1) din Codul de procedură civilă, plata taxelor de timbru și de stat

în termenul acordat prin încheierea din 05 septembrie 2024, respectiv la 05

decembrie 2024, chiar dacă comunicarea acesteia s-ar considera la 29

noiembrie 2024. Simpla întârziere în prezentarea fizică a dovezii, cauzată,

inclusiv de concediul medical al avocatului, nu justifică sancțiunea

disproporționată a restituirii apelului. Programul integrat de gestionare a

dosarelor (PIGD) dispune de o rubrică specială - „Taxe” - în care este

sistematizată și afișată informația privind achitarea taxelor judiciare de către

participanții la proces. În aceste condiții, informația privind achitarea la 05

decembrie 2024 a taxei de timbru în sumă de 200 lei și a taxei de stat în sumă

de 12 365 de lei era accesibilă instanței în mod direct, fiind înregistrată

electronic și vizibilă în sistemul procesual. Această evidență digitală exclude

orice dubiu cu privire la respectarea obligației legale de achitare în termen a

taxelor judiciare și confirma, chiar și în lipsa unui înscris fizic prezentat

imediat, că cerințele esențiale prevăzute de art. 364 alin. (1) din Codul de

procedură civilă au fost îndeplinite. Prin urmare, instanța de apel a dispus

restituirea apelului, deși taxele fuseseră achitate și înregistrate în sistemul

electronic oficial la 05 decembrie 2024. Este contrar oricărei logici judiciare

să sancționezi partea pentru neprezentarea fizică a unui act care oricum era

deja vizibil în sistemul instanței și care a fost executat în termen. Or, din

prevederile art. 5 alin. (2) CPC, nici unei persoane nu i se va refuza apărarea

judiciară din motiv de inexistență a legislației, de imperfecțiune, coliziune

sau obscuritate a legislației în vigoare. Având în vedere achitarea taxelor

judiciare în termen, instanța de apel trebuia să țină cont de acest fapt esențial,

întrucât respectarea obligației procedurale exclude orice sancțiune

procedurală și servește interesului justiției echitabile.

ianuarie 2026, depusă în scopul dezvoltării și consolidării argumentelor deja

invocate, avocatul recurentului a indicat că restituirea cererii de apel este ce

mai gravă sancțiune procedurală. Prin natura și consecințele sale are un

caracter excepțional, fiind admisibilă în situația în care neajunsurile în mod

real fac imposibilă continuarea procedurii judiciare. Neajunsul imputat era

deja înlăturat prin achitarea taxelor de stat și de timbru în termenul acordat.

Aplicarea sancțiunii prin restituirea cererii de apel este lipsită de temei

juridic și finalitate procedurală., întrucât sancționează exercitarea cu bună-

credință a dreptului la apel.

echivoc că încheierea din 05 septembrie 2024 nu a fost comunicată efectiv

până la 04 decembrie 2024, data la care a fost transmisă în urma adresări

exprese grefierului instanței. Mențiunea formulată precum că actul a fost

expediat la 29 noiembrie 2024 prin ea însăși este insuficientă în declanșarea

curgerii termenului procedural. În lipsa unei dovezi certe și verificabile,

prezumția comunicării nu poate opera împotriva părții. Din moment ce

6

instanța de apel a procedat la retransmiterea aceleiași încheieri la data de 4

decembrie 2024, rezultă că aceasta nu a considerat însăși că obligația de

comunicare fusese realizată anterior în mod efectiv. În aceste condiții, nu

mai subzistă niciun temei juridic pentru a considera că termenul procedural

ar fi început să curgă la o dată anterioară comunicării efective, iar instanța

nu mai dispune de o marjă de apreciere în această privință.

recurentului, din conținutul încheierii instanței s-a urmărit plata taxelor

judiciare, fără a stabili în mod expres că prezentarea confirmărilor de plată

la dosar într-un anumit termen, ar constitui o condiție autonomă a valabilității

acestei obligații.

al problematicii de drept cu cea din decizia nr. 3r-229/25 din 16 iunie 2025

a Curții Supreme de Justiție, în care s-a statuat: „declararea inadmisibilității

sau restituirea apelului, în condițiile în care instanța cunoaște despre

înlăturarea neajunsului prin plata efectuată în termen, constituie o aplicare

excesiv formalistă a normelor procedurale.”

Supreme de Justiție în soluționarea cauzelor similare, nu în mod formal sau

selectiv, ci în substanța raționamentului juridic, întrucât ignorarea

nejustificată a acesteia generează practici neunitare și afectează securitatea

raporturilor juridice. Abaterea de la o teză jurisprudențială clar conturată

impune, în mod necesar, o motivare distinctă și convingătoare, capabilă să

justifice diferența de soluție, motivare care lipsește cu desăvârșire în cauza

de față.

recurentului a reiterat că argumentele expuse anterior privind lipsa

comunicării efective a încheierii din 05 septembrie 2024 Curții de Apel

Centru, caracterul formalist al aplicării sancțiunii restituirii apelului și

afectarea dreptului de acces la justiție sunt nu doar confirmate, ci și întărite

de considerentele reținute de Curtea Constituțională în decizia nr. 184 din 11

decembrie 2025, pronunțată ca urmare a excepției de neconstituționalitate

ridicate chiar în prezenta speță. Deși Curtea Constituțională a declarat

sesizarea inadmisibilă, aceasta a subliniat expres că dreptul de acces la

justiție, garantat de art. 20 din Constituție și de art. 6 §1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, presupune notificarea corespunzătoare și

efectivă a părții cu privire la actele de procedură, în special atunci când

exercitarea unei căi de atac este supusă unor termene procedurale stricte.

Această constatare este direct aplicabilă cauzei de față, în care sancțiunea

restituirii apelului a fost fundamentată pe o pretinsă comunicare care nu a

fost confirmată și care, în fapt, nu a produs efecte juridice.

esențială între comunicarea actelor de procedură prin intermediul

7

Programului integrat de gestionare a dosarelor (PIGD) și comunicarea prin

alte mijloace, inclusiv prin poșta electronică. Curtea a reținut că, în afara

PIGD, valabilitatea comunicării este condiționată de existența unor mijloace

care să asigure atât transmiterea textului actului, cât și confirmarea primirii

acestuia. Prin urmare, simpla expediere a unui act procedural prin e-mail nu

este suficientă pentru a produce efectele juridice ale unei comunicări

valabile. Această exigență este pe deplin relevantă în prezenta cauză, în care

nu există dovada confirmării recepționării actului, iar comunicarea efectivă

a încheierii a avut loc abia la 04 decembrie 2024, aspect demonstrat supra

prin însăși retransmiterea actului de către instanța de apel. În consecință,

speța confirmă necesitatea ca instanța să verifice, în concret, îndeplinirea

condițiilor de comunicare și efectivitatea informării, înainte de aplicarea unei

sancțiuni procedurale extreme. În același sens, Curtea Constituțională a

subliniat că instanța de judecată este ținuta să acționeze cu toată diligența

necesară pentru informarea efectivă a justițiabilului, astfel încât acesta să își

poată exercita în mod real dreptul la apărare. Această obligație de diligența

nu poate fi substituită printr-o prezumție formală de comunicare, mai ales

atunci când sunt utilizate mijloace care nu beneficiază de un mecanism

automat și verificabil de confirmare a recepției.

comunicării nu are caracter absolut, aceasta putând fi răsturnată prin

demonstrarea existenței unor circumstanțe care au împiedicat recepționarea

efectivă a actului procedural. În prezenta cauză, lipsa confirmării de primire,

coroborată cu retransmiterea efectivă a încheierii la 04 decembrie 2024,

constituie tocmai asemenea circumstanțe, care impuneau instanței de apel o

analiză concretă și individualizată, analiză care nu a fost realizată. Prin aceste

considerente, Curtea Constituțională a delimitat în mod expres sfera

controlului de constituționalitate de cea a controlului aplicării legii, stabilind

că verificarea existenței unei comunicări efective și a respectării garanțiilor

procesuale în circumstanțele concrete ale cauzei revine instanțelor de drept

comun. La caz, instanța de apel a realizat o astfel de verificare, care a aplicat

sancțiunea restituirii apelului în baza unei prezumții formale infirmate de

faptele dosarului. Corectarea acestei erori de aplicare a legii constituie

obiectul prezentului recurs și intră în mod direct în competența Curții

Supreme de Justiție.

