2ra-1464/23 — incasarea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- art. 433 al. 1 lit. a Cpc
2ra-1464/23 — incasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Vasile Mariș
și Maria Mariș,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de
Vasile Mariș și Maria Mariș împotriva IMSP ,,Spitalul Raional
Edineț” și Compania Națională de Asigurări în Medicină privind
încasarea prejudiciului material, moral și cheltuielile de judecată,
împotriva deciziei din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-1464/23
NR. PIGD 2-22108966-01-2ra-21092023)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Argumentele recursului nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de procedură civilă.
Judecătoria Edineț, sediul central, jud. G. Bîrsan,
Curtea de Apel Bălți, jud. I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu
10 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de Vasile
Mariș și Maria Mariș,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 27 iulie 2022, reclamanții Vasile Mariș și Maria Mariș au depus cerere de
chemare în judecată împotriva IMSP ,,Spitalul Raional Edineț” și Compania
Națională de Asigurări în Medicină cu privire la încasarea prejudiciului material în
sumă de 15 330,32 lei, prejudiciul moral în sumă de 15 000 lei și cheltuielile de
judecată.
În motivarea acțiunii, au indicat că ambii soți s-au îmbolnăvit de Covid-19
și au fost internați în IMSP ,,Spitalul Raional Edineț”. Până a fi internați în spital,
la 04 decembrie 2020 au fost consultați de către medicul de familie prin telefon, iar
de la 14 decembrie 2020 au fost internați până la 29 decembrie 2020 și prelungit
de la 30 decembrie 2020 până la 18 ianuarie 2021 și de la 19 ianuarie 2021 până la
05 februarie 2021. În total, 4 trimiteri extrase anexate la cauza dată.
Au menționat că pentru a se trata, au cheltuit suma de 15 330,32 lei care se
confirmă prin bonurile de plată în număr de 26. Ambii sunt asigurați cu poliță
medicală. Cu toate acestea, au fost nevoiți să cheltuie o sumă enormă de 15 330,32
lei, fiind doi pensionari în vârstă și să rămână nedumeriți pentru ce au plătit toată
viața polița, dacă tratarea în spital este cu plată și toate medicamentele le-au
cumpărat.
Reclamanții au invocat că, au fost grav încălcate prevederile art. 47 alin. (2)
a Constituției Republicii Moldova, cetățenii au drept la asigurare în caz de șomaj,
boală, invaliditate, bătrânețe, iar art. 7 al Constituției stipulează că, Constituția
Republicii Moldova este legea supremă și nici un act juridic care contravine
prevederilor Constituției nu are putere juridică.
Au reținut că, s-au adresat cu o cerere prealabilă către Compania Națională
de Asigurări în Medicină care a fost examinată și au primit răspuns la 29 aprilie
2021, prin care CNAM își recunosc obligațiunea de a le restitui suma de 8 151,22
lei din contul IMSP ,,Spitalul Raional Edineț”. Totodată, CNAM a informat
reclamanții că, va înainta cerința către IMSP ,,Spitalul Raional Edineț” privind
onorarea obligațiilor contractuale.
1
Reclamanții au mai susținut că, pînă în timpul de față nu au primit nimic cu
părere de rău și aici există o ingerință în dreptul privat care se manifestă prin aceea
că, banii sunt folosiți nestingherit fără acordul lor și aceasta îi face să solicite și
prejudiciul moral, estimat la suma în cuantum de 15 000 lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 04 ianuarie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul central, s-a
admis parțial acțiunea, s-a dispus de a încasa de la IMSP ,,Spitalul raional Edineț”,
în beneficiul Mariei Mariș, prejudiciul material în sumă de 8 151,22 lei și cheltuieli
de judecată în sumă de 300 lei. În rest, s-a respins ca neîntemeiată cererea depusă
de Vasile Mariș și Maria Mariș către IMSP ,,Spitalul raional Edineț” și Compania
Națională de Asigurări în Medicină.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 26 ianuarie 2023, IMSP ,,Spitalul raional Edineț” a declarat apel
nemotivat, ulterior motivat împotriva hotărârii din 04 ianuarie 2023 a Judecătoriei
Edineț, sediul central, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei
noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă, ca fiind neîntemeiată.
