2ra-464/23 — declararea nulitatii clauzelor contractuale si repunerea partilor in pozitia initiala
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- declararea nulitatii clauzelor contractuale si repunerea partilor in pozitia initiala
- Temei legal
- Recursul declarat pana la 01 septembrie 2023. Neelucidarea tuturor circumstantelor cauzei. Aplicarea eronata a normelor de drept material
2ra-464/23 — declararea nulitatii clauzelor contractuale si repunerea partilor in pozitia initiala (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de către Corpaci Filaret,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Corpaci
Filaret împotriva OCN „MICROINVEST” SRL, intervenient accesoriu
Corpaci Ala cu privire la declararea nulității clauzelor contractuale și
repunerea părților în poziția inițială,
împotriva deciziei din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-464/23
NR. PIGD 2-20077186-01-2ra-23032023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023. Neelucidarea tuturor circumstanțelor cauzei.
Aplicarea eronată a normelor de drept material.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. V. Holban
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, jud. L. Pruteanu, I. Țurcan, I. Cotruță
30 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților, în fond, recursul declarat de către
Corpaci Filaret,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 iunie 2020, Corpaci Filaret a depus în adresa Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, cerere de chemare în judecată împotriva OCN
„MICROINVEST” SRL, intervenient accesoriu Corpaci Ala cu privire la
declararea nulității clauzelor contractuale și repunerea părților în poziția
inițială.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, la 30
noiembrie 2017 între OCN „MICROINVEST” SRL, în calitate de
împrumutător și Corpaci Filaret, în calitate de împrumutat, a fost încheiat
contractul de împrumut nr. 1737000460, prin care împrumutătorul a acordat
împrumutatului suma de 210 000 lei, în următoarele condiții: pe un termen de
36 luni, comisionul unic de acordare a împrumutului – 3,75 %, comision lunar
de administrare 0,30 %, care se calculează la soldul împrumutului în prima zi
a lunii și cu rata dobânzii aferentă împrumutului – 21 % anual.
Evidențiază că, conform pct. 4.3 din contractul de împrumut nr.
1737000460 din 30 noiembrie 2017, dobânda anuală efectivă (DAE) și
valoarea totală plătibilă de împrumutat constituie 29,62 % anual, 317 607,85
lei.
Susține că, până la 15 iunie 2020, în baza contractului menționat, a
achitat în total către OCN „MICROINVEST” SRL suma de 212 657 lei.
Precizează că, potrivit certificatului din 12 iunie 2020 privind creanțele
OCN „MICROINVEST” SRL, Corpaci Filaret înregistrează următoarele
datorii în baza contractului de împrumut din 30 noiembrie 2017: credit –
90428,49 lei, dobândă – 363,23 lei, în total – 90 791,72 lei.
Menționează că, dobânda anuală efectivă este cu 8,62 % mai mare decât
dobânda anuală indicată la pct. 1.7 din contract.
Invocă faptul că, la data încheierii contractului de împrumut, rata de
bază a Băncii Naționale a Moldovei constituia 7,00 % anual. Deci, la data
încheierii contractului de împrumut, dobânda anuală efectivă depășea de 4,23
ori rata de bază a Bănci Naționale a Moldovei. În prezent, rata de bază a BNM
constituie 3,5 % anual, iar dobânda anuală efectivă depășește de 8,46 ori rata
de bază a BNM.
Totodată, rata de referință CHIBOR înregistrată în ziua bancară
anterioară datei în care părțile au stipulat rata dobânzii, adică la 29 noiembrie
2017, constituia 12,73 %. În prezent, rata de referință CHIBOR constituie 8,96
%. Deci, la data încheierii contractului de împrumut, dobânda anuală efectivă
depășea de 2,33 ori rata de referință CHIBOR înregistrată în ziua bancară
1
anterioară datei în care părțile au stipulat rata dobânzii, iar în prezent, dobânda
anuală efectivă depășește de 3,31 ori rata de referință CHIBOR, ceea ce este
profund inechitabil pentru reclamant. Rata medie de referință CHIBOR pe
durata termenului contractului de împrumut nu a depășit 11 %. Prin urmare,
prețul la bani a scăzut. Cu toate acestea, contrar pct. 4.4 din contract, mărimea
dobânzii în pct. 1.7 și 4.3 din contract nu a fost modificată de OCN
„MICROINVEST” SRL, consumatorul Corpaci Filaret fiind impus să
plătească un preț exagerat pentru banii împrumutați.
Notează că, la încheierea contractului, în calitate de consumator, a avut
o îndreptățită încredere că rata dobânzii anuale, așa cum este indicată în pct.
1.7 din contract, nu va depăși 21 %, iar reieșind din prevederile pct. 4.4 din
contract, aceasta ar putea fi micșorată.
Apreciază că, comisioanele din contract, care de fapt sunt dobânzi
camuflate, au creat un dezechilibru semnificativ între prestațiile la care se
aștepta în mod rezonabil că urmează să le facă în baza contractului. Deci,
clauzele cu privire la comisioanele sau alte plăți, indiferent de denumirea lor
din contract au caracter surprinzător, fiind clauze abuzive.
Într-o altă ordine de idei evidențiază că, la 30 noiembrie 2018, între
OCN „MICROINVEST” SRL, în calitate de împrumutător și Corpaci Filaret,
în calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de împrumut nr.
18370006896, prin care împrumutătorul a acordat împrumutatului suma de
150 000 lei, în următoarele condiții: pe un termen de 36 luni, comisionul unic
de acordare a împrumutului – 3,75 %, comision lunar de administrare – 0,30
%, care se calculează la soldul împrumutului în prima zi a lunii și cu rata
dobânzii aferentă împrumutului – 18 % anual.
Menționează că, conform pct. 4.4 din contractul de împrumut nr.
18370006896 din 30 noiembrie 2018, dobânda anuală efectivă (DAE) și
valoarea totală plătibilă de împrumutat constituie 26,02 % anual, 217 923,90
lei.
Susține că, până la 15 iunie 2020, în baza contractului menționat, a
achitat în total către OCN „MICROINVEST” SRL suma de 83 758 lei.