expediate intimatului la 12 februarie 2025, la 10 aprilie 2025 și la 27 ianuarie

2026, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d. 2, 23-24, 61).

admis cererea depusă de Pantelimon Calancea, reprezentat de avocatul

Andrei Iosip, privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a

prevederilor art.100 alin.(1) din Codul de procedură civilă. S-a remis Curții

Constituționale a Republicii Moldova sesizarea depusă de Pantelimon

8

Calancea, reprezentat de avocatul Andrei Iosip, în vederea examinării

constituționalității prevederilor art.100 alin.(1) din Codul de procedură

civilă. S-a amânat examinarea cauzei în ordine de recurs până la pronunțarea

Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate.

f.d.52), Curtea Constituțională a expediat decizia nr. 184 din 11 decembrie

2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.122g/2025 privind excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art.100 alin.(1) din Codul de procedură

civilă (Vol.II, f.d.48-51).

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(4) Procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului

de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.”

„(2) Încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

de la data comunicării și numai în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.

Termenul de recurs, precum și recursul declarat nu suspendă executarea încheierilor

instanței de insolvabilitate.”

„(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva

încheierilor emise de către curțile de apel.”

„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la

comunicarea încheierii.”

„(2) Recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă.

(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet

din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza

recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.”

„(1) Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă

cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în

termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără

înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un

termen pentru lichidarea neajunsurilor.”

„(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a

îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate

cu art.368 alin.(1).”

9

„(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților

la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei

împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin

intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea

de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de

gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului

cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

(11) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură ale instanței de judecată se

comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin

intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sînt

conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în

mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de

procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor

se consideră comunicate.”

„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în

interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de

activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie

un ansamblu de acte.”

„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care

nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța

judecătorească.

(3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment

în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului.”

„(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la

ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau

sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de

comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se

consideră îndeplinit în termen.

(4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori

în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor

sau la care încetează operațiunile respective.”

„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului

prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage

după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede

altfel.”

„La cererea participanților la proces interesați, instanța de judecată poate prelungi

termenul de procedură stabilit de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit

pentru același temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi

prelungit, fiind aplicabil art.116.”

10

„(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt

obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea

însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”

„(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz

de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

(3) Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești,

ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.”

„(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un

scop juridic.

(2) Notificarea poate fi făcută prin orice mijloace adecvate circumstanțelor dacă legea

sau actul juridic nu impune o anumită cerință de formă.

(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția

cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat.

(4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar:

c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de

comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau

d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziția destinatarului într-un loc și într-un mod

care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere.

(5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre

cerințele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.”

„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a)

să respingă recursul și să mențină încheierea.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție atestă că materialele cauzei denotă că prin

scrisoarea datată cu 26 decembrie 2024 a fost expediată recurentului copia

încheierii din 12 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău (Vol.I, f.d.229),

însă lipsesc date despre recepționarea acesteia de către partea recurentă.

