3ra-389/24 — contestarea actului administrativ

La 22 noiembrie 2022, Heimur (Angheluță) Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei și Consiliului local Milești raionul Nisporeni, Gheorghe Damir, prin care a solicitat: anularea deciziei Primăriei satului Milești nr. 15 din 03.07.1997; anularea certificatului Primăriei satului Milești nr. 39 din 30.07.2001, prin care se certifică că conform înscrierii în Registrul de evidență a gospodăriei populației nr. 5 pagina 41 contul personal 396, bunul imobil - teren cu suprafața totală de 25 ari, lot individual din jurul casei din sat. Milești județul Ungheni, aparține cet. Angheluță Grigorii; anularea deciziei Consiliului sătesc Milești nr. 3/1 din 11.02.2002 „Cu privire la transmiterea în proprietate privată a loturilor de pământ pe lângă casă și a loturilor de pământ grădini; anularea dispoziției Primarul satului Milești nr. 58 din 12.04.2002; anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. XXXX din 18.04.2002, anexele, planurile cadastrale (geometrice) elaborate și înregistrate pe numele lui Grigorii Angheluță; radierea din Registrul de evidență a gospodăriei populației, a dreptului asupra terenului cu suprafața totală de 25 ari, adiacent casei de locuit din satul Milești, înregistrat după Grigorii Angheluță, sub nr. 402 și nr. 5, pag. 41, cont personal 396, a dreptului asupra bunului imobil (construcție) XXXX; anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2573, încheiat la Biroul notarial Tudor Profiri din orașul Nisporeni, la 29 noiembrie 2002, între Grigorii Angheluță, „vânzător” și Gheorghe Damir „cumpărător”, prin care primul a vândut, iar al doilea a cumpărat construcția locativă individuală (casa de locuit) cu suprafața totală de 75,3 m2 situată în localitatea Milești, raionul Nisporeni, pe un teren aferent casei de locuit în mărime de 0,1460 ha, deținut în proprietate, contra unei sume de 2.000 lei; radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile cu nr. cadastrale XXXX și XXX, înregistrate după Gheorghe Damir la 02.12.2002.

În motivarea acțiunii a invocat că, potrivit Registrului de evidență a gospodăriilor nr. 5 pagina 130, a satului Milești, raionul Nisporeni, pentru perioada 1976-1996, a fost înregistrat dreptul de proprietate a bunurilor imobile 1 (casa de locuit) și terenul aferent imobilului după membrii familiei Angheluță, inclusiv după reclamanta Tatiana Angheluță (Heimur).

Începând cu 1996 și până în februarie 2022, începutul conflictului ruso- ucrainean, reclamanta a locuit în Ucraina, din luna februarie și până în prezent ultima locuiește în satul Milești, raionul Nisporeni, având statut de refugiată.

La 14 aprilie 2022, în cadrul procesului penal pornit de organul de urmărire penală al Inspectoratului de poliție Nisporeni, reclamanta a intrat în posesia certificatului nr. 39 din 30 iulie 2001, eliberat de Primăria satului Milești pe numele lui Grigorii Angheluță, titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral XXX din 18 aprilie 2002, planului lotului, declarației depusă de Grigorii Angheluță, elaborate și înregistrate pe numele lui Grigorii Angheluță.

În conținutul documentelor menționate, sunt indicate decizii, dispoziții emise de Primăria satului Milești, cât și de Consiliul local Milești, datorită cărora Grigorii Angheluță a devenit de unul singur proprietar al bunurilor imobile - casa de locuit și terenul adiacent casei, situate în satul Milești, raionul Nisporeni, ulterior fiind înstrăinate lui Gheorghe Damir, conform contractului de vânzare- cumpărare nr. 2573 din 29 noiembrie 2002, înregistrat la Agenția Servicii Publice la 02 decembrie 2002.

Conform răspunsului nr. 12 din 26 aprilie 2022, Primăria satului Milești a comunicat reclamantei doar decizia consiliului nr. 3 din 11 februarie 2002.

