3ra-807/24 — anularea actulului administrativ

3ra-807/24 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Vasile Frunza,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Vasile Frunza împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale privind anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil

împotriva decizie din 2 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 3ra-807/24

NR. PIGD 2-22153255-01-3ra-20092024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de

casare a deciziei contestate.

Instanța de fond: I. Barbacaru,

Instanța de apel: Gh. Mîra, A. Bostan, V. Sîrbu,

10 septembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de

Vasile Frunză

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a transfera reclamantul de

la pensia primită pe linia Ministerului Justiției la pensia ce urmează a fi

primită pe linia Ministerului Afacerilor Interne, în mărime de 75% și care,

conform certificatului eliberat de către contabilitatea Inspectoratului de

poliție Rezina al IGP al MAI, urmează fi în mărime de 10516,41 lei (ce

constituie 75 % din suma de 14021,8875 lei); obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale de a face recalculările necesare pentru pensia primită

începând cu luna iulie 2022 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești

pe caz, pentru lunile iulie-octombrie 2022.

prin Ordinul AP nr. 58 efectiv a fost angajat în cadrul MAI, unde a activat

până la data de 13 ianuarie 2006. La 25 ianuarie 2006, prin Ordinul MJ nr.

24 efectiv a fost angajat în cadrul Penitenciarului nr.17 „Rezina”, unde a

activat până la data de 6 august 2009, când prin Ordinul MJ, în conformitate

cu prevederile art. 20 (184) a Legii nr.1036 din 17.12.1996 ,,Cu privire la

sistemul penitenciar” a demisionat cu dreptul la pensie.

pentru fixarea pensiei constituia 20 ani 5 luni și 15 zile (luându-se în

considerare înlesnirile stabilite la art. 33 (29) alin. (2) și (3), lit. „a” a Legii

nr.1036 din 17.12.1996 ,,Cu privire la sistemul penitenciar” - unde pentru o

zi de serviciu activate în izolatoare de urmărire penală, se consideră ca 2 zile

de serviciu), pentru care fapt i-a fost stabilită o pensie în mărime de 50

procente, pe care o primește până la momentul de față din contul MJ ( pensia

i-a fost stabilită pe linia Ministerului Justiției).

cadrul Penitenciarului nr.17 „Rezina”, unde a activat până la data de 21

aprilie 2017, fiind demisionat prin Ordinul MJ nr.26.12.2018. La data

1

demisionării, (vechimea totală în muncă) pentru fixarea pensiei constituia 30

ani 3 luni și 1 (una) zile (luându-se în considerare înlesnirile stabilite la art.

53 a Legii nr.300 din 21.12.2017 „Cu privire la sistemul administrației

penitenciare” - unde pentru o zi de serviciu activate în izolatoare de urmărire

penală, se consideră ca 2 zile de serviciu).

a fost reîncadrat în cadrul MAI, unde a activat până la data de 4 iulie 2022,

fiind demisionat prin Ordinul IGP nr. 375 ef. din 1 iulie 2022.

totală în muncă) pentru fixarea pensiei constituia 35 (treizeci și cinci) ani 5(

cinci) luni și 14 (paisprezece) zile (luându-se în considerare înlesnirile

stabilite la art. 33 (29) alin. (2) și (3), lit. „a” a Legii nr.1036 din 17.12.1996

,,Cu privire la sistemul penitenciar” și lit. a) a art. 53 a Legii nr.300 din

21.12.2017 „Cu privire la sistemul administrației penitenciare” - unde pentru

o zi de serviciu activate în izolatoare de urmărire penală se consideră ca 2

zile de serviciu), pentru care fapt, în conformitate cu prevederile lit. a) art.14

a Legii nr.1544 din 23.06.1993 „asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trudele organelor afacerilor

