3d-53/24 — contestarea actului administrativ individual

La 29 iulie 2024, Rodica Berdilo a depus la Curtea Supremă de Justiție acțiune împotriva Consiliului Superior al Magistraturii solicitând (f.d. 1-19): − anularea actului administrativ individual defavorabil emis de Consiliul Superior al Magistraturii la 1 iulie 2024, și anume, hotărârea prin care s-a respins cererea judecătorului Rodica Berdilo privind înaintarea propunerii repetate Președintelui Republicii Moldova de numire în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă și s-a propus eliberarea din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău în temeiul art. 25 alin. (1) lit. k) din Legea cu privire la statutul judecătorului, în vigoare până la 26 august 2022; − obligarea Consiliului Superior al Magistraturii de a emite actul administrativ individual favorabil prin care să accepte cererea judecătorului Rodica Berdilo și să propună repetat Președintelui Republicii Moldova numirea judecătorului Rodica Berdilo în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă.

Prin încheierea din 9 aprilie 2025, Curtea Supremă de Justiție a informat participanții la proces că cererea de chemare în judecată urmează să fie examinată în ședință publică la 22 mai 2025, începând cu ora 10:00, în sala nr.4, în incinta Curții Supreme de Justiție. De asemenea, s-a explicat că participanții trebuie să transmită Curții Supreme de Justiție, prin poșta electronică, până la data de 12 mai 2025 inclusiv, sub sancțiunea decăderii, toate cererile, recuzările, obiecțiile sau excepțiile, precum și orice probe sau înscrisuri suplimentare (f.d. 110-112).

La 12 mai 2025, prin intermediul poștei electronice, Rodica Berdilo, a depus cerere de recuzare a judecătorului Curții Supreme de Justiție, Ion Malanciuc (f.d. 139). 1

Motivul de incompatibilitatea invocat de reclamantă, se rezumă la existența unei relație de dependență instituțională și financiară între judecătorul Ion Malanciuc și pârâtul din dosar, Consiliul Superior al Magistraturii.

A menționat că judecătorul Ion Malanciuc a fost transferat temporar de la Judecătoria Criuleni, la Curtea Supremă de Justiție, printr-o hotărâre adoptată de CSM, transfer care a avut ca efecte directe creșterea salariului și relocarea în capitală. Ulterior, acest transfer a fost prelungit, ceea ce face ca statutul profesional al judecătorului să depindă în mod direct de voința instituției pârâte. Astfel, CSM deține pârghii asupra parcursului profesional al judecătorului, ceea ce ridică suspiciuni rezonabile cu privire la imparțialitatea acestuia în soluționarea unei cauze în care CSM este parte.

Consideră că această situație generează o relație de subordonare care afectează aparența de imparțialitate și independență a judecătorului, contravenind principiului constituțional al inamovibilității, precum și standardelor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, se invocă jurisprudența CEDO, în special cauzele Micallef c. Malta (2009), Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda (2020) și Moiseyev c. Rusia, care consacră exigența ca un judecător nu doar să fie imparțial, ci și să apară ca fiind imparțial. Existența unui statut temporar determinat de voința uneia dintre părțile litigante este, prin sine, un factor obiectiv de natură să creeze îndoieli justificate privind imparțialitatea judecătorului.

Prin urmare, reclamanta susține că aceste suspiciuni nu pot fi înlăturate decât prin recuzarea judecătorului Ion Malanciuc și înlocuirea sa cu un alt judecător care nu se află într-o relație de dependență față de Consiliul Superior al Magistraturii. Se mai subliniază că recuzarea este necesară pentru excluderea oricărei previzibilități a hotărârii și pentru asigurarea legalității și echității procesului.

Cererea de recuzare este întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. (2) lit. a) și d), precum și art. 202 din Codul administrativ.

Reprezentantul pârâtului nu s-a prezentat la ședința de judecată însă, la data de 19 mai 2025, a transmis prin poșta electronică o opinie prin care a solicitat respingerea cererii de recuzare, invocând caracterul neîntemeiat al acesteia.

Art. 49 din Codul administrativ: „Într-o procedură administrativă, pentru o autoritate publică nu au dreptul să acționeze persoanele care: a) însăși au statut de participant la procedura administrativă; b) sunt membri de familie ai unui participant; c) în virtutea legii sau în baza procurii/împuternicirii în baza semnăturii electronice, reprezintă în general sau în această procedură administrativă un participant; d) sunt membri de familie ai reprezentantului unui participant în această procedură administrativă; e) desfășoară activitate remunerată la un participant al procedurii administrative sau activează la el în calitate de membru al consiliului de conducere, al consiliului de supraveghere sau al unui alt organ de acest gen. Această prevedere nu se aplică persoanelor angajate la o instituție de drept public participantă la procedura administrativă; f) în chestiunea respectivă au întocmit o expertiză sau au acționat în mod similar în afara calității lor funcționale/de serviciu. Persoana care, prin activitate sau decizie, poate avea nemijlocit avantaje sau dezavantaje este asimilată participantului. Această prevedere nu se aplică dacă avantajul sau dezavantajul se bazează doar pe faptul că cineva face parte dintr-un grup de populație sau grup profesional ale cărui interese comune sunt atinse de chestiunea în cauză.”