Precizează că, potrivit certificatului privind creanțele OCN
„MICROINVEST” SRL din 12 iunie 2020, Corpaci Filaret înregistrează
următoarele datorii în baza contractului de împrumut din 30 noiembrie 2018:
credit – 108 538,00 lei, dobândă – 373,66 lei, în total 108 911,66 lei.
Menționează că, dobânda anuală efectivă este cu 8,02% mai mare decât
dobânda anuală indicată la pct. 1.7 din contract.
Invocă faptul că, la data încheierii contractului de împrumut, rata de
bază a Băncii Naționale a Moldovei constituia 6,50 % anual, deci, la data
încheierii contractului de împrumut, dobânda anuală efectivă depășea de 4 ori
rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei. În prezent, rata de bază a BNM
constituie 3,5 % anual, iar dobânda efectivă depășește de 7,43 ori rata de bază
a BNM. Totodată, rata de referință CHIBOR înregistrată în ziua bancară
anterioară datei în care părțile au stipulat rata dobânzii, adică la 29 noiembrie
2018, constituia 10,35%. În prezent, rata de referință CHIBOR constituie 8,96
%. Deci, la data încheierii contractului de împrumut, dobânda anuală efectivă
depășea de 2,51 ori rata de referință CHIBOR înregistrată în ziua bancară
2
anterioară datei în care plățile au stipulat rata dobânzii, iar în prezent, dobânda
anuală efectivă depășește de 2,90 ori rata de referință CHIBOR, ceea ce este
profund inechitabil pentru reclamant. Rata medie de referință CHIBOR pe
durata termenului contractului de împrumut nu a depășit 9,50 %. Prin urmare,
prețul la bani a scăzut. Cu toate acestea, contrar pct. 4.4 din contract, mărimea
dobânzii stabilită în pct. 1.7 și 4.4 din contract nu a fost modificată de OCN
„MICROINVEST” SRL, consumatorul Corpaci Filaret fiind impus să
plătească un preț exagerat pentru banii împrumutați.
Notează că, la încheierea contractului, în calitate de consumator, a avut
o îndreptățită încredere că rata dobânzii anuale, așa cum este indicată în pct.
1.7 din contract, nu va depăși 18%, iar reieșind din prevederile pct. 4.4 din
contract, aceasta ar putea fi micșorată.
Apreciază că, comisioanele din contract, care de fapt sunt dobânzi
camuflate, au creat un dezechilibru semnificativ între prestațiile la care se
aștepta în mod rezonabil că urmează să le facă în baza contractului. Deci,
clauzele cu privire la comisioane sau alte plăți, indiferent de denumirea lor din
contract au caracter surprinzător, fiind clauze abuzive.
Susține că, la 29 mai 2020, în adresa pârâtului prin e-mail și poștă au
fost expediate două cereri, prin care s-a solicitat recalcularea plăților restante
din contractele de împrumut, ținând cont de fapt că, contractele respective
conțin clauze abuzive. Conform avizului de recepție, pârâtul a recepționat
cererile la 01 iunie 2020, iar prin răspunsul din 15 iunie 2020, recepționat la
23 iunie 2020, au fost respinse.
Prin urmare, având în vedere faptul că atât contractul de împrumut nr.
17370004601 din 30 noiembrie 2017, cât și nr. 18370006896 din 30
noiembrie 2018, au fost încheiate până la 01 martie 2019, dată la care a intrat
în vigoare Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018 privind modernizarea Codului
civil și modificarea unor acte legislative, în temeiul art. 7 alin. (4) din Codul
civil, legea veche va continua să guverneze natura și întinderea drepturilor și
obligațiilor părților, precum și orice alte efecte contractuale.
Conchide că, comisioanele din contractele respective, care de fapt sunt
dobânzi camuflate, au creat un dezechilibru semnificativ în prestațiile la care
în mod rezonabil urmau a fi efectuate în baza contractului și prestațiile care
urmează a fi efectuate. Deci, clauzele cu privire la comisioanele sau alte plăți,
indiferent de denumirea lor, din contract au caracter surprinzător, fiind clauze
abuzive și prin prisma art. 4 alin. (1), propoziția a doua din Legea nr. 256 din
09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu
consumatorii, în vigoare la data încheierii contractelor și care prevede că orice
clauză abuzivă introdusă în astfel de contracte este considerată nulă din
momentul încheierii lor.
În drept, cererea este întemeiată pe prevederile Legii nr. 256 din
09.12.2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii,
Legea nr. 105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor, art. 666 alin.
(2), art. 712 alin. (1), (3) – (5), art. 713, art. 715, art. 717, art. 720 alin. (5), art.
869 alin. (1) din Codul civil.
Având în vedere circumstanțele expuse, s-a solicitat constatarea
nulității absolute a clauzelor prevăzute de pct. 1.5, 1.6 în totalitatea lor,
3
precum și a pct. 4.3, în partea în care cota procentuală depășește 21 % rata
anuală a dobânzii prevăzută de pct. 1.7 din contractul de împrumut nr.
17370004601 din 30.11.2017; constatarea nulității absolute a clauzelor
prevăzute de pct. 1.5, 1.6 și pct. 4.3, în partea în care cota procentuală
depășește 18 % rata anuală a dobânzii prevăzută de pct. 1.7 din contractul de
împrumut nr. 18370006896 din 30.11.2018; obligarea OCN
„MICROINVEST” SRL, ca efect al constatării nulității clauzelor menționate
supra din contractul de împrumut nr. 17370004601 din 30.11.2017, să
recalculeze plățile restante din contractul de împrumut respectiv, ținând cont
de rata dobânzii prevăzută la pct.1.7 din contract de maxim 21 % anual pentru
toată durata contractului de împrumut și recalcularea plăților restante din
contractul de împrumut prin excluderea tuturor comisioanelor și altor plăți,
indiferent de denumirea lor, cu caracter surprinzător, pentru toată durata
contractului de împrumut, astfel încât dobânda anuală efectivă să nu
depășească cota de 21 %; obligarea OCN „MICROINVEST” SRL, ca efect al
constatării nulității clauzelor menționate supra din contractul de împrumut nr.