interne” i se cuvine stabilirea pensiei în mărime de 75% pe linia Ministerului

Afacerilor Interne (pentru fiecare an complet de vechime în serviciu peste

vechimea stabilită la art.13 lit. a) a Legii sus menționate - 3 procente din

sumele respective ale soldei, dar în total nu mai mult 75 procente din aceste

sume), respectiv la data dimisionării sale dânsul avea și dreptul la o pensie

în mărime de 75 % (pentru 25 ani activați -50%; pentru 10 ani 5 luni și 14

zile vechime în muncă (luând în calcul și condițiile avantajoase silite pentru

activitatea în cadrul Penitenciarului nr.17-„Rezina” al ANP, care este și

izolator de detenție preventivă (casă de arest și penitenciar de tip închis și

unde pentru o zi calendaristica activată, se consideră ca două zile activate -

încă 25 (10 x 3 % - 30 %)), conform calcului vechimii în serviciu.

2009), în conformitate cu prevederile art. 2 a Legii nr.1544 din 23.06.1993

„asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne”, pensia i-a fost stabilită pe linia

Ministerului Justiției (Departamentului Instituțiilor Penitenciare, în prezent

Administrația Națională a Penitenciarelor).

cereri dânsul are dreptul la pensie și pe linia Ministerului Afacerilor Interne,

astfel i-a apărut dreptul la diferite pensii de stat și în conformitate cu

prevederile art.7 a Legii 1544 din 23.06.1993 „asigurării cu pensii a

2

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne” urmează a-i fi stabilită o singură pensie, la alegerea

dânsului, respectiv reclamantul alege pensia ce urmează ai fi stabilită pe linia

Ministerului Afacerilor Interne, refuzând de la pensia stabilită anterior pe

linia Ministerului Justiției, din care cauză a solicitat ca să-i fie stabilită o altă

pensie, din considerentul că i-a apărut un astfel drept (anterior reclamantul a

beneficiat de pensia pe linia Administrației Naționale a Penitenciarelor al

MJ, iar începând cu data de 1 iulie 2022 i-a apărut dreptul și la pensia pe linia

Ministerului Afacerilor Interne).

Vasile, a fost readresată spre examinare Oficiului Teritorial Rezina al CNAS

al R. Moldova, unde dânsul în mod repetat, a anexat și cererea depusă la data

de 11 iulie 2022 față de Directorul General al CNAS.

2022, primit la data de 14 septembrie 2022 a fost refuzat în satisfacerea

cererii depuse, fiind invocat un fapt (motiv) ilegal și abuziv, și anume,

precum că, i-a fost refuzat în recalcularea pensiei, deoarece este beneficiar

de pensie pentru vechimea în muncă stabilită din data de 6 iunie 2008 și

Legea 1544/1993 nu prevede stabilirea/recalcularea repetată a dreptului la

pensie după o eventuală angajare în serviciul militar.

adresa Directorului General al Casei Naționale de Asigurări Sociale a RM

prin care a solicitat ca să fie considerat nul răspunsul cu nr.X-01/09-1215 din

data de 12 septembrie 2022 a Oficiului Teritorial Rezina al CNAS, unde

reclamantul în mod repetat, a anexat și cererea depusă la data de 11 iulie

2022 față de Directorul General al CNAS.

nr.F-1893/22 din data de 28 septembrie 2022, s-a refuzat în satisfacerea

cererii prealabile depuse, fiind invocat același fapt (motiv) ilegal și abuziv,

și anume: reclamantul este beneficiar de pensie pentru vechimea în muncă

stabilită din data de 6 iunie 2008 și Legea 1544/1993 nu prevede

stabilirea/recalcularea repetată a dreptului la pensie după o eventuală

angajare în serviciul militar.

