3ra-850/23 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- neelucidarea tuturor circumstantelor cauzei
3ra-850/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Vadim Moruz împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu
privire la anularea hotărârii seria AH nr.0028766 din 16 februarie 2021,
deciziei nr.113 din 08 aprilie 2021 și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 21 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-850/23
NR. PIGD 2-21072772-01-3ra-11082023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.
Neelucidarea tuturor circumstanțelor cauzei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. T. Avasiloaie,
Curtea de Apel Chișinău, jud. E. Palanciuc, I. Dutca, V. Negru,
21 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Serviciul Fiscal de Stat,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 17 mai 2021, prin intermediul poștei terestre (Vol.I, f.d.16), Vadim
Moruz a depus cerere de chemare în judecată în contencios administrativ
împotriva Serviciului Fiscal de Stat, solicitând anularea hotărârii seria AH
nr.0028766 din 16 februarie 2021 și deciziei nr.113 din 08 aprilie 2021.
Ulterior a solicitat și compensarea cheltuielilor de judecată pentru asistența
juridică în mărime de 5 000 de lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 16 aprilie 2021, a
recepționat prin intermediul oficiului poștal, decizia nr. 113 din 08 aprilie
2021 prin care s-a respins contestația împotriva hotărârii seria AH
nr.0028766 din 16 februarie 2021 cu privire la executarea silită a obligațiilor
fiscale a contribuabilului în sumă de 2 860 lei, cu menținerea hotărârii.
Totodată, a menționat dezacordul cu decizia emisă, deoarece este
neîntemeiată, ilegală și pasibilă de a fi anulată. În partea motivată a acesteia,
s-a indicat că în urma examinării de către Direcția Generală Administrare
Fiscală Arierate (DGAFA) a restanțelor admise de Vadim Moruz față de
Bugetul Public Național, care la situația din 16 februarie 2021 constituia 2
860 de lei, s-a emis hotărârea seria AH nr.0028766 din 16 februarie 2021,
prin care în temeiul art. 193-201 din Codul Fiscal, s-a hotărât executarea
silită a obligației fiscale restantă. Ulterior cu referire la un șir de norme ale
Codului Fiscal, emitentul a decis respingerea contestației, cu menținerea
hotărârii contestate, fără a face trimitere la circumstanțele de fapt care au dus
la emiterea actelor contestate.
Reclamantul a precizat că după recepționarea citației expediate de
Serviciul Fiscal de Stat, prin care era invitat pentru data de 08 aprilie 2021
la sediu, a contactat telefonic reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat,
Marcel Ursu și i-a comunicat că nu are posibilitatea să se deplaseze la
Chișinău la data indicată. Totodată, a solicitat să i se explice din ce rezultă
obligația față de Bugetul Public Național și i-a comunicat că aceasta vizează
impozitul pentru bunurile imobile amplasate în mun. Bălți, str. xxxxx, nr.
xxxxx, pentru anul 2020. În acest sens i-a explicat că suma impozitului nu a
fost achitată, din motiv ca a pierdut avizul de plată, iar la adresarea sa către
Primăria mun. Bălți cu solicitarea eliberării unui aviz, i s-a comunicat că nu
lucrează sistemul operațional. La fel, a informat reprezentantul Serviciului
1
Fiscal de Stat că suma calculată pentru impozitul pe bunurile imobile este
una mult prea exagerată, deoarece în anul 2019 a achitat impozitul pe
bunurile imobile în mărime de 228 de lei, pentru aceleași bunuri imobile, iar
pentru anul 2020 suma impozitului nu putea fi în sumă de 2 860 de lei, or,
din anul 2019 până în anul 2020 bunurile imobile nu au avut modificări.
Astfel, în adresa Serviciului Fiscal de Stat, prin intermediul poștei
electronice, a fost expediat copia avizului de plată a impozitului pe bunurile
imobile pentru anul 2019. Respectiv suma de 2 860 de lei înaintată spre plată
cu titlu de impozit pe bunurile imobile pentru anul 2020, este una eronată și
ilegală, fără a fi verificată și calculată conform legislației în vigoare de către
Serviciul Fiscal de Stat.
Reclamantul a afirmat că nu s-a eschivat de la plata impozitului pentru
bunurile imobile pentru anul 2020, însă nu este de acord cu suma de 2 860
de lei calculată în mod eronat și absolut ilegal, întrucât nu era posibil ca din
anul 2019 până în anul 2020 să crească valoarea impozitului pentru aceleași
bunuri imobile de la 228 de lei la 2 860 de lei. Evident a fost comisă о eroare
la momentul calculări sumei înaintate spre plată, despre care emitentul nu a
indicat în decizia contestată.
Conform Hotărârii Guvernului nr. 998 din 20 august 2003, anexa nr.