La 27 ianuarie 2023, Vasile Mariș și Maria Mariș au declarat apel nemotivat,
ulterior motivat împotriva hotărârii din 04 ianuarie 2023 a Judecătoriei Edineț,
sediul central, solicitând casarea parțială a hotărârii primei instanțe, cu emiterea
unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-au respins cererile de
apel declarate de către IMSP ,,Spitalul raional Edineț” și de către Vasile Mariș și
Maria Mariș. S-a menținut hotărârea din 04 ianuarie 2023 a Judecătoriei Edineț,
sediul central.
În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că la 04 decembrie 2020
reclamanții Vasile Mariș și Maria Mariș s-au îmbolnăvit de Covid-19. Potrivit
certificatului de concediu medical nr. 3694189, Vasile Mariș s-a aflat în concediu
medical din 07 decembrie 2020 până la data de 13 decembrie 2020 tratându-se
ambulatoriu. Potrivit certificatului de concediu medical nr. 4168816, Vasile Mariș
s-a aflat în concediu medical din data de 14 decembrie 2020 până la data de 29
decembrie 2020, tratându-se în staționar. Iar prin certificatul de concediu medical
nr. 3694470 se confirmă că Vasile Mariș s-a aflat în concediu medical din data de
30 decembrie 2020 până la data de 18 ianuarie 2021 tratându-se ambulatoriu.
Potrivit certificatului de concediu medical nr. 3697597, Vasile Mariș s-a aflat în
2
concediu medical din data de 19 ianuarie 2021 până la data de 05 februarie 2021
tratându-se ambulatoriu.
Instanța de apel a reținut că, ambii soți Vasile Mariș și Maria Mariș dispun
de Poliță de Asigurare Obligatorie de Asistență Medicală. Potrivit extrasului de la
medicul de familie, Vasile Mariș a fost internat în spital de tip staționar la IMSP
,,Spitalul Raional Edineț” la data de 14 decembrie 2020 cu diagnoza - infecția
Covid-19, fiind externat la data de 28 decembrie 2020 cu recomandații curative și
de muncă „starea pacientului s-a ameliorat și se externează cu recomandații la
medicul de familie.
Totodată, instanța de apel a constatat că potrivit extrasului de la medicul de
familie, Maria Mariș a fost internată în spital de tip staționar la IMSP ,,Spitalul
Raional Edineț” la 15 decembrie 2020 cu diagnoza – insuficiență respiratorie
pneumonie bilaterală concepută de infecția Covid-19, fiind externată la data de 31
decembrie 2020 cu recomandații curative și de muncă.
Instanța de apel a relevat că, conform protocolului clinic național provizoriu
PCN-371 s-a indicat tratamentul persoanelor care au fost infectate cu infecția de
coronavirus de tip nou COVID -19. Prin contractul de acordare a asistenței
medicale (de prestare a serviciilor medicale) în cadrul asigurării obligatorii de
asistență medicală nr.05-08/33 din 31 decembrie 2019, la pct. 5.6 s-a indicat că
prestatorul este obligat să restituie pacientului cheltuielile suportate de acesta și
justificate documentar care, fiind incluse în costul serviciilor medicale prestate, au
fost achitate de companie conform prezentului Contract.
Cu referire la răspunsul CNAM nr. 01-10/1051 din 29 aprilie 2021 s-a
constatat că, în cadrul tratamentului spitalicesc a Mariei Mariș, au fost utilizate
medicamente procurate de pacient și anume: sol.inj. Meropenem 1000 mg N220;
sol.inj. Natrii chloridi 0,9%-10,0 N 240; sol.inj. No-spa 2.0 Nr.10; sol.inj.
Platyphyllini 1,0 Nr. 10; sol.inj. Acidi ascorbici 10%-2,0 Nr.10 - în sumă totală de
8 151,22 1ei, fapt ce contravine prevederilor pct.3.1 al Contractului de acordare a
asistenței medicale (de prestare a serviciilor medicale) în cadrul asigurării
obligatorii de asistență medicală nr. 05-08/33 din 31 decembrie 2019, prin care
prestatorul se obligă să asigure existența în stoc a medicamentelor, articolelor para
farmaceutice și consumabilelor necesare prestării serviciilor medicale prevăzute în
Programul unic.
