2ra-94/24 — privind repararea prejudiciului material si moral în temeiul Legii nr.87 din 21 aprilie 2011

2ra-94/24 — privind repararea prejudiciului material si moral în temeiul Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-94/24

2-22121593-01-2ra-22012024

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Jud: Sv. Cușnir)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud: V. Sîrbu, Iu. Cotruță, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

05 iunie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, de către Nicolae Cojocaru și de către avocatul Vadim Bucatca,

în interesele lui Nicolae Cojocaru,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae

Cojocaru împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins apelurile declarate de către Nicolae Cojocaru, de către avocatul Vadim

Bucatca, în interesele lui Nicolae Cojocaru și de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 01 decembrie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 16 august 2022, Nicolae Cojocaru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea faptului încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a relatat că, la 05 octombrie 2018, Nicolae Cojocaru s-a

adresat către Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani cu cererea de chemare în judecată

împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău, prin

care a solicitat anularea răspunsului nr.4622 din 11 septembrie 2018, obligarea

restabilirii și achitării pensiei pe care o primea până la emigrare, completată și

precizată prin cererea din 18 septembrie 2019, să fie recunoscute ca ilegale și

neîntemeiate decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.C-583/19 din 21 martie

2019 și decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău cu

nr.4622 din 11 septembrie 2018 privind refuzul restabilirii plății pensiei, cu anularea

lor; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale și a Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău de a restabili achitarea pensiei de invaliditate din

decembrie 2004 până în 23 august 2018, cu efectuarea tuturor recalculărilor necesare,

valorificărilor și indexărilor pensiei conform legislației RM (cu luarea în considerație

1

a achitării în avans pentru 6 luni), de a obliga Casa Națională de Asigurări Sociale și

Casa Teritorială de Asigurări Sociale sec. Rîșcani, mun. Chișinău de a-1 transfera pe

Nicolae Cojocaru de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă din 23

august 2018 (conform cererii depuse la 23 august 2018), cu efectuarea tuturor

recalculărilor necesare, valorificărilor și indexărilor pensiei conform legislației RM;

cheltuielile de judecată să fie încasate de la pârât în mărime de 306,20 de lei, precum

și suma de 198,77 euro plătită de reclamant pentru biletul de avion tur-retur, pentru a

participa la procesul de judecată privind restabilirea pensiei.

Prin încheierea din 18 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

nr.2-384/18, procesul civil, intentat la cererea de chemare în judecată depusă de

Nicolae Cojocaru împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun.

Chișinău, a fost încetat.

A indicat că, la 01 aprilie 2019, Nicolae Cojocaru, paralel cu dosarul (contestat

la CA Chișinău), a mai înregistrat o cerere de chemare în judecată în instanța de

contencios administrativ la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani împotriva deciziei

(răspunsului) Casei Naționale de Asigurări Sociale din 21 martie 2019 cu nr. C-

583/19.

Prin încheierea din 16 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, nr.3-

1078/2019, cererea reclamantului Nicolae Cojocaru din 01 aprilie 2019 a fost

acceptată spre examinare.

A notat că, prin decizia din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

casată încheierea din 18 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Cojocaru

împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău privind

contestarea actului administrativ, cu remiterea cauzei în instanța competentă pentru

examinarea fondului, cu atragerea în proces a Casei Naționale de Asigurări Sociale,

în calitate de pârât principal.

Astfel, a susținut că, în luna mai 2019, pe cererile reclamantului erau deja două

procese civile separate privind contestarea actelor administrative CTAS și, respectiv,

CNAS, cu numerele 3-2590/2019 (PIGD 12-3-26414-08052019) și 3-1078/2019

(PIGD 12-3-20446-10042019).

A menționat că, la 03 iunie 2019, la 19 iunie 2019 și la 10 iulie 2019, a expediat

în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, 3 cereri (pe fiecare dosar aparte)

privind comasarea și examinarea cauzelor într-o singură procedură.

