2r-306/24 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

La data de 29 martie 2022 Compania Națională de Asigurări în Medicină a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pavel Gvozdov privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 01 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cererea de chemare în judecată înaintată de Compania Națională de Asigurări în Medicină a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pavel Gvozdov a fost acceptată și primită în procedura de examinare a cererilor cu valoare redusă.

Prin hotărârea din 24 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s- a admis acțiunea. S-a încasat de la Pavel Gvozdov, în contul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, pentru perioada anilor 2019-2020 prima de asigurare obligatorie pentru asistență medicală în mărime de 8112 lei și penalitățile aferente în sumă de 2226,75 lei, în total suma de 10338,75 lei. S-a încasat de la Pavel Gvozdov, în contul statului, taxa de stat de la care reclamantul este scutit în virtutea legii în mărime de 310,16 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 13 martie 2024 apelantul Pavel Gvozdov a declarat apel împotriva hotărârii din 24 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin încheierea 29 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit apelantului cererea de apel depusă de Pavel Gvozdov ca fiind depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

La 08 iulie 2024 Gvozdov Pavel a depus cerere de recurs împotriva încheierii 29 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând repunerea în termen a recursului, admiterea recursului, casarea încheierii contestate, cu restituirea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că hotărârea instanței de fond a fost emisă la data de 24 ianuarie 2024, iar procedura examinării prezentei cauze a fost dispusă în lipsa părților. Astfel, apelantul nu a avut posibilitatea să facă cunoștință cu prezenta hotărâre la data pronunțării. În acest sens, atrage atenția că la materialele dosarului nu există nici o dovadă precum că apelantul ar fi recepționat hotărârea instanței de fond, având în vedere că aceasta nici nu a fost expediată în adresa sa, având în vedere că nu există nici un înscris care ar demonstra faptul recepționării hotărârii instanței de fond. La caz, despre hotărârea primei instanțe a aflat întâmplător prin intermediul portalul instanței de judecată, după care imediat a contestat-o cu apel la Curtea de Apel Chișinău. 2

A mai indicat că instanța de apel nu a determinat în mod cert la care dată recurentul Gvozdov Pavel a recepționat hotărârea instanței de fond. Totuși după calculele invocate în încheierea contestată, instanța de apel stabilește că recurentul a recepționat hotărârea instanței de fond la data pronunțării, adică la data de 24 ianuarie 2024. În această consecutivitate, consideră că este imposibil în condițiile circumstanțelor reale ca recurentul să recepționeze hotărârea la data pronunțării, mai mult că aceasta nu a fost înregistrată în sistem la aceiași dată.

Astfel, instanța de apel nu a luat în considerare și faptul când hotărârea instanței de fond a fost expediată pârâtului/recurent și din ce moment termenul de declarare a început să curgă. Mai mult ca atât, hotărârea instanței de fond a fost emisă la data de 24 ianuarie 2024 dar nu și expediată la aceiași dată.

În susținerea solicitării de repunere în termen a recursului, prin cererea de recurs suplimentară a indicat că la data de 11 iulie 2024 instanța de apel i-a expediat încheierea contestată, fapt confirmat prin ștampila aplicată de plic de către Oficiul Poștal. 11. 9. Prin referința din 09 august 2024 intimata CNAM a solicitat respingerea recursului.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea”.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului”.

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: 3 „ (1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116”.

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură”.

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „ (1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen”.

Art. 276³ alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă. (2) Judecătorul poate dispune citarea participanților la proces dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părți de a examina cererea în ședință publică. (3) În termen de 30 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate, inclusiv în cazul comunicării prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, pîrîtul prezintă instanței judecătorești și reclamantului o referință, precum și copii de pe înscrisurile necesare”.

Art. 276⁴ alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Hotărîrea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanței judecătorești și se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor”.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare”.

Hotărârea primei instanțe a fost emisă la data de 24 ianuarie 2024 cu pronunțarea dispozitivului (f.d. 40). Din sensul art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă că termenul de declarare a apelului a început să curgă la 25 ianuarie 2024 și a expirat la data de 23 februarie 2024. Cererea de apel, însă, a fost depusă la data de 13 martie 2024, cu depășirea termenului și fără a fi solicitată repunerea în termen a apelului.

Aici urmează a fi remarcat că, examinarea cauzei civile s-a realizat în lipsa părților, în procedura scrisă a cererilor cu valoare redusă reglementată de art. 276²- 276⁴ Cod de procedură civilă.

Prin încheierea din 01 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cererea de chemare în judecată înaintată de Compania Națională de Asigurări în Medicină a fost acceptată și primită în procedura de examinare a cererilor cu valoare redusă, aceasta urmând a fi expediată pârâtului, unde se menționează despre posibilitatea depunerii unei referințe timp de 30 de zile de la recepționarea cererii de chemare în judecată (f.d. 19).

Prin scrisoare din 07 aprilie 2022 se atestă că Judecătoria Chișinău, sediul Centru a expediat prin poștă către Pavel Gvozdov spre cunoștință copia încheierii din 01 aprilie 2024 (f.d. 20).

Prin avizul contra semnătură se atestă recepționarea la data de 18 aprilie 2022 de către Pavel Gvozdov a încheierii din 01 aprilie 2022 (f.d. 38 ).

La data de 16 mai 2022 pârâtul, Gvozdov Pavel a depus referință la cererea de chemare în judecată, unde menționează că urmare a recepționării de către Judecătoria Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată depusă de CNAM împotriva sa a fost numită spre examinare (f.d. 21).

În aceste circumstanțe, Gvozdov Pavel cu siguranță a cunoscut despre existența litigiului. Astfel, apelantul Gvozdov Pavel, din moment ce știa despre existența litigiului, urma să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență derularea procesului său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanță.

Completul apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței de apel, precum că Gvozdov Pavel a depus apel în afara termenului legal, deoarece art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă statuează expres că acest termen se calculează de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de recurs remarcă că în cazul omiterii termenului de îndeplinire a unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut repunerea în termen în condițiile art. 116 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Gvozdov Pavel nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului. În aceste circumstanțe, instanța de recurs consideră justă aplicarea de către instanța de apel a sancțiunii procedurale sub forma restituirii cererii de apel, conform art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Admiterea spre examinare a unui apel tardiv ar avea un efect incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, garantat de art. 6 § 1 din Convenția 5 Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

Din considerentele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Gvozdov Pavel și de a menține încheierea Curții de Apel Chișinău.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 424 alin. (2), 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă