2rac-109/23 — Încasarea datoriei, dobinzii de intirziere și a cheltuielilor de judecată

La 03 septembrie 2020, SRL „Afi-Banat”, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Vismalv”, prin care a solicitat încasarea datoriei, a dobânzilor de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că la 17 iunie 2019, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a utilajului zootehnic nr. 291706, prin care, potrivit pct. 2.1. al contractului, s-a obligat să-i furnizeze SRL „Vismalv” utilajul zootehnic în valoare totală de 232 560 de lei (inclusiv TVA), după cum urmează: - un tanc de răcire și stocare a laptelui de tip închis model M 3 1000 1, în valoare de 123 000 de lei; - un pasteurizator model BANAT 500 l, în valoare de 123 000 de lei; - un pasteurizator model BANAT 500 l, în valoare de 82 000 de lei; - un dispozitiv de ambalare cu vacuum model HKN-VAC400, în valoare de 27 560 de lei.

Astfel, a susținut că, obligațiile asumate de către furnizor conform contractului nr. 291706 din 17 iunie 2019 au fost executate în volum deplin, beneficiarul neavând nici o obiecție. Executarea de către ea a obligațiilor asumate conform contractului este confirmată inclusiv prin facturile fiscale nr. AAF6517428 din 03 septemvrie 2019 și nr. AAF6517421 din 19 iulie 2019, acceptate și semnate de ambele părți contractante.

Reclamanta a menționat că, potrivit pct. 3 al contractului, părțile au convenit că, plata va avea loc în două tranșe: 116 280 de lei în avans și 116 280 de lei la momentul livrării mărfii.

În urma raporturilor juridice și a operațiunilor contabile, s-a constatat că, de către SRL „Vismalsv” nu au fost respectate și executate obligațiile revenite din contract, or, din suma totală de 232 560 de lei, beneficiarul i-a achitat doar suma de 70 000 de lei la 18 iunie 2019, la moment figurând o datorie în mărime de 162 560 de lei. 1

De asemenea, a indicat că pentru neachitarea datoriei în urma calculelor efectuate, SRL „Vismalv” urmează să-i achite dobânda de întârziere în mărime de 17 791, 54 de lei pentru 424 zile de întârziere, începând cu data de 22 iunie 2019 până la data de 18 august 2020.

Prin urmare, SRL „Afi-Banat”, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu a solicitat încasarea de la SRL „Vismalv” în beneficiul său a datoriei în sumă de 162 560 de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 17 791,54 de lei și a cheltuielilor de judecată compuse din asistența juridică în mărime de 10 000 de lei și taxa de stat în sumă de 5 410,55 de lei.

Prin hotărârea din 09 noiembrie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul Central, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Afi-Banat” împotriva SRL „Vismalv” cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d. 104, 107-112, Vol.I).

La 10 noiembrie 2021, SRL „Afi-Banat”, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu a depus cerere de apel, iar la 16 februarie 2022 a prezentat cererea de apel motivată împotriva hotărârii din 09 noiembrie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul Central, solicitând casarea acestea și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cereri sale de chemare în judecată (f.d.116-117, 131-137, Vol.I).

Prin decizia din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul declarat de SRL „Afi-Banat”, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu și s-a menținut hotărârea din 09 noiembrie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul Central (f.d. 186, 187-191, Vol.I).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit contractului de furnizare nr. 291706 din 17 iunie 2019, SRL „AFI-Banat” s-a obligat să-i furnizeze SRL „Vismalv”, utilaj zootehnic în valoare totală de 232 560 de lei (inclusiv TVA), după cum urmează: - un tanc de răcire și stocare a laptelui de tip închis model M 3 1000 1, în valoare de 123 000 de lei; - un pasteurizator model BANAT 500 l, în valoare de 82 000 de lei; - un dispozitiv de ambalare cu vacuum model HKN-VAC400, în valoare de 27 560 de lei, iar SRL „Vismalv” s-a obligat față de SRL „AFI-Banat” să recepționeze bunul și să achite prețul convenit conform pct. 3 din contract.

Potrivit bonului de plată nr. 1 din 18 iunie 2019 SRL „Vismalv” a achitat suma de 70 000 de lei beneficiarului SRL „Afi-Banat”, ca avans pentru procurarea aparatului de stocare și procesare a laptelui conform contractului nr. 291706 din 17 iunie 2019.

De asemenea, părțile au stabilit în contract că montajul utilajului se efectuează de către beneficiar (SRL „Vismalv”) cu asistența unui inginer de la furnizor (SRL „Afi-Banat”), iar recepția acestuia este certificată prin procesul-verbal de recepție semnat de ambele părți. 2

Instanța de apel a mai stabilit că SRL „Vismalv”, a pretins că obligația de plată nu și-a executat-o și nu a achitat în întregime costul utilajului procurat pe motiv că bunul vândut s-a dovedit a fi cu vicii de calitate, imposibil de exploatat conform destinației.

Astfel, prin somația din 03 octombrie 2019, SRL „Afi-Banat” a fost notificat din partea SRL „Vismalv” despre defectele aparatajului procurat, iar reprezentantul acesteia deplasându-se la fața locului, urmare a studierii defectelor, nu a întreprins măsuri de remediere a utilajului defectat. Respectiv, beneficiarul nu a semnat procesul-verbal de instalare și punere în funcțiune a bunului procurat, care să confirme pentru vânzătorul SRL „Afi-Banat” instalarea/montarea bunului, precum și lipsa de obiecții cu referire la calitatea bunului.