2, pct. 1, SCITL ține evidența impozitelor și taxelor locale pentru fiecare
contribuabil în parte în Sistemul informațional automatizat „Stingerea
obligațiilor fiscale prin intermediul Serviciului de colectare a impozitelor și
taxelor locale” (în continuare - SIA SCITL)”. Evidența calcului impozitului
pe bunurile imobile se efectuează de către Serviciul de colectare a
impozitelor și taxelor locale. În adresa Serviciului de colectare a impozitelor
și taxelor locale din cadrul Primăriei mun. Bălți a expediat о interpelare
pentru prezentarea calcului pentru impozitul pe bunurile imobile enunțate
pentru anul 2020, însă nu a primit niciun răspuns.
Potrivit prevederilor pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 998 din 20
august 2003, anexa nr. 2, după completarea indicatorilor privind subiectul și
obiectul impunerii, se efectuează calcularea impozitului funciar și pe
bunurile imobiliare prin intermediul SIA SCITL. Impozitul funciar se
calculează prin înmulțirea cotelor concrete stabilite la acest impozit de către
autoritățile reprezentative ale administrației publice locale la aprobarea
bugetului pentru anul respective, la suprafața terenului. La calcularea
impozitului funciar pentru terenurile cu destinație agricolă este necesar să se
țină cont de faptul că unele dintre aceste terenuri au indici cadastrali. Pentru
terenurile respective, impozitul funciar se calculează ca fiind produs dintre
cota concretă, suprafață și indicele cadastral. Respectiv pentru calcularea
impozitului urma a fi înmulțită cota stabilită de autoritatea reprezentativă la
suprafața terenului. Suprafața terenului fiind neschimbată din momentul de
când a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia și anume de 0,0513
ha.
2
Drept urmare a numeroaselor solicitări adresate Primăriei mun. Bălți,
i s-a eliberat suplimentar un aviz de plată a impozitului pentru bunurile
imobile pentru anul 2020, conform căruia suma totală spre plată constituie 1
727 de lei. Astfel nu sunt clare raționamente Serviciului Fiscal de Stat
privind menținerea hotărârii din 16 februarie 2021 de executare silită a
obligației fiscale în suma de 2 860 de lei, dacă în avizul de plata suma
impozitului este de 1 727,75 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 28 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis acțiunea înaintată de Vadim Moruz. S-a anulat hotărârea
Serviciului Fiscal de Stat seria AH nr.0028766 din 16 februarie 2021 și
decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.113 din 08 aprilie 2021. S-a încasat de
la Serviciul Fiscal de Stat în beneficiul lui Vadim Moruz suma de 5 000 de
lei, cu titlul de cheltuieli de judecată pentru asistența juridică.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 13 mai 2022, Serviciul Fiscal de Stat a depus apel nemotivat și la
17 august 2022-apelul motivat împotriva hotărârii din 28 aprilie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a solicitat admiterea cererii
de apel, casarea hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi decizii de
respingere a acțiunii ca neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 21 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
cererea de apel depusă de Serviciul Fiscal de Stat și s-a menținut hotărârea
din 28 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, generalizând revendicările
reclamantului/intimat așa cum au fost susținute în cursul judecării litigiului,
a considerat că instanța de fond just a constatat că acțiunea reclamantului
este întemeiată, stabilind cert că actul contestat contravine prevederilor
legale.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de apel învederând prevederile
art.225 alin.(1),(2) lit.a),b),c),d), art. 219 alin. (1), art. 63 alin. (1), art. 29
alin. (1), (2), (3) lit.a),b),c) din Codul administrativ, a reținut că la caz
obiectul material al prezentei acțiuni de contencios administrativ îl constituie
de fapt cerința reclamantului în circumstanțele expuse de anulare a hotărîrii
seria AH nr.0028766 din 16 februarie 2021 și a deciziei nr.113 din 08 aprilie
2021, ambele emise de Serviciul Fiscal de Stat.
În context instanța a citat prevederile art. 133 alin. (2), pct. (2), 29),
art.134 alin.(1) pct.8), art. 136 pct.1), 2),4), 5),12) din Codul fiscal și
rezultând din cele menționate, a notat că apelantul Serviciul Fiscal de Stat la
emiterea hotărîrii seria AH nr.0028766 din 16 februarie 2021, cât și în cadrul
examinării cererii prealabile, nu și-a exercitat dreptul discreționar conform
3
scopului acordat de Codul fiscal, or potrivit materialelor cauzei, organul
fiscal a dispus încasarea din contul lui Vadim Moruz a impozitului pentru un
bun imobil care nu există în natură. Totodată, instanța de fond întemeiat a
constatat că autoritatea publică competentă pentru calcularea și îndreptarea
spre achitare a impozitului pe bunurile imobile era în cunoștință de cauză
despre situația reală a construcției cu numărul cadastral xxxxx, fapt ce se
confirmă prin extrasul din Registrul bunurilor imobile prezentat de către
autoritatea pârâtă (f.d. 35). La caz, prin avizul de plată nr. 0300756237 din
13 aprilie 2019, s-a stabilit existența obligației fiscale pentru anul 2019 în
privința bunurilor imobile: xxxxx și xxxxx, situate la adresa: mun. Bălți, str-
la xxxxx, nr. xxxxx, în sumă totală de 228 de lei (f.d.12), fapt ce rezultă cert
că apelantul a cunoscut despre faptul că bunul imobil cu număr cadastral
xxxxx a fost demolat anterior datei emiterii acestui aviz.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 19 iulie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d. 204),
Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs nemotivat, iar la 16 august 2023, prin
intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d. 213), a expediat recursul motivat
împotriva deciziei din 21 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și
a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi decizii de respingere ca
neîntemeiată a acțiunii în contencios administrativ.