Art. 50 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Pentru o autoritate publică într-o procedură administrativă nu pot acționa, de asemenea, persoanele în privința cărora există un motiv de justificare a neîncrederii față de o exercitare imparțială a funcției. Motivul indicat la alin.(1) poate exista, în special, atunci când persoana care acționează pentru autoritatea publică: a) întreține relații personale strânse cu un participant la procedura administrativă ori cu reprezentantul legal sau împuternicit al acestuia; b) și-a expus părerea în public în mod depreciativ sau într-un alt mod ce poate fi contestat în privința unui participant la această procedură; c) și-a expus părerea în public cu privire la finalitatea procedurii sau la aprecierea probelor până la încheierea procedurii; d) are un interes economic sau personal față de rezultatul procedurii administrative.”

Art. 21 alin. (8) din Legea nr. 65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție: ”În cazul în care buna funcționare a Curții Supreme de Justiție este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante, Consiliul Superior al Magistraturii poate transfera, cu titlu temporar, prin derogare de la prevederile Legii nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului, din instanțele de nivel inferior judecători care corespund criteriilor legale de 3 ocupare a funcției de judecător al Curții Supreme de Justiție. Transferul temporar va fi încetat la ocuparea a cel puțin 11 dintre posturile de judecător al Curții Supreme de Justiție, iar judecătorii temporar transferați revin în funcțiile deținute înaintea transferului”.

Referitor la argumentul privind presupusa dependență instituțională a judecătorului Ion Malanciuc față de Consiliul Superior al Magistraturii, Completul menționează că acesta are un caracter speculativ. Simpla existență a unei relații instituționale între CSM și instanțele de judecată nu implică existența unui interes personal al judecătorului, de natură să compromită imparțialitatea acestuia în soluționarea cauzei.

Potrivit art. 50 din Codul administrativ, temeiul de recuzare trebuie să se bazeze pe existența unui interes personal, direct sau indirect, real și demonstrabil. Simpla presupunere că un judecător ar putea avea un interes profesional viitor legat de confirmarea într-o funcție nu poate fi asimilată unui interes personal. Admiterea ipotezei reclamantei, ar conduce la imposibilitatea funcționării instanțelor în componență legală de fiecare dată când Consiliul Superior al Magistraturii este parte în cauză, ceea ce ar paraliza activitatea judiciară.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (inclusiv cauzele Castillo Algar c. Spania și Gregory c. Regatul Unit) impune analizarea imparțialității judecătorilor prin prisma unui standard obiectiv, bazat pe aparențe rezonabile și concrete, nu pe presupuneri sau temeri subiective. În speță, nu există niciun indiciu obiectiv care să fundamenteze o suspiciune rezonabilă de lipsă de imparțialitate.

Reclamanta confundă legalitatea administrativă a exercitării atribuțiilor de către CSM în privința carierei judecătorilor cu o pretinsă influență a acestei instituții asupra activității jurisdicționale a completului de judecată, fapt neprobat și lipsit de fundament legal.

Faptul că judecătorul Ion Malanciuc a fost transferat temporar la Curtea Supremă de Justiție în temeiul unei hotărâri a CSM nu reprezintă, în sine, un temei de recuzare în sensul art. 50 alin. (2) lit. a) sau d) din Codul administrativ. Transferul temporar este o măsură administrativă legală, reglementată de Legea cu privire la statutul judecătorului, și nu implică o relație de subordonare în sens procesual între judecător și autoritatea care a emis hotărârea administrativă. Judecătorul nu are un interes personal sau material în soluționarea cauzei și nu există nicio dovadă că ar avea un interes direct sau indirect legat de obiectul litigiului.

Completul notează că statutul judecătorului Ion Malanciuc are fundament legal cert, acesta fiind transferat temporar la Curtea Supremă de 4 Justiție în baza Legii nr. 65/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor. Transferul a fost dispus prin hotărârea CSM nr. 142/8 din 2 mai 2023, fiind opozabil tuturor subiecților de drept. Legalitatea acestui transfer a fost consolidată prin decizia Curții Constituționale nr. 100 din 10 august 2023, prin care s-a respins controlul constituționalității art. 21 alin. (8) din Legea nr. 65/2023, confirmând indirect temeinicia cadrului normativ aplicabil.

Prin urmare, nu se justifică nici o îndoială rezonabilă asupra imparțialității sau independenței judecătorului Ion Malanciuc, ce ar reieși din situația transferului său temporar în cadrul Curții Supreme de Justiție.

În absența unor fapte concrete care să justifice o recuzare în sensul prevăzut de Codul administrativ, cererea formulată de reclamantă se întemeiază pe presupuneri subiective și pe o interpretare extensivă a unor acte administrative legale.

În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 50 din Codul administrativ pentru recuzarea judecătorului Ion Malanciuc. În conformitate cu art. 197 din același cod, nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a fi judecat de instanța competentă legal, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege – excepții care, în speță, nu se aplică.

Pentru considerentele expuse, cererea de recuzare formulată de Rodica Berdilo, se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 202 și 230 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Rodica Berdilo cu privire la recuzarea judecătorului Ion Malanciuc. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 5