3d-30/23 — anularea partială a actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea partială a actului administrativ
- Temei legal
- legalitatea aplicării sanctiunii disciplinare a CSM
3d-30/23 — anularea partială a actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
H O T Ă R Â R E
În numele legii
cu privire la acțiunea depusă de
Olesea Țurcan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind
anularea în parte a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/16 din
11 iulie 2023 cu privire la contestațiile împotriva Hotărârii Plenului Colegiului
disciplinar nr. 12/6 din 28 mai 2021, emise în privința judecătorului Olesea
Țurcan de la judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.
Legalitatea aplicării sancțiunii disciplinare a Consiliului Superior al Magistraturii, sub
aspectul admisibilității sesizărilor formulate de terți. Competența instanței de a dispune
administrarea specială a asigurătorilor. Obligația de publicare a încheierii pe portalul
instanțelor. Aplicarea în timp a normelor privind răspunderea disciplinară a judecătorilor, în
raport cu principiul independenței justiției.
(Dosarul nr. 3d-30/23
NR. PIGD 2-23139971-01-3d-29092023)
24 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință de judecată publică cererea de chemare în
judecată depusă de Olesea Țurcan împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
Cu participarea grefierilor, Mihail Calistrov, Veronica Gîscă
constată următoarele:
ÎN FAPT
A. Poziția reclamantei
La 29 septembrie 2023, Olesea Țurcan a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea
parțială a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/16 din 11 iulie
2023, în partea în care:
- au fost admise contestațiile formulate de inspectorul-judecător Diana
Ioniță din 26 iulie 2021 și de Comisia Națională a Pieței Financiare din
27 iulie 2021;
- a fost anulată Hotărârea Colegiului disciplinar nr. 12/6 din 28 mai 2021,
în partea încetării procedurii disciplinare cu privire la abaterile prevăzute
de art. 4 alin. (1) lit. i) și j) din Legea nr. 178/2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor;
- a fost adoptată o nouă hotărâre prin care s-a constatat existența abaterilor
disciplinare prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. i) și j) din aceeași lege în
privința reclamantei.
În motivarea acțiunii, a indicat că la 6 noiembrie 2020 a fost pronunțată
încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a dispus
suspendarea executării unor acte administrative emise de Comisia Națională a
Pieței Financiare, precum și instituirea administrării speciale provizorii la SA
„Moldasig”, cu desemnarea unor administratori provizorii, iar ulterior, în
legătură cu această încheiere, au fost formulate sesizări disciplinare, inclusiv
de către deputatul Dumitru Alaiba și Comisia Națională a Pieței Financiare,
prin care s-a invocat faptul că prin pronunțarea acestei măsuri judecătorul ar fi
depășit limitele competenței sale și ar fi încălcat legislația aplicabilă, aspecte
care au stat la baza pornirii procedurii disciplinare și a emiterii Hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/16 din 11 iulie 2023.
1
Reclamanta susține că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.
298/16 din 11 iulie 2023, prin care s-a constatat existența abaterilor disciplinare
prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. i) și j) din Legea nr. 178/2014 în privința sa, este
nelegală și neîntemeiată, întrucât aceasta ar fi fost pronunțată fără respectarea
condițiilor legale și în temeiul unor sesizări care nu întrunesc cerințele
prevăzute de lege pentru a sta la baza declanșării și soluționării unei proceduri
disciplinare.
Reclamanta consideră că deputatul Dumitru Alaiba nu are calitate
procesuală activă pentru a formula sesizare disciplinară împotriva sa, întrucât
acesta nu a fost participant la procesul soluționat de reclamantă, nu justifică un
interes legitim și nu poate pretinde că i-au fost vătămate drepturi sau interese
personale, susținând că sesizarea acestuia reprezintă o ingerință a puterii
legislative în activitatea de înfăptuire a justiției, contrară principiului
independenței justiției consacrat de art. 114 și art. 116 alin. (1) din Constituția
Republicii Moldova.