În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de
apel, considerând-o ilegală și neîntemeiată, emisă cu aplicarea și
interpretarea eronată a normelor de drept material și procedural.
Suplimentar a indicat că din Registrului Bunurilor imobile rezultă că
intimatul deține în proprietate, bunuri imobile cu numerele cadastrale:
xxxxx, xxxxx, xxxxx, situate la adresa: mun. Bălți, str-la xxxxx, nr. xxxxx,
fiind înregistrate la 24 noiembrie 2004 și 19 iulie 2007. Astfel, la situația din
16 februarie 2021, intimatul înregistra restanță la obligațiile fiscale față de
Bugetul Public Național în mărime de 2 860 de lei (obligație fiscală aferentă
impozitului pe bunurile imobiliare, clasificația economică 113240) generate
din neachitarea în termenul stabilit de lege a impozitelor și taxelor, reflectată
în „Contul curent generalizat” din Sistemul Informațional al Serviciului
Fiscal de Stat. Neonorarea de către intimat a obligațiunilor conform
cerințelor din art.8 alin.(2) lit. e) din Codul fiscal, privind achitarea la buget,
la timp și integral a sumelor calculate ale impozitelor și taxelor, a dus la
declanșarea executării silite a obligației fiscale în temeiul hotărârii din 16
februarie 2021, adusă la cunoștință în sensul art.1291 alin. (1) din Codul
fiscal, prin intermediul oficiului poștal la 24 februarie 2021.
Cu referire la prevederile art.156, art.280 alin.(1), lit. a) din Codul
fiscal, recurentul analizând datele veridice expuse anterior care respectiv
sunt anexate la dosar, cât și prevederile legale, a menționat că Vadim Moruz
4
este subiect al impunerii, iar bunurile vizate reprezintă obiect al impunerii
impozitului pe bunurile imobiliare.
Totodată, citând art.281 alin.(4) din Codul fiscal, art.26 alin.(1) si
art.38 alin.(1) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543 din 25
februarie 1998, precum și că în pct.7 din certificatul nr.11654 din 09 iunie
2021 privind demolarea clădirii, s-a menționat în mod expres că prezentul
act este eliberat în scopul radierii înscrierii din registrul bunurilor imobile.
Potrivit actului vizat eliberat la 09 iunie 2021 s-a constatat faptul demolării
clădirii cu numărul cadastral xxxxx.
Serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale în cadrul
primăriilor este investit potrivit art.157 alin.(1) lit. a) din Codul fiscal,
corespunzător domeniului de activitate stabilit la art.156 din Codul fiscal, cu
dreptul de a efectua de sine stătător calcularea obligațiilor fiscale în raport
cu plățile și contribuabilii administrați. Astfel, administrația publică locală,
ținând cont de prevederile legale sus enunțate conform anexei nr.8 la decizia
Consiliului mun. Bălți nr.10/1 din 23 decembrie 2019 a stabilit cota anuală
în limita atribuțiilor prevăzute de lege în mărime de 0,2 % pentru anul 2020.
Având în vedere cele menționate, conform datelor din Sistemul
Informațional al Serviciului Fiscal de Stat, la situația din 16 februarie 2021
intimatul înregistra la bugetul public național restanță în sumă totală de 2
860 de lei (ceea ce constituie plata de bază în sumă de 2 693,75 de lei și
majorarea de întârziere în sumă de 166,25 de lei). Intimatul nu și-a onorat
obligațiunea de a achita benevol în termen sumele calculate a impozitelor pe
bunurile imobiliare. Direcția de colectare a impozitelor și taxelor locale din
cadrul Primăriei mun. Bălți este entitatea competentă pentru calcularea și
emiterea avizului de plată corespunzător. În situația în care intimatul nu și-a
onorat obligațiile conform cerințelor stipulate în art.8 alin. (2), lit. e) din
Codul fiscal și avea o restanță față de buget pasibilă pentru executarea silită,
la 16 februarie 2021 în privința acestuia a fost emisă hotărârea privind
executarea silită a obligației fiscale, care a fost remisă cu scrisoarea de
însoțire, prin intermediul poștei, la adresa intimatului, recepționate la 24
februarie 2021, conform avizului poștal nr. DS8000078853AR.
