3d-53/24 — contestarea actului administrativ individual
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ individual
- Temei legal
- Lipsa temeiurilor de recuzare a judecatorului
3d-53/24 — contestarea actului administrativ individual (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la cererea de recuzare a judecătorului Ion Malanciuc,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de
Rodica Berdilo împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la
contestarea actului administrativ individual,
(Dosarul nr. 3d-53/24
PIGD 2-24083712-01-3d-29072024)
Lipsa temeiurilor de recuzare a judecătorului, invocarea neîntemeiată a prevederilor
art. 50 din Codul administrativ. Transferul temporar al judecătorului la Curtea
Supremă de Justiție.
19 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședința publică cererea depusă de Rodica Berdilo, cu
privire recuzarea judecătorului Curții Supreme de Justiție, Ion Malanciuc
de la examinarea cauzei,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători,
Boico Marianna, grefier.
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 iulie 2024, Rodica Berdilo a depus la Curtea Supremă de Justiție
acțiune împotriva Consiliului Superior al Magistraturii solicitând (f.d. 1-19):
− anularea actului administrativ individual defavorabil emis de
Consiliul Superior al Magistraturii la 1 iulie 2024, și anume, hotărârea
prin care s-a respins cererea judecătorului Rodica Berdilo privind
înaintarea propunerii repetate Președintelui Republicii Moldova de
numire în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă
și s-a propus eliberarea din funcția de judecător al Judecătoriei
Chișinău în temeiul art. 25 alin. (1) lit. k) din Legea cu privire la
statutul judecătorului, în vigoare până la 26 august 2022;
− obligarea Consiliului Superior al Magistraturii de a emite actul
administrativ individual favorabil prin care să accepte cererea
judecătorului Rodica Berdilo și să propună repetat Președintelui
Republicii Moldova numirea judecătorului Rodica Berdilo în funcția
de judecător până la atingerea plafonului de vârstă.
Prin încheierea din 9 aprilie 2025, Curtea Supremă de Justiție a informat
participanții la proces că cererea de chemare în judecată urmează să fie
examinată în ședință publică la 22 mai 2025, începând cu ora 10:00, în sala
nr.4, în incinta Curții Supreme de Justiție. De asemenea, s-a explicat că
participanții trebuie să transmită Curții Supreme de Justiție, prin poșta
electronică, până la data de 12 mai 2025 inclusiv, sub sancțiunea decăderii,
toate cererile, recuzările, obiecțiile sau excepțiile, precum și orice probe sau
înscrisuri suplimentare (f.d. 110-112).
La 12 mai 2025, prin intermediul poștei electronice, Rodica Berdilo, a
depus cerere de recuzare a judecătorului Curții Supreme de Justiție, Ion
Malanciuc (f.d. 139).
1
Motivul de incompatibilitatea invocat de reclamantă, se rezumă la
existența unei relație de dependență instituțională și financiară între judecătorul
Ion Malanciuc și pârâtul din dosar, Consiliul Superior al Magistraturii.
A menționat că judecătorul Ion Malanciuc a fost transferat temporar de
la Judecătoria Criuleni, la Curtea Supremă de Justiție, printr-o hotărâre adoptată
de CSM, transfer care a avut ca efecte directe creșterea salariului și relocarea
în capitală. Ulterior, acest transfer a fost prelungit, ceea ce face ca statutul
profesional al judecătorului să depindă în mod direct de voința instituției pârâte.
Astfel, CSM deține pârghii asupra parcursului profesional al judecătorului,
ceea ce ridică suspiciuni rezonabile cu privire la imparțialitatea acestuia în
soluționarea unei cauze în care CSM este parte.
Consideră că această situație generează o relație de subordonare care
afectează aparența de imparțialitate și independență a judecătorului,
contravenind principiului constituțional al inamovibilității, precum și
standardelor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens,
se invocă jurisprudența CEDO, în special cauzele Micallef c. Malta (2009),
Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda (2020) și Moiseyev c. Rusia, care
consacră exigența ca un judecător nu doar să fie imparțial, ci și să apară ca fiind
imparțial. Existența unui statut temporar determinat de voința uneia dintre
părțile litigante este, prin sine, un factor obiectiv de natură să creeze îndoieli
justificate privind imparțialitatea judecătorului.