De asemenea, reclamanta indică faptul că sesizarea deputatului Dumitru
Alaiba a fost transmisă prin poșta electronică, sub forma unui document
nesemnat olograf sau prin semnătură electronică calificată, contrar cerințelor
de formă prevăzute de art. 20 din Legea nr. 178/2014, de Codul administrativ
și de regulamentele interne ale Consiliului Superior al Magistraturii și că, în
aceste condiții, inspectorului-judecător îi revenea obligația legală de a restitui
sesizarea autorului, cu indicarea neajunsurilor și a termenului pentru
remedierea acestora, conform art. 22 din Legea nr. 178/2014, iar neîndeplinirea
acestei obligații viciază întregul demers disciplinar.
Aceasta mai menționează că, potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr.
178/2014, un deputat nu are atribuții legale de a exercita control direct asupra
hotărârilor judecătorești și nu poate formula sesizări disciplinare doar în
virtutea calității sale, iar admiterea unei astfel de sesizări ar permite intervenții
ale puterii legislative în activitatea judiciară, ceea ce contravine principiului
separației puterilor în stat, consacrat de art. 6 din Constituție.
Reclamanta mai susține că măsurile dispuse prin încheierea din 6
noiembrie 2020, prin care s-a suspendat executarea actelor administrative
contestate și s-a instituit administrarea specială provizorie asupra SA
„Moldasig”, cu desemnarea unor administratori provizorii, nu reprezintă o
depășire a competenței instanței, întrucât art. 214 alin. (5) și (6) din Codul
administrativ permite instanței să dispună măsuri speciale în cadrul suspendării
executării actului administrativ, atunci când acestea sunt necesare pentru
prevenirea producerii unor prejudicii greu reparabile, astfel încât instituirea
administrării speciale provizorii nu constituie o încălcare a atribuțiilor instanței,
ci o măsură necesară pentru protecția patrimoniului societății și pentru
stabilitatea pieței financiare nebancare.
2
Reclamanta mai arată că nu poate fi reținută existența abaterii disciplinare
prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 178/2014, deoarece nu există
obligația legală de publicare pe portalul instanțelor de judecată a încheierii
pronunțate la 6 noiembrie 2020, aceasta nefiind o hotărâre prin care se
soluționează fondul cauzei, iar potrivit pct. 19 din Regulamentul privind modul
de publicare a hotărârilor judecătorești, încheierile judecătorești nu se publică
pe portal, cu excepția celor care soluționează fondul unei probleme, astfel încât
nu poate fi imputată reclamantei vreo neîndeplinire a obligațiilor de serviciu
sub acest aspect.
De asemenea, indică faptul că art. 4 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 178/2014
a fost abrogat ulterior prin Legea nr. 5 din 2 februarie 2023, iar aplicarea acestei
prevederi pentru constatarea unei abateri disciplinare în prezentul caz ar
echivala cu aplicarea retroactivă a legii, contrar principiului legalității și
principiului aplicării legii în timp, motiv pentru care reclamanta susține că nu
poate fi atrasă la răspundere disciplinară în temeiul unei norme legale care nu
mai este în vigoare la data soluționării cauzei.
Totodată, reclamanta subliniază că declanșarea și promovarea procedurii
disciplinare împotriva sa, inclusiv în temeiul sesizărilor formulate de persoane
străine procesului judiciar, constituie o ingerință directă și inadmisibilă a puterii
legislative în activitatea judiciară și o încălcare a principiului independenței
justiției, garantat de art. 6 din Constituția Republicii Moldova, susținând că
independența judecătorului este o garanție fundamentală a statului de drept și
că o astfel de procedură disciplinară subminează autoritatea instanței și creează
un precedent periculos, prin care persoane care nu au calitate procesuală în
cauze ar putea exercita presiuni asupra actului de justiție.
În drept, reclamanta invocă dispozițiile Legii nr. 178/2014 privind
răspunderea disciplinară a judecătorilor, ale Legii privind statutul
judecătorului, ale Codului administrativ, ale Codului de procedură civilă,
precum și prevederile constituționale referitoare la independența justiției și la
separația puterilor în stat.
B. Poziția pârâtului
La data de 20 noiembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii a
depus referință la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat
respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Consiliul Superior al Magistraturii a menționat că sesizarea deputatului
Dumitru Alaiba și cea a Comisiei Naționale a Pieței Financiare sunt conforme
prevederilor legale și nu există motive care să împiedice examinarea acestora.