Recurentul a precizat că depunerea contestației la Serviciul Fiscal de
Stat nu sistează executarea silită a obligației fiscale în conformitate cu
prevederile Codului Fiscal, cu excepția comercializării bunurilor sechestrate.
La 05 martie 2021 intimatul a contestat hotărârea din 16 februarie 2021
privind executarea silită, iar la 08 aprilie 2021 s-a examinat contestația.
Conform datelor din Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat
intimatul înregistra restanță față de Bugetul Public Național, întrucât până la
16 februarie 2021 în Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat nu
s-au înregistrat achitări la buget de către contribuabil, aferent impozitului pe
bunurile imobiliare (clasificația economică 113240), iar intimatul nu a
prezentat documente ce ar confirma achitarea impozitului la buget. Astfel,
argumentele din contestație au fost declarative și nu a putut servi temei
5
pentru anularea hotărârii contestate, ceea ce a determinat respingerea
contestației, iar în final intimatul a contestat actele emise în instanța de
judecată.
Decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe sunt emise prin
interpretarea greșită a normelor de drept material ce reglementează obiectul
prezentei acțiuni în contencios, bazate pe concluzii contrare circumstanțelor
cauzei, cu aprecierea eronată a probelor.
Actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să
fie clar înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și
expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți. Hotărârea trebuie
să se fondeze pe lege, trebuie să rezolve într-o manieră certă, explicit sau
implicit toate cererile invocate de părți, conform principiului nr. 6 al
Recomandării nr.5 din 1984, adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului
Europei, privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea
funcționării justiției, ceea ce la cauză lipsește.
Prima instanță și instanța de apel nu au ținut cont de circumstanțele și
normele de drept menționate. În cazul în care instanța de judecată se abține
de a da un răspuns special și explicit la cele mai importante întrebări, fără a
acorda părții care a formulat acțiunea posibilitatea de a ști dacă acest mijloc
de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a
dreptului la un proces echitabil (speța Hiro Balani vs Spania, hotărârea din
09 decembrie 1994; Lebedinschi vs Republica Moldova, hotărârea din 16
iunie 2015).
Serviciul Fiscal de Stat a solicitat atragerea în proces în calitate de terț
a Direcției de colectare a impozitelor și taxelor locale a Primăriei mun. Bălți
pentru a face claritate în privința corectitudinii calculului impozitului pe
bunurile imobiliare, însă atât instanța de fond, cât și instanța de apel au
respins cererea ca neîntemeiată.
Referitor la concluziile instanței de apel precum că statul nu poate să
perceapă impozite din contul reclamantului/intimat, deoarece ultimul nu a
beneficiat de atributele dreptului de proprietate asupra imobilului cu număr
cadastral xxxxx, adică nu l-a posedat, nu l-a folosit și nu și-a realizat dreptul
de dispoziție asupra lui, deoarece acesta nu există încă din 2005, recurentul
a afirmat că potrivit informației prezentate de către Direcția de colectare a
impozitelor și taxelor locale a Primăriei mun. Bălți, a fost efectuat recalculul
impozitului pentru bunul imobil cu număr cadastral xxxxx, proprietarul
căruia este Vadim Moruz, în luna august anul 2021, după recepționarea
răspunsului oficial de la Agenția Servicii Publice privind stingerea obiectului
impozabil și excluderea acestuia din programa „Cadastru Fiscal 2.0”
(nr.11/02c-06/634 din 10 august 2021). Astfel, a considerat că poziția
instanței este una distorsionată, or, nu ar fi logic argumentul instanței precum
că Direcția de colectare a impozitelor și taxelor locale a Primăriei mun. Bălți
cunoștea despre situația reală a construcției cu număr cadastral xxxxx, fapt
6
ce a fost confirmat prin excluderea acestuia din program la data de 10 august
În rezultatul recalculului din 10 august 2021 creanța debitorului a fost
micșorată cu 1 076,82 de lei, astfel este corectă suma indicată în hotărârea
privind executarea silită a obligației fiscale din 16 februarie 2021 în mărime
de 2 860 de lei.
Subsecvent a notat că în jurisprudența constatată a CtEDO (cauza
Costin versus România, hotărârea din 26 mai 2005, cauza Străin versus
România, hotărârea din 21 iulie 2005, cauza Petre versus România, hotărârea
din 27 iulie 2006) s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea
obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată
realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, or, dovada detaliată a
acțiunilor efectuate de către avocat nu a fost prezentată.
Conform jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului,
instanța de judecată potrivit regulilor unui proces echitabil, pornind de la
aprecierea rolului determinant al concluziilor sale, are obligația să examineze
efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii (cauza Hirro Balani
c. Spaniei, nr.18064/91 din 09 decembrie 1994 §27).