La 12 mai 2022 avocatul Valeriu Dumitriu, în interesele Tatianei Heimur (Angheluță), printr-o cerere prealabilă solicitat primarului și Consiliul local Milești, raionul Nisporeni, dispunerea anulării/abrogarea actelor administrative emise, și anume: decizia nr. 3 din 11 februarie 2002, emisă de Consiliul local Milești; decizia Primăriei satului Milești nr. 15 din 03 iulie 1997; dispoziția nr. 58 din 12 aprilie 2002, emisă de Primarul satului Milești; certificatul nr. 39 din 30 iulie 2001. Totodată, a solicitat radierea din Registrul de evidență a gospodăriei populației a dreptului asupra terenului cu suprafața totală de 25 ari, adiacent casei de locuit din satul Milești, înregistrat după Grigorii Angheluță, sub nr. 402; radierea din Registrul de evidență a gospodăriei populației sub nr. 5, pag. 41, cont personal 396, a dreptului asupra bunului imobil (construcție) XXX, amplasată pe terenul indicat; anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. XXX din 18 aprilie 2002, înregistrate pe numele lui Grigorii Angheluță; respectiv anularea anexelor, planurilor cadastrale (geometrice) elaborate și înregistrate pe numele lui Grigorii Angheluță, ca fiind emise cu încălcarea legii, depășirea competenței și procedurii stabilite.

Potrivit răspunsului nr. 19 din 03 iunie 2022, s-a fost comunicat reclamantei că urmare a examinării și dezbaterilor în timpul ședinței consiliului a cererii 2 prealabile, la caz, nu a fost posibil de a fi adoptată o decizie, deoarece este nevoie să prezinte suplimentar documente justificative.

La 12 iunie 2022, avocatul Valeriu Dumitriu, conformându-se răspunsului nr. 19 din 03 iunie 2022, a anexat documentele, care în opinia reclamantei, ar justifica examinarea cererii prealabile depusă la 12 mai 2022, în sensul art. 162- 169 din Codul administrativ.

Prin răspunsul Primarul satului Milești, s-a comunicat că la 30 septembrie 2022 a avut loc ședința consiliului, iar întrebarea referitor la cererea prealabilă depusă de reclamantă la 12 mai 2022, a fost scoasă din ordinea de zi, deoarece acest subiect este de competența instanței de judecată.

Reclamanta a explicat că, după decesul tatălui Filip Angheluță la 28 aprilie 1997, casa de locuit, cu teren aferent imobilului, situate într-un loc rezidențial din satul Milești, raionul Nisporeni, pe care acesta le-a posedat cu drept de proprietate, urmau să fie legalizate în condițiile legii, respectiv moștenite de către toți moștenitorii de clasa întâi, și anume de Tatiana Heimur (Angheluță), Lidia Angheluță, Vasile Angheluță și de Grigorii Angheluță și nicidecum prin prisma actelor administrative contestate transmise în mod arbitrar și dubios cu drept de proprietate lui Grigorii Angheluță, încălcând dreptul de succesiune/proprietate a altor persoane.

Reclamanta a indicat că, s-a ocupat de funeraliile tatălui său singură, care a decedat în Ucraina, unde au locuit împreună în perioada anilor 1996 - 28 aprilie 1997, acceptând de fapt averea succesorală rămasă după decesul defunctului.

Fratele Grigorii Angheluță, fără ca să obțină careva documente confirmative, cum ar fi (certificat de calitate de moștenitor; certificat de moștenitor legal) în ordinea prevăzută de legislație, urmărind scopul de a-i lipsi pe frații săi de cota-parte din averea succesorală și prin înțelegere prealabilă cu persoane cu funcții de răspundere din cadrul Primăriei și Consiliului local Milești, raionul Nisporeni, respectiv cu Gheorghe Damir, care deținea și deține în mod ilegal pe terenul aferent casei de locuit o construcție cu destinație de magazin alimentar edificată în mod neautorizat, a devenit de unul singur proprietarul averii succesorale al tatălui Filip Angheluță, în baza actelor administrative menționate, asupra cărora se solicită anularea.