18370006896 din 30.11.2018, să recalculeze plățile restante din contractul de
împrumut respectiv ținând cont de rata dobânzii prevăzută la pct. 1.7 din
contract de maxim 18 % anual pentru toată durata contractului de împrumut
și recalcularea plăților restante din contractul de împrumut prin excluderea
tuturor comisioanelor și altor plăți, indiferent de denumirea lor, cu caracter
surprinzător, pentru toată durata contractului de împrumut, astfel încât
dobânda anuală efectivă să nu depășească cota de 18 %; precum și încasarea
cheltuielilor de judecată, în măsura în care acestea vor fi suportate.
La 12 noiembrie 2020, Corpaci Filaret a depus în adresa instanței cerere
de concretizare a acțiunii, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute
a clauzelor prevăzute de pct. 1.5, 1.6 în totalitatea lor, precum și a pct. 4.3, în
partea în care cota procentuală depășește 21 % rata anuală a dobânzii
prevăzută de pct. 1.7 din contractul de împrumut nr. 17370004601 din
30.11.2017; constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute de pct. 1.5, 1.6
și pct. 4.3, în partea în care cota procentuală depășește 18 % rata anuală a
dobânzii prevăzută de pct. 1.7 din contractul de împrumut nr. 18370006896
din 30.11.2018; obligarea OCN „MICROINVEST” SRL, ca efect al
constatării nulității clauzelor menționate supra din contractul de împrumut nr.
17370004601 din 30.11.2017, să restituie reclamantului plățile efectuate în
baza contractului de împrumut nr. 17370004601 din 30.11.2017, ținând cont
de rata dobânzii prevăzută la pct.1.7 din contract de maxim 21 % anual pentru
toată durata contractului de împrumut și plățile achitate de reclamant cu titlu
de comisioane și alte plăți, indiferent de denumirea lor, cu caracter
surprinzător, pentru toată durata contractului de împrumut, astfel încât
dobânda anuală efectivă să nu depășească cota de 21 %; obligarea OCN
„MICROINVEST” SRL, ca efect al constatării nulității clauzelor menționate
supra din contractul de împrumut nr. 18370006896 din 30.11.2018, să
restituie reclamantului plățile efectuate în baza contractului de împrumut nr.
18370006896 din 30.11.2018, ținând cont de rata dobânzii prevăzută la pct.
1.7 din contract de maxim 18 % anual pentru toată durata contractului de
împrumut și plățile achitate de reclamant cu titlu de comisioane și alte plăți,
4
indiferent de denumirea lor, cu caracter surprinzător, pentru toată durata
contractului de împrumut, astfel încât dobânda anuală efectivă să nu
depășească cota de 18 %; precum și încasarea cheltuielilor de judecată, în
măsura în care acestea vor fi suportate.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 19 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Corpaci Filaret
împotriva OCN „MICROINVEST” SRL, intervenient accesoriu Corpaci Ala
cu privire la declararea nulității clauzelor contractuale și repunerea părților în
poziția inițială. S-au declarat nule pct. 1.5 și pct. 1.6 din contractul de
împrumut nr. 17370004601 din 30 noiembrie 2017 încheiat între OCN
„MICROINVEST” SRL și Corpaci Filaret cu repunerea părților în poziție
inițială prin efectuarea recalculului drept urmare a excluderii sumelor încasate
în temeiul clauzelor contractuale declarate nule. S-au declarat nule pct. 1.5 și
pct. 1.6 din contractul de împrumut nr. 18370006896 din 30 noiembrie 2018
încheiat între OCN „MICROINVEST” SRL și Corpaci Filaret cu repunerea
părților în poziție inițială prin efectuarea recalculului drept urmare a excluderii
sumelor încasate în temeiul clauzelor contractuale declarate nule. S-a încasat
din contul OCN „MICROINVEST” SRL în beneficiul statului taxa de stat de
la care plată este scutit reclamantul la depunerea cererii de chemare în judecată
în mărime de 150 lei (una sută cincizeci lei).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 05 august 2021, OCN „MICROINVEST” SRL a depus cerere de
apel împotriva hotărârii din 19 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, prin care a solicitat casarea integrală a hotărârii menționate și emiterea
unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
apelul declarat de OCN „MICROINVEST” SRL. S-a casat integral hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 iulie 2021, adoptată în cauza civilă
la cererea de chemare în judecată depusă de Corpaci Filaret împotriva OCN
„MICROINVEST” SRL, intervenient accesoriu Corpaci Ala cu privire la
declararea nulității clauzelor contractuale și repunerea părților în poziția
inițială, și s-a adoptat o hotărâre nouă, prin care: cererea de chemare în
judecată depusă de Corpaci Filaret împotriva OCN „MICROINVEST” SRL,
intervenient accesoriu Corpaci Ala cu privire la declararea nulității clauzelor
contractuale și repunerea părților în poziția inițială, s-a respins ca
neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, Colegiul a notat că, toate clauzele contractuale,
incluse în contractele de împrumut, încheiate cu consumatorii, urmează a fi
examinate sub aspectul legalității lor, prin prisma normelor legale. Mai mult
ca atât, chestiunea urmează a fi tratată nu din perspectiva prevederilor de drept
5
comun cauzele, în care se cere constatarea caracterului abuziv al unor clauze
dintr-un contract de credit/împrumut, ci, cu precădere, din perspectiva legilor
și jurisprudenței, privitoare la drepturile consumatorilor.
Colegiul a menționat că, instanța poate verifica, din oficiu, în ce măsură
clauzele cuprinse în acest contract au caracter abuziv, urmând a fi constatat
că, sistemul de protecție introdus prin directivă pornește de la premisa, potrivit
căreia consumatorul se află, din punctul de vedere al echilibrului contractual
și al forței de a negocia, într-o poziție dezavantajoasă față de comerciant și
deține un nivel mai scăzut de cunoștințe față de acesta, ceea ce duce la
acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fără posibilitatea de a
influența conținutul acestora.
La caz, Colegiul a constatat că, contractele de împrumut nr.
17370004601 din 30 noiembrie 2017 și nr. 18370006896 din 30 noiembrie
2018, au fost încheiate la cererea consumatorului Corpaci Filaret de acordare
a împrumutului, fiindu-i eliberată a priori informația precontractuală, cu
descrierea principalelor caracteristici ale produsului de creditare, costurile
creditului, informație cu care reclamantul/intimat a făcut cunoștință până la
încheierea contractelor.
