3ra-103/23 — Anularea actului administrativ

3ra-103/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-103/23

2-19104480-01-3ra-26012023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V.Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuan, V.Negru, E.Palanciuc)

Î N C H E I E R E

12 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de APC ”A0110-0030” (denumire

anterioară A.C.C. 55/610),

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea pe Acțiuni ,,Semnal” împotriva Primăriei municipiul

Chișinău, persoane terțe Elena Stîrcea și A.C.C. 55/610 cu privire la constatarea

nulității actului administrativ individual,

împotriva deciziei din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 martie 2017, SA „Semnal” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Direcția Generală Locativ Comunală

și Amenajare, terț Stîrcea Elena și Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.

55/610 cu privire la constatarea nulității actului administrativ individual.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, entitatea SA

„Semnal” este gestionarul bunului imobil din mun.Chișinău, str.Hristo-Botev 25,

fapt confirmat prin Adeverința de privatizare nr.572/03 din 10.01.1998.

A notat că, la 31 ianuarie 2017 Primăria municipiului Chișinău a emis

dispoziția nr.67-d cu privire la eliberarea ordinului de repartiție pentru

apartamentul 18 din str.Hristo-Botev 25, mun. Chișinău, dnei Elena Stîrcea.

A menționat că, art. 53 din Constituție consfințește garanția persoanei

vătămate într-un drept de o autoritate publică prin emiterea unui act administrativ

sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri de a obține recunoașterea

dreptului pretins, anularea actului și repararea prejudiciului.

A indicat că, în conformitate cu prevederile art.14 din Legea nr. 793-XIV,

persoana care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege printr-

un act administrativ va solicita printr-o cerere prealabilă autorității emitente în

termenul de 30 zile de la data luării la cunoștință a actului, revocării în tot sau în

parte a acestuia.

A precizat că SA „Semnal” consideră dispoziția 67-d din 31.01.2017 și

ordinul de repartiție ca fiind acte ilegale ce încalcă grav dreptul locatarilor legali ai

căminului din str.Hristo-Botev 25, mun.Chișinău, și a societății SA „Semnal”,

precum și vine în contradicție cu alte prevederi constituționale și legale aplicabile,

1

motiv pentru care, solicită anularea acestora și protejarea drepturilor legitime ale

„Semnal” SA, precum și a locatarilor legali.

A afirmat că reieșind din gravele încălcări admise la emiterea dispoziției 67-d

din 31.01.2017 precum și a ordinului de repartiție, a solicitat pârâtului, prin cererea

prealabilă, revocarea acesteia, pornind de la caracterul nul pe care-l comportă, dată

fiind adoptarea unui act administrativ de către o autoritate lipsită ce competență,

precum și cu încălcarea procedurii stabilite, circumstanțe care au atras lezarea

drepturilor și intereselor reclamantului.

A remarcat că cererea prealabilă din 01 februarie 2017 nu a fost examinată,

astfel încât reclamantul uzează de dreptul de a înainta prezenta acțiune, întru

apărarea drepturilor și intereselor garantate de lege. A invocat prevederile art.16

din Legea nr.793-XIV cu privire la contenciosul administrativ.

A reiterat că SA „Semnal” deține dreptul de gestiune și administrare

economică a bunului imobil din str.Hristo-Botev 25, mun.Chișinău. Așadar, doar

SA „Semnal” este în drept, conform legii, să elibereze acte cum ar fi ordinul de

repartiție persoanelor fizice-salariați ai societății „Semnal” SA.

A notat că entitatea SA „Semnal” a eliberat tuturor salariaților săi actele

necesare privatizării, cum ar fi: ordinul de repartiție a spațiului locativ, fișa de

locuință, tabelul nominal pe încăperile din str.Hristo-Botev 25, mun.Chișinău,

precum și a întocmit lista cu numerotația odăilor.

A considerat că Primăria municipiului Chișinău, Direcția Generală Locativ

Comunală și Amenajare, nu deține nici un drept legal să elibereze acte pe care doar

SA „Semnal” are dreptul să le elibereze salariaților săi.

