2ra-965/23 — recunoasterea bunului imobil drept proprietate personală
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea bunului imobil drept proprietate personală
- Temei legal
- contractul matrimonial
2ra-965/23 — recunoasterea bunului imobil drept proprietate personală (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de Alexandru Florența,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Alexandru Florența împotriva Tatianei Florența, intervenienți accesorii BC
„Moldova-Agroindbank” SA și executorul judecătoresc Buzurniuc Natalia,
privind recunoașterea bunului imobil drept proprietate personală,
împotriva deciziei din 09 februarie 2023 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 2ra-965/23
NR. PIGD 2-22004996-01-2ra-13072023)
Contractul matrimonial se interpretează după intenția comună a părților, fără
a se limita la sensul literal al termenilor utilizați.
Judecătoria Bălți, sediul central, jud. V. Schibin,
Curtea de Apel Bălți, jud. A. Garbuz, I. Grosu, A. Ciobanu
23 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Alexandru
Florența
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 ianuarie 2022, Alexandru Florența a depus o cerere de chemare
în judecată împotriva Tatianei Florența, solicitând recunoașterea dreptului de
proprietate personală al reclamantului asupra bunului imobil – apartamentul
nr. xxxxx de pe str. xxxxx, mun. Bălți.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la data de 29 iulie 2014
a procurat apartamentul nr. xxxxx de pe str. xxxxx, mun. Bălți, contra sumei
de 137 000 lei, din contul creditului primit de către acesta de la BC „Moldova-
Agroindbank” SA.
Din considerentul, că la momentul procurării bunului imobil acesta era
în relație de căsătorie, fosta soție – Florența Tatiana, de asemenea a participat
la tranzacție în calitate de cumpărător, astfel că la moment, ambii sunt
înregistrați în Registrul bunurilor imobile în calitate de proprietari devălmași.
Reclamantul a menționat că, căsătoria dintre ei a fost desfăcută la data
de 29 mai 2021 la Oficiul stare civilă Bălți.
Cu referire la prevederile art. 25 alin. (2), 27, 29 alin. (1) din Codul
familiei și art. 572 alin. (1) din Codul civil, reclamantul a indicat că la data de
21 octombrie 2016, între Florența Alexandru și Florența Tatiana a fost
încheiat Contractul matrimonial nr. 10646, autentificat de notarul Caraiman
Aurica. Potrivit pct. 2 din Contractul matrimonial, bunurile imobile și anume
apartamentul nr. xxxxx de pe str. xxxxx, mun. Bălți, este proprietatea
personală a lui Florența Alexandru.
Potrivit pct. 4 al Contractului matrimonial, veniturile, dobândite în
diferite moduri cum ar fi din activități de muncă, de întreprinzător sau
intelectuale, loterii și câștiguri, sau alte surse legale de venit în perioada
căsătoriei de fiecare dintre soți, va rămâne în proprietatea aceluia care a
dobândit acest venit și utilizat după propria voință.
Astfel, reclamantul a subliniat că părțile, în timpul căsătoriei, au
determinat de comun acord că apartamentul nr. xxxxx de pe str. xxxxx, mun.
1
Bălți, este proprietatea personală a lui Florența Alexandru. Totodată, a fost
determinat că veniturile obținute de fiecare, le aparțin personal.
Alexandru Florența a accentuat că, creditul ipotecar în sumă de 137 000
lei, obținut de la BC „Moldova-Agroindbank” SA pentru procurarea
apartamentului menționat, este achitat de către el, din propriile venituri, fapt
confirmat prin ordinele de încasare a numerarului.
Prin încheierea protocolară din 03 mai 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul
central, în calitate de intervenienți accesorii, în proces au fost atrași BC
„Moldova-Agroindbank” SA și executorul judecătoresc Buzurniuc Natalia.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 28 iulie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a
respins integral cererea de chemare în judecată înaintată de Alexandru
Florența împotriva Tatianei Florența, intervenienți accesorii BC „Moldova-
Agroindbank” SA și executorul judecătoresc Buzurniuc Natalia, privind
recunoașterea apartamentului nr. xxxxx de pe str. xxxxx, mun. Bălți drept
proprietate personală a lui Alexandru Florența, ca neîntemeiată.