Sociale în răspunsul cu nr.F-1893/22 din data de 28 septembrie 2022, în mod

ilegal și abuziv fac trimitere la art. 61 din Legea nr.1544/1993 „asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de

Carabinieri”, care deja prin Decizia nr.188 din 8 decembrie 2021 a Curții

3

Supreme de Justiție a fost declarat neconstituțional, respectiv, nu mai poate

fi aplicat (nu urmează a fi recalculată pensia anterior stabilită).

menționează prevederile art. 7 ale Legii nr.1544 din 23.06.1993, potrivit

cărora, militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, precum și funcționarilor publici cu statut special

din sistemul administrației penitenciare, familiilor lor care au concomitent

dreptul la diferite pensii de stat li se stabilește o singură pensie, la alegerea

lor. La fel, ține să specifice faptul că, reprezentanții Casei Naționale de

Asigurări Sociale în răspunsul cu nr.F-1893/22 din data de 28 septembrie

2022, în mod ilegal și abuziv, au declarat că prevederile art. 7 ale Legii sus

menționate nu pot fi aplicate față de dânsul din motivul că acesta beneficiază

de pensia pe linia Ministerului Justiției și aplicarea unei alte pensii, deja pe

linia Ministerului Afacerilor Interne este eronată.

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri” este

o lege specială, care se referă doar la următoarele categorii de persoane : a)

militar; b) personalele din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri; c)

funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.

Respectiv, prevederile art. 7 sunt aplicabile față de reclamant din simplu

motiv, că anterior dânsul a făcut parte din categoria funcționarilor publici cu

statut special din sistemul administrației penitenciare (beneficiind pensia

respectivă). La momentul depunerii cererii sale cu privire la stabilirea unei

alte pensii reclamantul a făcut parte din categoria persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne. La lit. b al pct. 1 a

extrasului din Ordinul cu nr.375 ef din 1 iulie 2022 emis de către

Inspectoratul General de Poliție al MAI este statuat într-un mod clar: „a

înceta raportul de muncă conform art. 38 alin. (1) lit. c) al Legii nr.288/2016

„privind funcționarii publici cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne” după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul

la pensie”.

2017 în cadrul MAI angajații Direcției Resurse Umane al IGP al MAI,

precum și la momentul demisionării la data de 4 iulie 2022 cunoșteau cu

certitudine despre faptul că, dânsul deja este pensionar pe linia Ministerului

Justiției, astfel, să nu fi avut dreptul și la pensia pe linia Ministerului

Afacerilor Interne, nu avea să se bazeze pe prevederile art. 38 alin. (1) lit. c)

4

din Legea nr.288/2016. Or, faptul că, persoanele care au dreptul la diferite

pensii de stat, au dreptul de a alege una din ele este prevăzut și în Legea

nr.156 din 14.10.1998 „privind sistemul public de pensii”, unde la alin. (1)

art. 11 este stipulat că „în cazul în care asiguratul îndeplinește condițiile

pentru obținerea mai multor categorii de pensii, el poate opta pentru o

singură categorie”.

prevăzut că „pensionarului în drept să obțină o altă categorie de pensie i se

acordă această pensie de la data depunerii cererii și documentelor necesare”,

fapt executat de către reclamant prin depunerea setului de documente

confirmătoarea în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 11

iulie 2022 prin intermediul unei scrisori recomandate cu aviz de recepție.

stipulat că, „reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul

transferului la altă categorie de pensie”, iar pensia stabilită pe linia

Ministerului Afacerilor Interne este o altă categorie de pensie, diferită de cea

stabilită pe linia Ministerului Justiției.

Inspectoratului de poliție Rezina al IGP al MAI, pe parcursul a 12 luni până

la apariția dreptului la pensie pe linia Ministerului Afacerilor Interne a avut

un venit de 168262 lei 65 bani (mediul lunar este de 14021,8875 lei).