Astfel, Colegiul a notat că atât comisioanele, cât și dobânda au fost
negociate în prealabil între OCN „MICROINVEST” SRL și Corpaci Filaret,
iar ulterior, în virtutea principiului libertății contractuale, Corpaci Filaret și-a
exprimat consimțământul la încheierea contractelor de împrumut. Or, la etapa
de prezentare a informației precontractuale, reclamantul, în calitate de
împrumutat, avea posibilitatea să formuleze obiecții sau să își exprime
dezacordul cu o clauză contractuală sau alta, însă reclamantul nu a manifestat
o asemenea conduită la acel moment, iar într-un final a consimțit încheierea
contractelor de împrumut conform condițiilor contractuale enunțate.
Colegiul a remarcat faptul că, o clauză contractuală standard este lipsită
de efect dacă prejudiciază disproporționat, contrar principiilor bunei-credințe,
cealaltă parte a contractului. În acest sens, se iau în considerare conținutul
contractului, împrejurările în care clauza este inserată în contract, interesele
reciproce, alte împrejurări. Caracterul inechitabil al clauzelor contractuale
standard se prezumă în caz de dubiu sau dacă o prevedere nu este clară.
În speță, Colegiul a atestat că, dispozițiile contractuale au fost elaborate
într-un limbaj clar, inteligibil, fiind acceptate de către reclamantul Corpaci
Filaret, astfel temeiuri pentru declararea nulității clauzelor contractuale nu au
fost stabilite.
Instanța de apel a concluzionat că, contractele de împrumut nr.
17370004601 din 30 noiembrie 2017 și nr. 18370006896 din 30 noiembrie
2018, au fost semnate și acceptate de ambele părți contractuale, iar poziția
instanței de fond cu referire la faptul că clauzele contractuale nu au fost
negociate cu consumatorul nu pot constitui temei de admitere a acțiunii, or
având în vedere faptul că reclamantul Corpaci Filaret a semnat contractele
respective, clauzele fiind evidențiate, iar comisioanele și rata dobânzii fiind
concret stabilite, prin semnătura aplicată, reclamantul și-a manifestat acordul
de voință în privința condițiilor contractuale. În acest sens, nu se atestă o rea-
credință din partea OCN „MICROINVEST” SRL în condițiile în care
6
contractele de împrumut stabilesc în mod clar cerințele față de debitorul
Corpaci Filaret.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 20 februarie 2023, Corpaci Filaret a depus în adresa Curții Supreme
de Justiție cerere de recurs împotriva deciziei din 18 octombrie 2022 a Curții
de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei din 18 octombrie 2022
a Curții de Apel Chișinău cu menținerea hotărârii din 19 iulie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul declarat de către
Corpaci Filaret, a fost înaintat în termen. Or, decizia integrală din 18
octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, i-a fost comunicată lui Corpaci
Filaret prin intermediul poștei la 05 ianuarie 2023, iar cererea de recurs a fost
depusă la 20 februarie 2023, adică în interiorul termenului de 2 luni, prevăzut
de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului s-a menționat că, Corpaci Filaret nu a negociat
sub nici o formă nici o clauză din aceste contracte. Contractele au fost pre-
redactate de OCN „MICROINVEST” SRL, care este utilizator al clauzelor
contractuale standard și folosește aceste clauze pentru o multitudine de
contracte în raport cu aderenții. Deci, la caz, cu certitudine suntem în prezența
unor clauze contractuale standard, în sensul definirii acestei noțiuni de art. 712
alin. (1) Cod civil, în redacția la data încheierii celor două contracte de
împrumut.
Evidențiază că, din prevederile art. 5 alin. (2) din Legea privind clauzele
abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09.12.2011, în
vigoare la data încheierii celor două contracte de împrumut, rezulta că, se
consideră întotdeauna că o clauză nu a fost negociată individual atunci când a
fost inclusă de către comerciant în prealabil și, din acest motiv, consumatorul
nu a avut posibilitatea de a influența conținutul ei.
Precizează că, din prevederile art. 5 alin. (4) din Legea privind clauzele
abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09.12.2011, în
vigoare la data încheierii celor două contracte de împrumut, rezulta că, în
cazul în care comerciantul pretinde că o clauză standard a fost negociată
individual, lui îi revine sarcina probei.
Notează că, OCN „MICROINVEST” SRL nu a prezentat nici o probă,
prin care ar răsturna prezumțiile prevăzute de art. 720 alin. (4) lit. a) Cod civil
și art. 5 alin. (4) din Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate
cu consumatorii nr. 256 din 09.12.2011.
Invocă faptul că, în condițiile în care prezumțiile menționate nu au fost
răsturnate, ele operează în favoarea lui Corpaci Filaret.
Susține că, ținând cont de faptul că, clauzele acestor două contracte de
împrumut au fost elaborate anticipat de către OCN „MICROINVEST” SRL
7
și sunt clauze contractuale standard, fapt care se poate deduce din redacția
celor două contracte încheiate la un interval de un an, clauzele fiind practic
identice atât în contractul de împrumut din 30 noiembrie 2017, cât și în
contractul de împrumut din 30 noiembrie 2018, este cert faptul că cele două
contracte nu conțin clauze negociate.
Cu referire la principiul libertății contractuale menționează că, acesta s-
a manifestat doar prin opțiunea lui Corpaci Filaret de a încheia cele două
contracte de împrumut sau de a refuza încheierea lor. Însă, Corpaci Filaret nu
a putut influența în nici un mod conținutul clauzelor contractuale incluse de
către OCN „MICROINVEST” SRL în cele două contracte de împrumut, deși
unul dintre aspectele principiului libertății contractuale, care rezultă din
prevederile art. 667 alin. (1) Cod civil, este de a stabili în mod liber conținutul
acestor contracte.
Evidențiază că, instanța de apel nu a supus analizei clauzele
contractuale contestate din cele două contracte de împrumut în baza art. 719,
718, 716 din Codul civil și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 256 din 09.11.2011
privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, care era în
vigoare la data încheierii celor două contracte de împrumut, respectiv, decizia
contestată este superficială, instanța de apel nu a pătruns în esența cauzei și nu
a oferit o motivare corespunzătoare soluției la care a ajuns, limitându-și
controlul clauzelor contractuale standard doar la etapa incorporării valabile și
etapa controlului clauzelor contractuale surprinzătoare, fără a trece ulterior la
etapa controlului echității clauzelor contractuale standard contestate.
