2ra-184/23 — Constatarea nulității actelor juridice

La 24 decembrie 2020, Grigore Țîcu, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Temeleuți, raionul Călărași cu privire la constatarea nulității actelor juridice.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indica că, în primăvara anului 2020, a aflat de la organul fiscal din raionul Călărași că, începând cu anul 2005, figurează ca titular al Gospodăriei Țărănești (GȚ) „Țîcu Grigore”, fiind posesor al certificatului de înregistrare și al codului fiscal nr. 32239389. Totodată, i s-au adus la cunoștință obligații de plată aferente impozitului pe venit și contribuțiilor sociale și medicale.

Adresându-se Primăriei s. Temeleuți, reclamantul a obținut confirmarea că pe numele său este înregistrată Gospodăria Țărănească „Țîcu Grigore”, primind actele de constituire, inclusiv extrasul din registrul gospodăriilor și certificatul de înregistrare eliberat la 10 martie 2005. Aceste acte poartă semnătura primarului și ștampila autorității publice locale.

Reclamantul a susținut că nu a semnat niciun document privind înregistrarea Gospodăriei Țărănești și că nu și-a exprimat consimțământul pentru această înregistrare. De asemenea, taxa de înregistrare nu a fost achitată, iar semnăturile lipsesc de pe declarația de constituire și de pe alte documente relevante. Potrivit afirmațiilor sale, înregistrarea a fost efectuată de persoane neidentificate, cu încălcarea cerințelor legale de formă și fond.

În drept, a invocat dispozițiile art. 10 alin. (1)–(4) din Legea nr. 1353/2000, care impun consimțământul titularului și autentificarea notarială a actelor, condiții ce nu au fost respectate. De asemenea, reclamantul consideră că actele de constituire sunt lovite de nulitate absolută, în temeiul art. 195, 196, 199 și 200 din Codul civil (în redacția anterioară datei de 01.03.2019), coroborate cu art. 216, 217 și 220 din Codul civil actual, precum și cu prevederile Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 977/2001. 1

A solicitat constatarea nulității declarației de constituire a Gospodăriei Țărănești „Țîcu Grigore” din 1 martie 2005; constatarea nulității fișei de înregistrare și a certificatului de înregistrare nr. 502744561; constatarea nulității înregistrării gospodăriei în Registrul de stat; obligarea pârâtului la compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 220 alin. (1) din Codul civil, coroborat cu art. 2, 3 și 10 din Legea nr. 1353/2000 privind gospodăriile țărănești, în sensul că lipsa semnăturii olografe și a autentificării declarației de constituire din 1 martie 2005 nu atrage nulitatea absolută, neexistând o astfel de sancțiune expres prevăzută de lege.

Instanța de apel a constatat că, după înregistrarea Gospodăriei Țărănești „Țîcu Grigore”, Grigore Țîcu a desfășurat activitate agricolă și antreprenorială (inclusiv în forma II „Țîcu Grigore”), achitând contribuțiile de asigurări sociale, ceea ce denotă că a cunoscut și a acceptat existența și activitatea gospodăriei, în contradicție cu susținerile sale.

Instanța de apel a respins și susținerea privind nulitatea absolută, considerând că eventualele vicii de formă (lipsa semnăturii și autentificării) reprezintă motive de nulitate relativă, ce pot fi acoperite prin manifestarea ulterioară a voinței părților.

De asemenea, instanța de apel a reținut că recunoașterea acțiunii de către Primăria s. Temeleuți nu este opozabilă instanței, în lipsa unui temei legal pentru constatarea nulității absolute. 2