A subliniat că actele administrative în baza cărora Primăria mun.Chișinău

invocă că ar deține drepturi aspra bunului imobil din Hristo-Botev 25,

mun.Chișinău, nu produc efecte juridice, acestea fiind contestate în instanța de

judecată, precum și fiind suspendate efectele lor.

La 11 noiembrie 2002 a fost emisă Hotărârea de Guvern nr.1440 cu privire la

transmiterea căminului amplasat din str.Hristo-Botev 25, mun.Chișinău. Iar, la 4

decembrie 2003 Curtea Supremă de Justiție a emis Hotărârea prin care s-a dispus

anularea Hotărârii de Guvern nr.1440 din 11.11.2002.

A reiterat că există deja o hotărâre judecătorească (Decizia CSJ din

04.12.2003) definitivă și irevocabilă, având puterea lucrului judecat, prin care a

fost anulată transmiterea gestiunii economice a căminului din str.Hristo-Botev 25,

mun.Chișinău, de la SA „Semnal”.

A menționat că la 19 mai 2015, Consiliul municipal Chișinău a emis Decizia

3/25-3 prin care s-a dispus: se acceptă transmiterea în proprietatea municipiului

Chișinău și în gestiunea economică a Direcției generale locative-comunală și

amenajare a bunului imobil cu numărul cadastral 100103.168.01, căminul nr.3 di

str.Hristo-Botev 25, mun.Chișinău. Astfel, la 08 iulie 2015 entitatea SA „Semnal”,

aflând despre decizia Consiliului Municipal Chișinău nr. 3/25-3 din 18.05.2015,

realizând caracterul ilegal al acesteia, s-a adresat către Consiliul municipal

Chișinău cu cerere prealabilă.

Ulterior, la 21 aprilie 2016, Consiliul municipal Chișinău a emis ilegal

Decizia nr.1/42 cu privire la primirea în proprietatea Consiliului municipal

Chișinău și în gestiune economică a Direcției Generală Locativ-Comunale și

Amenajare bunul imobil din str.Hristo-Botev 25, mun.Chișinău.

A indicat că la 15 iunie 2016 Judecătoria Centru, mun.Chișinău a emis

încheierea nr. 3- 896/20 din 15.06.2016 prin care s-a dispus: în scopul asigurării

2

acțiunii depuse de SA „Semnal” către Consiliul municipal Chișinău despre

contestarea actului administrativ, se suspendă executare deciziei nr.1/42 din

21.04.2016, emisă de Consiliul municipal Chișinău. Se aplică sechestru asupra

bunului imobil din mun.Chișinău, din str.Hristo-Botev 25, nr. cadastral

0100103.168.01.

A precizat că actul administrativ, decizia nr.1/42 din 21.04.2016 este

suspendată, fapt ce demonstrează că Consiliul municipal Chișinău a emis un act

ilegal, contrar legislației în vigoare, precum și încalcă flagrant actele de dispoziție

ale instanței de judecată.

La 10 iunie 2016, în adresa entității SA „Semnal” a parvenit răspunsul nr.

13.05/014-1066 din 08.06.2016 prin care Cancelaria de Stat a informat că a

efectuat controlul legalității deciziei sus menționate și a constatat că decizia nr.1/42

din 21.04.2016, emisă de Consiliul municipal Chișinău, contravine legislației în

vigoare, iar ca rezultat la data de 27.05.2016 a fost emisă Notificarea nr. 1304/01-

1009 de către Cancelaria de Stat privind abrogarea deciziei nr.1/42 din 21.04.2016.

A comunicat că o altă circumstanță care demonstrează ilegalitatea actelor

administrative, este faptul că în procedura executorului judecătoresc Marianciuc

Evelina se află documentul executoriu nr.3ca-458/2003 din 29.12.2003, emis de

Curtea de Apel Chișinău, prin care s-a obligat Departamentul Privatizării de a numi

o comisie pentru privatizarea fondului locativ din str.Hristo-Botev 25,

mun.Chișinău, cu participarea reprezentanților SA „Semnal”, precum și de a obliga

Departamentului Privatizării și Agenția Teritorială de Privatizare, în colaborare cu

SA „Semnal”, să efectueze privatizarea fondului locativ din căminul nr.3,

str.Hristo-Botev 25, conform legislației în vigoare.