Totodată, din textul recursului se deduce recepționarea copiei încheierii de

restituire a cererii de apel la 15 ianuarie 2025. Astfel, recursul depus la 24

ianuarie 2025, prin intermediul poștei electronice, este în termen.

cu normele de drept pertinente, Completul de judecată al Curții Supreme de

11

Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii

contestate, din motivele ce succed.

intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.197), Pantelimon Calancea,

reprezentat de avocatul Andrei Iosip, a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 20 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central (Vol.I,

f.d.197-198).

civilă, prin încheierea din 05 septembrie 2024, instanța de apel nu a dat curs

cererii de apel depuse, comunicând apelantului și reprezentantului acestuia

despre necesitatea prezentării, prin intermediul cancelariei Curții de Apel

Chișinău, a originalelor dovezilor de plată a taxei de stat în sumă de 12

364,95 de lei și a taxei de timbru în mărime de 200 de lei, acordând pentru

aceasta un termen de 7 zile din momentul recepționării încheierii (Vol.I,

f.d.213-216).

apel a expediat avocatului apelantului copia încheierii de a nu da curs cererii

de apel (Vol.I, f.d.218).

temeiul art. 369 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, s-a restituit

apelul declarat de Pantelimon Calancea, reprezentat de avocatul Andrei

Iosip, împotriva hotărârii din 20 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, din motiv că apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței

din încheierea din 05 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. S-a remis

apelantului apelul cu anexele (Vol.I, f.d.224-228).

acesta, instanța de recurs identifică dezacordul recurentului cu încheierea

contestată, motivat prin faptul că încheierea prin care nu s-a dat curs cererii

de apel a recepționat-o la 04 decembrie 2024 și respectiv la 09 decembrie

2024, în termen a înlăturat neajunsurile indicate în aceasta, prezentând

dovezile de plată a taxei de stat și de timbru.

corectă soluția instanței de apel privind restituirea cererii de apel din motivul

neînlăturării de către apelant în termen a indicațiilor din încheierea emisă în

conformitate cu art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă, din motivele

redate infra.

fost expediată la 29 noiembrie 2024 copia încheierii de a nu da curs cererii

de apel prin intermediul adresei de e-mail office.iosip@gmail.com, conform

fișierului atașat: „încheiere nu dat curs.pdf, 229 kb”, aspect reflectat în

extrasul din poșta electronică (Vol.I, f.d.218).

12

electronică de către avocatul Andrei Iosip s-a realizat expedierea către

instanța de judecată a cererii de apel împotriva hotărârii primei instanțe, la

fel, această adresă este reflectată în subsolul cererii de apel întocmite (Vol.I,

f.d.197-198).

depusă de avocatul Andrei Iosip, în numele și interesele lui Pantelimon

Calancea, a fost anexat extrasul din poșta electronică, din care rezultă că la

04 decembrie 2024 la aceeași adresă de e-mail enunțată supra, avocatului

recurentului i-a fost expediată, conform fișierului atașat „2a-279.24

Pancons-com vs Calancea Pantelimon nu dat curs apel taxa de stat,

timbru.pdf, 79 k” (Vol.I, f.d.238).

depus la 08 aprilie 2025, ora 22:09, prin intermediul poștei electronice

(Vol.II, f.d.6,17-19), avocatul recurentului, Andrei Iosip, a indicat că, la 04

decembrie 2024, urmare a apelului telefonic, grefiera judecătorului raportor,

i-a transmis la adresa electronică office.iosip@gmail.com copia încheierii

din 05 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău (Vol.II, f.d.17 verso). Iar

la 09 decembrie 2024 apelantul Pantelimon Calancea depus cerere cu

anexare înscrisurilor în vederea înlăturării neajunsurilor privind plata taxei

de stat și de timbru.

afirmat că în programul integrat de gestionare a dosarelor este înregistrat cu

adresa electronică andrei.iosip@justice.md, conform extrasului din profilul

personal, și anume această adresă poștală este cea oficială pentru

corespondența procedurală, însă la recepționarea la solicitarea sa telefonică

a copiei încheierii din 05 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău la adresa

office.iosip@gmail.com, nu a obiectat că nu ar fi adresa de corespondență

pentru actele procedurale și nici nu a solicitat expedierea electronică la o altă

adresă decât cea utilizată de instanța de apel la transmiterea actului

procedural. De altfel, instanța de recurs reiterează că anume de la adresa

office.iosip@gmail.com, de către avocatul Andrei Iosip s-a realizat

expedierea către instanța de judecată a cererii de apel împotriva hotărârii

primei instanțe, adresă reflectată în subsolul cererii de apel (Vol.I, f.d.197-

198). La fel, nu a indicat despre comunicarea actelor emise de instanța de

judecată la o altă adresă electronică.