Prin urmare, reclamanta susține că aceste suspiciuni nu pot fi înlăturate
decât prin recuzarea judecătorului Ion Malanciuc și înlocuirea sa cu un alt
judecător care nu se află într-o relație de dependență față de Consiliul Superior
al Magistraturii. Se mai subliniază că recuzarea este necesară pentru excluderea
oricărei previzibilități a hotărârii și pentru asigurarea legalității și echității
procesului.
Cererea de recuzare este întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. (2) lit. a)
și d), precum și art. 202 din Codul administrativ.
POZIȚIA PĂRȚILOR ÎN ȘEDINȚA PUBLICĂ
Reclamanta nu s-a prezentat la ședința de judecată, însă, la 19 mai 2025,
a transmis prin poșta electronică o cerere prin care a susținut integral susținerile
expuse în cererea de recuzare și a solicitat examinarea acesteia în lipsa sa.
Reprezentantul pârâtului nu s-a prezentat la ședința de judecată însă, la
data de 19 mai 2025, a transmis prin poșta electronică o opinie prin care a
solicitat respingerea cererii de recuzare, invocând caracterul neîntemeiat al
acesteia.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 202 alin. (1) din Codul administrativ:
2
„Judecătorul care examinează acțiunea în contencios administrativ trebuie să se
abțină sau poate fi recuzat în baza temeiurilor prevăzute la art.49 și 50.”
Art. 49 din Codul administrativ:
„Într-o procedură administrativă, pentru o autoritate publică nu au dreptul să
acționeze persoanele care:
a) însăși au statut de participant la procedura administrativă;
b) sunt membri de familie ai unui participant;
c) în virtutea legii sau în baza procurii/împuternicirii în baza semnăturii
electronice, reprezintă în general sau în această procedură administrativă un
participant;
d) sunt membri de familie ai reprezentantului unui participant în această
procedură administrativă;
e) desfășoară activitate remunerată la un participant al procedurii administrative
sau activează la el în calitate de membru al consiliului de conducere, al consiliului de
supraveghere sau al unui alt organ de acest gen. Această prevedere nu se aplică
persoanelor angajate la o instituție de drept public participantă la procedura
administrativă;
f) în chestiunea respectivă au întocmit o expertiză sau au acționat în mod similar
în afara calității lor funcționale/de serviciu.
Persoana care, prin activitate sau decizie, poate avea nemijlocit avantaje sau
dezavantaje este asimilată participantului. Această prevedere nu se aplică dacă
avantajul sau dezavantajul se bazează doar pe faptul că cineva face parte dintr-un grup
de populație sau grup profesional ale cărui interese comune sunt atinse de chestiunea
în cauză.”
Art. 50 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„Pentru o autoritate publică într-o procedură administrativă nu pot acționa, de
asemenea, persoanele în privința cărora există un motiv de justificare a neîncrederii față de
o exercitare imparțială a funcției. Motivul indicat la alin.(1) poate exista, în special, atunci
când persoana care acționează pentru autoritatea publică:
a) întreține relații personale strânse cu un participant la procedura administrativă ori
cu reprezentantul legal sau împuternicit al acestuia;
b) și-a expus părerea în public în mod depreciativ sau într-un alt mod ce poate fi
contestat în privința unui participant la această procedură;
c) și-a expus părerea în public cu privire la finalitatea procedurii sau la aprecierea
probelor până la încheierea procedurii;
d) are un interes economic sau personal față de rezultatul procedurii administrative.”
Art. 21 alin. (8) din Legea nr. 65 din 30 martie 2023 privind evaluarea
externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții
Supreme de Justiție:
”În cazul în care buna funcționare a Curții Supreme de Justiție este grav afectată din
cauza numărului de posturi vacante, Consiliul Superior al Magistraturii poate transfera, cu
titlu temporar, prin derogare de la prevederile Legii nr. 544/1995 cu privire la statutul
judecătorului, din instanțele de nivel inferior judecători care corespund criteriilor legale de
3
ocupare a funcției de judecător al Curții Supreme de Justiție. Transferul temporar va fi
încetat la ocuparea a cel puțin 11 dintre posturile de judecător al Curții Supreme de Justiție,
iar judecătorii temporar transferați revin în funcțiile deținute înaintea transferului”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Analizând circumstanțele prezentate în cererea de recuzare, în corelare
cu dispozițiile legale aplicabile, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție constată că motivele invocate nu întrunesc condițiile prevăzute de
art.50 din Codul administrativ, pentru admiterea unei cereri de recuzare.