Inspectoratului de poliție Rezina al IGP al MAI (și care în original a fost

anexat la setul de documente expediat la data de 11 iulie 2022, în adresa

Directorului Casei Naționale de Asigurări Sociale al R. Moldova) la moment

dânsul are dreptul la o pensie în mărime de 75 % din salariul mediu lunar,

respectiv urmează să-i fie stabilită o pensie în mărime de 10516,41 lei (ce

constituie 75 % din suma de 14021,8875 lei).

fost declarat neconstituțional art. 61 al Legii nr.1544 din 23.06.1993

„asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General

de Carabinieri”, respectiv, nu urmează a fi pensia anterior stabilită, astfel,

referirea de bază a angajaților CNAS în răspunsul cu nr.F-1893/22 din data

de 28 septembrie 2022, a fost unul ilegal și abuziv.

dreptul de a se ocupa cu interpretarea unor legi (cu atât mai mult, a unor legi

imperative, speciale și clare). Or, faptul dat s-a făcut intenționat în mod de

5

discriminare a reclamantului, prin care fapt au fost încălcate grav

prevederile: lit. a), d), e) și f) art. 4 din Legea nr. 121 din 25.05.2012 „cu

privire la asigurarea egalității”; art. 6 al Legii nr. 121 din 25.05.2012 „cu

privire la asigurarea egalității”; art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor

Omului (în continuare CEDO), aprobată la semnată pe 4 noiembrie 1950 la

Roma și intrată în vigoare pe 3 septembrie 1953; art. 1 al Protocolului

adițional nr. 12 la CEDO fapt, care în conformitate cu prevederile art. 17 al

Legii nr. 121 din 25.05.2012 „cu privire la asigurarea egalității” este pasibil

de răspunderea disciplinară, civilă, contravențională și penală conform

legislației în vigoare sau în viitor poate fi condamnat de către Curtea

Europeană a Drepturilor Omului.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Râșcani acțiunea de contencios administrativ, înaintată de către Vasile

Frunza împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, privind anularea

actului administrativ - Decizia CTAS Rezina nr.18/2022/12513 din 3 august

2022, precum și Decizia CNAS nr. F-1893/22 din 28 septembrie 2022

adoptată în procedura prealabilă, obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil solicitat, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

împotriva hotărârii din 10 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, iar la 1 decembrie 2023 a depus cerere de apel motivat, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii din 10 octombrie 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea

acțiunii înaintate.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Vasile Frunza, s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani din 10 octombrie 2023.

(1), art. 2 alin. (1) și (2), art. 7 coroborat cu art. 48 din Legea asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 (în vigoare la data

apariție dreptului la pensie a reclamantului), art. 13 lit. a), art. 14 lit. a), art.

50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1544-XII din 23.06.1993 (în vigoare la data

6

apariție dreptului la pensie a reclamantului), și a notat că în interpretarea

logico-juridică a normelor precitate rezultă că legislatorul a stipulat concret

momentul apariției dreptului pentru primirea pensiei militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

vechime în muncă, calculată și stabilită în temeiul Legii asigurării cu pensii

a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, începând cu 6 august 2009.

fost încadrat repetat în serviciu prin contract, această circumstanță nu poate

constitui drept temei pentru stabilirea/recalcularea unei noi pensii pentru

vechime în muncă, prin includerea la stabilirea acesteia a vechimii de muncă

obținute după data realizării dreptului la pensie pentru vechime în muncă –

6 august 2009. Aceasta, deoarece dreptul la pensie pentru vechimea în muncă

apare o dată, și anume, după eliberarea din serviciu cu dreptul de recalculare

în condițiile legii.

prin prisma prevederilor art. 61 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993.

Indicând că, pensiile stabilite în baza Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993,

pot fi recalculate doar în temeiul art. 61 din Legea vizată.

rezultă cert și expres trei situații în care pensia pentru vechimea în serviciu

stabilită anterior urmează a fi recalculată, și anume: 1) existența

documentelor aflate la organele de pensionare la momentul recalculării

pensiei; 2) prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda

persoanei dreptul la majorarea pensiei până la stabilirea pensiei, iar

recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult

pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme

de data punerii în aplicare a prezentei legi; 3) recalcularea pensiei se

efectuează în cazul în care persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de

comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne li s-a

prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare în serviciul militar.