La 22 august 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului
copia recursului depus, creând astfel participanților la proces condiții egale
de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat,
întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire, avizul de recepție, anexate la
materialele dosarului (Vol.I, f.d.222-223).
Intimatul nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 a fost modificat cadrul normativ
conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura
contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special prevederile
cu privire la temeiurile recursului.
Art. XI din Legea pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)
nr. 246 din 31 iulie 2023:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în vigoare la 1
septembrie 2023.
(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul
administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de
procedură civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul
administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.
7
Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă,
cu excepția art. 169-171. Legea procedurală civilă care impune obligații noi
anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,
limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi
sau suplimentare nu are putere retroactivă.
În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție la
examinarea recursului va aplica prevederile Codului administrativ în
redacția în vigoare la data declarării recursului.
Art. 244 din Codul administrativ:
„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.
(2) Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a
treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023):
„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 193 din Codul administrativ:
„(3) Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători.
(31) În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate
decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet
din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9 judecători.”
Art. 247 din Codul administrativ:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.2451
alin.(1) lit.b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în
ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 194 din Codul administrativ:
„(2) În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărîrile și deciziile contestate
se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a
dreptului material.”
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura
civilă, cu excepția art.169–171.”
Art. 219 din Codul administrativ:
8
„(1) Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile
de solicitare a probelor înaintate de participanți.
(2) Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,
explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor
incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării
de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care
nu au fost discutate de participanții la proces.
(3) Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune,
însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces.”
Art. 22 din Codul administrativ:
„(1) Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt
din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de
expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.
(2) Faptele deja cunoscute autorităților publice sau instanțelor de judecată competente,
faptele general notorii și faptele prezumate în virtutea prevederilor legale nu necesită a fi
probate, pînă la proba contrarie.”
Art. 248 din Codul administrativ:
„(1) În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: d) admite recursul, casează integral decizia instanței de apel și trimite
cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.”
Art.129 din Codul fiscal (inclusiv în redacția în anul 2020):
„6)Obligație fiscală– obligație a contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca
impozit, taxă, prime de asigurare obligatorie de asistență medicală și contribuții de
asigurări sociale de stat obligatorii stabilite în cotă procentuală, majorare de întîrziere
(penalitate) și/sau amendă.
8)Termen de stingere a obligației fiscale– perioadă, stabilită conform legislației
fiscale, în care trebuie să fie executată obligația fiscală, incluzând și ultima sa zi în orele
de program ale Serviciului Fiscal de Stat. Dacă ultima zi a perioadei este una de odihnă,
se va considera o ultimă zi prima zi lucrătoare care urmează după ziua de odihnă. În cazul
prezentării dărilor de seamă în format electronic, ultima zi se consideră ziua deplină. În
mod analogic se determină și termenele de executare a altor acțiuni prevăzute de legislația
fiscală.
13)Restanță– sumă pe care contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit,
taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum și suma majorării de
întârziere (penalității) și/sau amenzii.[…].
14)Executare silită a obligației fiscale– acțiuni întreprinse de Serviciul Fiscal de Stat
pentru perceperea forțată a restanței.”
Art. 281 din Codul fiscal:
„(1) Suma impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice care nu sînt
înregistrate în calitate de întreprinzător se calculează anual pentru fiecare obiect al
impunerii, pornindu-se de la baza impozabilă a bunurilor imobiliare, calculată conform
situației de la 1 ianuarie a perioadei fiscale respective, de către serviciile de colectare a
impozitelor și taxelor locale ale primăriilor. În cazul în care baza impozabilă este evaluată
de către organele cadastrale teritoriale în cursul anului fiscal pînă la expedierea avizelor
de plată, suma impozitului pe bunurile imobiliare pentru anul respectiv se calculează
9
pornindu-se de la valoarea estimată în scopul impozitării bunurilor imobiliare, înregistrată
în cadastrul fiscal.
(11) Înștiințarea subiecților impunerii specificați la alin.(1) cu privire la suma
impozitului pe bunurile imobiliare ce urmează a fi achitată se realizează de către serviciile
de colectare a impozitelor și taxelor locale ale primăriilor, prin intermediul avizelor de
plată a impozitului pe bunurile imobiliare.
(4) În cazul în care, după începerea perioadei fiscale, au apărut noi obiecte ale
impunerii, impozitul pe bunurile imobiliare se calculează din momentul înregistrării de
stat a drepturilor de proprietate sau din momentul stabilirii faptului exercitării de către
subiectul impunerii a dreptului de posesie, de folosință și/sau de dispoziție asupra
bunurilor imobiliare.
În cazul în care obiectul impunerii existent a fost lichidat, demolat sau distrus complet,
impozitul pe bunurile imobiliare se calculează pînă la momentul radierii dreptului de
proprietate asupra bunurilor imobiliare din registrul bunurilor imobile sau pînă la
momentul încetării exercitării de către persoană a dreptului de posesie, de folosință și/sau
de dispoziție asupra bunurilor imobiliare.”