Referitor la argumentul privind presupusa dependență instituțională a
judecătorului Ion Malanciuc față de Consiliul Superior al Magistraturii,
Completul menționează că acesta are un caracter speculativ. Simpla existență
a unei relații instituționale între CSM și instanțele de judecată nu implică
existența unui interes personal al judecătorului, de natură să compromită
imparțialitatea acestuia în soluționarea cauzei.
Potrivit art. 50 din Codul administrativ, temeiul de recuzare trebuie să
se bazeze pe existența unui interes personal, direct sau indirect, real și
demonstrabil. Simpla presupunere că un judecător ar putea avea un interes
profesional viitor legat de confirmarea într-o funcție nu poate fi asimilată unui
interes personal. Admiterea ipotezei reclamantei, ar conduce la imposibilitatea
funcționării instanțelor în componență legală de fiecare dată când Consiliul
Superior al Magistraturii este parte în cauză, ceea ce ar paraliza activitatea
judiciară.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (inclusiv cauzele
Castillo Algar c. Spania și Gregory c. Regatul Unit) impune analizarea
imparțialității judecătorilor prin prisma unui standard obiectiv, bazat pe
aparențe rezonabile și concrete, nu pe presupuneri sau temeri subiective. În
speță, nu există niciun indiciu obiectiv care să fundamenteze o suspiciune
rezonabilă de lipsă de imparțialitate.
Reclamanta confundă legalitatea administrativă a exercitării atribuțiilor
de către CSM în privința carierei judecătorilor cu o pretinsă influență a acestei
instituții asupra activității jurisdicționale a completului de judecată, fapt
neprobat și lipsit de fundament legal.
Faptul că judecătorul Ion Malanciuc a fost transferat temporar la Curtea
Supremă de Justiție în temeiul unei hotărâri a CSM nu reprezintă, în sine, un
temei de recuzare în sensul art. 50 alin. (2) lit. a) sau d) din Codul administrativ.
Transferul temporar este o măsură administrativă legală, reglementată de
Legea cu privire la statutul judecătorului, și nu implică o relație de subordonare
în sens procesual între judecător și autoritatea care a emis hotărârea
administrativă. Judecătorul nu are un interes personal sau material în
soluționarea cauzei și nu există nicio dovadă că ar avea un interes direct sau
indirect legat de obiectul litigiului.
Completul notează că statutul judecătorului Ion Malanciuc are
fundament legal cert, acesta fiind transferat temporar la Curtea Supremă de
4
Justiție în baza Legii nr. 65/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor.
Transferul a fost dispus prin hotărârea CSM nr. 142/8 din 2 mai 2023, fiind
opozabil tuturor subiecților de drept. Legalitatea acestui transfer a fost
consolidată prin decizia Curții Constituționale nr. 100 din 10 august 2023, prin
care s-a respins controlul constituționalității art. 21 alin. (8) din Legea nr.
65/2023, confirmând indirect temeinicia cadrului normativ aplicabil.
Prin urmare, nu se justifică nici o îndoială rezonabilă asupra
imparțialității sau independenței judecătorului Ion Malanciuc, ce ar reieși din
situația transferului său temporar în cadrul Curții Supreme de Justiție.
În absența unor fapte concrete care să justifice o recuzare în sensul
prevăzut de Codul administrativ, cererea formulată de reclamantă se
întemeiază pe presupuneri subiective și pe o interpretare extensivă a unor acte
administrative legale.
În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 50 din Codul
administrativ pentru recuzarea judecătorului Ion Malanciuc. În conformitate cu
art. 197 din același cod, nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a fi judecat de
instanța competentă legal, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege –
excepții care, în speță, nu se aplică.
Pentru considerentele expuse, cererea de recuzare formulată de Rodica
Berdilo, se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.
În conformitate cu art. 202 și 230 din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge cererea depusă de Rodica Berdilo cu privire la recuzarea
judecătorului Ion Malanciuc.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
5