3
A indicat că deputatul Dumitru Alaiba a acționat în limitele atribuțiilor
sale, iar sesizarea sa nu poate fi considerată inadmisibilă, întrucât are caracter
de informare a autorității disciplinare și se întemeiază pe interesul public.
Consiliul a mai menționat că sesizarea deputatului Dumitru Alaiba a fost
expediată prin poșta electronică, fiind semnată electronic, și cuprinde
elementele necesare pentru a identifica autorul și faptele indicate, împreună cu
documentele anexate, fiind astfel aptă să declanșeze procedura disciplinară.
Pe fond, a arătat că, prin încheierea din 6 noiembrie 2020, Olesea Țurcan
a dispus instituirea administrării speciale provizorii la SA „Moldasig”, ceea ce
constituie o depășire a competenței instanței de contencios administrativ,
întrucât, potrivit art. 422 din Legea nr. 407/2006, doar Comisia Națională a
Pieței Financiare are atribuția de a institui administrarea specială la asigurători.
A remarcat că această măsură dispusă de instanță încalcă limitele
atribuțiilor legale ale instanței și reprezintă o ingerință în activitatea
autorităților administrative, constituind abatere disciplinară prevăzută de art. 4
alin. (1) lit. i) din Legea nr. 178/2014.
La fel, Consiliului Superior al Magistraturii a indicat că încheierea din 6
noiembrie 2020 nu a fost publicată pe portalul instanțelor de judecată, ceea ce
constituie o neîndeplinire a obligațiilor de serviciu și afectează principiul
transparenței actului de justiție.
A susținut că, deși Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor
judecătorești stabilește excepții de la publicarea încheierilor, aceste excepții nu
se aplică în cazurile în care încheierea produce efecte asupra terților sau
interesează ordinea publică, așa cum este în cauza SA „Moldasig”.
Astfel, a concluzionat că fapta reclamantei constituie abatere disciplinară
prevăzută și de art. 4 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 178/2014, în vigoare la data
pronunțării încheierii din 6 noiembrie 2020.
De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii a menționat că, în
condiția în care faptele nu ar întruni elementele abaterilor prevăzute de art. 4
alin. (1) lit. i) sau j), ele pot fi calificate ca fapte ce aduc atingere onoarei,
probității profesionale sau prestigiului justiției, în sensul art. 4 alin. (1) lit. p)
din aceeași lege.
Totodată, Consiliul a reținut că atragerea la răspundere disciplinară a
Olesei Țurcan trebuie să fie analizată conform prevederilor legale în vigoare la
data săvârșirii faptelor, respectiv art. 4 alin. (1) lit. j), iar abrogarea ulterioară a
acestei dispoziții nu produce efecte retroactive asupra constatării abaterii
disciplinare.
C. Poziția părților în ședință publică
4
Completul de judecată reține că prezenta cauză a fost examinată în
ședință publică, în cadrul mai multor ședințe de judecată, desfășurate la 28
noiembrie 2024, 6 februarie 2025 și 24 februarie 2025, când a fost pronunțat
dispozitivul hotărârii.
Reclamanta Olesea Țurcan, deși a fost legal citată, nu s-a prezentat la
niciuna dintre aceste ședințe, nici personal, nici prin intermediul unui
reprezentant, formulând de fiecare dată cereri de amânare. În aceste condiții,
Completul de judecată a atenționat reclamanta asupra comportamentului său
procesual, reținând că aceasta abuzează de drepturile procedurale și
tergiversează în mod vădit examinarea cauzei. Prin urmare, instanța a dispus
examinarea cauzei în lipsa reclamantei.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
La examinarea prezentei acțiuni, Completul de judecată a avut în vedere
atât normele procedurale incidente în soluționarea cauzei în primă instanță, cât
și dispozițiile de drept material relevante pentru legalitatea hotărârii contestate.
Normele de drept material sunt redate în forma în vigoare la data emiterii
încheierii din 6 noiembrie 2020 și pe parcursul examinării procedurii
disciplinare, respectiv până la pronunțarea Hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 298/16 din 11 iulie 2023.