Astfel, ca urmare emiterii și eliberării lui Grigorii Angheluță a documentelor enunțate mai sus, vădit ilegal de către unele persoane cu funcții de răspundere din cadrul autorităților publice locale, petiționara a fost deposedată ilegal de cota-parte din averea tatălui său Filip Angheluță, or, certificatul nr. 39 din 30 iulie 2001, eliberat de Primăria satului Milești pe numele lui Grigorii Angheluță, prin care ar fi devenit proprietarul casei de locuit nr. cadastral XXXX, nu este translativ de proprietate. Documentele care au stat la baza emiterii actelor 3 administrative contestate, inclusiv aceste decizii, dispoziții, inclusiv care au stat și la baza emiterii certificatului nr. 39, titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren din 18 aprilie 2002, emise de Primăria satului Milești și Consiliul local Milești pe numele lui Grigorii Angheluță, la 03 iulie 1997, la 30 iulie 2001, la 11 februarie 2002, 12 aprilie 2002 și, respectiv, la 18 aprilie 2002, lipsesc sau indică asupra faptului că, la general, aceste documente nu au fost emise, dar fiind incluse formal, pentru a da forma și conținutul unui act administrativ/act juridic de dispoziție. În drept, reclamanta a făcut trimitere la prevederile art. 2, 24, 28, 29, 31, 64, 68, 162-169, 189, 211, 212 din Codul administrativ.

Prin hotărârea din 11 iulie 2023 a Judecătoriei Ungheni, acțiunea înaintată de Tatiana Heimur (Angheluță), a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 12 iulie 2023, avocatul Dumitriu Valeriu, acționând în interesele apelantei Heimur (Angheluța) Tatiana, a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Ungheni din 11 iulie 2023, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de avocatul Dumitriu Valeriu, în interesele apelantei Heimur (Angheluța) Tatiana. S-a menținut hotărârea Judecătoriei Ungheni din 11 iulie 2023.

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, speței sunt aplicabile prevederile art. 11 din Codul funciar, în vigoare la 15 februarie 1992, art. 562 din Codul civil al R.S.S.M. în vigoare la 28 aprilie 1997 (în continuare - Codul civil al R.S.S.M), art. 581, art. 591 alin. (1), 592 alin. (1) din Codul civil al R.S.S.M., pct. 9 din Regulamentul cu privire la modul efectuării înregistrării primare masive, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1030 din 12 octombrie 1998 (conform textului în vigoare în perioada 22 octombrie 1998 (data intrării în vigoare) – 21 mai 2010 (data primei modificări)), pct. 2 alin. (1), 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 655 din 27 noiembrie 1996 cu privire la punerea în aplicare a registrelor noi de evidență a gospodăriilor.

Instanța a făcut trimitere la pct. 1, 5 din Hotărârea Guvernului nr. 1358 din 7 decembrie 2001 cu privire la punerea în aplicare a noilor registre de evidență a gospodăriilor populației, care prevede că se aprobă registrele de evidență a gospodăriilor populației conform anexelor nr. 1, 2 și 3 (tipizatele nr. 1, 2 și 3) și se pun în aplicare cu începere de la 1 ianuarie 2002 pe o perioadă de 5 ani. Se stabilește că în registrele de evidență a gospodăriilor populației se consemnează - în primăriile satelor (comunelor) - toate gospodăriile populației din teritoriul administrat și că primarii satelor (comunelor), orașelor și municipiilor poartă răspundere personală pentru îndeplinirea în termen și calitativă a lucrărilor privind 4 introducerea în aplicare și ținerea la zi a registrelor de evidență a gospodăriilor populației în conformitate cu reglementările specifice

Instanța de apel a reținut că, reclamanta nu a demonstrat faptul că a acceptat moștenirea în urma decesului tatălui său Filip Angheluță în termenul prevăzut de lege, prin intrarea în posesia averii succesorale, astfel că în asemenea împrejurări, instanța de fond just a stabilit că reclamanta nu este vătămată în dreptul la moștenire asupra terenului și construcției cu nr. cadastrale 6041303058 și 6041303058.01, prin emiterea actelor administrative individuale și operațiunilor administrative contestate.

