2ra-366/23 — Încasarea datoriei, penalității, dobânzii contractuale și a cheltuielilor de judecată

La 03 august 2021, Organizația de Creditare Nebancară „MSA Credit” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare O.C.N. „MSA Credit” S.R.L.), reprezentată de avocatul Maria Perebicovscaia a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Simion Jalbă, Oleg Stratulat și Dmitrii Malanca, solicitând încasarea din contul pârâților în mod solidar a datoriei în sumă de 44 183,60 de lei, a cheltuielilor privind achitarea taxei de stat și de asistență juridică în mărime de 1000 de lei.

Prin încheierea din 04 august 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, s-a acceptat cererea de chemare în judecată depusă de O.C.N. „MSA Credit” S.R.L. împotriva lui Simion Jalbă, Oleg Stratulat și Dmitrii Malanca cu privire la încasarea datorie, cu judecarea acesteia în formă scrisă, conform procedurii de examinare a cererilor cu valoare redusă.

Prin hotărârea din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, cererea de chemare în judecată depusă de O.C.N. „MSA Credit” S.R.L. împotriva lui Simion Jalbă, Oleg Stratulat și Dmitrii Malanca cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii contractuale și a cheltuielilor de judecată s-a admis parțial.

La 12 ianuarie 2022, O.C.N. „MSA Credit” S.R.L., reprezentată de avocatul Maria Perebicovscaia, a declarat apel nemotivat, iar la 29 iunie 2022 a depus cererea de apel motivată împotriva hotărârii din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, solicitând casarea parțială a hotărârii instanței de fond, și anume în partea în care s-a refuzat încasarea dobânzii contractuale, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată.

Prin decizia din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de O.C.N. „MSA Credit” S.R.L. și s-a menținut hotărârea din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central. 1

La 23 februarie 2023, O.C.N. „MSA Credit” S.R.L., reprezentată de avocatul Maria Perebicovscaia a declarat recurs împotriva deciziei din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată.

La 09 martie 2023, în adresa lui Simion Jalbă, Oleg Stratulat și Dmitrii Malanca a fost expediat copia recursului declarat de O.C.N. „MSA Credit” S.R.L., reprezentată de avocatul Maria Perebicovscaia, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, intimații nu a făcut uz de dreptul lor procedural de a depune referințe.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție), enunță că: „(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de O.C.N. „MSA Credit” S.R.L., reprezentată de avocatul Maria Perebicovscaia, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestuia. Astfel, la momentul depunerii și examinării admisibilității prezentului recurs, prevederile legale relevante aveau următorul conținut:

Art.2764 din Codul de procedură civilă: „(4) Hotărârea judecătorească poate fi atacată cu apel, care se examinează în condițiile prezentului cod. Deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind definitive și irevocabile de la pronunțare.”

Art. 429 alin. (1), (3) și (4) lit.c) din Codul de procedură civilă: 2 „(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel. (3) Recursul împotriva deciziei se consideră declarat și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost emise după pronunțarea hotărârii atacate cu recurs. (4) Nu pot fi atacate cu recurs: c) deciziile emise de instanța de apel, fără drept de recurs.”

Art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.”

Art. 433 lit. (a1) din Codul de procedură civilă: „ Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5).”

Instanța de recurs reține că dreptul de acces la un tribunal, garantat de art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, poate fi supus unor limitări, inclusiv în ceea ce privește exercitarea căilor de atac.

Recursul, în calitate de cale extraordinară de atac, poate fi reglementat de stat într-o manieră mai restrictivă, statul beneficiind de o marjă de apreciere în acest sens. Această concluzie este susținută de jurisprudența CEDO, care a recunoscut posibilitatea instituirii unor criterii mai stricte pentru accesul la recurs față de apel (a se vedea Marc Brauer c. Germania, 2016, §34; Miessen c. Belgia, 2016, §64; Samardžić c. Croația, 2017, §28; Zubac c. Croația – Marea Cameră, 2018, §82).

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție amintește că, potrivit jurisprudenței CEDO, statul care instituie o cale de recurs are obligația de a respecta garanțiile procesului echitabil și principiile art. 6 din Convenție (Lebedinschi c. Republica Moldova, 2015, §32; Sultan c. Republica Moldova, 2018, §24).

În acest cadru, cererea de recurs este supusă evaluării din perspectiva art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care implică verificarea respectării accesului la justiție și a dreptului de a fi auzit, precum și a condițiilor prevăzute la art. 433 lit. a¹), b), c) și d) al Codului de procedură 3 civilă privind caracterul recursabil al actului, calitatea procesuală, unicitatea cererii și respectarea termenului.

Instanța de recurs observă că prezenta cauză a fost examinată potrivit procedurii aplicabile cererilor cu valoare redusă, reglementată de Capitolul XXI¹ din Codul de procedură civilă (art. 276²–276⁴ CPC).

În acest sens, art. 276⁴ alin. (4) din Codul de procedură civilă prevede că hotărârile instanței de apel pronunțate în această procedură sunt definitive și irevocabile, nefiind susceptibile de recurs. Această dispoziție este reiterată și în art. 429 alin. (4) lit. c) din Codul de procedură civilă, care exclude posibilitatea exercitării recursului împotriva unor hotărâri pentru care legea nu prevede această cale de atac.

În aceste condiții, decizia din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, pronunțată în procedura cererilor cu valoare redusă, nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă de la data pronunțării.

Cu titlu subsidiar, în ceea ce privește încălcarea dreptului la o cale de atac efectivă, instanța de recurs reiterează că, potrivit art. 13 din Convenție și jurisprudenței CEDO, statele beneficiază de o largă marjă de apreciere în privința modului în care asigură mecanismele de reparare a pretinselor încălcări (Kaya c. Turciei, 1998, §106; Silver și alții c. Regatului Unit, 1983, §113; Council of Civil Service Unions c. Regatului Unit, 1987).

De asemenea, art. 13 nu obligă statele să instituie căi de atac interne pentru fiecare dispoziție a Convenției. Curtea a statuat în mod expres că nu se poate deduce din art. 13 existența obligației de a asigura un al doilea grad de jurisdicție (Christine Goodwin c. Regatului Unit, 2002, §113; James și alții c. Regatului Unit, 1986, §85). În plus, nu există o obligație pozitivă pentru state de a institui o cale de apel sau recurs în fiecare categorie de cauze (Müller c. Austria, 1974; Z. și E. c. Austria, 1986; Kopczynski c. Polonia, 1998; Csepyová c. Slovacia, 2002).

Astfel, legiuitorul național, în exercitarea marjei sale de apreciere, a instituit, în mod justificat, o cale unică de atac – apelul – în cauzele cu valoare redusă, ținând cont de specificul acestor litigii, valoarea obiectului cererii, caracterul ne complex al cauzelor și necesitatea reducerii cheltuielilor de judecată.

În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că O.C.N. „MSA Credit” S.R.L., a beneficiat de dreptul de acces la justiție și de o judecată echitabilă atât în primă instanță, cât și în apel. Fiind vorba de o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii cererilor cu valoare redusă, actul contestat nu este susceptibil de recurs, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii.

Prin urmare, în temeiul art. 433 lit. a¹) din Codul de procedură civilă, recursul formulat de O.C.N. „MSA Credit” S.R.L., reprezentată de avocatul Maria Perebicovscaia, urmează a fi declarat inadmisibil. 4

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 269-270, art. 433 alin. a1), art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Organizația de Creditare Nebancară „MSA Credit” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Maria Perebicovscaia împotriva deciziei din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 5