Instanța de apel a reiterat pct. 5.6. al Contractului de acordare a asistenței
medicale (de prestare a serviciilor medicale) în cadrul asigurării obligatorii de
asistență medicală nr. 05-08/33 din 31.12.2019, prestatorul este obligat să restituie
pacientului cheltuielile suportate de acesta și justificate care, fiind incluse în costul
3
serviciilor medicale prestate, au fost achitate de Companie conform prezentului
contract.
Instanța de apel a mai stabilit că, potrivit fișei medicale a bolnavului de
staționar, foii de prescripții medicale și bonurilor personalizate, s-a constatat că pe
perioada spitalizării reclamantului Vasile Mariș în cadrul tratamentului au fost
utilizate medicamente și consumabile asigurate integral de IMSP „Spitalul raional
Edineț”.
Totodată, reiterând prevederile art. 1, 3, 7 alin. (1), 12, 14 alin. (2) din Legea
nr. 1585/1998 privind asigurarea obligatorie de asistență medicală, instanța de apel
a reținut că prima instanță corect a admis parțial acțiunea înaintată de către Vasile
Mariș și Maria Mariș cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 8
151,22 lei de la IMSP „Spitalul Raional Edineț” doar în beneficiul Mariei Mariș,
or, la caz s-a stabilit cu certitudine că în cadrul tratamentului spitalicesc a Mariei
Mariș au fost utilizate medicamente procurate de pacient în sumă de 8 151,22 lei.
Instanța de apel a menționat că, reieșind din solicitările invocate în cererea
de chemare în judecată și cererea de apel declarată de către Vasile Mariș și Maria
Mariș se solicită încasarea sumei în mărime de 15 330,32 lei cu titlu de prejudiciu
material, bani care au fost cheltuiți pentru tratamentul COVID-19 de către ambii
soți. În susținerea acestor cerințe au fost prezentate bonuri de casă, primite de la
procurarea medicamentelor la farmacie, astfel suma solicitată de a fi încasată în
mărime de 15 330,32 lei nu și-a găsit confirmarea, în acest sens nefiind prezentat
probe, înscrisuri care ar confirma care anume medicamente au fost administrate de
Vasile Mariș și Maria Mariș, și că aceste medicament ar fi fost prescrise de medicul
spitalului din Edineț.
Instanța de apel a evidențiat că, din răspunsul CNAM din 29 aprilie 2021
nr.01-10/1051 adresat lui Vasile Mariș a fost confirmat faptul, că în urma verificării
documentelor din spitalul Edineț, s-a constatat că în urma tratamentului spitalicesc
a Mariei Mariș au fost utilizate medicamente procurate de pacient în mărime de 8
151,22 lei. Alte cheltuieli suportate de soții Mariș din contul acestora nu au fost
confirmate.
Instanța de apel a reținut ca neîntemeiat argumentul înaintat de
reclamantul/apelant Vasile Mariș precum că, a suportat cheltuieli de procurare a
medicamentelor, deoarece potrivit fișei bolnavului de staționar nr. 13098/361, toate
preparatele administrate pacientului sunt incluse în lista medicamentelor prevăzute
de protocolul PCN-371, iar procurarea altor medicamente decât cele menționate
mai sus nu au fost confirmate prin probe veridice.
Cu referire la argumentul apelantei IMSP „Spitalul raional Edineț,, precum
că conform pct.3 din Acordul adițional nr.12 din 31.12.2020 la contractul de
4
acordare a asistenței medicale nr.05- 08/33 din 31.12.2019 în perioada 01.10.2020-
31.12.2020 tariful pentru tratarea pacienților cu infecția COVID-19 a constituit
suma de 4 667,00 lei, iar Mariei Mariș i-a fost acordată asistență medicală pentru
perioada 15.12.2020-31.12.2020 în sumă de 5 212,1 lei, ca urmare spitalul nu avea
posibilitate să-i ofere Mariei Mariș suma de 8 151,22 lei, instanța de apel a apreciat
ca neîntemeiat argumentul dat, or, cheltuielile suportate în mărime de 8 151,22 lei
au fost stabilite de către Compania națională de Asigurări în Medicină în baza
evaluării fișei medicale a bolnavului de staționar, foii de prescripții medicale și
bonului personalizat, în urma cărui fapt s-a stabilit că în cadrul tratamentului au
fost utilizate medicamente asigurate de IMSP ,,Spitalul raional Edineț,, dar și
medicamente procurate de pacient.