Menționează că, aprecierea instanței de fond se află în concordanță cu
practica judiciară stabilită de Curtea Supremă de Justiție în domeniul
respectiv, este conformă atât principiului aplicării uniforme a legislației și
certitudinii juridice care rezultă din art. 4 alin. (4) Cod civil, cât și principiului
securității raporturilor juridice care rezultă din jurisprudența CtEDO pe
marginea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților
Fundamentale.
În drept, s-au invocat prevederile art. 85 alin. (1) lit. a), art. 429 alin.
(1), art. 430 lit. a), art. 431, art. 432 alin. (2) lit. c), art. 432 alin. (4), art. 434,
436 și 437 din Codul de procedură civilă.
Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa OCN
„MICROINVEST” SRL și Alei Corpaci, copia recursului depus de Corpaci
Filaret, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.
La 29 martie 2023, OCN „MICROINVEST” SRL a recepționat
scrisoarea, iar la 10 mai 2023 a depus referința, prin care a solicitat declararea
recursului ca fiind inadmisibil, precum și respingerea cererii de recurs ca fiind
neîntemeiată.
În susținerea referinței s-a menționat că, decizia din 18 octombrie 2022
a Curții de Apel Chișinău, este legală și întemeiată.
8
Iar, deși Corpaci Ala a recepționat copia recursului la 30 martie 2023,
până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, nu a făcut
uz de dreptul său procedural de a depune referința.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat
în vigoare la 01 septembrie 2023.
Art. XI alin. (1) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la 1
septembrie 2023.”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative, prevede că:
„(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare
a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Din sensul normei de drept citate supra rezultă că, legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de către Corpaci Filaret a fost depus până la data
intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, motiv pentru care va fi
examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare la data
depunerii recursului):
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 431 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de
competența Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție.
(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la
examinarea recursului în cauză.”
Art. 432 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă (în vigoare la data
depunerii recursului):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
9
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept:
f) să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărîrea primei
instanțe”.
Art. 867 alin. (1) din Codul civil (în vigoare la data încheierii
contractelor de împrumut din 30 noiembrie 2017 și 30 noiembrie 2018):
„(1) Prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în
proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se
obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la
expirarea termenului pentru care i-au fost date.”
Art. 869 alin. (1) și (2) din Codul civil (în vigoare la data încheierii
contractelor de împrumut din 30 noiembrie 2017 și 30 noiembrie 2018):
„(1) În baza contractului de împrumut, părțile pot prevedea și plata unei dobînzi, care
trebuie să se afle într-o relație rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei.
(2) Înțelegerea asupra dobînzii prin care se încalcă dispoziția alin.(1) este nulă.”
Art. 3 din Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu
consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011 (în vigoare la data încheierii
contractelor de împrumut din 30 noiembrie 2017 și 30 noiembrie 2018):
„În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni principale semnifică:
clauză abuzivă – clauză contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu
consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în
detrimentul consumatorului, contrar cerințelor de bună-credință, un dezechilibru
semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract;
comerciant – orice persoană fizică sau juridică (vînzător sau furnizor de mărfuri,
prestator de servicii), indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, care,
10
în cadrul contractelor reglementate de prezenta lege, acționează în scopuri legate de
activitatea sa de întreprinzător sau de activitatea sa profesională;
consumator – orice persoană fizică ce intenționează să comande sau să procure ori
care comandă, procură sau folosește produse, servicii pentru necesități nelegate de
activitatea sa de întreprinzător sau de activitatea sa profesională;
contract de adeziune – contract în care clauzele sînt formulate în prealabil de una
dintre părți, iar cealaltă parte doar poate să accepte încheierea contractului în condițiile
impuse ori să renunțe la încheierea lui.”
Art. 4 alin. (1) și (4) din Legea privind clauzele abuzive în contractele
încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011 (în vigoare la data
încheierii contractelor de împrumut din 30 noiembrie 2017 și 30 noiembrie
2018):
„(1) Se interzice comercianților să includă clauze abuzive în contractele încheiate cu
consumatorii. Orice clauză abuzivă introdusă în astfel de contracte este considerată nulă
din momentul încheierii lor.
(4) În cazul unor dubii cu privire la sensul unei clauze, prevalează interpretarea cea
mai favorabilă pentru consumator.”
Art. 5 alin. (1), (2) și (4) din Legea privind clauzele abuzive în
contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011 (în
vigoare la data încheierii contractelor de împrumut din 30 noiembrie 2017 și
30 noiembrie 2018):
„(1) O clauză contractuală nefiind negociată în mod individual cu consumatorul este
abuzivă în cazul în care creează, contrar cerințelor de bună-credință, prin ea însăși sau
împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru
semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract.
(2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu a fost negociată individual atunci cînd a
fost inclusă de către comerciant în prealabil și, din acest motiv, consumatorul nu a avut
posibilitatea de a influența conținutul ei.
(4) În cazul în care comerciantul pretinde că o clauză standard a fost negociată
individual, lui îi revine sarcina probei.”
Art. 6 alin. (1), (2) și (5) din Legea privind clauzele abuzive în
contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011 (în
vigoare la data încheierii contractelor de împrumut din 30 noiembrie 2017 și
30 noiembrie 2018):
„(1) Caracterul abuziv al unei clauze contractuale se evaluează luîndu-se în
considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul și
raportîndu-se, în momentul încheierii lui, la toate circumstanțele care însoțesc încheierea
și la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde.
(2) La evaluarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, cu excepția clauzelor
stabilite la art.5 alin.(5), se va ține cont de:
a) puterea diferită de negociere a părților;
b) natura bunurilor sau a serviciilor;
c) faptul că consumatorul a fost încurajat să-și dea acordul pentru clauza respectivă
prin afirmația că va obține un beneficiu sau un avantaj din acceptarea clauzei respective;
11
d) faptul că bunurile sau serviciile au fost vîndute sau furnizate la comanda specială
a consumatorului;
e) faptul că comerciantul a acționat în mod corect și echitabil față de cealaltă parte
ale cărei interese legitime trebuie să le ia în considerare.