În susținerea recursului, Grigore Țîcu a invocat, în esență, următoarele motive: instanța de apel nu l-a atras în proces pe Vasile Scorțari, proprietarul terenului cu nr. cadastral 2543102.442, fapt ce constituie o încălcare a dreptului său de proprietate; nu a fost analizată lipsa semnăturii olografe pe actele de constituire; nu a fost evaluat în mod corespunzător extrasul din Registrul bunurilor imobile. De asemenea, concluzia instanței privind existența unui consimțământ tacit este infirmată de lipsa dărilor de seamă și a achitării impozitelor aferente bunului. Contrar prevederilor art. 218 din Codul civil, instanța de apel a reținut nulitatea relativă din oficiu, deși excepția nu a fost invocată de părți. Totodată, prima instanță nu a analizat actul de recunoaștere a acțiunii de către pârât și nu a emis o încheiere expresă cu privire la această recunoaștere, încălcând normele de procedură civilă.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în redacția până la 01 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consider inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția până la 01 septembrie 2023): „(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; 3 c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consider că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la process căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consider că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art.442 din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător. (3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale invocate în recurs.”

Art.445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre.”

Art. 5 din Legea privind gospodăriile țărănești (de fermier) nr. 1353-XIV din 3 noiembrie 2000, în vigore la 1 martie 2005: „Activitatea gospodăriei țărănești este reglementată de prezenta lege, de Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, de Codul civil, Codul funciar, Codul fiscal, Codul muncii și de alte acte normative.”

Art.13 alin. (2), (4) din Legea privind gospodăriile țărănești (de fermier) nr. 1353-XIV din 3 noiembrie 2000, în vigore la 1 martie 2005: „(2) Pentru înregistrarea gospodăriei țărănești, fondatorul prezintă primăriei: a) declarația de constituire;. b) copiile de pe documentele ce confirmă dreptul de proprietate privată al fondatorului și al potențialilor membri ai gospodăriei asupra terenurilor; c) 4 copiile de pe contractele de arendă a terenurilor, după caz, autentificate de secretarul primăriei; d) bonul de plată, pe contul primăriei, a taxei de înregistrare a gospodăriei. (4) Gospodăria țărănească nu poate fi înregistrată dacă nu sînt prezentate documentele prevăzute la alin.(2) sau conținutul lor contravine legii.”

Art. 14 alin. (4) din Legea privind gospodăriile țărănești (de fermier) nr. 1353-XIV din 3 noiembrie 2000, în vigore la 1 martie 2005: „(4) Primăria păstrează documentele în a căror bază au fost făcute înscrierile în Registrul gospodăriilor țărănești (de fermier) și eliberează extrase din el.”

Art. 199 alin. (1)-(2) din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019: „(1) Consimțămînt este manifestarea, exteriorizată, de voință a persoanei de a încheia un act juridic. (2) Consimțămîntul este valabil dacă provine de la o persoană cu discernămînt, este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și nu este viciat.”

Art. 216 alin. (1) din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019: „(1) Actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută).”

Art. 14 din Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali nr. 220 din 19 octombrie 2007: „(1) Decizia de înregistrare se emite în format electronic, iar la solicitarea expresă a beneficiarului se eliberează și pe suport de hârtie. (2) Registratorul este în drept, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, să corecteze în decizia adoptată erorile care contravin actelor de constituire și alte greșeli evidente. Pentru aceasta se adoptă o decizie de corectare a greșelilor, care nu anulează și nu modifică caracterul juridic al deciziei de înregistrare. (3) Decizia de înregistrare poate fi contestată în instanța de judecată și poate fi anulată numai de instanța de judecată. Decizia de înregistrare nu poate fi suspendată. (4) Prin derogare de la alin.(3), decizia de înregistrare poate fi anulată de registrator în domeniul înregistrării de stat în cazul cînd instanța judecătorească declară nule actele care au stat la baza adoptării deciziei de înregistrare.”

Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată recurentului, Grigore Țîcu, și reprezentantului său, avocatul Ghenadie Tatarciuc, la data de 29 noiembrie 2022 (f.d. 149). Totuși, nu există dovezi privind momentul recepționării acesteia. Prin urmare, recursul declarat la 16 ianuarie 2023 este considerat depus în termen.

La 1 februarie 2023, copia cererii de recurs a fost expediată în adresa intimatei – Primăria satului Temeleuți, raionul Călărași, cu mențiunea de a depune referință (f.d. 162). Până la momentul examinării cauzei, referința nu a fost depusă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea 5 cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII – 1 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 318- 321 art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări în Codul de procedură civilă, inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor de dispoziție ale curților de apel.

