3ra-255/24 — Anularea actului administrativ

3ra-255/24 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosar nr. 3ra-255/24

2-21139193-01-3ra-15032024

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Chiselița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

05 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Andrieș Ion împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ favorabil,

împotriva deciziei din 13 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și

menținută hotărârea din 19 ianuarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 20 septembrie 2021, Andrieș Ion s-a adresat în instanța de judecată cu

acțiune în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la anularea actului administrativ individual de respingere a solicitării și

obligarea emiterii actului administrativ favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că, la 18 iunie 2021, s-a adresat

la CTAS Căușeni cu cerere privitor la stabilirea și plata pensiei pentru limită de

vârstă, prezentând actele necesare doveditoare a cuantumului stagiului de cotizare

acumulat și anume: duplicatul carnetului de muncă din 16 decembrie 1996 și

carnetul de muncă din 12 noiembrie 1998. Conform înscrisurilor din duplicatul

carnetului de muncă și carnetului de muncă prezentat, la data depunerii cererii, a

acumulat stagiul total de cotizare în mărime de 24 ani 9 luni și 3 zile.

Prin Decizia CNAS, Oficiul Căușeni din 24 iunie 2021, cererea de stabilire a

pensiei pentru limită de vârstă a fost respinsă deoarece, acesta nu deține minimul

stagiului de cotizare necesar în mărime de 15 ani, dar s-a constatat că, stagiul total

de cotizare este de 7 ani și 8 luni.

La 04 august 2021, a înaintat în adresa pârâtului o cerere prealabilă în ordinea

prevăzută de art.162-164 Cod administrativ, în scopul verificării legalității actului

administrativ individual emis în privința sa, solicitând anularea Deciziei din 24 iunie

2021 și realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

La 21 august 2021, a recepționat răspunsul CNAS nr. A-1464/21 din 18 august

2021, prin care a fost respinsă cererea prealabilă din 04 august 2021, în care au fost

1

indicate motive de fapt și de drept evazive și neclare, motiv pentru care este nevoit

să se adreseze în instanța judecătorească cu prezenta acțiune pentru realizarea

dreptului său recunoscut de lege.

În viziunea reclamantului Decizia CNAS, Oficiul Căușeni nr. 11/2021/19286

din 24 iunie 2021, prin care i-a fost respinsă cererea în stabilirea pensiei pentru limită

de vârstă și răspunsul CNAS nr. A-1464/21 din 18 august 2021, prin care i-a fost

respinsă cererea prealabilă urmează a fi anulate, cu obligarea CNAS să-i stabilească

și să-i plătească pensie pentru limită de vârstă în baza cererii depuse la 18 iunie 2021,

reieșind din stagiul total de cotizare în mărime de 24 ani 9 luni și 3 zile.

Reclamantul a menționat că, potrivit prevederilor art.53 din Legea privind

sistemul public de pensii nr.156 din 14.10.1998, care reglementează modalitatea

calculării pensiei pentru limită de vârstă, (1) Pensia pentru limită de vârstă se

determină prin cumularea stagiului de cotizare realizat pentru perioada de până la 01

ianuarie 1999 și începând cu 01 ianuarie 1999. (2) Pensia pentru limită de vârstă se

calculează, conform prevederilor art. 16, din venitul mediu lunar asigurat valorizat,

realizat după 01 ianuarie 1999, luându-se în considerare stagiul de cotizare total. (21)

în cazul în care, începând cu 01 ianuarie 1999, asiguratul nu a realizat un stagiu de

cotizare sau stagiul de cotizare realizat după această dată este mai mic de 5 ani,

pensia acestuia i se calculează conform formulei redate în anexa nr. 4. (3) În cazul

în care cuantumul pensiei calculate în condițiile alin.(21) este mai mic decât

cuantumul pensiei minime prevăzut la art.12, pensia minimă se determină în

condițiile art.16 alin.(2)-(3). Prin urmare, a acumulat stagiul de cotizare necesar

stabilirii pensiei pentru limită de vârstă în 2 perioade, 10 septembrie 1976 – 01

ianuarie 1999 și 01 ianuarie 1999 – 30 august 2002.

Cu referire la pct. 74, 76, 77 din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.

1449 din 24.12.2007 privind carnetul de muncă, nu este de acord cu concluzia

autorității publice pârâte, că a fost prezentat duplicatul carnetului de muncă

completat la 16 decembrie 1996, și nu carnetul de muncă original, această concluzie

fiind greșită și lipsită de suport legal. Or, conform practicii naționale, precum și

logicii juridice, duplicatul unui act juridic substituie în totalitate originalul său și

produce aceleași efecte juridice.

Mai mult ca atât, circumstanțele de drept enunțate de pârâtă, nu confirmă

poziția sa, precum că, veridicitatea duplicatului carnetului de muncă urmează a fi

confirmat prin alte înscrisuri suplimentare. Cadrul legal enunțat de către pârâtă în

răspunsul la cererea prealabilă se referă la situația când nu există carnetul de muncă

sau duplicatul acestuia, iar în acest caz solicitantul urmează să probeze stagiul de

cotizare prin alte înscrisuri.