(5) Clauzele abuzive cuprinse în contractul încheiat cu consumatorul nu vor produce
efecte asupra consumatorului și se vor considera nule, iar contractul va continua să producă
efecte în partea rămasă, în cazul în care poate continua să existe fără aceste clauze.”
Art. 219 alin. (1) și (2) din Codul civil (în vigoare la data încheierii
contractelor de împrumut din 30 noiembrie 2017 și 30 noiembrie 2018):
„(1) Actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Dacă din
conținutul său rezultă că poate înceta numai pentru viitor, actul juridic nu va produce efecte
pentru viitor.
(2) Fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar
în cazul imposibilității de restituire, este obligată să plătească contravaloarea prestației.”
Art. 585 din Codul civil (în vigoare la data încheierii contractelor de
împrumut din 30 noiembrie 2017 și 30 noiembrie 2018):
„În cazul în care, conform legii sau contractului, obligația este purtătoare de dobîndă,
se plătește o dobîndă egală cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau
contractul nu prevede o altă rată.”
Art. 666 alin. (1) – (3) din Codul civil (în vigoare la data încheierii
contractelor de împrumut din 30 noiembrie 2017 și 30 noiembrie 2018):
„(1) Contract este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin
care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.
(2) Contractului îi sînt aplicabile normele cu privire la actul juridic.
(3) Contractul poate fi de adeziune sau negociat, sinalagmatic sau unilateral
(generează obligații doar pentru una dintre părți), comutativ sau aleatoriu și cu executare
instantanee sau succesivă, precum și de consumator.”
Art. 667 alin. (1) din Codul civil (în vigoare la data încheierii
contractelor de împrumut din 30 noiembrie 2017 și 30 noiembrie 2018):
„(1) Părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de
drept, contracte și pot stabili conținutul lor. Dacă, în scopul protecției intereselor prioritare
ale societății sau ale unui individ, efectele unui contract depind de încuviințarea
autorităților statului, limitările și condiționările trebuie reglementate prin lege.”
Art. 668 alin. (1) din Codul civil (în vigoare la data încheierii
contractelor de împrumut din 30 noiembrie 2017 și 30 noiembrie 2018):
„(1) Contractul încheiat legal obligă părțile nu numai la ceea ce au stipulat expres,
dar și la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu
principiile echității.”
Art. 679 alin. (1) și (2) din Codul civil (în vigoare la data încheierii
contractelor de împrumut din 30 noiembrie 2017 și 30 noiembrie 2018):
„(1) Contractul se consideră încheiat dacă părțile au ajuns la un acord privind toate
clauzele lui esențiale.
(2) Sînt esențiale clauzele care sînt stabilite ca atare prin lege, care reies din natura
contractului sau asupra cărora, la cererea uneia din părți, trebuie realizat un acord.”
12
Art. 712 alin. (1) – (3) din Codul civil (în vigoare la data încheierii
contractelor de împrumut din 30 noiembrie 2017 și 30 noiembrie 2018):
„(1) Clauze contractuale standard sînt toate clauzele formulate anticipat pentru o
multitudine de contracte, pe care o parte contractantă (utilizator) le prezintă celeilalte părți
la încheierea contractului. Este indiferent dacă prevederile formează un document separat
sau sînt parte a documentului ce reprezintă contractul, de asemenea nu importă numărul
condițiilor și forma contractului.
(2) Nu există clauze contractuale standard în măsura în care condițiile contractului
au fost negociate în particular între părți.
(3) Condițiile contractuale standard devin numai atunci parte a contractului cînd
partea care le propune le aduce, în momentul încheierii contractului, în mod expres la
cunoștința celeilalte părți sau îi asigură în alt mod posibilitatea, luînd în considerare și
handicapul acesteia, să ia cunoștință de conținutul lor și, cînd cealaltă parte este de acord,
să le accepte.”
Art. 716 alin. (1) – (3) din Codul civil (în vigoare la data încheierii
contractelor de împrumut din 30 noiembrie 2017 și 30 noiembrie 2018):
„(1) O clauză contractuală standard este lipsită de efect dacă prejudiciază
disproporționat, contrar principiilor bunei-credințe, cealaltă parte a contractului. În acest
sens, se iau în considerare conținutul contractului, împrejurările în care clauza este inserată
în contract, interesele reciproce, alte împrejurări.
(2) Caracterul inechitabil al clauzelor contractuale standard se prezumă în caz de
dubiu dacă o prevedere:
a) nu este compatibilă cu principiile de bază (esențiale) ale reglementărilor de la care
derogă;
b) limitează drepturile sau obligațiile esențiale, care rezultă din natura contractului,
de o manieră care periclitează scopul contractului;
c) nu este clară.
(3) Aprecierea caracterului inechitabil al clauzelor contractuale standard nu trebuie
să se refere la determinarea obiectului contractului sau la proporționalitatea prețului ori a
remunerației, pe de o parte, și nici la bunurile sau serviciile furnizate, pe de altă parte, în
măsura în care clauzele contractuale sînt formulate în mod clar și precis.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că,
concluziile instanței de apel expuse în decizie sunt neîntemeiate, rezultate din
aprecierea greșită a circumstanțelor cauzei și interpretarea eronată a normelor
de drept material, pe când prima instanță, întemeiat și argumentat, cu
pronunțarea asupra tuturor aspectelor importante și cu trimitere la probele
administrate, având la bază cadrul legal aplicabil speței, corect a ajuns la
concluzia de a admite acțiunea formulată de Corpaci Filaret, fapt care
constituie temei de casare a deciziei pronunțate și menținere a hotărârii primei
instanțe.
Pentru a ajunge la această concluzie, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție a reținut următoarele circumstanțe.
13
La 30 noiembrie 2017, între OCN „MICROINVEST” SRL în calitate
de împrumutător și Corpaci Filaret în calitate de împrumutat, a fost încheiat
contractul de împrumut nr. 17370004601, prin care OCN „MICROINVEST”
SRL i-a acordat lui Corpaci Filaret un împrumut în sumă de 210 000 lei, cu
un termen de rambursare de 36 luni (f. d. 11-13).