A concluzionat că potrivit legislației în vigoare, precum și respectând actele

de dispoziție definitive și irevocabile, Consiliului municipal Chișinău îi este

impusă obligația de a efectua privatizarea fondului locativ din căminul nr.3,

str.Hristo-Botev 25, mun.Chișinău, în baza documentelor (ordin de repartiție,

tabele nominale, fișe de evidență) eliberate de SA „Semnal” în anul 2004.

A remarcat că Primăria municipiului Chișinău avea cunoștință de procedura

de executare, despre obligația acesteia ca instituție abilitată să efectueze

privatizarea fondului locativ împreună cu entitatea SA „Semnal”, care are dreptul

de gestiune economică asupra imobilului individualizat, fapt ignorat de către pârât.

A notat că emiterea actului administrativ vine în contradicție cu prevederile

constituționale și normative care garantează principiile fundamentale de drept (art.

1 alin. (3) din Constituție), ocrotirea persoanei și a drepturilor acesteia ca atribuție

primordială a statului (Titlul II, Cap. I din Constituție), etc.

A solicitat declararea nulă a dispoziției Primăriei municipiului Chișinău nr.67-

din 31.01.2017 „Cu privire la eliberarea ordinului de repartiție pentru apartamentul

nr.18, din str.Hristo-Botev 25, mun.Chișinău, dnei Elena Stîrcea”.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a admis acțiunea depusă de SA „Semnal” și s-a constatat nulitatea dispoziției

Primăriei municipiului Chișinău nr. 67-d din 31 ianuarie 2017 „Cu privire la

eliberarea ordinului de repartiție pentru apartamentul 18, str. Hristo-Botev, 25 dnei

Stîrcea Elena”.

Prin decizia din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul declarat de Primarul general al municipiului Chișinău. S-a casat hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 20 octombrie 2021 și s-a emis o nouă

încheiere prin care procesul de contencios administrativ inițiat la acțiunea depusă

3

de SA „Semnal” împotriva Primăriei mun. Chișinău, persoane terțe Stîrcea Elena și

ACC nr. 55/610 privind constatarea nulității dispoziției Primăriei mun. Chișinău

nr. 67-d din 31 ianuarie 2017 „Cu privire la eliberarea ordinului de repartiție pentru

apartamentul 18, str. Hristo-Botev 25, dnei Stîrcea Elena”, s-a încetat în legătură

cu lichidarea SA „Semnal”. S-a menționat că nu se admite o nouă adresare în

judecată a aceluiași reclamant, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că prin hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Central din 29 octombrie 2021, a fost aprobat raportul final al

lichidatorului și bilanțul de lichidare al SA „Semnal”. A fost încetat procesul

insolvabilității și procedura falimentului în privința SA „Semnal”. Au fost

considerate stinse creanțele creditorilor față de debitorul SA „Semnal”. A fost

dispusă radierea debitorului SA „Semnal”, din Registrul de stat al persoanelor

juridice ținut de Agenția Servicii Publice.

A notat instanța de apel că din conținutul răspunsului Departamentului

înregistrare și licențiere a unităților de drept al Agenției Servicii Publice nr. 05/01-

3978 din 24 octombrie 2022, derivă că, SA „Semnal” a fost radiată din Registrul

de stat al persoanelor juridice la 29 iunie 2022, în baza hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Central din 29 octombrie 2021, menținută prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 7 iunie 2022.

Instanța de apel a relatat că conform art. 204 din Codul administrativ, parte în

proces (reclamant sau pârât) poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată și

autoritățile publice în sensul art. 7, la momentul intentării procesului, ca subiect al

raportului material litigios. Iar, potrivit art. 176 alin. (1) Codul Civil, capacitatea

de folosință a persoanei juridice se dobîndește la data înregistrării de stat și

încetează la data radierii ei din registrul de publicitate prevăzut de lege.