nu a obiectat că încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel nu i-ar fi

fost comunicat la o anumită adresa electronică sau chiar la cea înregistrată în

programul integrat de gestionare a dosarelor, însă a declarat că, de fapt,

încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel i s-a comunicat la 04

decembrie 2024, iar în recursul suplimentar a specificat că i s-a transmis în

rezultatul apelului telefonic al grefierii judecătorului.

13

din Codul de procedură, […] și actele de procedură se comunică

participanților la proces și persoanelor interesate […], la adresa electronică

indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul

Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să

asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui,

precum și prin delegație judiciară. Iar în conformitate cu art. 100 alin. (11)

din Codul de procedură, de altfel, prevederi invocate și de avocatul

recurentului, […] și actele de procedură ale instanței de judecată se comunică

[…] avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a

dosarelor, la care aceștia sînt conectați prin adresa electronică indicată în

cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă

utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul

Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.

consideră realizată la data livrării corespondenței, dar nu la data confirmării

recepționării de către destinatar.

în mandatul avocațial a reflectat adresele office@iosip.md și

office.iosip@gmail.com (Vol.I. f.d.90), iar în subsolul referinței depuse la

cererea de chemare în judecată, explicațiilor în scris în prima instanță, cererii

de apel a indicat adresa office.iosip@gmail.com, fiind și adresa prin

intermediul căreia s-au expediat actele către instanță (Vol.I, f.d.93, 118, 164-

166, 197-198).

faptul că nu i-ar fi fost comunicat actul procedural la adresa înregistrată în

programul integrat de gestionare a dosarelor andrei.iosip@justice.md, în

condițiile în care ultimul a utilizat această adresă doar la expedierea

recursului prin intermediul poștei electronice, a recursului împotriva

încheierii de restituirii a cererii de apel, fiind indicată în subsolul cererii de

recurs, inclusiv celui suplimentar (Vol.I, f.d.234-235, Vol.II, f.d.6, 17)

expediere a actelor de procedură, în absența unei dovezi certe privind

recepționarea lor de către destinatar, nu echivalează cu o comunicare legală

efectuată și nu poate produce efecte juridice valabile, confirmarea primirii

constituie o condiție esențială pentru validitatea comunicării, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că legislația în vigoare

permite comunicarea actelor procedurale emise prin orice mijloace care

asigură recepționarea textului de către destinatar, la caz, fiind realizată de

către instanța de apel prin intermediul poștei electronice la 29 noiembrie

2024 (Vol.I, f.d.218), și anume la adresa de la care s-a expediat apelul către

instanță de judecată și care a fost indicată în subsolul cererii de apel (Vol.I,

f.d.197-198).

14

para. 30-33, Curtea Constituțională a relevat că: „prin norma contestată,

legislatorul a stabilit competența instanței de judecată de a trimite actele de

procedură, inter alia, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în

judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare

a dosarelor sau prin alte mijloace care asigură transmiterea textului cuprins

în act și confirmarea primirii lui. Pentru actele de procedură expediate prin

intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, legislatorul a

stabilit că acestea se consideră comunicate din momentul expedierii

(articolul 100 alin. (11). Pentru actele de procedură expediate prin alte

mijloace, legislatorul a stabilit că mijloacele în discuție trebuie să „asigure

transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui” (articolul 100

alin. (1) din Cod).

Curtea consideră că, prin norma contestată coroborată cu alte norme

relevante, legislatorul a avut în vedere că instanța judecătorească trebuie să

acționeze cu toată diligența necesară pentru ca justițiabilul să fie informat

despre procedura care îl privește, astfel încât să poată să se apere în mod

corespunzător.