Potrivit pct. 1.5, 1.6, 1.7 din contractul nr. 17370004601 din 30
noiembrie 2017, s-a stabilit un comision unic de acordare a împrumutului –
3,75%, comision lunar de administrare 0,30%, care se calculează la soldul
împrumutului în prima zi a lunii și cu rata dobânzii aferentă împrumutului –
21% anual (f. d. 11).
În temeiul pct. 4.3 din contractul nr. 17370004601 din 30 noiembrie
2017, a fost stipulată o dobândă anuală efectivă (DAE) și valoarea totală
plătibilă de împrumutat: 29,62% anual, 317 607,85 lei (f. d. 11).
La 30 noiembrie 2018, între OCN „MICROINVEST” SRL în calitate
de împrumutător și Corpaci Filaret în calitate de împrumutat, a fost încheiat
contractul de împrumut nr. 18370006896, prin care OCN „MICROINVEST”
SRL i-a acordat lui Corpaci Filaret un împrumut în sumă de 150 000 lei, cu
un termen de rambursare de 36 luni (f. d. 16-18).
Potrivit pct. 1.5, 1.6, 1.7 din contractul nr. 18370006896 din 30
noiembrie 2018, s-a stabilit un comision unic de acordare a împrumutului –
3,75%, comision lunar de administrare 0,30%, care se calculează la soldul
împrumutului în prima zi a lunii și cu rata dobânzii aferentă împrumutului –
18% anual (f. d. 16).
În temeiul pct. 4.4 din contractul nr. 18370006896 din 30 noiembrie
2018, a fost stipulată o dobândă anuală efectivă (DAE) și valoarea totală
plătibilă de împrumutat: 26,02% anual, 217 923,90 lei (f. d. 16-17).
Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
apreciază ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe în ceea ce ține de faptul
că, clauzele contractuale inserate în pct. 1.5 și pct. 1.6 din contractul de
împrumut nr. 17370004601 din 30 noiembrie 2017 încheiat între OCN
„MICROINVEST” SRL și Corpaci Filaret, precum și în pct. 1.5 și pct. 1.6 din
contractul de împrumut nr. 18370006896 din 30 noiembrie 2018 încheiat între
OCN „MICROINVEST” SRL și Corpaci Filaret, drept clauze contractuale
abuzive în temeiul art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (1) al Legii nr. 256 din
09.12.2011.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, în
această parte instanța de fond just a constatat că, clauzele cu privire la
încasarea comisionului de acordare și administrare se înscriu în definiția
legală stabilită de art. 5 alin. (1) al Legii nr. 256 din 09.12.2011, iar în sensul
normei de drept menționate, aceste comisioane de acordare și administrare a
împrumutului nu au fost negociate cu Corpaci Filaret.
În această ordine de idei Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție notează că, OCN „MICROINVEST” SRL nu a reușit să demonstreze
14
temeinicia perceperii comisionului unic la acordarea împrumuturilor și
temeinicia perceperii comisionului lunar de administrare a împrumuturilor.
Mai mult decât atât, analizând circumstanțele expuse în raport cu
normele de drept citate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
atestă că, în contractele de împrumut nominalizate nu sunt specificate
serviciile pe care profesionistul le prestează consumatorului în schimbul
încasării comisioanelor de acordare și de administrare a împrumuturilor.
În fiecare contract de împrumut, profesionistul urma să indice scopul
pentru care a fost perceput comisionul, destinația acestuia, astfel încât să ofere
consumatorului toate informațiile necesare în raport de care ultimul alege să
încheie sau nu contractul respectiv, urma să se specifice care sunt operațiunile
concrete, pe care profesionistul se obligă să le efectueze, în schimbul acestor
comisioane. Respectiv, profesionistul urma să furnizeze servicii care
constituie o contraprestație și care să justifice perceperea acestor comisioane.
Cuprinsul contractului urmează să conțină precizări cu privire la fundamentul
perceperii acestor comisioane ori destinației acestora, să conțină în mod
transparent motivele care justifică remunerația corespunzătoare acestor
comisioane, în condițiile în care se contestă că profesionistul este obligat să
furnizeze o contraprestație reală, pentru a obține comisioanele percepute.
Prin prisma circumstanțelor evidențiate se constată că, obligației
consumatorului de a plăti comisioanele de acordare și de administrare a
împrumuturilor nu îi corespunde o obligație corelativă și echivalentă a
profesionistului de a presta un serviciu suplimentar acordării împrumutului.
Acordarea și administrarea împrumuturilor nu presupune prestații
suplimentare din partea profesionistului față de consumator, ci reprezintă un
comportament rezonabil a unei părți contractante, imputabil creditorului
profesionist, al cărui activitate include ținerea evidenței împrumuturilor, iar,
costul aferent acordării și administrării se acoperă din contul dobânzii plătite
de către consumator pentru utilizarea împrumutului.
În această ordine de idei Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție observă că, în contractul de împrumut nu a fost stipulată o clauză, prin
care consumatorul ar stabili un comision profesionistului de beneficiere și
administrare a împrumutului. Or, contractarea unui împrumut de către
consumator are ca efect un câștig financiar de către profesionist, sub formă de
dobândă, ce determină lipsita de cauză juridică stabilirea unei plăți
suplimentare sub formă de comision de acordare a împrumutului.
Mai mult decât atât, nu doar profesionistul, dar și consumatorul
întreprinde măsuri de administrare a împrumutului, însă profesionistul nu-i
acordă niciun comision reciproc consumatorului.
Conjunctura circumstanțelor descrise determină concluzia că,
comisioanele de acordare și de administrare a împrumuturilor sunt stabilite
exclusiv de către profesionist, folosindu-se de poziția sa dominantă, fără a
avea o contraprestație, care camuflează o dobândă contractuală suplimentară,
15
nerezonabilă, iar consumatorul nu poate influența conținutul acestor clauze și
nu poate prevedea comisioane reciproce.
Pentru aceste motive, se constată că, prin aceste clauze se încalcă
obligația de bună-credință în raport cu consumatorul, deoarece perceperea
comisioanelor respective nu este justificată prin contraprestații din partea
profesionistului.
De asemenea, comisioanele de acordare și de administrare a
împrumuturilor prejudiciază consumatorul prin crearea unui dezechilibru
semnificativ în detrimentul acestuia.