A susținut că, ședința de judecată din 18 iunie 2019, a durat numai 5-7 minute, a

fost verificată persoana reclamantului, a fost prezent și avocatul, însă reprezentantul

CNAS, nu s-a prezentat, Nicolae Cojocaru, personal a primit referința CNAS cu nr.11-

03/10-5809 din 11 iunie 2019. Următoarea ședință a fost numită pentru data de 02

septembrie 2019, când instanța a anunțat că cele două dosare pe cererile reclamantului

au fost comasate într-un singur dosar, cu nr. 3-2590/19, după această dată iarăși au

avut loc numeroase ședințe de judecată care doar au tergiversat examinarea cauzei.

A relevat că, prin încheierile din 16 martie 2020 și din 08 septembrie 2020 ale

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, dosar nr.3-2590/19, solicitările reclamantului

de a i se restabili, recalcula și achita pensia, cu începere din decembrie 2004, au fost

declarate inadmisibile de către prima instanță.

În acest context, a notat că, prin deciziile din 15 iunie 2020 și din 17 mai 2021

ale Curții de Apel Chișinău, s-au anulat încheierile din 16 martie 2020 și 08

2

septembrie 2020 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu trimitere la prima

instanță emitentă, pentru examinare.

În continuare a indicat că, prin încheierea din 30 iunie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, în cadrul dosarului, s-a declarat inadmisibilă cererea

reclamantului de a-1 transfera de la pensia de dizabilitate la pensia pentru limita de

vârstă, începând din 23 august 2018, pe motivul nerespectării procedurii preliminare.

Prin hotărârea din 30 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis parțial acțiunea depusă de Nicolae Cojocaru. S-a anulat răspunsul nr.4622 din

11 septembrie 2018 al CTAS și decizia nr.C-589/19 din 21 martie 2019 a CNAS. S-a

obligat oficiul teritorial competent al CNAS să emită o decizie nouă, în temeiul cererii

depuse de Nicolae Cojocaru la data de 23 august 2018, prin care, începând cu data de

23 august 2018, să-i restabilească - cu recalculările, indexările și majorările

corespunzătoare perioadei - achitarea pensiei, plata căreia a fost suspendată prin

dispoziția nr.130796 din 30 noiembrie 2004 a CTAS. S-a încasat de la CNAS

cheltuielile de judecată în sumă de 351,20 de lei. În rest, acțiunea s-a respins.

Prin încheierea din 17 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a corectat eroarea admisă în dispozitivul hotărârii din 30 iunie 2021, și anume,

sintagma „decizia nr.C-589/19 din 21 martie 2019 a Casei Naționale de Asigurări

Sociale” s-a înlocuit cu sintagma „decizia nr.C-583/19 din 21 martie 2019 a Casei

Naționale de Asigurări Sociale”.

În acest context a menționat că, la 02 iulie 2021, a declarat apel nemotivat

împotriva hotărârii din 30 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care

a solicitat casarea parțială și adoptarea unei noi hotărâri cu admiterea integrală a

acțiunii.

La fel, la 02 iulie 2021, reclamantul a depus recurs împotriva încheierii din 30

iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea ei și soluționarea

integrală a litigiului printr-o decizie corespunzătoare.

Prin decizia din 20 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

cererile de apel depuse de Nicolae Cojocaru și Casa Națională de Asigurări Sociale și

s-a menținut hotărârea din 30 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 20 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

recursul declarat de Nicolae Cojocaru împotriva încheierii din 30 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin încheierea din 18 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție, au fost declarate

inadmisibile recursurile depuse de CNAS și de Nicolae Cojocaru.

Astfel a susținut că, perioada de raportare în care s-a examinat cauza civilă

împotriva pârâtei CNAS este 05 octombrie 2018 – 18 mai 2022, adică timp de 3 ani 7

luni și 12 zile.

Drept urmare, a solicitat constatarea încălcării dreptului lui Cojocaru Nicolae la

judecarea în termen rezonabil al cauzei civile la cererea de chemare în judecată depusă

de el, împotriva Casei Teritoriale Asigurări Sociale sect. Rîșcani și a Casei Națională

de Asigurări Sociale privind restabilirea și recalcularea pensiei pentru limita de vârstă

și încasarea în beneficiul lui Nicolae Cojocaru de la stat, prin intermediul Ministerului

Justiției al RM, a prejudiciului moral în sumă de 5000 de Euro, conform cursului

oficial al BNM, la data executării hotărârii solicitate.