Art. 278 din Codul fiscal:
„(1) Obiecte ale impunerii sînt bunurile imobiliare, inclusiv terenurile din intravilan
sau din extravilan, clădirile, construcțiile, casele de locuit individuale, apartamentele și
alte încăperi izolate, inclusiv bunurile imobiliare aflate la o etapă de finisare a construcției
de 50% și mai mult, rămase nefinisate timp de 3 ani după începutul lucrărilor de
construcție. Gradul de finalizare a construcției în scopul impozitării se determină de către
experții tehnici în construcții sau de către agenții economici cu activități în domeniul
expertizei tehnice, sau de către autoritatea administrației publice locale, în baza metodei
stabilite de organul central de specialitate al administrației publice în domeniul
construcțiilor.
(2) Baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie valoarea estimată a acestor
bunuri.”
Art. 38 din Legea cadastrul bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie
1998:
„(1) Rectificarea unei înregistrări sau a unei înregistrări provizorii se face la cererea
persoanei interesate, în temeiul declarației, autentificată notarial sau semnată în fața
registratorului, a titularului dreptului ce urmează a fi radiat ori modificat sau în temeiul
hotărârii judecătorești irevocabile. În cazul unei autorități publice, consimțământul pentru
rectificare poate fi exprimat în adresarea scrisă a acesteia. Dacă, potrivit legislației, pentru
rectificare este necesar și acordul altor persoane decât titularul dreptului ce urmează a fi
rectificat, ca administratorul procesului de insolvabilitate, executorul judecătoresc care a
aplicat măsuri de asigurare, exprimarea acordului se face printr-o adresare scrisă.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 21 iunie
Prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.203, 212), la 22 iunie
2023 instanța de apel a notificat dispozitivul deciziei instanței de apel, iar la
28 iulie 2023 -decizia motivată. Astfel, recursul depus de Serviciul Fiscal de
Stat a fost declarat cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
10
Prin prisma art. 247 din Codul administrativ, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună citarea participanților la
proces pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs,
deoarece argumentele recursului sunt expuse cu suficientă claritate.
În cauza CtEDO, Covalenco v. Moldova nr. 72164/14, hotărârea
definitivă din 16 septembrie 2020, Curtea a statuat că este necesară
organizarea unei audieri: a) în cazul în care există necesitatea de a evalua
dacă circumstanțele au fost stabilite corect de către autorități (a se vedea
Malhous v. Republica Cehă [MC], nr. 33071/96, § 60, 12 iulie 2001); b)
atunci când circumstanțele cer ca instanța să-și formeze propria impresie
referitoare la justițiabili, prin acordarea dreptului de a explica propria lor
situație personală, în mod direct sau prin intermediul unui reprezentant (a se
vedea Göç, precitată, § 51; Miller, precitată, § 34 in fine; și Andersson v.
Suedia, nr. 17202/04, § 57, 7 decembrie 2010); c) în cazul în care instanța
are nevoie de a obține o clarificare cu privire la anumite detalii, inter alia prin
intermediul unei audieri (a se vedea Fredin v. Suedia (nr. 2), 23 februarie
1994, § 22, Seria A nr. 283-A, și Lundevall v. Suedia, nr. 38629/97, § 39, 12
noiembrie 2002).
Verificând legalitatea deciziei contestate în limita controlului judiciar
în raport cu argumentele invocate în recurs coroborate cu normele de drept
pertinente, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând
recursul admisibil, urmează a-l admite cu casarea integrală a deciziei
instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt
complet de judecată, din motivele ce succed.
Prin acțiunea înaintată, reclamantul a solicitat anularea hotărârii seria
AH nr.0028766 din 16 februarie 2021 și deciziei nr.113 din 08 aprilie 2021,
iar pe parcursul examinării cauzei a solicitat inclusiv compensarea
cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică în mărime de 5 000 de lei.
Prima instanța judecând cauza în fond, prin hotărârea din 28 aprilie
2022, a admis acțiunea înaintată de Vadim Moruz și a anulat hotărârea
Serviciului Fiscal de Stat seria AH nr.0028766 din 16 februarie 2021 și
decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.113 din 08 aprilie 2021. A încasat de la
Serviciul Fiscal de Stat în beneficiul lui Vadim Moruz suma de 5 000 de lei,
cu titlul de cheltuieli de judecată pentru asistența juridică (f.d.131,141-144).
Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei
instanțe, prin decizia din 21 iunie 2023, a respins apelul declarat de Serviciul
Fiscal de Stat și a menținut hotărârea primei instanțe (f.d.192-202).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează în
contextul circumstanțelor de fapt reliefate la caz, reține că prin hotărârea
seria AH nr. 0028766 din 16 februarie 2021 a Serviciului Fiscal de Stat,
DGAFA, privind executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului, s-a
stabilit că obligația de plată a lui Vadim Moruz la situația din 16 februarie
11
2021 constituia în total suma de 2 860 de lei (f.d.7). Vadim Moruz realizând
dreptul de contestare a acesteia (f.d.8) și urmare a examinării contestații
înaintate, prin decizia nr. 113 din 08 aprilie 2021 a Serviciul Fiscal de Stat,
s-a respins contestația depusă și s-a menținut hotărârea seria AH nr. 0028766
din 16 februarie 2021 (f.d.9).
Aici urmează a fi precizat că emiterea actelor enunțate, conform
poziției Serviciul Fiscal de Stat a fost determinată de admiterea restanței față
de Bugetul Public Național în sumă de 2 860 de lei la plată impozitului pe
bunurile imobiliare pentru anul 2020 de către Vadim Moruz din mun. Bălți,
str-la xxxxx, nr.xxxxx.
Conform poziției reclamantului, ultimul nu a achitat impozitul pentru
bunurile imobiliare, deoarece a pierdut avizul de plată, motiv pentru care s-
a adresat de a-i fi eliberat un aviz suplimentar. Totodată, a specificat că suma
pretinsă de către Serviciul Fiscal de Stat în mărime de 2 860 de lei cu titlu de
impozit pentru bunurile imobiliare este calculată eronat, în contextul în care
pentru anul precedent suma nu a fost calculată pentru construcția demolată,
însă doar pentru două bunuri imobile existente.
Totodată, conform avizului întocmit la 03 august 2020, eliberat
reclamantului suplimentar, suma ce urma a fi achitată constituia 1 727, 75 de
lei, fiind incluse imobilele identificate cu numerele cadastrale: xxxxx,xxxxx,
xxxxx (f.d.13).
În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție notează că instanțele ierarhic inferioare au anulat integral hotărârea
privind executarea silită a obligației fiscale și decizia pe marginea
contestației lui Vadim Moruz, emise de către Serviciul Fiscal de Stat,
ignorând faptul că se invocă inexistența doar a unui bun imobil dintre cele
trei reflectate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că
instanța de apel a reținut că organul fiscal a dispus încasarea din contul lui
Vadim Moruz a impozitului pentru un bun imobil care nu există în natură.
Totodată, a notat că instanța de fond întemeiat a constatat că autoritatea
publică competentă pentru calcularea și îndreptarea spre achitare a
impozitului pe bunurile imobile era în cunoștință de cauză despre situația
reală a construcției cu numărul cadastral xxxxx, fapt ce se confirmă prin
extrasul din Registrul bunurilor imobile prezentat de către autoritatea pârâtă
(f.d. 35). A menționat că, statul nu poate să perceapă impozite din contul
reclamantului/intimat, deoarece ultimul nu a beneficiat de atributele
dreptului de proprietate asupra imobilului cu număr cadastral xxxxx, adică
nu l-a posedat, nu l-a folosit și nu și-a realizat dreptul de dispoziție asupra
lui, deoarece acesta nu există încă din anul 2005.
La acest capitol, instanța de recurs notează că deși instanțele ierarhic
inferioare în esență nu neagă obligația de plată a impozitelor pentru două
12
bunuri imobile cu numerele cadastrale: xxxxx, xxxxx, însă în final actele
contestate sunt anulate integral, fără nicio argumentare în acest sens.
Mai mult, instanța de apel în motivarea deciziei a indicat despre faptul
că prin avizul pentru anul 2019 s-a stabilit existența obligației fiscale pentru
bunurile imobile: xxxxx, xxxxx, la adresa indicată, însă nu reflectă
raționamentele ce au determinat casarea integrală a actelor contestate, deși,
în esență, recunoaște obligația fiscală a reclamantului pentru bunurile
imobile: xxxxx, xxxxx, cu excepția acelui pretins a fi demolat în anul 2005.
De altfel, chiar avizul de plată pretins a fi eliberat suplimentar la
cererea reclamantului, prezentat pentru suma de 1 727,75 de lei, reflectă toate
trei imobile, inclusiv imobilul pretins a fi demolat din anul 2005, aviz
necontestat de către Vadim Moruz.
De asemenea, instanța de apel constatând că autoritatea competentă
pentru calcularea și îndreptarea spre achitare a impozitului pentru bunurile
imobile cunoștea despre situația reală a construcției cu număr cadastral
xxxxx, făcând referire la extrasul din Registrul bunurilor imobile anexat de
pârât, în care aceasta lipsește (f.d.35), însă nu a verificat când s-a efectuat
această rectificare, în situația în care extrasul menționat este datat cu 13 iunie
2021 (f.d.35-38).