Art. 17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se
aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ,
cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de
contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 189 alin.(1) din Codul administrativ:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.”
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează: a) în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor Consiliului
Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor;”
Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători.
5
Art. 194 alin.(1) din Codul administrativ:
„În procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a
recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt
și de drept.”
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura
civilă, cu excepția art.169–171.”
Art. 206 alin.(1) din Codul administrativ:
„O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în
parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare); b) obligarea autorității
publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare); c) impunerea la
acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); d) constatarea existenței
sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual sau a unui
contract administrativ (acțiune în constatare); sau e) anularea în tot sau în parte a unui act
administrativ normativ (acțiune de control normativ).”
Art. 207 alin.(1) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ.”
Art. 209 alin. (1), (2) din Codul administrativ:
„Acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile,
dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau
notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de
prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării sau notificării actului
administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165
alin.(1) referitoare la nesoluționarea în termen se aplică corespunzător.
Dacă informația cu privire la exercitarea căilor de atac nu se conține în actul
administrativ individual sau în decizia cu privire la cererea prealabilă ori este indicată
incorect, înaintarea acțiunii în contencios administrativ se admite în termen de un an de la
comunicarea sau notificarea actului administrativ sau a deciziei cu privire la cererea
prealabilă.”
Art. 219 alin. (1) (3) din Codul administrativ:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor
probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de
solicitare a probelor înaintate de participanți.
Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea
cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru
depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de
judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de
participanții la proces.
6
Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune, însă,
totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces.”
Art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ:
„Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă
una dintre următoarele hotărâri: f) respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sânt
îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit.a)–e).”
Art. 225 alin.(1) și (2) din Codul administrativ:
„Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act
administrativ.
Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar se limitează
la faptul dacă autoritatea publică: a) și-a exercitat dreptul discreționar; b) a luat în considerare
toate faptele relevante; c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar; d) și-a
exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.”
Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 178/2014 cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor (în redacția în vigoare până la 18.04.2023, relevantă
la momentul emiterii încheierii din 6 noiembrie 2020 și al examinării procedurii
disciplinare):
„Constituie abatere disciplinară: f) nerespectarea secretului deliberării sau a
confidențialității lucrărilor care au acest caracter, precum și a altor informații confidențiale
de care a luat cunosțință în exercitarea funcției, în condițiile legii; i) încălcarea normelor
imperative ale legislației în procesul de înfăptuire a justiției; j) neîndeplinirea sau
îndeplinirea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații de serviciu, fără o justificare
rezonabilă, dacă aceasta a afectat în mod direct drepturile participanților la proces sau ale
altor persoane; p) alte fapte care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori
prestigiului justiției în așa măsură încât se afectează încrederea în justiție, comise în
exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în afara acestora, care, după gravitatea lor, nu pot fi
calificate doar ca încălcări ale Codului de etică și conduită profesională a judecătorilor.
Art. 19 alin. (1) din Legea nr. 178/2014 cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor:
„Sesizarea privind faptele care pot constitui abateri disciplinare comise de judecători
poate fi înaintată de: a) persoana ale cărei drepturi au fost încălcate ca urmare a faptei comise
de judecător sau o altă persoană care poate invoca un interes legitim; b) membrii Consiliului
Superior al Magistraturii;”
Art. 20 alin. (1) din Legea nr. 178/2014:
„Sesizarea disciplinară se formulează în scris, se semnează de autorul ei și se
înaintează Consiliului Superior al Magistraturii.”
Art. 21 alin. (1) din Legea nr. 178/2014 cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor:
7
„Sesizarea privind faptele care pot constitui abateri disciplinare se depune la
secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii. Sesizarea se înregistrează și se transmite
inspectorului-judecător principal în cel mult 3 zile lucrătoare de la recepționare.”
Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 178/2014:
„Dacă sesizarea nu corespunde condițiilor de formă și conținut stabilite de art.20,
inspectorul-judecător, în termen de 3 zile lucrătoare din ziua în care i-a fost repartizată
sesizarea pentru verificarea prealabilă, o restituie autorului cu indicarea neajunsurilor
stabilite, printr-o decizie nesusceptibilă de atac și explicarea dreptului de a depune o nouă
sesizare. Inspectorul-judecător care a restituit sesizarea transmite o copie a scrisorii de
restituire a sesizării inspectorului-judecător principal pentru informare și ținerea evidenței
statistice.”