Prin hotărârea din 01 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial acțiunea. S-a constatat încălcat dreptul lui Nicolae Cojocaru la

3

judecarea în termen rezonabil a cauzei civile nr.3-2590/19. S-a încasat din contul

bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor al RM, prin intermediul

Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Nicolae Cojocaru, suma de 6000 de lei,

cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 05 decembrie 2022, Ministerul

Justiției al RM, a declarat apel nemotivat (165, Vol.I), iar, la 24 februarie 2024 a depus

motivarea apelului, împotriva hotărârii din 01 decembrie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii

primei instanțe în partea admiterii parțiale a acțiunii, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii (f.d.9/16, Vol.II).

La 08 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice (f.d.167, Vol.I),

avocatul Bucatca Vadim în interesele lui Nicolae Cojocaru, a declarat apel nemotivat

(168/169, Vol.I), la 16 martie 2024, a depus motivarea apelului împotriva hotărârii

din 01 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii, cu emiterea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral (f.d.32/38, Vol.II).

Iar, la 09 decembrie 2022, Nicolae Cojocaru, a declarat apel nemotivat (f.d.170,

Vol.I), iar, la 03 martie 2024, prin intermediul poștei terestre (f.d.31, Vol.II), a depus

motivarea apelului, împotriva hotărârii din 01 decembrie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe în partea respingerii acțiunii, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea

să fie admisă integral (f.d.18/24, Vol.II).

Prin decizia din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

apelurile declarate de către Nicolae Cojocaru, de către avocatul Vadim Bucatca, în

interesele lui Nicolae Cojocaru și de către Ministerul Justiției al RM și s-a menținut

hotărârea din 01 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.125;

126/136).

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând normele legale relevante și

aplicabile cazului dedus judecății în coraport cu probatoriul administrat la dosarul

cauzei a conchis ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe cu privire la temeinicia

pretenției reclamantului privind constatarea încălcării dreptului la examinarea în

termen rezonabil a cauzei civile.

Sub acest aspect, instanța de apel a considerat necesar de a reitera prevederile

art.6 § l al Convenției care statuează că orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra netemeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

În continuare cu referire la prevederile art.192 alin.(1) și (11) din Codul de

procedură civilă, instanța de apel a notat că, deși legislația națională nu oferă o

explicație a noțiunii de termen rezonabil, prin impunerea respectării unui astfel de

termen pentru înfăptuirea actului de justiție, atât de legislația națională, cât și de cea

internațională, se subliniază importanța faptului că justiția trebuie să fie administrată

fără întârzieri de natură de să-i compromită eficacitatea și credibilitatea, statul fiind

responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, inclusiv ale instanțelor de

judecată.

4

Subsecvent, instanța de apel a reiterat că CtEDO, în cauzele Josan contra

Moldovei, Mazepa contra Moldovei și Holomiov contra Moldovei, a punctat că,

pentru constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei cu

încasarea corespunzătoare a prejudiciului, instanța urmează să dea apreciere

condițiilor de examinare a cauzei, ținând cont de complexitatea cauzei, de

comportamentul reclamantului, a instanței de judecată și a autorităților relevante, de

durata încălcării și de importanța procesului pentru reclamant.

Totodată, Curtea a opinat în cauza Boddaert contra Belgiei, că în cazul în care

cauza implică o complexitate considerabilă, justul echilibru trebuie menținut între

exigențele celerității procedurilor judecătorești și principiul general al bunei

administrări a justiției consacrat în egală măsură de art.6 al Convenției.

La caz, în partea complexității cauzei, instanța de apel a considerat că, cauza

civilă în care se pretinde încălcarea termenului rezonabil de judecare, este una de

complexitate simplă, având în vedere participanții la proces și obiectul acțiunii.