Or conform certificatului privind demolarea clădirii nr.11654 din 09
iunie 2021, Agenția Servicii Publice, Departamentul cadastru, Serviciul
cadastral teritorial Bălți, la pct. 2, pct. 6, la adresa din mun. Bălți, str-la
xxxxx, nr.xxxxx, a constatat că bunul imobil cu număr cadastral xxxxx nu
există, este demolat, iar în pct. 7 al certificatului este menționat expres că
este eliberat în scopul radierii din registrul electronic al bunurilor imobile
(f.d.67).
Totodată, Agenția Servicii Publice, Departamentul cadastru, Serviciul
cadastral teritorial Bălți, prin răspunsul datat cu 10 august 2021, comunică
destinatarului că în cazul bunurilor imobile din mun. Bălți, str-la xxxxx,
nr.xxxxx, inspectarea a fost efectuată la 29 august 2005, fiind constatată
demolarea construcției vechi xxxxx, înscrise în registrul bunurilor imobile și
edificarea unor noi construcții (f.d.122).
În atare circumstanțe, instanța de apel avea obligația de a elucida
aspectul ce vizează anul demolării construcției și efectuarea rectificărilor în
registrul bunurilor imobile, în condițiile în care construcția pretinsă a fi
demolată era inclusă în avizul de plată eliberat suplimenta reclamantului la
03 august 2020 (f.d.13)
De altfel, în contextul prevederilor art. 38 din Legea nr.1543/1998,
citate supra, rectificarea/radierea în registrul bunurilor imobile se face la
cererea titularului dreptului ce urmează a fi radiat.
Drept urmare, instanțele ierarhic inferioare anulând integral hotărârea
și decizia Serviciul Fiscal de Stat, a ignorat aceste aspecte sau cel puțin nu a
13
analizat obligația/dreptul reclamantului prin prisma prevederilor legale ce
vizează rectificarea registrului bunurilor imobile la cererea titularului de
drept, în situația în care chiar avizul de plată eliberat suplimentar a fost
pentru trei bunuri imobile, inclusiv pentru cel pretins a fi demolat în anul
Respectiv, nu sunt înțelese raționamentele instanței ce au dus la
anularea actelor administrative contestate integral și nu doar în latura bunului
a cărui existență se contestă, bun pretins a fi demolat până la eliberarea
avizului de plată
În altă ordine de idei, conform art. 156 alin.(1) din Codul fiscal, în
cadrul primăriilor funcționează serviciul de colectare a impozitelor și taxelor
locale cu atribuții de administrare a impozitelor și taxelor, iar în temeiul art.
157 alin.(1) lit.a) din Codul fiscal, serviciul de colectare a impozitelor și
taxelor locale este învestit, corespunzător domeniului de activitate stabilit la
art.156, cu dreptul de a efectua de sine stătător: a) calcularea obligațiilor
fiscale în raport cu plățile și contribuabilii administrați. Mai mult că, art. 280
alin.(1) lit.a) din Codul fiscal (cotele impozitului) prevede că cota concretă
se stabilește anual de către autoritatea reprezentativă și deliberativă a
administrației publice locale. Subsecvent, calculul cuantumului impozitului
stabilit pentru anul 2020 pentru bunurile imobile, pretins a fi mai mare în
raport cu cel pentru anul 2019, nu poate fi pus pe seama Serviciului Fiscal
de Stat, or, informația cu soldurile înregistrate este transmisă ultimului
pentru introducerea în sistemul informațional de către Direcția de colectare
a impozitelor și taxelor locale.
Instanțele ierarhic inferioare nu au analizat în nici un mod faptul că
însuși reclamantul a menționat despre neachitarea impozitului în termen,
deoarece a pierdut avizul de plată, iar neachitarea în termen a impozitului în
virtutea legii duce la calcularea majorărilor de întârziere.
Drept urmare, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează a elucida
circumstanțele conturate supra, în măsura în care poate fi imputată
Serviciului Fiscal de Stat includerea în avizul de plată pentru anul 2020 a
impozitului pentru bunurile imobiliare a unei construcții pretinse a fi
demolate încă în anul 2005, în situația în care reclamantul nu a cerut
rectificarea datelor din registrul bunurilor imobile în privința acestuia, având
în vedere eliberarea unui astfel de certificat doar în anul 2021, circumstanță
reliefată supra, iar calculul obligațiilor fiscale revine serviciului de colectare
a impozitelor și taxelor locale care activează în cadrul primăriei locale,
precum și anularea integrală a actelor emise de pârât vizează bunuri imobile
a căror existența nu a fost contestată.
Coroborând circumstanțele reliefate supra, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție în situația în care această eroare nu poate fi
corectată în ordine de recurs, admite recursul, casează integral decizia
instanței de apel și trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel, în alt
complet de judecată.
14
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 248 alin.(1) lit.d) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat.
Casează integral decizia din 21 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în
cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Vadim Moruz împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la
anularea hotărârii seria AH nr.0028766 din 16 februarie 2021, deciziei
nr.113 din 08 aprilie 2021 și compensarea cheltuielilor de judecată și trimite
cauza spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Oxana Parfeni
15