Curtea notează că legislatorul a stabilit că utilizarea adresei electronice ca

mijloc de comunicare se realizează potrivit datelor indicate de către

parte/participantul la proces. Prin indicarea prealabilă a datelor

corespunzătoare, inclusiv a adresei electronice, persoana

consimte/încuviințează utilizarea acestei adrese ca mijloc de comunicare cu

instanța de judecată.

În aceste condiții, pornind de la prevederile potrivit cărora persoanele

fizice și juridice sunt ținute să-și exercite drepturile și libertățile cu bună-

credință (a se vedea articolul 61 din Codul de procedură civilă), în cazul în

care a indicat adresa electronică sau alt mod de comunicare a actelor de

procedură, justițiabilul își asumă consecințele unei astfel de informări și

trebuie să dea dovadă de o diligență specială în apărarea intereselor sale,

luând măsurile necesare pentru a se informa cu privire la evoluția procedurii

(a se vedea decizia Curții Europene în cauza Gerber v. Slovacia, 9 noiembrie

2021).”

simpla expediere nu ar echivala cu comunicarea legală, în situația în care

însuși avocatul a consimțit utilizarea acestei adrese ca mijloc de comunicare

cu instanța de judecată.

de recurs din 26 ianuarie 2026, deși se referă la decizia Curții

Constituționale, nu a luat în considerare raționamentele Curții

Constituționale referitor la faptul că prin indicarea prealabilă a datelor

corespunzătoare, inclusiv a adresei electronice, persoana

consimte/încuviințează utilizarea acestei adrese ca mijloc de comunicare cu

instanța de judecată. Iar pornind de la prevederile potrivit cărora persoanele

15

fizice și juridice sunt ținute să-și exercite drepturile și libertățile cu bună-

credință (a se vedea articolul 61 din Codul de procedură civilă), în cazul în

care a indicat adresa electronică sau alt mod de comunicare a actelor de

procedură, justițiabilul își asumă consecințele unei astfel de informări și

trebuie să dea dovadă de o diligență specială în apărarea intereselor sale,

luând măsurile necesare pentru a se informa cu privire la evoluția procedurii

(a se vedea decizia Curții Europene în cauza Gerber v. Slovacia, 9 noiembrie

2021), constatări citate supra.

justiție, garantat de art. 20 din Constituție și de art. 6 §1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care actele de procedură au

fost comunicate.

că din moment ce instanța de apel a procedat la retransmiterea aceleiași

încheieri la data de 4 decembrie 2024, rezultă că aceasta nu a considerat

însăși că obligația de comunicare fusese realizată anterior în mod efectiv, în

situația în care însuși avocatul recurentului a indicat că la cererea sa i s-a

comunicat actul procedural. Însă comunicarea actului procedural la 04

decembrie 2024 ca urmare a solicitării avocatului, nu exclude realizarea

comunicării anterioare la 29 noiembrie 2024 aceluiași avocat, aspect detaliat

supra.

din corespondența intrărilor ce vizează mesajele primite, după caz, „SPAM”,

la adresa office.iosip@gmail.com, cu anonimizarea mesajelor primite de la

alți expeditori, în vederea probării faptului că într-adevăr până la apelul său

telefonic din 04 decembrie 2024 nu ar fi primit încheierea din 05 septembrie

2024 prin care nu s-a dat curs cererii de apel și respectiv ar confirma faptul

că instanța de apel nu i-ar fi comunicat încheierea la 29 noiembrie 2024,

conform extrasului existent.

partea interesată se atestă prin extrasul generat de către operatorul poștei

electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a

poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică,

anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de

excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta

electronică, extrasul enunțat va cuprinde informații cu privire la aceste

inexactități. Altfel spus, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail

delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail

delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au

stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este

informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a

fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri. Respectiv, nu poate fi reținut

16

argumentul părții recurente privind lipsa confirmării de recepționare a

actului procedural transmis prin intermediul poștei electronice.