Referitor la conduita părților și autorităților naționale, instanța de apel a notat că

potrivit raportului ședințele de judecată au fost amânate la cererea participanților la

proces, cât și în legătură cu exercitarea de către reclamant a drepturilor procedurale,

cum ar fi contestarea cu recurs a încheierilor pronunțate de prima instanța, or, cauza

de trei ori a fost remisă la rejudecare, depunerea cererii de concretizare, depunerea

cererii de apel și a cererii de recurs împotriva deciziei instanței de apel.

Cât privește miza pentru reclamant, instanța de apel a considerat că procesul

enunțat prezinta importanță pentru Nicolae Cojocaru, reieșind din obiectul procesului

inițiat de către acesta, în care s-a solicitat încasarea pensiei, iar, prin natura lor social-

juridică pensiile sunt sursa principală și subzistență a pensionarilor și, deci, în atare

situație procedurile date trebuie examinate cu „promptitudine” (cauza Guzicka c.

Poloniei, § 30).

Așadar, instanța de apel, a conchis că prima instanță corect a admis pretenția

reclamantului Nicolae Cojocaru cu privire la constatarea încălcării dreptului la

examinare în termen rezonabil a cauzei, având în vedere perioada examinării cauzei

civile de 3 (trei) ani și 7 (șapte) luni, de comportamentul părților la judecarea cauzei,

de complexitatea cauzei, precum și miza (interesul) pentru reclamant.

În continuare, instanța de apel cu referire la prevederile art.2 alin.(6), art.5

alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, a notat că unul din criteriile orientative

generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că

indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire, iar jurisprudența

CEDO acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor

trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să

constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative

pentru victimele daunelor.

Drept concluzie, prima instanța întemeiat a admis parțial pretențiile lui Nicolae

Cojocaru cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat în urma încălcării dreptului

la judecare în termen rezonabil a cauzei în sumă de 6000 de lei, atât timp cât a pretins

că i-a fost încălcat termenul rezonabil de judecare a cauzei timp de 3 ani 7 luni, suma

care în opinia instanței de apel poate fi considerată ca o compensație ce va aduce

satisfacție echitabilă reclamantului, fiind corelativă cu practica judiciară națională pe

cazuri similare și cu jurisprudența CtEDO.

5

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că, nu pot fi luate în

considerație afirmațiile apelantului Nicolae Cojocaru și a reprezentantului acestuia,

avocatul Vadim Bucatca, precum că, prima instanță nu a indicat după ce criterii a

calculat cuantumul prejudiciului moral pentru perioada pentru care a ajuns la

concluzia că termenul rezonabil a fost încălcat, or, la acest capitol, prima instanța a

adoptat o soluție echitabilă în raport cu circumstanțele de fapt ale cauzei, a ținut cont

de complexitatea cauzei, comportamentul părților și a instanței de judecată, inclusiv

importanța cauzei pentru reclamant.

Astfel, instanța de apel a reiterat că la determinarea cuantumului prejudiciului

moral urmează să se respecte criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru

prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în

așa fel încât să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat,

ca astfel să fie menținut echilibrul între daunele efectiv pricinuite și suma acordată.

Într-o altă ordine, instanța de apel a notat că, apelantul Ministerul Justiției al RM,

deși, a invocat aplicarea sau interpretarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, acesta nu a indicat în concret care normă de drept material sau procedural

a fost aplicată sau interpretată eronat, drept urmare, acest argument la considerat unul

formal, declarativ și care urmează a fi respins.

La fel, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele apelantului

Ministerul Justiției al RM, în ceea ce vizează nedepunerea de către intimat în instanța

de judecată a cererii de accelerare a examinării pricinii, or, potrivit raportului anexat

la dosar, se atestă că, din partea reclamantului au fost depuse două cereri cu privire la

accelerarea examinării cauzei, iar, prin încheierile din 11 decembrie 2018 și din 27

iunie 2019 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, au fost respinse cererile privind

accelerarea procedurii de examinării cauzei civile (f.d.132; 134; vol.I).

Astfel, instanța de apel a constatat că, argumentele invocate în cererile de apel,

în esența lor, sunt similare argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată și

referința pârâtului, care au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de către prima

instanța, fiindu-le oferite concluziile de rigoare, iar actele normative vizate au fost

interpretate și aplicate elocvent de prima instanța, prin prisma circumstanțelor

importante ale pricinii.