rezulte că la 6 august 2009, lui Vasile Frunza i-a fost stabilită pensia la

prelungirea termenului de aflare în serviciu în condițiile art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, și în asemenea circumstanțe a consideră

întemeiate argumentele instanței de fond, precum că, situația reclamantului

nu cade sub incidența art. 61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, deoarece

Legea nominalizată nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie pentru

7

vechime în muncă după restabilirea în serviciul militar, or, din sensul Legii

nr. 1544 din 23 iunie 1993 nu se deduce în niciun fel că militarii, persoanele

din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, au dreptul

la stabilirea repetată a mărimii pensiei în cazul în care au fost reangajați și

au mai obținut o oarecare vechime în muncă, în caz contrar, ar reieși că

subiecții menționați ar avea, teoretic, dreptul la nenumărate stabiliri sau

repetate majorări ale pensiei. Această concluzie derivând și din Legea nr.

156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensie, care de

asemenea nu admite stabilirea din nou a aceleiași categorii de pensie.

asigurări sociale disputată în prezentul litigiu este legală și temeiuri de a fi

anulată nu există, ceea ce impune de a constata că cerințele reclamantului în

acest sens sunt neîntemeiate, reclamantul nu se încadrează în categoria

persoanelor ce ar putea să beneficieze de recalcularea pensiei pentru

vechimea în serviciu conform Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, având în

vedere faptul că acestuia anterior i-a fost stabilită pensie pentru vechimea în

muncă și este deja beneficiar de pensie pentru vechime în muncă stabilită

conform Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993.

conform Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, Vasile Frunza nu este în drept

de a solicita Casei Naționale de Asigurări Sociale stabilirea unei noi pensii

pentru vechime în muncă. Or, obligând Casa Națională de Asigurări Sociale

de a reexamina și stabili din nou mărimea pensiei reclamantului, cu

actualizarea mărimii în raport cu vechimea obținută la 4 iulie 2022, se vor

sfida prevederile legale abordate supra, și anume, că recalcularea mărimii

pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură cu

punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor

aflate la momentul recalculării în organele de pensionare.

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 în

coroborare cu Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public

de pensie, la momentul depunerii cererii, de stabilire a pensiei pentru limita

de vârstă în condiții generale unde în stagiu de cotizare vor fi incluse toate

perioadele contributive.

privire la faptul că instanța de fond a aplicat eronat prevederile art. 61 din

Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, care în opinia sa ar fi fost declarate

8

neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 188 din 7 decembrie

2021 privind excepția de neconstituționalitate și privind controlul de

constituționalitate a articolului 61 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie

1993 a asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul

Inspectoratului General de Carabinieri (recalcularea pensiilor stabilite

anterior militarilor și persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne). Or, potrivit deciziei enunțate, Curtea

Constituțională a declarat inadmisibile sesizările privind excepția de

neconstituționalitate și privind controlul de constituționalitate a articolului

61 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 a asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri.

privire la aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 7 din Legea nr. 1544-XII

din 23 iunie 1993, or, la caz, de fapt, reclamantul/apelant Vasile Frunza,

pretinde la stabilirea camuflată repetată a pensiei pentru vechime în muncă,

iar la data de 6 august 2009 pensia stabilită de Ministerul Justiție a fost deja

fixată în temeiul Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993. În așa mod, Vasile

Frunza putea pretinde la stabilirea unei noi mărimi a pensiei, doar în cazul în

care a apărut dreptul de a alege între a beneficia de dreptul la diferite pensii,

însă, în speța dedusă judecății, prezența acestei situații nu se regăsește,

reclamantul a pretins din nou la aceiași categorie de pensie în baza Legii nr.

1544-XII din 23 iunie 1993.

situația de fapt, iar concluzia primei instanțe este rezultatul unei interpretări

corecte a normelor de drept material cu aprecierea juridică cuvenită a

probelor.