taxele de stat și de timbru ar fi fost achitate la 05 decembrie 2024, în termen,

și chiar în lipsa prezentării acestora în formă materială, această ar fi fost

posibilă a fi identificată în programul integrat de gestionare a dosarelor,

instanța de recurs menționează că recurentul sau reprezentatului acestuia în

virtutea dispoziției instanței de apel din încheierea emisă la 05 septembrie

2024 aveau obligația de a prezenta, prin intermediul cancelariei Curții de

Apel Chișinău, a originalelor dovezilor de plată a taxei de stat în sumă de 12

364,95 de lei și a taxei de timbru în mărime de 200 de lei, în termen de 7 zile

din momentul recepționării încheierii (Vol.I, f.d.213-216). Iar în

conformitate cu art. 112 alin. (4) din Codul de procedură civilă, dacă actul

de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o

altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul

lor sau la care încetează operațiunile respective.

contencios administrativ 3r-229/25, invocată de avocatul recurentului în

cererea de completare a motivelor de recurs în susținerea pretinsului

formalism de care ar fi dat dovadă instanța de apel, nu poate fi considerată

identică cu situația în care la caz s-a comunicat apelantului și

reprezentantului acestuia despre necesitatea prezentării prin intermediul

cancelariei Curții de Apel Chișinău a originalului dovezii de plată a taxei de

stat în sumă de 12 364,95 de lei și a originalului dovezii de plată a taxei de

timbru în mărime de 200 de lei, fiind condiția necesară în vederea punerii pe

rol și intentării procedurii de apel. Însă în speța indicată de recurent cu titlu

de practică, termenul viza doar prezentarea taxei de timbru, termen care a

fost respectat.

contul instanței și ultima ar cunoaște despre aceasta plată chiar din ziua

intrării acesteia pe contul instanței (prin intermediul secției financiare), la

caz recurentul a avut obligația prezentării și dovezii de plată a taxei de stat

în sensul dispus de instanță, însă despre ultima instanța nu putea să cunoască.

precum că este contrar oricărei logici judiciare să sancționezi partea pentru

neprezentarea fizică a unui act care oricum era deja vizibil în sistemul

instanței și care ar fi fost executat în termen, în condițiile în care informația

despre achitarea taxelor de timbru și de stat în PIGD se introduce de către

angajatul instanței doar în rezultatul prezentării materiale sau expedierii în

format electronic a bonurilor de plată privind taxele achitate și verificării

acestora, însă nu la data efectuării nemijlocite de către persoană și

neprezentării instanței.

17

situația în care urma a prezenta, prin intermediul cancelariei Curții de Apel

Chișinău, originalele dovezilor de plată a taxei de stat și taxei de timbru, la

caz termenul stabilit a expirat la 06 decembrie 2024. Respectiv, sunt

neîntemeiate alegațiile părții recurente precum că din conținutul încheierii

instanței s-a urmărit plata taxelor judiciare, fără a stabili în mod expres că

prezentarea confirmărilor de plată la dosar într-un anumit termen, ar constitui

o condiție autonomă a valabilității acestei obligații. Or, instanța de apel prin

actul emis a acordat termen anume pentru prezentarea originalelor dovezilor

de plată a taxelor judiciare enunțate, prin intermediul cancelariei Curții de

Apel Chișinău.

concediu medical în perioada 04 decembrie 2024-12 decembrie 2024,

situație care, în opinia părții recurente, justifică imposibilitatea obiectivă a

unei reacții prompte și constituie o circumstanță ce trebuie luată în

considerare, instanța de recurs notează că acest aspect nu justifică omiterea

termenului de îndeplinire a indicațiilor instanței de apel conform încheierii

emise, având în vedere că tot din recursul declarat se profilează că la 04

decembrie 2024 a apelat telefonic grefierul judecătorul Curții de Apel în

vederea transmiterii copiei încheierii prin care nu s-a dat curs cererii de apel,

iar la 09 decembrie 2024, avocatul a semnat cererea prin care s-au prezentat

confirmările de achitare a taxei de stat și taxei de timbru în instanța de apel

(Vol.I, f.d.219).

civilă, la cererea participanților la proces interesați, instanța de judecată

poate prelungi termenul de procedură stabilit de instanța de judecată.