Pentru a adopta această hotărâre, prima instanță a concluzionat că
apartamentul dobândit în timpul căsătoriei nu poate fi recunoscut ca
proprietate personală a reclamantului și rămâne supus regimului de
proprietate comună în devălmășie.
Instanța a argumentat că, contractul matrimonial semnat în 2016, nu
poate avea efect retroactiv asupra bunului dobândit în 2014, astfel încât clauza
prin care apartamentul ar fi proprietatea personală a lui Alexandru Florența
este lovită de nulitate.
A reținut că potrivit art. 19 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Codul familiei,
bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei constituie proprietatea comună
în devălmășie. Aceasta înseamnă că ambele părți (soții) dețin bunul în comun,
indiferent de cine a contribuit financiar la achiziționarea acestuia.
Apartamentul în cauză a fost dobândit în timpul căsătoriei (în 2014), iar
regimul legal aplicabil este cel al proprietății comune în devălmășie.
Conform art. 27 și art. 28 alin. (1) din Codul familiei, contractul
matrimonial poate fi încheiat în timpul căsătoriei și poate modifica regimul
legal al bunurilor dobândite în viitor. Cu toate acestea, art. 29 alin. (3) din
Codul familiei prevede că un contract matrimonial încheiat în timpul
căsătoriei nu are efect retroactiv asupra bunurilor deja dobândite înainte de
încheierea contractului. În acest caz, contractul matrimonial între Alexandru
Florența și Tatiana Florența a fost semnat în 2016, la doi ani după
2
achiziționarea apartamentului (2014). Astfel, apartamentul, dobândit înainte
de încheierea contractului matrimonial, rămâne supus regimului de
proprietate comună în devălmășie. Clauza din contractul matrimonial care ar
fi stabilit că apartamentul este proprietatea personală a lui Alexandru Florența
este lovită de nulitate, conform art. 220 alin. (1) din Codul civil (redacția în
vigoare la momentul încheierii contractului), care prevede că orice dispoziție
contrară legii este nulă.
Instanța a constatat că, clauza 2 din contractul matrimonial, care
prevedea că apartamentul ar fi proprietatea personală a lui Florența
Alexandru, contravine art. 29 alin. (3) și art. 19 alin. (1) din Codul familiei,
motiv pentru care este nulă, conform art. 220 alin. (1) din Codul civil.
Referitor la argumentul reclamantului că a achitat creditul ipotecar
pentru apartament din veniturile sale proprii, fapt care ar trebui să-i confere
drept de proprietate exclusive, prima instanță a remarcat că potrivit art. 19
alin. (1) din Codul familiei, veniturile obținute de fiecare soț în timpul
căsătoriei constituie, de asemenea, parte din proprietatea comună în
devălmășie, iar utilizarea acestor venituri pentru achitarea unui bun comun nu
transformă bunul în proprietate personală.
De asemenea, instanța a subliniat că faptul că pârât contribuia cu
mijloace financiare la întreținerea gospodăriei și la plata altor cheltuieli
curente este relevant în determinarea contribuțiilor fiecărui soț în cadrul
căsătoriei, conform art. 123 alin. (6) din Codul de procedură civilă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 19 august 2022, Alexandru Florența a depus apel împotriva
hotărârii din 28 iulie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul central, solicitând
admiterea cererii de apel, casarea hotărârii, cu pronunțarea unei hotărâri noi,
prin care acțiunea să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 09 februarie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a respins
apelul depus de Alexandru Florența și s-a menținut hotărârea din 28 iulie 2022
a Judecătoriei Bălți, sediul central.