Vasile Frunza, precum că, instanța de fond nu a dat o apreciere corectă

circumstanțelor cauzei, nu și-a motivat hotărârea și a ignorat argumentele

sale.

în susținerea poziției sale careva argumente concludente și pertinente, care

în ansamblul probelor administrate la dosar, ar demonstra necesitatea

anulării actului administrativ contestat, argumentele acesteia fiind o

reflectare a cererii de chemare în judecată, combătute prin concluziile

instanței de fond, care a elucidat deplin circumstanțele cauzei, a aplicat

corect normele materiale și a adoptat o hotărâre întemeiată și legală.

9

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

împotriva deciziei din 2 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei din 2 iulie 2024 a Curții de Apel

Chișinău și emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă cererea de

chemare în judecată.

ARGUMENTELE RECURSULUI

de chemare în judecată și cererea de apel.

administrativ.

POZIȚIA INTIMATULUI

Asigurări Sociale a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat

/inadmisibil.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

10

Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru

instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a

cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.

La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi

prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate

de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară

inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție atestă că la 11 septembrie 2024 recurentului a

fost notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei

electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la

materialele cauzei (f. d. 135).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul

este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile

menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente si serioase.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

11

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de

natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară

motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o

simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate

Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău,

nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui

asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control

efectuat din oficiu.

a invocat prevederile art. 2451 alin. (1) lit. a) și d) din Codul administrativ.

susținerea recurentului privind pretinsa contradicție dintre interpretarea legii

aplicată în hotărârea atacată și jurisprudența uniformă a Curții Supreme de

Justiție este neîntemeiată.

corect și conform cu practica judiciară constantă, fără a se abate de la liniile

directoare stabilite de instanța supremă. Recurentul nu indică în mod concret

vreo hotărâre a Curții Supreme de Justiție cu valoare de precedent obligatoriu

(decizie irevocabilă în recurs, cu caracter de unificare) care să contrazică

soluția instanței de apel în interpretarea normei de drept incidente. Simpla

invocare a unei pretinse neconcordanțe jurisprudențiale, fără a demonstra

existența unei jurisprudențe uniforme și relevante a instanței supreme, nu

poate justifica admisibilitatea recursului în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. a)

din Codul administrativ.

să demonstreze nu doar existența unei interpretări diferite, ci și caracterul

„uniform” și consolidat al practicii Curții Supreme de Justiție, ceea ce nu se

probează în prezenta cauză. Or, în lipsa unui conflict veritabil între hotărârea

12

atacată și o jurisprudență stabilă a instanței de recurs, susținerea referitoare

la pretinsa contrarietate devine pur formală și lipsește de fundament.

noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă

a Legii nr. 246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are

nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele

cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de

fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De

asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință

contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă

judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare

evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de

cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental

echitatea procedurii.

probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident

nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru

soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea

recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu

poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 2451

alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă

hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și

caracterul ei determinant asupra soluției.

fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează

în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu

poate fi admis.

menționează că, recursul depus de Vasile Frunza, conține obiecții de fapt și

de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău,

fiind apreciate în mod corespunzător.

la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța

de apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

prisma rolului constituțional și funcției legale a instanței judecătorești

supreme, care este aceea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii

în materia contenciosului administrativ. Astfel, motivarea cererii de recurs

trebuie să reflecte nu doar nemulțumirea față de soluția instanței de apel, ci

și necesitatea clară de intervenție a instanței supreme în vederea corectării

unei erori de drept semnificative ori a consolidării practicii judiciare. Filtrul

13

de admisibilitate instituit de art. 2451 și 246 din Codul administrativ nu este

formal, ci unul de fond, esențial, menit să respingă acele recursuri care nu

ridică veritabile probleme de legalitate.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi

mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie

1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,

de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul declarat de

Grigore Copacinschi.

din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Vasile Frunza.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

14