La caz, instanța de apel a notat că, apelanții nu au invocat niciun argument

plauzibil în vederea justificării netemeiniciei hotărârii primei instanțe.

Cu referire la jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului (a se

vedea hotărârea Amihalachioaie versus Republica Moldova din 20 aprilie 2004,

Șarban versus Republica Moldova din 04 octombrie 2005), instanța de apel a relevat

că instanța de judecată pentru a include cheltuielile spre încasare din contul pârâtului

urmează să verifice dacă aceste cheltuieli au fost reale și necesare și într-un cuantum

rezonabil, fiind necesară prezentarea unei liste detaliate a tuturor cheltuielilor

invocate, omiterea căreia poate avea drept efect respingerea revendicărilor în

întregime sau în parte.

Astfel, instanța de apel a reiterat că, potrivit Hotărârii Curții Constituționale nr.3

din 20 ianuarie 2015, § 41 - importanța principiului legalității presupune ca legea să

fie respectată, această exigență există nu doar pentru indivizi, dar în egală măsură și

pentru autoritățile publice și private, în măsura în care legalitatea vizează actele

agenților publici, exigența este ca aceștia să acționeze în limitele atribuțiilor care le-

au fost conferite de lege, motiv din care, instanța de judecată nu constituie o excepție

6

de la regulă.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, în conformitate cu prevederile art.9

din Codul de procedură civilă, instanței de judecată îi revine un rol diriguitor în

organizarea și desfășurarea procesului, pe principiile de contradictorialitate și

egalitate a părților în drepturi (art.26 din Codul de procedură civilă), motiv din care

exonerarea unui participant la proces de obligația legală reprezintă în esență o

favorizare nejustificată, în frauda regulilor unui proces echitabil.

Reieșind din cele expuse mai sus, în condițiile în care prima instanța corect a

aplicat normele de drept material și procedural, instanța de apel a conchis de a

respinge apelurile declarate și a menține hotărârea contestată.

La 22 ianuarie 2024, Ministerul Justiției al RM, a declarat recurs împotriva

deciziei din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate pe

parcursul examinării cauzei în prima instanță și în instanța de apel, suplimentar

invocându-se că decizia Curții de Apel Chișinău este arbitrară și se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În sensul justificării poziției privind netemeinicia deciziei, a susținut că

concluziile instanței de apel derivă din aprecierea eronată a normelor de drept material

ce reglementează examinarea acțiunilor privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Subsecvent, a invocat că, instanțele de judecată ierarhic inferioare au interpretat

eronat și normele Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, în situația în care prevederile legii

nu acordă dreptul în mod automat la prejudiciu moral, în lipsa dovezilor că persoana

a suferit un prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lese. Este important ca

instanțele să motiveze circumstanțele cauzei care justifică acordarea unei satisfacții

pecuniare, nemijlocit argumentarea să nu se rezume la aspecte teoretice și iluzorii. În

baza atât a propriei cereri de chemare în judecată, cât și în urma analizei raportului

motivat, nu se evidențiază o necesitate ce justifică acordarea de satisfacții pecuniare.

Astfel, netemeinicia deciziei instanței de apel cât și a hotărârii primei instanțe se

explică și prin faptul că, intimatul nu a prezentat probe veridice, pertinente și

concludente care să confirme expres că acesta a suferit un anumit prejudiciu moral ca

rezultat al presupusei încălcări a termenului rezonabil la examinarea cauzei, în

coroborare cu nedepunerea unei cereri privind accelerarea examinării pricinii,

jurisprudența națională demonstrând posibilitatea respingerii unei asemenea cereri în

baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, exclusiv din acest considerent.

La 25 ianuarie 2024, avocatul Vadim Bucatca, acționând în numele și interesele

lui Nicolae Cojocaru, a declarat recurs împotriva deciziei din 27 septembrie 2023 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea

să fie admisă integral.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate pe

parcursul examinării cauzei în prima instanță cât și în instanța de apel, suplimentar

invocându-se că decizia Curții de Apel Chișinău este parțial neîntemeiată și ilegală,

în partea ce tine de mărimea compensației pentru prejudiciul moral acordat, or, în

această parte decizia este arbitrară se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

7

nerezonabilă a probelor, este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de

Justiție.