Art. 40 alin. (1) din Legea nr. 178/2014:
„Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, adoptate în condițiile art.39, pot fi
contestate la Curtea Supremă de Justiție de persoanele care au depus sesizarea, de inspecția
judiciară sau de judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 30 zile de la data recepționării
hotărârii motivate.”
Art. 172 alin. (2) din Codul administrativ:
„Motivele suspendării sînt: a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind
legalitatea actului administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de
producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ
individual defavorabil.”
Art. 214 alin. (1) - (7) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la
data emiterii încheierii din 6 noiembrie 2020):
„Suspendarea executării actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de
către reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios administrativ.
Reclamantul poate solicita instanței de judecată competente suspendarea executării actului
administrativ individual pînă la înaintarea acțiunii în contencios administrativ dacă
autoritatea publica învestită cu soluționarea cererii prealabile a refuzat suspendarea sau nu a
soluționat cererea de suspendare în termenul stabilit la art.172 alin.(3).
Instanța de judecată poate dispune suspendarea executării actului administrativ
individual din motivele prevăzute la art.172 alin.(2).
Pentru probarea faptelor, participanții, în locul prezentării probelor obișnuite, pot
depune o declarație pe propria răspundere.
Instanța de judecată decide cu privire la suspendarea executării actului administrativ
individual printr-o încheiere susceptibilă de recurs, fără citarea participanților la proces.
Dacă consideră necesar, instanța de judecată citează părțile pentru audiere în privința
temeiniciei cererii de suspendare. Prevederile art.177 alin.(2) din Codul de procedură
civilă nu se aplică.
Suspendarea executării poate fi condiționată de plata unei cauțiuni, de îndeplinirea
anumitor condiții sau poate fi limitată în timp.
8
Dacă la momentul suspendării executării actului administrativ individual de către
instanța de judecată acesta este deja executat, instanța dispune, la cerere, întoarcerea
executării, în măsura în care este real posibilă.
Instanța de judecată care examinează acțiunea în contenciosul administrativ poate
modifica sau anula în orice moment încheierile privind cererile prevăzute la alin.(4).
Participantul la proces poate solicita modificarea sau anularea unei astfel de încheieri ca
urmare a schimbării circumstanțelor sau a neinvocării acestora în procedura inițială din
motive neimputabile lui.
Art. 422 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 407/2006 privind asigurările:
„În vederea efectuării unei supravegheri eficiente, inclusiv pentru realizarea unui
complex de măsuri administrative, financiare, juridice, organizatorice avînd drept scop
stabilirea condițiilor optime de conservare a valorii activelor, pentru eliminarea deficiențelor
la administrarea asigurătorului (reasigurătorului) și a patrimoniului lui, la achitarea
indemnizațiilor și despăgubirilor de asigurare, autoritatea de supraveghere poate institui
administrarea specială prin:
a) decizie de deschidere a procedurii de remediere financiară prin administrare
specială;
b) decizie motivată de instituire a administrării speciale în următoarele cazuri:
– persoanele cu funcție de răspundere sau acționarii asigurătorului (reasigurătorului)
împiedică sistematic exercitarea atribuției de supraveghere prin tăinuirea conturilor,
activelor, registrelor, rapoartelor, documentelor și a informațiilor sau prin refuzul
neîntemeiat de prezentare a acestora la solicitarea autorității de supraveghere;
– organele de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului) nu sînt capabile să
asigure desfășurarea activității acestuia în conformitate cu normele de prudență, în special
în legătură cu conflictele ce dezorganizează activitatea asigurătorului (reasigurătorului), cu
arestul, suspendarea din funcție a administratorilor în cadrul unei cauze penale sau cu
condamnarea acestora pentru infracțiunea comisă;
– asigurătorul (reasigurătorul) nu se conformează prescripțiilor repetate emise de
autoritatea de supraveghere privind înlăturarea acelorași încălcări;
– asigurătorul (reasigurătorul) nu respectă sau nu este capabil să respecte măsurile
incluse în planul de remediere financiară.