Termenul poate fi prelungit pentru același temei o singură dată. Termenul de

procedură stabilit de lege nu poate fi prelungit, fiind aplicabil art.116.

vederea prelungirii termenului de procedură acordat de instanța de apel.

avocatului recurentului cu referire la principiul in dubio pro actione,

consacrat în doctrină și jurisprudență, în cazul în care există incertitudini cu

privire la îndeplinirea cerințelor formale sau procedurale, acestea se

interpretează în favoarea apelantului în vederea asigurării accesului la

justiție. Or, la caz, este cert faptul comunicării actului procedural la adresa

electronică indicată de însuși avocatul recurentului. Iar în virtutea art.75 alin.

(4) din Codul de procedură civilă, actele procedurale efectuate de

reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana

reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei părții.

cunoscut despre litigiul în cauză, în special că a exercitat la 02 iulie 2024

18

calea de atac-apelul împotriva hotărârii primei instanțe, prin intermediul

avocatului (Vol.I, f.d.197-208).

declarării apelului, precum și obligația apelanților de a se conforma

prevederilor legale în acest sens, cuprinse în art.365 din Codul de procedură

civilă, pentru a evita sancțiunile procedurale, apelantul înregistrând apelul

împotriva hotărârii primei instanțe, a eludat de a se conforma normelor

procedurale și de a depune dovezile de plată a taxelor de stat și de timbru,

având în vedere natura litigiului.

consideră relevant de a menționa obligația părților de a se folosi cu bună-

credință de drepturile procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art.

61 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Inițiind procedura de apel,

apelantul urmează să se intereseze periodic de soarta dosarului. Părțile

trebuie să ia măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre

progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc.

judecătoresc contestat, în situația în care circumstanțele conturate supra

denotă că nevalorificarea drepturilor procedurale în termenul acordat de

instanța de apel, îi este imputabilă. De altfel, instanța de apel a întreprins

măsurile prevăzute de legislația în vigoare în vederea comunicării actelor

procedurale emise și acordarea posibilității părții apelante de a-și valorifica

drepturile procedurale.

antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună-credință în raport cu

drepturile procedurale conferite de legislator și trebuie să urmărească cu

bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de jurisprudența

CtEDO. Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor

interesați să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se

vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001;

cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004,

Sukhorubchenko v. Russia, n. 69315/01, §§ 41-43, 10 februarie 2005).

Autoritățile judiciare nu sunt răspunzătoare pentru faptul ca reclamantul nu

a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă a

corespondenței trimisă la adresa indicată chiar de el (cauza Oleksiy

Grygorovych Boyko c. Ucrainei, nr. 17382/04 hot. din 23 octombrie 2007).

loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor sau, după caz, de

instanță, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și

instituirea unor termene în interiorul cărora urmează a fi valorificate, or, în

caz contrar survin sancțiunile procedurale în sensul art.10 din Codul de

procedură civilă. Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite

19

în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună

administrare a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Justiție apreciază ca fiind întemeiată constatarea instanței de apel precum că,

apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile din încheierea emisă în

conformitate cu art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă, ceea ce a

determinat restituirea cererii de apel. Respectiv alegațiile părții recurente nu

justifică casarea încheierii contestate, în condițiile în care instanța de apel la

adoptarea și comunicarea actului judecătoresc a ținut cont de materialele

cauzei și prevederile legale pertinente.

dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din

Constituția Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă,

relevat în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv

garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că,

recurentul și-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale

în termenul acordat de instanță.

Justiție respinge recursul declarat cu menținerea încheierii contestate.

din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Respinge recursul declarat de Pantelimon Calancea, reprezentat de

avocatul Andrei Iosip.

Menține încheierea din 12 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza intentată la cererea Societății cu Răspundere Limitată „Pancons-

Com”, în proces de insolvabilitate, împotriva lui Pantelimon Calancea cu

privire la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere a debitorului insolvabil.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Gheorghe Stratulat

20