Conform art. XI alin. (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea și temeiurile recursului declarat de Grigore Țîcu, reprezentat de avocatul Ghenadie Tatarciuc, și împotriva deciziei din 26 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată în baza temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare până la 1 septembrie 2023.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În prezenta cauză, instanțele inferioare corect au observat că declarația de constituire a Gospodăriei Țărănești „Țîcu Grigore” din 1 martie 2005 (f.d. 8-9) nu conține semnătura olografă a lui Țîcu Grigore și autentificarea titularului de către notar sau de către secretarul consiliului. Cu toate acestea, instanțele inferioare nu au aplicat legea care trebuia aplicată în partea ce ține de efectele lipsei semnăturii lui Grigore Țîcu pe declarația de constituire a gospodăriei țărănești.

Potrivit art. 5 din Legea privind gospodăriile țărănești (de fermier) nr. 1353- XIV din 3 noiembrie 2000, în vigore la 1 martie 2005, Activitatea gospodăriei țărănești este reglementată de prezenta lege, de Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, de Codul civil, Codul funciar, Codul fiscal, Codul muncii și de alte acte normative.

Conform art. 10 alin. (1)-(2) și alin. (4) din Legea privind gospodăriile țărănești (de fermier) în vigoare la 1 martie 2005, gospodăria țărănească se constituie pe principiul liberului consimțămînt. Gospodăria țărănească se creează în temeiul declarației de constituire, semnată de fondator și de potențialii membri ai acesteia. Semnătura fondatorului și semnăturile celorlalți membri din declarația de constituire sînt autentificate de notar sau de secretarul primăriei la care se înregistrează gospodăria. 6

Art. 199 alin. (1)-(2) din Codul civil în vigoare la 1 martie 2005, Consimțămînt este manifestarea, exteriorizată, de voință a persoanei de a încheia un act juridic. Consimțămîntul este valabil dacă provine de la o persoană cu discernămînt, este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și nu este viciat.

În sensul art. 13 alin. (2) din Legea privind gospodăriile țărănești (de fermier) în vigoare la 1 martie 2005, pentru înregistrarea gospodăriei țărănești, fondatorul prezintă primăriei: a) declarația de constituire; b) copiile de pe documentele ce confirmă dreptul de proprietate privată al fondatorului și al potențialilor membri ai gospodăriei asupra terenurilor; c) copiile de pe contractele de arendă a terenurilor, după caz, autentificate de secretarul primăriei; d) bonul de plată, pe contul primăriei, a taxei de înregistrare a gospodăriei.

Alin. (4) al aceluiași articol în vigoare la 1 martie 2005 prevede că gospodăria țărănească nu poate fi înregistrată dacă nu sînt prezentate documentele prevăzute la alin.(2) sau conținutul lor contravine legii.

Din analiza prevederilor legale menționate supra Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că pentru constituirea unei gospodării țărănești, cadrul normativ aplicabil la 1 martie 2005 impunea respectarea principiului consimțământului liber și exprimat expres. Principalul document care consacră acest consimțământ este declarația de constituire, care, potrivit legii, trebuie semnată de toți membrii gospodăriei și a cărei semnătură trebuie autentificată fie de notar, fie de secretarul primăriei în raza căreia urmează să fie înregistrată gospodăria – în speță, Primăria comunei Temeleuți, raionul Călărași.

Declarația de constituire nu este o simplă formalitate, ci reprezintă proba consimțământului liber, neviciat și manifestat expres, în fața unei autorități competente, aspect esențial pentru validitatea înregistrării. Această poziție derivă și din faptul că înregistrarea gospodăriei țărănești nu poate avea loc fără prezentarea unui set complet de documente, printre care se numără: declarația de constituire, copiile documentelor ce confirmă dreptul de proprietate asupra terenurilor, eventualele contracte de arendă autentificate, precum și bonul de plată a taxei de înregistrare.