Administrarea specială se exercită de către un administrator special desemnat de
autoritatea de supraveghere. În calitate de administrator special poate fi numit un angajat al
autorității de supraveghere, care corespunde cerințelor pentru administratorul unui asigurător
(reasigurător), sau o societate de audit ori un auditor întreprinzător individual, care dețin
licență pentru activitatea de audit și/sau certificat de calificare al auditorului în domeniul
asigurărilor.
Administratorul special își exercită atribuțiile în corespundere cu prevederile legale și
este responsabil doar în fața autorității de supraveghere care este în drept să dea dispoziții
obligatorii și recomandări în legătură cu activitatea acestuia.”
9
Punctul 19 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor
judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.
658/30 din 10 octombrie 2017:
„Încheierile judecătorești nu se publică pe portalul național al instanțelor de judecată
sau, după caz, pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, cu excepția celor prin care se
soluționează fondul unei probleme. Încheierile judecătorești, care se publică pe portalul
național al instanțelor de judecată sau, după caz, pe pagina web a Curții Supreme de Justiție,
sunt supuse aceluiași regim, stabilit de prezentul Regulament pentru hotărârile
judecătorești.”
ADMISIBILITATEA ACȚIUNII
Potrivit art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate
administrativă se încalcă un drept sau o libertate stabilită prin lege, acest drept
poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, în fața
instanțelor competente.
Conform art. 17 și art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, drept
vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege, căruia/căreia i se
aduce atingere printr-o activitate administrativă. Orice persoană care revendică
încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități
publice poate înainta acțiune în contencios administrativ.
În speță, reclamanta Olesea Țurcan solicită anularea parțială a Hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/16 din 11 iulie 2023, în temeiul
art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, care reglementează acțiunea în
contestare, îndreptată împotriva actelor administrative individuale considerate
nelegale.
În conformitate cu art. 40 alin. (1) din Legea nr. 178/2014, hotărârile
CSM pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiție de către judecătorul vizat
în hotărâre, în termen de 30 de zile de la data recepționării hotărârii motivate.
Din actele dosarului administrative rezultă că acțiunea a fost depusă la 29
septembrie 2023, respectând termenul legal calculat de la data comunicării
hotărârii, care a avut loc la 30 august 2023.
Completul de judecată mai reține că, în temeiul art. 17 și art. 189 alin.
(1) din Codul administrativ, orice persoană care invocă vătămarea unui drept
printr-un act administrativ are calitate procesuală activă. Reclamanta invocă în
mod direct încălcarea drepturilor sale legate de statutul profesional și reputația
sa de judecător, ceea ce justifică interesul său legitim și calitatea sa procesuală.
De asemenea, cererea întrunește cerințele de formă și conținut prevăzute
de Codul administrativ și de Codul de procedură civilă, fiind motivată în fapt
și în drept și însoțită de probele relevante.
10
În consecință, Curtea constată că acțiunea este admisibilă, urmând a fi
examinată în fond.
STAREA DE FAPT CONSTATATĂ DE CĂTRE INSTANȚA DE
JUDECATĂ
Din actele dosarului rezultă că, la 19 noiembrie 2020, la Consiliul
Superior al Magistraturii a fost înregistrată sesizarea deputatului Dumitru
Alaiba, iar la 23 noiembrie 2020 sesizarea Comisiei Naționale a Pieței
Financiare, ambele vizând acțiunile pretins ilegale ale judecătorului Olesea
Țurcan în cauza privind suspendarea executării unor acte administrative emise
de Comisia Nașională a Pieței Financiare și instituirea administrării speciale
provizorii la SA „Moldasig”.
În temeiul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 178/2014, sesizările au fost
înregistrate și repartizate inspectorului-judecător Diana Ioniță, care, prin
încheierea din 18 decembrie 2020, a dispus conexarea acestora spre examinare
într-o singură procedură disciplinară.
Ulterior, în baza verificării efectuate, la 6 ianuarie 2021, inspectorul-
judecător Diana Ioniță a emis rezoluție de pornire a procedurii disciplinare
împotriva Olesei Țurcan, reținând indicii privind săvârșirea abaterilor
disciplinare prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. f), i), j) și p) din Legea nr. 178/2014
în redacția în vigoare la acel moment.