La 06 februarie 2023, SRL „Afi-Banat”, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii sale de chemare în judecată (f.d. 201-208, Vol.I).

În susținerea cererii de recurs, SRL „Afi-Banat”, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu a invocat dezacordul cu decizia din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, care în opinia sa este ilegală și neîntemeiată, fiind adoptată cu încălcarea esențială a normelor de drept material și procesual. Or, instanța de apel nu a examinat în mod complet și riguros circumstanțele cauzei, nu a făcut o analiză adecvată a probelor administrate și a omis să motiveze convingător soluția pronunțată, încălcând obligația de a emite o hotărâre legală și temeinică în conformitate cu exigențele art. 239 și 241 din Codul de procedură civilă, precum și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului privind motivarea hotărârilor judecătorești.

Subsecvent, recurenta a enunțat că deși în cauză s-au administrat suficiente probe care atestă predarea către intimată a utilajului contractual fără vicii materiale, instanțele de fond și de apel au ignorat total înscrisurile relevante, în special facturile fiscale semnate de ambele părți, care confirmă recepționarea bunurilor și recunoașterea obligației de plată de către cumpărător. Mai mult, instanțele au dat eficiență unei simple afirmații a intimatei referitoare la existența unor vicii ale utilajului, deși această susținere nu a fost probată în niciun mod, contrar prevederilor art. 117 din Codul de procedură civilă. Aceste afirmații au fost de natură pur declarativă, nefiind susținute de nicio probă tehnică, expertiză sau alt mijloc concludent, ci doar de declarațiile unor persoane fără competențe tehnice în evaluarea stării de funcționare a echipamentului livrat.

De asemenea, în opinia recurentei, instanțele ierarhic inferioare au apreciat în mod arbitrar și eronat poziția sa, omițând faptul că bunurile au 3 fost livrate, instalate și puse în funcțiune, moment în care riscul pieirii sau deteriorării fortuite a trecut în sarcina cumpărătorului, potrivit art. 1114 și 1115 din Codul civil. De altfel, ea a demonstrat că intimata a fost avertizată despre riscurile de utilizare necorespunzătoare, inclusiv necesitatea instalării unui filtru de apă pentru a preveni deteriorarea pasteurizatorului. Cu toate acestea, instanțele ierarhic inferioare nu au examinat aceste împrejurări relevante și au omis să stabilească faptul că eventualele defecțiuni ulterioare nu pot fi imputate vânzătorului, ci rezultă din culpa exclusivă a cumpărătorului.

În continuare, recurenta a conchis că, notificarea pretins transmisă de către intimată în legătură cu viciile bunurilor nu întrunește cerințele legale prevăzute de art. 907 și 1125 din Codul civil, întrucât nu conține o descriere detaliată a neconformităților, nu a fost transmisă într-un termen rezonabil și nu poate produce efecte juridice între profesioniști. Invocarea de către instanță a Legii privind protecția consumatorului nr. 105/2003 este total nefondată, întrucât aceasta nu se aplică raporturilor dintre profesioniști.

De asemenea, recurenta a subliniat că instanța de apel nu a analizat corect dispozițiile art. 1128 din Codul civil privind drepturile cumpărătorului în cazul descoperirii viciilor bunului vândut, omițând să verifice dacă intimata a respectat condițiile obligatorii prevăzute de art. 901–946 ale Codului civil, inclusiv notificarea corectă și la timp a vânzătorului. În lipsa acestor condiții, cumpărătorul nu putea invoca în mod valabil neexecutarea obligației contractuale de către vânzător.

Nu în ultimul rând, recurenta a opinat că instanțele ierarhic inferioare au ignorat principiile fundamentale ale dreptului civil privind forța obligatorie a contractului și solidarismul contractual. Or, prin refuzul de a achita prețul convenit, fără existența unor motive obiective și probate, intimata a încălcat obligațiile de cooperare și coerență contractuală, afectând echilibrul contractual stabilit între părțile contractante.

Prin referința depusă la 11 iulie 2024 SRL „Vismalv”, reprezentată de avocata Lilia Ababei a solicitat respingerea ca fiind neîntemeiat a recursului depus de SRL „Afi-Banat”, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu (f.d.239-242, Vol.II).

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție), enunță că: „(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de SRL „Afi-Banat”, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestuia. Astfel, la momentul depunerii și examinării admisibilității prezentului recurs, prevederile legale relevante aveau următorul conținut:

Art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „ (1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; 5 f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „ Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursurilor va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursurilor, la caz, 06 februarie 2023.

Din analiza recursului declarat rezultă că SRL „Afi-Banat”, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin.(2) lit. a) - b) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că recurenta a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(2) lit. a) și b) – neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată și aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție având în vedere că recurenta a invocat temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, 6 normă citată supra, nu a stabilit săvârșirea încălcărilor de către Curtea de Apel Bălți în măsura în care ar fi dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau ar fi comis erori ce au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Totodată, instanța de recurs nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la 06 februarie 2023, și anume, dacă cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, nu le-a stabilit.

În acest context, Completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată menționează că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate de către SRL „Afi-Banat”, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază recursul declarat de către SRL „Afi-Banat”, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu, ca fiind inadmisibil. 7

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Afi-Banat”, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu împotriva deciziei din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte Gheorghe Stratulat Judecători Alexandru Negru Ion Munteanu 8