A mai menționat că instanțele de judecată ierarhic inferioare incorect au apreciat

mărimea prejudiciul moral ce s-a cauzat reclamantului pornind de la esența litigiului

examinat și durata examinării aproximativ 4 ani de zile nu este nicidecum întemeiat

să fie compensat cu suma de 6000 de lei. Or, este evident cu o tărăgănare atât de

îndelungată a cauzei nu corespunde nicidecum cerinței de examinare rapidă, necesară

pentru ca o cale de atac să fie „efectivă” (cauza Scordino împotriva Italiei", (nr. 1), nr.

36813/97 din 29 martie 2006).

Suplimentar a susținut că, din hotărârea primei instanțe, menținută prin decizia

instanței de apel nu e clar ce perioadă de încălcare a termenului rezonabil a fost luată

în considerare de către instanță și ce metodă de calcul a daunei morale a folosit pentru

a determina suma de doar 6000 de lei. Or, la determinarea prejudiciului moral,

instanțele de judecată ierarhic inferioare urmau să țină cont de practica Curții

Europene a drepturilor Omului și atunci când acordă o sumă de bani cu titlu de

prejudiciu moral, se va lua în considerație mai mulți factori, precum suferințele

cauzate reclamantului prin neexecutarea cauzei în termen rezonabil, gravitatea

sancțiunii aplicate și încălcarea principiului legalității.

La 06 februarie 2024, Nicolae Cojocaru a depus recurs suplimentar, împotriva

deciziei din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la

proces, astfel concluziile instanței fiind în contradicție cu circumstanțele pricinii, iar,

aceste încălcări ale instanței de apel au dus la soluționarea greșită a litigiului.

A mai susținut că, conform jurisprudenței CtEDO, instanța de apel, potrivit

regulilor unui proces echitabil pornind de la aprecierea rolului determinant al

concluziilor sale, are obligația să examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt

supuse aprecierii și să nu se limiteze doar la însușirea motivelor și concluziilor date

de instanța inferioară. Iar, potrivit recomandărilor Avizului nr. 11 din 2008 al

Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni în atenția Comitetului de Miniștri al

Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești se invocă că o motivație

și o analiză clară, sunt cerințele fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect

important al dreptului la un proces echitabil. Or, art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului garantează dreptul justițiabilului la o hotărâre motivată sub

aspectul instituirii obligației instanțelor de judecată de a-și argumenta hotărârile

adoptate din perspectiva unei analize ample a circumstanțelor cauzei. îndatorirea de a

motiva coerent și unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista

contradicții între motivare și dispozitiv, constituie o garanție pentru justițiabil, fiind

singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de ar putea exercita un eficient control

judiciar.

A mai susținut că, prima instanță și instanța de apel au descris parțial sau selectiv

procedura solicitării reclamantului de restabilire a pensiei, au favorizat în mod evaziv

sau complet rolul negativ al acțiunilor instanțiilor în care activează fără a exprima o

apreciere specifică și motivul real al acțiunilor unei judecătorii, ceea ce a dus la

încălcarea drepturilor reclamantului de a examina cererea sa într-un termen rezonabil.

8

A considerat că, argumentele instanței de apel expuse în decizia adoptată au un

caracter declarativ, părtinitor și unilateral, cu propria interpretare a legislației

naționale și a drepturilor constituționale ale reclamantului. Deci, a fost încălcat

principiul de certitudine juridică, evaluarea probelor de către instanță a fost făcută în

mod arbitrar, se bazează pe ipoteze și interpretări inventate ale normelor dreptului

material, în acest sens, cred că au fost încălcat grav drepturile și interesele legale, i s-

a limitat accesul la justiție.

A mai invocat că, decizia instanței de apel, contravine de asemenea uniformității

propriei jurisprudențe a Curții Supreme de Justiție, fiind arbitrară și bazată în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor și a statului de drept,

interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție.