Instanța de apel a concluzionat că prima instanță a aplicat corect
prevederile legale. Iar, apelantul nu a prezentat dovezi suplimentare în apel
care să susțină pretențiile sale.
Instanța de apel a reiterat argumentele primei instanțe, menționând că
apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei (29 iulie 2014) și înregistrat
în proprietatea comună a soților. Conform Codului familiei, bunurile
3
dobândite în timpul căsătoriei sunt supuse regimului proprietății în
devălmășie, cu excepția cazului în care acest regim este modificat printr-un
contract matrimonial. Reclamantul Alexandru Florența nu a putut modifica
acest regim pentru bunurile dobândite anterior încheierii contractului
matrimonial.
Contractul matrimonial încheiat la data de 21 octombrie 2016 a fost
considerat de instanță neaplicabil în ceea ce privește bunurile dobândite
anterior. Instanța de apel a subliniat că acest contract nu are efect retroactiv,
iar clauza conform căreia apartamentul ar deveni proprietatea personală a lui
Alexandru Florența contravine prevederilor legale și este nulă.
Argumentul apelantului că a plătit ratele pentru creditul ipotecar din
venituri proprii nu a fost considerat unul relevant pentru a schimba regimul
de proprietate în devălmășie. Instanța a notat că, deși Alexandru Florența a
achitat ratele pentru apartament, cheltuielile curente și de întreținere au fost
suportate de Tatiana Florența, aceasta participând astfel la gospodăria
comună.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 20 iunie 2023, prin intermediul poștei, Alexandru Florența a declarat
recurs împotriva deciziei din 09 februarie 2023 a Curții de Apel Bălți,
solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel
și pronunțarea unei decizii noi, prin care acțiunea sa să fie admisă.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Alexandru Florența a invocat că la adoptarea
deciziei contestate, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material
și a dat apreciere greșită probelor.
Recurentul a insistat că, potrivit contractului matrimonial din 21
octombrie 2016, apartamentul în litigiu îi aparține exclusiv. El a contestat
interpretarea instanțelor anterioare cu privire la efectele retroactive ale acestui
contract și a subliniat că, în opinia sa, contractul ar trebui să reglementeze
regimul de proprietate asupra apartamentului, indiferent de momentul
dobândirii acestuia.
POZIȚIA INTIMATEI
Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatei cererea de recurs,
informând-o despre posibilitatea depunerii referinței la recurs.
Până la data examinării admisibilității cererii de recurs, referință prin
care să-și exprime poziția, intimata nu a depus.
4
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea
cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31
iulie 2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11- 16
și art. VII – 01 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 318-321 art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări
în Codul de procedură civilă, inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul,
secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor de dispoziție ale curților de apel.
Conform art. XI alin. (3) din Legea pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023:
„(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare
a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursurilor.”
Din sensul normei de drept enunțate, rezultă că legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului depus
de Alexandru Florența împotriva deciziei din 09 februarie 2023 a Curții de
Apel Bălți,, va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art.
432 din Codul de procedură civilă, în vigoare până la 01 septembrie 2023.
Art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă (în redacția
legii în vigoare la data depunerii cererii de recurs:
„(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b)
a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată
neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia
legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost
încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care
nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui
participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în
judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d)
instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată
cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost
arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.”
5
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în
vigoare de la 01 septembrie 2023):
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 13 alin. (51) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție:
„(51) Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență,
președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va
examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și
cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor din 5
judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face parte
judecătorul raportor.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în
vigoare de la 01 septembrie 2023):
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
Art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o
singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
Art. 373 alin. (1), (2), (5) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. (2) În limitele apelului, instanța
de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,
precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,
apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către
participanții la proces. (5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate în apel.”
Art. 240 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă:
„(1) La deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu
stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și
admisibilitatea acțiunii. (3) Instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor
înaintate de reclamant.”
Art. 118 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă:
6
„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei
al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. (3) Circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea justă a cauzei sânt determinate definitiv de instanța
judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la
proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.”