După efectuarea cercetării disciplinare și întocmirea raportului, cauza a
fost examinată de Colegiul disciplinar, care, prin Hotărârea nr. 12/6 din 28 mai
2021, a dispus încetarea procedurii disciplinare, reținând inexistența abaterilor
disciplinare imputate.
Atât inspectorul-judecător, cât și Comisia Națională a Pieței Financiare
au contestat această hotărâre la Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul
art. 39 din Legea nr. 178/2014.
Prin Hotărârea nr. 298/16 din 11 iulie 2023, Consiliul Superior al
Magistraturii a admis parțial contestațiile, a anulat Hotărârea Colegiului
disciplinar nr. 12/6 din 28 mai 2021, în partea ce privește abaterile disciplinare
prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. i) și j), și a adoptat o nouă hotărâre prin care a
constatat existența acestor abateri, încetând totodată procedura disciplinară ca
urmare a intervenirii prescripției răspunderii disciplinare.
APRECIEREA INSTANȚEI
Cu referire la fondul acțiunii, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție consideră că acțiunea în contencios administrativ depusă de Olesea
Țurcan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii este neîntemeiată și, în
11
temeiul art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ, urmează a fi respinsă,
pentru considerentele ce urmează.
Prin acțiunea înaintată, reclamanta contestă legalitatea sesizării
formulate de deputatul Dumitru Alaiba, susținând că acesta nu are calitate
procesuală activă și nu ar justifica un interes legitim. Curtea reține însă că,
potrivit art. 19 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 178/2014, sesizarea poate
fi formulată și de „orice altă persoană care poate invoca un interes legitim,”
inclusiv în baza informațiilor obținute în exercitarea atribuțiilor de funcție.
Deputatul Dumitru Alaiba, în calitate de reprezentant al puterii
legislative, deține prerogativa legală, prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr.
39/1994 privind statutul deputatului, de a sesiza autoritățile competente în cazul
constatării unor încălcări ale legii. Sesizarea sa vizează un interes public major
legat de stabilitatea pieței financiare nebancare și de siguranța juridică a
raporturilor economice.
Din materialele dosarului rezultă că sesizarea deputatului a fost semnată
electronic și transmisă prin poșta electronică, îndeplinind cerințele prevăzute
de art. 20 din Legea nr. 178/2014. Verificarea semnăturii electronice pe portalul
guvernamental MSIGN confirmă că documentul a fost semnat personal de
deputatul Dumitru Alaiba la data de 19 noiembrie 2020, ora 13:03:39 (f.d.4
dosar administrativ).
În aceste condiții, Curtea apreciază că sesizarea deputatului Dumitru
Alaiba a fost legal formulată și a putut constitui temei pentru declanșarea
procedurii disciplinare.
La fel, reclamanta invocă și caracterul pretins repetitiv și inadmisibil al
sesizării Comisiei Naționale a Pieței Financiare. Din materialele dosarului însă
rezultă că sesizarea depusă de președintele Comisiei Naționale a Pieței
Financiare, Valeriu Chițan, la 23 noiembrie 2020, vizează în mod distinct
faptele imputate reclamantei în cauza legată de suspendarea executării actelor
administrative și instituirea administrării speciale la SA „Moldasig.”
Curtea reține că, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 178/2014,
sesizarea repetată este inadmisibilă doar dacă nu conține fapte noi sau probe
noi. În cauză, însă, faptele invocate de Comisia Naționale a Pieței Financiare
referitoare la deciziile pronunțate de Olesea Țurcan în dosarul „WESNA LTD”
sunt distincte și nu coincid cu alte sesizări respinse anterior în legătură cu alți
judecători implicați în aceeași speță. În consecință, sesizarea Comisiei
Naționale a Pieței Financiare nu este repetitivă și a putut constitui temei legal
pentru declanșarea cercetării disciplinare.