Drept urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din 27 septembrie

2023 a Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

încasat în beneficiul lui Nicolae Cojocaru de la stat, prin intermediul Ministerului

Justiției al RM, prejudiciul moral în sumă de 5000 (cinci mii) de euro, conform

cursului oficial al BNM, la data executării hotărârii și încasarea de la Ministerul

Justiției al RM, cheltuielile de judecată în sumă de 22,90 de lei, cu titlu de cheltuieli

poștale.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 27

septembrie 2023 (f.d.99, Vol.II).

Totodată, din conținutul scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.9945

(f.d. 116, Vol.II), rezultă că, la 14 decembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a

expediat în adresa participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal, copia

deciziei integrale din 27 septembrie 2023, însă, date privind recepționarea acesteia

lipsesc la dosar.

Astfel, recursul declarat la 22 ianuarie 2024 de către Ministerul Justiției al RM,

la 25 ianuarie 2024, de către avocatul Vadim Bucatca, în numele și interesele lui

Nicolae Cojocaru, și la 06 februarie 2024, de către Nicolae Cojocaru, împotriva

deciziei din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, se consideră declarate în

termenul stabilit de lege.

La 29 aprilie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul poștei

electronice, a expediat în adresa participanților la proces, copia recursurilor declarate

de către Ministerul Justiției al RM, de către Nicolae Cojocaru și de către avocatul

Vadim Bucatca, acționând în numele și interesele lui Nicolae Cojocaru, împotriva

deciziei din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel

participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii

în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor

contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea și extrasul din poșta electronică anexate

la materialele dosarului (f.d.170; 171/172, Vol.II).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a

învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

9

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, în

vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII – 01

septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 318321

art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări în Codul de procedură civilă,

inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor

de dispoziție ale curților de apel.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursurile declarate de

către Ministerul Justiției al RM, de către Nicolae Cojocaru și de către avocatul Vadim

Bucatca, în interesele lui Nicolae Cojocaru, împotriva deciziei din 27 septembrie

2023 a Curții de Apel Chișinău, vor fi examinate prin prisma temeiurilor stipulate în

redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

Examinând admisibilitatea recursurilor, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către

Ministerul Justiției al RM, de către Nicolae Cojocaru și de către avocatul Vadim

Bucatca, în interesele lui Nicolae Cojocaru, sunt inadmisibile, pentru motivele ce

succed.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în

redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură

civilă, recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind

tardiv un apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Conform art.433 alin.(1) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;

e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală

pentru dezvoltarea jurisprudenței;

10

f) recursul este vădit neîntemeiat.

(2) Recursul declarat în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) nu poate fi declarat

inadmisibil în temeiul alin.(1) lit.e) din prezentul articol.

Se reține că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea

conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în

art.432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza recursului declarat de Ministerului Justiției al RM rezultă că, drept

temei de declararea a recursului a fost invocat în esență art.432 alin.(1) lit.b) și e) din

Codul de procedură civilă, iar, din analiza recursurilor declarate de Nicolae Cojocaru

și de către avocatul Vadim Bucatca, în interesele lui Nicolae Cojocaru, rezultă că,

drept temei de declararea a recursului a fost invocat în esență art.432 alin.(1) lit. a),

b) și e) din Codul de procedură civilă, adică interpretarea legii din hotărârea contestată

este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție;

hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată constată că, argumentele invocate în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a hotărârii contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra căror instanțele de judecată ierarhic

inferioare s-au pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că, potrivit regulilor

din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic

inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Însă, în contextul prevederilor art.432 alin.(2) din Codul de procedură civilă, în

cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la art.432

alin.(1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică și sub

aspectul dat temeiurile recursului.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa

constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva

Franței, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept 8 și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

11

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează că recursurile declarat de către Ministerul Justiției al RM, de către

Nicolae Cojocaru și de către avocatul Vadim Bucatca, în interesele lui Nicolae

Cojocaru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art.433

alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, urmează a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a), art.

440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, de

către Nicolae Cojocaru și de către avocatul Vadim Bucatca, în interesele lui Nicolae

Cojocaru, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

12