Art. 130 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe
cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din
dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. (2) Nici un fel de probe
nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.”
Art. 27 din Codul familiei:
„Contractul matrimonial este convenția încheiată benevol între persoanele care
doresc să se căsătorească sau între soți, în care se determină drepturile și obligațiile
patrimoniale ale acestora în timpul căsătoriei și/sau în cazul desfacerii acesteia.”
Art. 28 alin. (1) din Codul familiei:
„(1) Contractul matrimonial poate fi încheiat până la înregistrarea căsătoriei sau, în
orice moment, în timpul căsătoriei.”
Art. 29 alin. (1-3) din Codul familiei:
„(1) Prin contractul matrimonial soții pot modifica regimul legal al proprietății în
devălmășie stabilit la art.20.
(2) Contractul matrimonial poate stabili că toate bunurile dobândite de fiecare dintre
soți în timpul căsătoriei sânt proprietate personală a soțului care le-a dobândit.
(3) Contractul matrimonial încheiat în timpul căsătoriei nu are acțiune retroactivă.
Bunurile dobândite până la încheierea contractului sânt supuse regimului legal prevăzut de
prezentul cod.”
Art.357 Cod civil (în vigoare până la 1 martie 2019):
(1) Încetarea proprietății comune pe cote-părți prin împărțire poate fi cerută oricînd
dacă legea, contractul sau hotărîrea judecătorească nu prevede altfel.
(2) Împărțirea poate fi cerută chiar și atunci cînd unul dintre coproprietari a folosit
exclusiv bunul, afară de cazul cînd l-a uzucapat, în condițiile legii.
(3) Împărțirea poate fi făcută prin înțelegere a părților sau prin hotărîre
judecătorească.
Art.366 cod civil (în vigoare până la 1 martie 2019):
(1) În cazul în care dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor persoane
fără ca vreuna dintre ele să fie titularul unei cote-părți ideale din bunul comun, proprietatea
este comună în devălmășie.
(2) Proprietății comune în devălmășie se aplică în modul corespunzător dispozițiile
cu privire la proprietatea comună pe cote-părți dacă prezenta secțiune nu prevede altfel.
Art. 373 alin. (2) Cod civil (în vigoare până la 1 martie 2019):
7
Bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților pot fi împărțite atît la divorț,
cît și în timpul căsătoriei. Împărțirea bunurilor comune în timpul căsătoriei nu afectează
regimul juridic al bunurilor care vor fi dobîndite în viitor.
Art.725 Cod civil (în vigoare până la 1 martie 2019):
(1) Contractul trebuie interpretat pe principiile bunei-credințe.
(2) Contractul se interpretează după intenția comună a părților, fără a se limita la
sensul literal al termenilor utilizați.
Art. 729 alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 1 martie 2019):
(1) Clauzele contractului se interpretează în sensul în care pot produce efecte, dar nu
în sensul în care nu ar produce nici un efect.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului. Completul de judecată
atestă că acesta a fost declarat în termen, or, decizia contestată a fost notificată
recurentului Alexandru Florența la 08 mai 2023.
În recursul declarat, în esență, recurentul Alexandru Florența a invocat
faptul că instanțele inferioare nu au respectat voința părților exprimată prin
contractul matrimonial și nu au ținut cont de intenția comună a soților de a
reglementa regimul juridic al apartamentului în mod diferit de regimul legal
al proprietății comune în devălmășie.
De asemenea, recurentul a subliniat că contribuțiile financiare
semnificative la achitarea apartamentului, suportate exclusiv de către el, nu
au fost corect evaluate, ceea ce a dus la o inechitate în repartizarea drepturilor
de proprietate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, examinând
recursul declarat de Alexandru Florența împotriva deciziei din 09 februarie
2023 a Curții de Apel Bălți, consideră că acesta urmează a fi admis din
motivele ce urmează.