În cazul dedus judecății, instanța de recurs observă că nici declarația de constituire din 1 martie 2005 prezentată de Grigore Țîcu (f.d. 8-9), nici cea prezentată de Primăria s. Temeleuți (f.d. 70) nu conțin semnătura lui Grigore Țîcu. Însăși Primăria s. Temeleuți indică în referința sa (f.d. 64-67) faptul că „Primăria s. Temeleuți nu deține careva informații cu privire la careva plăți efectuate de Țîcu Grigore pentru înregistrarea Gospodăriei Țărănești Țîcu Grigore. Primăria s. Temeleuți nu conține vreo cerere a dlui Țîcu Grigore privind înregistrarea Gospodăriei Țărănești Țîcu Grigore”. 7

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea privind gospodăriile țărănești (de fermier) în vigoare la 1 martie 2005 primăria păstrează documentele în a căror bază au fost făcute înscrierile în Registrul gospodăriilor țărănești (de fermier) și eliberează extrase din el.

Astfel, deși gospodăria țărănească „Grigore Țîcu” a fost înregistrată de Primăria s. Temeleuți, din materialele dosarului nu rezultă că au fost prezentate toate documentele cerute de lege în forma prevăzută expres de aceasta.

Atât timp cât declarația de constituire a gospodăriei țărănești „Grigore Țîcu” nu este semnată, rezultă că nu a existat manifestarea consimțământului din partea lui Grigore Țîcu.

Potrivit art. 216 alin. (1) din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție susține că în reglementarea Codului civil în vigoare până la 1 martie 2019, printre temeiurile nulității absolute se numără inclusiv lipsa unui element esențial pentru formarea actului juridic, precum consimțământul.

Din aceste considerațiuni, pe motivul lipsei consimțământului, declarația de constituire a Gospodăriei Țărănești (de fermier) G.Ț. „Țîcu Grigore”, din 1 martie 2005, este lovită de nulitate absolută.

Potrivit pct. 20 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce reglementează nulitatea actului juridic civil nr.1 din 07.07.2008, în ceea ce privește răsfrîngerea efectelor nulității actului juridic față de terți, se va reține că anularea actului juridic inițial atrage și anularea actului juridic următor, datorită legăturii lor reciproce. Astfel, alt efect al nulității actului juridic este (sau poate fi) anularea actului juridic subsecvent ca urmare a anulării actului juridic inițial.

Din aceste considerațiuni, atât timp cât declarația de constituire a GȚ „Țîcu Grigore” este lovită de nulitate absolută, la fel, sunt nule și actele juridice următoare, și anume Fișa de înregistrare a Gospodăriei Țărănești (de fermier) G.Ț. „Țîcu Grigore”, din 1 martie 2005 și Certificatul de înregistrare a Gospodăriei Țărănești (de fermier) nr. 502744561, cod fiscal 32239389 (seria GȚ 209042) din 10 martie 2005 și înregistrarea Gospodăriei Țărănești (de fermier) „Țîcu Grigore” nr. 502744561 din 1 martie 2005.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 442, art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, 8 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de Țîcu Grigore. Casează decizia din 26 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea Judecătoriei Strășeni sediul Călărași din 26 mai 2022 în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Țîcu Grigore împotriva Primăriei s. Temeleuți, r-nul Călărași privind constatarea nulității actelor și emite o nouă hotărâre prin care: Admite integral cererea de chemare în judecată depusă de Țîcu Grigore împotriva Primăriei s. Temeleuți, r-nul Călărași privind constatarea nulității actelor. Constată nulitatea Declarației de constituire a Gospodăriei Țărănești (de fermier) „Țîcu Grigore” din 1 martie 2005. Constată nulitatea Fișei de înregistrare a Gospodăriei Țărănești (de fermier) „Țîcu Grigore” din 1 martie 2005. Constată nulitatea Certificatului de înregistrare a Gospodăriei Țărănești (de fermier) „Țîcu Grigore” nr. 502744561, Cod fiscal 32239389 (seria GȚ 209042) din 10 martie 2005. Constată nulitatea înregistrării Gospodăriei Țărănești (de fermier) „Țîcu Grigore” nr. 502744561 din 1 martie 2005. Decizia este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 9