Subsecvent, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a reținut
că nu și-a găsit confirmare cerințele reclamanților/apelanți Vasile Mariș și Maria
Mariș cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 15 330,32 lei,
fiind corect admisă acțiunea parțial cu încasarea sumei de 8 151,22 lei.
Instanța de apel reiterând prevederile art. 1998 alin. (1), 2036 alin. (1) și (2)
Cod civil, a reținut că la caz nu a fost stabilită vinovăția IMSP „Spitalul raiona
Edineț” în cauzarea unor suferințe psihice, retrăiri, prin fapte ce atentează la
drepturile personale nepatrimoniale ale reclamanților, prin urmare acesta nu poate
purta răspunderea pentru repararea prejudiciului moral cauzat lui Vasile Mariș și
Mariei Mariș.
Instanța de apel a evidențiat că, potrivit fișei medicale a bolnavului
reclamanții Vasile Mariș și Maria Mariș au fost tratați la IMSP „Spitalul raional
Edineț”. În urma tratamentului, ultimii s-au vindecat de virusul Covid-19. Astfel,
IMSP „Spitalul raional Edineț” a depus un efort în tratamentul reclamanților și nu
a pricinuit ultimilor careva suferințe fizice sau psihice.
Reieșind din faptul că reclamanții Vasile Mariș și Maria Mariș, în cererea de
chemare în judecată depusă nu au indicat totuși care valori personale
nepatrimoniale, protejate de lege, le-au fost afectate, instanța de apel a conchis că
prima instanță corect și întemeiat a ajuns la concluzia de a respinge cerința privind
încasarea prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei, ca fiind una neîntemeiată.
În final, instanța de apel a relevat că acțiunea înaintată a fost admisă parțial,
astfel că prima instanță corect a dispus în temeiul art. 94 alin. (1) Cod de procedură
civilă, încasarea din contul IMSP „Spitalul raional Edineț” în beneficiul
reclamantei Maria Mariș a taxei de stat în mărime de 300 lei (calculată conform
prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea taxei de stat nr.1216-XII din
03.12.1992), de plata căreia reclamanta nu a fost scutit la depunerea cererii de
chemare în judecată.
5
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 21 septembrie 2023, Vasile Mariș și Maria Mariș declară recurs împotriva
deciziei din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicită admiterea recursului,
casarea parțială a hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare, cu emiterea unei noi
decizii prin care acțiunea să fia admisă integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, invocă în esență argumente similare celor indicate
în cererea de apel. Suplimentar, menționează că instanța de apel la emiterea deciziei
nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, nu a fost interpretată și
aplicată corect legea materială, ceea ce a condus la neîncasarea integrală a
prejudiciului material, precum și a celui moral.
Totodată, reține că potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.
34/12/2-R-290 din 18 august 2023 s-a demonstrat că semnăturile plasate pe fișa
medicală a bolnavului de staționar nu au fost executate de însuși Vasile Mariș.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 06 februarie 2024, CNAM depune referință la recursul declarat și solicită
respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat. Suplimentar, a menționat că cheltuielile
suportate pînă și după externarea reclamanților din IMSP „Spitalul raional Edineț”
nu sunt acoperite din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe
de apel, cît și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții
Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel
depus în termen;
6
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1).”
Art. 434 alin. (1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție conchide că recurenții s-au conformat dispozițiilor
art.434 Cod de procedură civilă, indicat la pct.36, și au depus în termen recursul la
data de 21 septembrie 2023, în condițiile în care au recepționat copia deciziei din
22 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți, la 25 iulie 2023 (f.d. 170).
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate.
7
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate,
motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe
care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare
invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată
de Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de
Apel Bălți și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință,
nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este
garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de
procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,
de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
8
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Vasile Mariș și Maria Mariș.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
9