Referitor la fondul cauzei, Completul de judecată constată, în acord cu
constatările Consiliului Superior al Magistraturii, că prin încheierea din 6
noiembrie 2020, Olesea Țurcan nu s-a limitat la suspendarea executării actelor
12
administrative emise de Comisia Naționale a Pieței Financiare, ci a dispus
instituirea administrării speciale provizorii asupra SA „Moldasig”, cu
desemnarea unor administratori provizorii și înlăturarea organelor de
conducere ale societății.
Or, conform art. 214 din Codul administrativ, instanța de contencios
administrativ poate dispune doar măsuri de suspendare a executării actului
administrativ, însă nu poate substitui autoritatea administrativă în exercitarea
competențelor acesteia. Instituirea administrării speciale intră, conform art. 422
alin. (1)-(3) din Legea nr. 407/2006 privind asigurările, exclusiv în competența
Comisiei Naționale a Pieței Financiare.
Prin urmare, Curtea constată că măsura dispusă de reclamantă depășește
limitele competenței instanței și echivalează cu o ingerință în atribuțiile
autorității administrative specializate, constituind abatere disciplinară
prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 178/2014.
În același sens, Curtea Supremă de Justiție reține că prin decizia Curții
de Apel Chișinău din 16 iulie 2021, încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani din 6 noiembrie 2020 a fost anulată, instanța de apel stabilind în mod
expres că instituirea administrării speciale provizorii la SA „Moldasig” și
desemnarea unor administratori provizorii reprezintă măsuri care exced
competenței instanței de contencios administrativ, fiind atribuții exclusive ale
Comisiei Naționale a Pieței Financiare potrivit art. 422 din Legea nr. 407/2006
privind asigurările. Această hotărâre a instanței de apel confirmă caracterul
ilegal al încheierii pronunțate de reclamantă și întărește constatarea Consiliului
Superior al Magistraturii privind existența abaterii disciplinare.
În ceea ce privește nepublicarea încheierii din 6 noiembrie 2020 pe
portalul național al instanțelor de judecată, Completul reține că, invocarea de
către reclamantă a abrogării art. 4 alin. (1) lit. j) ulterior faptei nu este
pertinentă, întrucât legalitatea și eventualele consecințe disciplinare se
apreciază în raport cu legea în vigoare la momentul comiterii faptei, conform
principiului tempus regit actum.
În același timp, Hotărârea CSM nr. 658/30 din 10 octombrie 2017
prevede că urmează a fi publicată orice încheiere care se referă la fondul
problemei. Textul nu este unul clar în sensul că trebuie publicate doar
încheierile prin care se finalizează examinarea unei cauze sau toate încheierile
prin care se soluționează în fond o problemă importantă, spre exemplu aplicarea
unor măsuri de asigurare, chiar și dacă nu e finalizată examinarea unei cauze.
Iar o practică stabilă și constantă, potrivit interpretării dată de Consiliul
Superior al Magistraturii în acest caz, nu există. Din contra, în majoritatea
absolută a cazurilor încheierile de asigurare nu sunt publicate, iar judecătorii nu
sunt atrași la răspundere disciplinară pentru acest fapt.
13
Din considerentele enunțate, Completul de judecată ajunge la concluzia
că nepublicarea încheierii de asigurare a acțiunii nu-i poate fi imputată
reclamantei ca o abatere disciplinară.
Totodată, această constatare nu poate servi ca temei pentru anularea
hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii atât timp cât a fost constatată
comiterea unei abateri prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 178/2014
cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.
În concluzie, Completul de judecată al Curții Suprem de Justiție reține
că argumentele reclamantei nu sunt apte să răstoarne legalitatea și temeinicia
Hotărârii nr. 298/16 din 11 iulie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii.
Hotărârea este adoptată în condițiile legii, întemeiată pe probe și argumente
juridice clare, și reflectă corect caracterul abaterii disciplinare, prevăzute de art.
4 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 178/2014, reținute în sarcina reclamantei.
Din aceste motive, în conformitate cu art.191 alin.(5) lit.a), art.224
alin.(1) lit.f) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de
Olesea Țurcan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea
în parte a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/16 din 11 iulie
2023 cu privire la contestațiile împotriva Hotărârii Plenului Colegiului
disciplinar nr. 12/6 din 28 mai 2021, emise în privința judecătorului Olesea
Țurcan de la judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.
Hotărârea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
14