Completul de judecată atrage atenția asupra faptului că decizia
instanței de apel creează o impresie rezonabilă de superficialitate.
Instanța de recurs consideră că instanța de apel nu a furnizat o
motivare adecvată și clară în ceea ce vizează natura juridică a înțelegerii
stipulate în pct.2 al contractului matrimonial încheiat la 21 octombrie 2016.
Într-adevăr, art. 29 alin. (3) din Codul familiei stipulează că un contract
matrimonial nu poate avea efect retroactiv asupra bunurilor dobândite
anterior, însă interpretarea restrictivă aplicată de instanța de apel și de fond
ignoră faptul că acest contract reprezintă totuși o înțelegere voluntară și
8
explicită între părți, menită să reglementeze regimul juridic al unui bun
dobândit în perioada căsătoriei.
Contractul matrimonial nr. 10646 din 21 octombrie 2016 a fost încheiat
de comun acord între părți și reflectă voința expresă a soților Alexandru
Florența și Tatiana Florența de a separa proprietatea asupra apartamentului nr.
xxxxx de pe str. xxxxx, mun. Bălți.
La cazul din speță, instanța de fond și apel nu a efectuat o examinare
completă a intenției reale a părților la momentul încheierii contractului
matrimonial. Acestea urmau să atragă atenție acordului de voință între soți,
exprimat prin contractul matrimonial și să analizeze dacă clauza de la pct.2
reflectă o dorință comună de a modifica regimul juridic al bunului dobândit
anterior, ce e interzis potrivit art.29 alin. (3) Codul familiei, sau un acord de
împărțire a bunului comun în timpul căsătoriei prin atribuirea acestuia unuia
din soți, fapt care e perfect valabil.
Completul consideră necesar să rețină că, prin aplicarea unei
interpretări prea stricte a prevederilor legale, instanța descurajează soții să își
rezolve disputele patrimoniale prin acorduri voluntare.
În această privință, este de menționat că, contractul matrimonial
reprezintă o formă eficientă de gestionare a aspectelor patrimoniale și ar trebui
promovat ca o soluție alternativă la litigiile lungi și costisitoare. Iar, instanțele
de judecată ar trebui să recunoască validitatea acordului matrimonial, inclusiv
și a celui privind împărțirea bunurilor comune anterior dobândite, ca o formă
de mediere între părți, menită să prevină conflicte suplimentare și să clarifice
drepturile de proprietate.
În aceiași ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție atenționează că clauzele contractuale urmează fi interpretate reieșind
din voința reală a părților la momentul încheierii unui acord și în sensul în
care să producă efecte juridice.
Prin urmare, instanța de recurs subliniază că, cauza trebuie trimisă la
rejudecare deoarece instanța de apel nu a evaluat mult aspectual și nu a oferit
un răspuns fără echivoc care era intenția reală a părților exprimată la
momentul încheierii contractului (vezi paragraful 59).
În lipsa unei motivări clare, există incertitudini în ceea ce privește
raționamentul instanței și modul în care a fost aplicată legea în acest caz.
În conexiunea circumstanțelor expuse cu normele legale citate supra,
instanța de recurs ajunge la concluzia că soluția adoptată de către instanța de
apel este nemotivată.
9
Din aceste motive, Completul de judecată consideră recursul declarat
de Alexandru Florența ca fiind fondat, impunându-se admiterea acestuia,
casarea deciziei din 09 februarie 2023 a Curții de Apel Bălți și trimiterea
cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, pentru a reanalizarea
contractului matrimonial în contextul intenției comune a părților.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 445 alin. (1) lit. c), alin.
(2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Alexandru Florența.
Casează integral decizia din 09 februarie 2023 a Curții de Apel Bălți și
restituie cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Florența
împotriva Tatianei Florența, intervenienți accesorii BC „Moldova-
Agroindbank” SA și executorul judecătoresc Buzurniuc Natalia, privind
recunoașterea bunului imobil drept proprietate personală, la rejudecare în
Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
10