2ra-338/23 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-338/23

2-20099986-01-2ra-02032023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Ojoga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, V. Mihaila, R. Pulbere)

Î N C H E I E R E

03 iulie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Ion Malanciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ecaterina Caracaș,

reprezentată de avocatul Iulian Cașu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă „Orange Moldova” Societate pe Acțiuni împotriva Ecaterinei Caracaș cu

privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 18 august 2020, ÎM „Orange Moldova” SA a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ecaterinei Caracaș cu privire la încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, potrivit contractului de prestare servicii

publice de comunicații electronice mobile celulare nr. 6113976 din 02 noiembrie

2016, ÎM „Orange Moldova” SA, s-a obligat să presteze serviciile solicitate de către

Ecaterina Caracaș conform contractului, iar aceasta din urmă s-a obligat să le achite

în termenul cuvenit.

Caracaș Ecaterina a indicat că, în conformitate cu anexa la contractul

nominalizat, debitorului i-a fost oferit echipament mobil, de model Huawei P9 lite

2017, Lenovo A2010, cu achitare în rate, iar perioada minimă contractuală nu a

expirat.

În acest sens a afirmat că, potrivit pct. 2 din Anexă și pct. 3.5 din Condițiile

generale de utilizare a serviciilor Orange Abonament: „În cazul nerespectării de către

client a perioadei minime contractuale, ÎM „Orange Moldova” SA are dreptul de a

încasa de la client despăgubiri egale cu suma totală a tuturor ratelor spre achitare

pentru toată perioada rămasă, până la expirarea perioadei de achitare în rate

indicate”.

Astfel, pentru serviciile prestate și echipamentul mobil oferit de ÎM „Orange

Moldova” SA, s-a format o datorie în mărime de 4 990,92 de lei.

1

Prin cererea de soluționare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară,

debitorului i-au fost comunicate atât pretențiile ÎM „Orange Moldova” SA,

posibilitatea de a soluționa litigiul pe cale amiabilă în termen de 7 zile calendaristice,

cât și despre rezilierea contractului, conform prevederilor pct. 6.4.3 și pct. 10 din

Condițiile generale de utilizare a serviciilor Orange Abonament, însă, cererea a

rămas fără răspuns.

Reclamanta a precizat că, prin neexecutarea în termen a obligațiilor

contractuale pârâtul admite o încălcare gravă atât a intereselor creditorului, cât și a

legislației în vigoare, privind executarea obligațiilor.

A solicitat reclamanta, încasarea din contul Ecaterinei Caracaș în beneficiul

ÎM „Orange Moldova” SA a datoriei în mărime de 4 990,92 de lei și compensarea

cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat achitate, în mărime de 270 de lei.

Prin hotărârea din 18 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă parțial acțiunea și s-a încasat din contul Ecaterinei Caracaș în beneficiul

ÎM „Orange Moldova” SA suma de 4 990,92 de lei cu titlu de datorie și suma de 100

de lei cu titlu de cheltuieli pentru citare, s-a încasat din contul Ecaterinei Caracaș la

bugetul de stat cheltuielile suportate de instanța de judecată în legătură cu

soluționarea cauzei în mărime de 30,20 de lei.

În rest, pretențiile formulate s-au respins ca neîntemeiate.

La data de 21 octombrie 2021 Ecaterina Caracaș, reprezentată de avocatul

Iulian Cașu, a declarat apel nemotivat, iar la data de 17 februarie 2022 a declarat

apel motivat împotriva hotărârii din 18 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii ca fiind tardivă.

Prin decizia din 11 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Ecaterina Caracaș, reprezentată de avocatul Iulian Cașu și s-a menținut

hotărârea din 18 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că, prima instanță corect a ajuns

la concluzia respingerii excepției de tardivitate înaintată de către avocatul Iulian

Cașu, în interesele Ecaterina Caracaș.

În această ordine de idei, instanța de apel a remarcat că nu pot fi reținute

alegațiile părții apelante cu privire la nerespectarea procedurii prealabile, or, potrivit

pct. 1.2 al Contractului de mandat din 01 ianuarie 2019, ÎM „Orange Moldova” SA

a împuternicit SRL „PFB Legal Consulting” să reprezinte interesele mandantului în

raport cu debitorii, dispunând de drepturi de a contacta prin orice metode legale,

negocia încheierea tranzacției de împăcare și de a folosi metodele prevăzute de

legislație în vigoare în vederea recuperării datoriilor debitorilor față de acesta.

Totodată, conform pct. 1.4 al contractului menționat, ÎM „Orange Moldova” SA a

împuternicit SRL „PFB Legal Consulting” să întocmească, semneze și expedieze din

numele său plângeri, notificări, somații, reclamații și cereri de soluționare a litigiului

pe cale extrajudiciară.

În acest context, instanța de apel a reținut că, reprezentantul SRL „PFB Legal

Consulting”, Briguneț Ecaterina a avut împuterniciri de a expedia în adresa

Ecaterinei Caracas cererea de soluționare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară

din data de 21 octombrie 2019, considerent din care a respins ca neîntemeiate

argumentele reprezentantului apelantului invocate la acest aspect.

Astfel, instanța de apel a considerat că instanța de fond a examinat pricina sub

toate aspectele, hotărârea fiind bazată pe interpretarea și aplicarea corectă a

2

dispozițiilor legale, precum și pe cercetarea obiectivă a materialelor dosarului,

situație ce impune menținerea actului judecătoresc contestat.

La data de 02 februarie 2023 Ecaterina Caracaș, reprezentată de avocatul Iulian

Cașu, a declarat recurs împotriva deciziei din 11 octombrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând circumstanțele de fapt și de drept indicate în cererea de chemare în judecată

și cererea de apel (f.d. 159-162.).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 11 octombrie 2022.

La 26 decembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a expediat reprezentantului

Ecaterinei Caracaș, avocatul Iulian Cașu, prin intermediul poștei electronice copia

deciziei integrale din 11 octombrie 2022 (f.d.149).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Ecaterina Caracaș, reprezentată de avocatul Iulian Cașu, la 02 februarie

2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 02 martie 2023, a expediat în adresa intimatei

copia recursului declarat de Ecaterina Caracaș, reprezentată de avocatul Iulian Cașu,

cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire și avizul de recepție, anexate la materialele dosarului (f.d. 171,

173). Însă, până în prezent intimata nu și-a valorificat dreptul de a depune referință

pe marginea cererii de recurs.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat

de Ecaterina Caracaș, reprezentată de avocatul Iulian Cașu, a fost depus până la data

intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie

2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

cărora instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficientă probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

4

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ecaterina Caracaș,

reprezentată de avocatul Iulian Cașu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ecaterina Caracaș, reprezentată

de avocatul Iulian Cașu.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Ion Malanciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

5