Instanța a conchis că, titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. 5041303058 din 18 aprilie 2002, a fost emis în baza deciziei Consiliului local Milești, raionul Nisporeni, nr. 3 din 11 februarie 2002 și dispoziției Primarului satului Milești nr. 58 din 12 aprilie 2002, iar pretenția de anulare a actelor administrative individuale menționate este neîntemeiată, nu poate fi anulat nici titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, iar subsecvent urmează a fi respinsă și pretenția reclamantei privind anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2573 din 29 noiembrie 2002, întrucât acesta este un act juridic subsecvent actelor și operațiunilor administrative contestate.

Contractul contestat este guvernat de prevederile legale ale Codului civil din 1964, respectiv, urma să fie dovedită rea-credință a dobânditorului Gheorghe Damir, dat fiind faptul că, terenul și construcția în litigiu au fost înstrăinate ultimului cu titlu oneros.

Instanța de apel a constatat că, reclamanta contestă acte emise până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, iar în astfel de circumstanțe urmează să fie cumulate două condiții, și anume actul administrativ individual și/sau decizia de soluționare a cererii prealabile trebuie să fie ilegale și, prin ele, reclamantul să fie vătămat în drepturile sale. În speță, însă, odată ce reclamanta a omis să accepte moștenirea în termenul stabilit de Lege, aceasta nu poate pretinde că actele administrative conteste afectează drepturile ei.

La 20 aprilie 2024, prin intermediul poștei electronice Heimur (Angheluța) Tatiana, reprezentată de avocatul Dumitriu Valeriu, a depus recurs împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și transmiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului a susținut că, la emiterea hotărârii, atât instanța de fond cât și instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, pârâții nu au examinat fondul cererii prealabile, fapt confirmat prin răspunsul nr. 59, emis la 7 noiembrie 2022, Primarul satului Milești, raionul Nisporeni, prin care a comunicat că, la 30 septembrie 2022, a avut loc ședința consiliului, unde chestiunea referitor 5 la cererea prealabilă a petiționarei a fost scoasă de pe ordinea de zi, deoarece acest subiect este de competența instanțelor de judecată.

Instanțele inferioare nu s-au pronunțat asupra legalitătii/ilegalitătii actelor administrative solicitate de reclamantă.

Eronat au aplicat prevederile art. 11 din Codul funciar în vigoare la 15 februarie 1992 (versiunea originală a actului legislativ).

La fel eronat au constatat legalitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2573 din 29 noiembrie 2002 și faptul că nu poate fi anulat, deoarece acesta este guvernat de prevederile legale ale Codului civil din 1964.

Soluția adoptată de către instanța de fond este pripită si nemotivată, aspect ce denotă o examinare superficială a cauzei.

La caz, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația legală de a motiva decizia luată, circumstanțele constatate fiind apreciate drept o eroare judiciară. Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea pronunțată nu satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act judecătoresc, omisiune care pot fi corectate de către instanța de recurs, recurentul solicită rejudecarea cauzei în instanța de apel.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La 6 examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: (1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.

Cererea de recurs a fost depusă la 20 aprilie 2024. Astfel, că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor art. 246 din Codul administrativ, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Heimur (Angheluța) Tatiana, reprezentată de avocatul Dumitriu Valeriu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel 7 Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Heimur (Angheluța) Tatiana, reprezentată de avocatul Dumitriu Valeriu, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva 8 Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Heimur (Angheluța) Tatiana, reprezentată de avocatul Dumitriu Valeriu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 9