Astfel, instanța de apel a notat că la caz, persoanei juridice SA „Semnal” îi

lipsește capacitatea de folosință, așa cum, aceasta a fost lichidată prin hotărârea

instanței de judecată.

Se atestă, că potrivit dispozițiilor Legii contenciosului administrativ, în

vigoare la momentul intentării procesului, calitatea de reclamant în cadrul

procesului de contencios administrativ putea fi reținută de orice persoanei fizică

și/sau juridică, care invocă încălcarea unui drept al său printr-un act administrativ,

drept care este strict legat de persoana reclamantului și care nu poate fi transmis

prin succesiune.

În acest sens, instanța de apel a relatat că se impune concluzia, că în litigiile

de contencios administrativ nu este permisă succesiunea în drepturi procedurale, în

condițiile în care, prin acțiunea depusă, reclamantul revendică încălcarea unui

drept al său personal, printr-un act administrativ, emis de o autoritatea publică. Prin

urmare, în cazul în care un terț invocă încălcarea drepturilor sale personale prin

emiterea de către autoritatea publică locală a unui act administrativ, acesta este în

drept să intenteze o acțiune în instanța de contencios administrativ. Or, succesiunea

în drepturi procedurale este admisibilă doar în cazul în care reclamantul revendică

un drept patrimonial, care poate fi transmis prin succesiune / cesiune de creanță.

Astfel, instanța de apel a subliniat că SA „Semnal” nu poate fi înlocuită în

prezentul proces cu ACC nr. 55/610, așa cum, actul la care s-a făcut referire în

cererea de înlocuire a părții în proces, este datat cu 16 noiembrie 2016, adică, a fost

încheiat anterior intentării prezentului proces, iar în cazul în care ACC nr. 55/610

consideră că prin dispoziția contestată îi sunt afectate drepturile sale, aceasta putea

4

înainta o acțiune în instanța de contencios administrativ, cu respectarea condițiilor

și premiselor de exercitare a dreptului la acțiune.

La 12 ianuarie 2023, APC ”A0110-0030” (denumire anterioară A.C.C.

55/610) a depus recurs motivat împotriva deciziei instanței de apel din 14

decembrie 2022, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a dat apreciere

corespunzătoare circumstanțelor pricinii, a interpretat eronat normele aplicabile

speței, precum și nu a cercetat corespunzător toate probele prezentate, ceea ce a

dus la emiterea unei soluții eronate.

A notat recurenta că instanța de apel în mod eronat a respins cererea cu privire

la înlocuirea reclamantei în proces cu succesorul său în drepturi și în mod greșit a

decis să înceteze procesul.

La 30 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de

recurs participanților la proces (f.d.223, vol. II), fiind recepționată de S.A.

„Semnal”, avocatul Leșan Nicolae, Direcția generală locativ-comunală și

amenajare și Primăria mun. Chișinău la 03 februarie 2023 (f.d. 225-228, vol. II),

însă doar Primăria mun. Chișinău a făcut uz de dreptul său de a se expune asupra

recursului printr-o referință, înregistrând-o la 10 februarie 2023 (f.d.229-234, vol.

II). Prin referința depusă, Primăria mun. Chișinău a solicitat declararea recursului

ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 14 decembrie 2022, dispozitivul fiind notificat recurentei prin poșta

electronică la 15 decembrie 2022 (f.d. 200, vol. II), iar decizia motivată i-a fost

expediată prin intermediul oficiului postal la 22 decembrie 2022, și recepționată de

recurentă la 29 decembrie 2022 (f.d. 202, vol. II).

Astfel, depunerea recursului la 12 ianuarie 2023 (f.d. 204-211, vol. II), este în

termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de APC ”A0110-0030”

(denumire anterioară A.C.C. 55/610), în raport cu materialele cauzei, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

5

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de

principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al

temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței

de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Suprme de Justiție

reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

6

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de APC

”A0110-0030” (denumire anterioară A.C.C. 55/610).

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul înaintat de APC ”A0110-0030” (denumire anterioară A.C.C.

55/610) se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

7