Din această perspectivă este legală și întemeiată concluzia instanței de
fond, care a reținut că, nu este stabilit clar și expres în ce constă activitatea
întreprinderii, care sunt serviciile prestate la monitorizarea împrumutului,
pentru care se încasează comisioanele, pentru care servicii se încasează aceste
comisioane.
Respectiv, este întemeiată concluzia instanței de fond precum că aceste
comisioane, calculate și percepute lunar, disimulează, de fapt, un procent
consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al împrumutului și, în
plus, creând întreprinderii un avantaj concurențial contrar uzanțelor de bună
credință față de celelalte întreprinderi. Aceste comisioane nu reprezintă
altceva decât o dobândă mascată care, pe lângă faptul că lezează interesele
economice ale clientului, aduc atingere și mediului concurențial al
întreprinderii, prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care, de
fapt, disimulează un spor de dobânda sub denumirea de comision. Această
disimulare a dobânzii echivalează cu un dol întrucât, în mod evident, o
dobândă (aparent) redusă atrage mai mulți clienți. Disimularea unei părți a
dobânzii sub denumirea de comision este o dovadă absolut convingătoare a
relei credințe a întreprinderii care percepe astfel de comisioane, întrucât,
reprezintă o modalitate de inducere în eroare a clienților (consumatorilor),
prin prezentarea de dobânzi avantajoase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia
că, contractele de împrumut nr. 17370004601 din 30 noiembrie 2017 și nr.
18370006896 din 30 noiembrie 2018, încheiate între OCN „MICROINVEST”
SRL și Corpaci Filaret, sunt contracte de adeziune, concluzie la care a ajuns
și prima instanță.
Prin urmare, consimțământul dat de consumator la momentul încheierii
contractelor respective este considerat de legiuitor inexistent, întrucât a fost
exprimat în contextul unei stări de constrângere financiară, stare de care OCN
„MICROINVEST” SRL, în calitate de comerciant, a profitat și a impus
consumatorului Corpaci Filaret, aflat într-o poziție defavorabilă, obligații
pecuniare suplimentare (camuflate).
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție apreciază ca fiind neîntemeiată concluzia instanței de apel cu privire
la faptul că, contractele de împrumut nr. 17370004601 din 30 noiembrie 2017
și nr. 18370006896 din 30 noiembrie 2018, au fost încheiate la cererile
16
consumatorului Corpaci Filaret de acordare a împrumuturilor, fiindu-i
eliberată informația precontractuală, cu descrierea principalelor caracteristici
ale produsului de creditare, costurile creditului, informație cu care acesta a
făcut cunoștință până la încheierea contractelor.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază
ca fiind greșită constatarea instanței de apel cu referire la faptul că, atât
comisioanele, cât și dobânda au fost negociate în prealabil între OCN
„MICROINVEST” SRL și Corpaci Filaret, iar ulterior, în virtutea principiului
libertății contractuale, Corpaci Fialert și-a exprimat consimțământul la
încheierea contractelor de împrumut.
Or, contrar celor reținute de instanța de apel, Corpaci Fialert, în
calitate de împrumutat, nu avea posibilitatea să formuleze obiecții sau să își
exprime dezacordul cu o clauză contractuală sau alta, deoarece contractele
respective sunt contracte de adeziune.
În conjunctura circumstanțelor descrise este justă soluția emisă de
prima instanță, care a constatat nulitatea clauzelor înserate în pct. 1.5 și pct.
1.6 din contractul de împrumut nr. 17370004601 din 30 noiembrie 2017
încheiat între OCN „MICROINVEST” SRL și Corpaci Filaret și în pct. 1.5 și
pct. 1.6 din contractul de împrumut nr. 18370006896 din 30 noiembrie 2018
încheiat între OCN „MICROINVEST” SRL și Corpaci Filaret.
Scopul instituirii nulității absolute a clauzelor abuzive constă în
descurajarea profesioniștilor să utilizeze clauze abuzive în contractele
încheiate cu consumatorii. Scopul menționat nu poate fi atins dacă în
rezultatul constatării nulității absolute efectele clauzelor abuzive s-ar diminua
până la limita stabilită prin lege. În acest caz, este necesară excluderea totală
a efectelor clauzelor abuzive, astfel încât să se înțeleagă că, în cazul constatării
caracterului abuziv al clauzelor contractuale, utilizatorul nu va putea miza pe
reducerea efectelor clauzelor abuzive până la minimul legal, astfel fiind
sancționat pentru practicarea clauzelor abuzive.
Subsecvent, având în vedere soluția expus supra, în temeiul art. 219
din Codul civil, instanța de fond legal și întemeiat a dispus repunerea părților
în poziție inițială, prin obligarea OCN „MICROINVEST” SRL de a efectua
recalculul datoriei contractuale drept urmare a excluderii sumelor încasate în
temeiul clauzelor contractuale declarate nule.
La caz, prin efectul constatării caracterului abuziv al clauzelor
standard nominalizate, profesionistul este lipsit de temei legal și contractual
pentru a imputa debitorului plata comisioanelor menționate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază și
faptul că, soluția instanței de fond referitor la încasarea cheltuielilor de
judecată, este legală și întemeiată.
În conexiunea celor relatate se constată că, instanța de apel nu a
calificat corect, din punct de vedere juridic, acțiunile cu care a fost învestită,
ce a dus la emiterea unei soluții greșite, pe când instanța de fond, în mod
17
temeinic și legal a ajuns la concluzia de a admite acțiunea formulată de
Corpaci Filaret.
Prin urmare, având în vedere că hotărârea primei instanțe este legală
și întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost pronunțată cu aprecierea
greșită a circumstanțelor cauzei și interpretarea eronată a normelor de drept
material, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține caracterul
întemeiat al recursului declarat de către Corpaci Filaret, în partea pretențiilor
admise de instanța de fond.
În consecință, recursul urmează a fi admis parțial, casată integral
decizia din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și menținută
hotărârea din 19 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 445 alin. (1) lit. f), alin.
(2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de către Corpaci Filaret.
Casează integral decizia din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
și menține hotărârea din 19 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Corpaci Filaret
împotriva OCN „MICROINVEST” SRL, intervenient accesoriu Corpaci Ala
cu privire la declararea nulității clauzelor contractuale și repunerea părților în
poziția inițială.
Decizia este irevocabila.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
18