Subsecvent, a explicat că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 13 martie

2017 a fost radiată ”Drum” SA din Registrul de stat al persoanelor juridice, iar în

prezent aceasta nu există.

Totodată, consideră neîntemeiat argumentul pârâtei, potrivit căruia, pentru

perioada de activitate 1996 - 1997 la ”Cota” SRL, nu au fost achitate contribuții de

asigurări sociale, de aceea această perioadă nu a fost inclusă în stagiul de cotizare,

deoarece neachitarea contribuțiilor de asigurări sociale nu-i poate fi imputată

salariatului, dar este o obligație pusă în sarcina angajatorului.

De asemenea reclamantul a afirmat că, pct.69 din Regulamentul privind

modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de

cotizare pentru stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

2

Moldova nr.165 din 21.03.2017, stabilește clar că stagiul de cotizare se calculează

conform înscrierilor existente în carnetul de muncă. Respectiv, este în drept să

beneficieze de pensie pentru limită de vârstă, dat fiind faptul că deține un stagiu total

de cotizare în mărime de 24 ani 9 luni și 3 zile, confirmat în modul stabilit de lege.

În instanța de judecată reclamantul Andrieș Ion a solicitat anularea deciziei

CNAS, Oficiul Căușeni nr.11/2021/19286 din 24 iunie 2021, prin care i-a fost

respinsă cererea privind stabilirea pensiei pentru limită de vârstă; anularea

răspunsului CNAS nr. A-1464/21 din 18 august 2021, de respingere a cererii

prealabile și obligarea CNAS să stabilească și să-i plătească lui Andrieș Ion pensie

pentru limită de vârstă, reieșind din stagiul total de cotizare în mărime de 24 ani 9

luni și 3 zile, deținut la momentul depunerii cererii din 18 iunie 2021.

Prin hotărârea din 19 ianuarie 2023 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani),

acțiunea înaintată de Andrieș Ion împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a

fost admisă.

Au fost anulate decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Căușeni nr.

11/2021/19286 din 24 iunie 2021 privind respingerea cererii în stabilirea pensiei și

decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. A-1464/21 din 18 august 2021,

emisă la soluționarea cererii prealabile.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul administrativ

individual de stabilire lui Andrieș Ion a pensiei pentru limită de vârstă, reieșind din

stagiul total de cotizare de 24 ani 9 luni și 3 zile, acumulat la momentul depunerii

cererii din 18 iunie 2021.

Prin decizia din 13 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea

din 19 ianuarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În susținerea soluției sale, instanțele au evidențiat că, solicitarea reclamantului

de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă a fost respinsă de autoritate, pentru

motivul că, documentar, solicitantul a confirmat un stagiu de cotizare de 7 ani 08

luni, perioadele de activitate realizate până la completarea duplicatului carnetului de

muncă din 16 decembrie 1996, nefiind luate în calcul.

Totuși, duplicatul carnetului de muncă din 16 decembrie 1996, atestă realizarea

activității legale de către reclamantul Andrieș Ion, în perioadele: 10 septembrie 1976

– 25 octombrie 1977; 01 august 1979 – 30 august 2002, deoarece carnetul de muncă

constituie documentul de bază privind activitatea de muncă a salariatului și stagiul

de cotizare realizat până la introducerea evidenței individuale de asigurări sociale

(până la 01 ianuarie 1999), iar duplicatele reprezintă al doilea exemplar al unui act,

al unui document sau înscris, eliberat de către o autoritate la cererea părții și sunt

destinate să înlocuiască un înscris original.

În context, instanțele au reținut că, autoritatea publică pârâtă nu a argumentat

nici într-un fel motivul pentru care duplicatul carnetului de muncă prezentat, nu

poate fi apreciat drept dovadă a perioadelor de activitate și care ar fi neconformitățile

depistate sau devierile de la regulile stabilite, ce nu au permis autorității utilizarea

acestui act în calitate de dovadă a acestor perioade, or, înscrisurile respective, atestă

semnăturile și ștampilele organizațiilor în cadrul cărora a activat reclamantul.

La 15 decembrie 2023 și la 15 martie 2024, Casa Națională de Asigurări Sociale

a depus recurs împotriva deciziei din 13 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

3

În motivarea cererii de recurs a reiterat circumstanțele de fapt și de drept din

cererea de apel.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a

deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.

Instanța de recurs constată că decizia motivată a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată participanților la proces prin poșta electronică la 12 martie 2024 (f.d. 138),

astfel, depunând recursul la 15 decembrie 2023 și la 15 martie 2024, recurenta a

acționat în interiorul termenului legal.

Examinând admisibilitatea recursului înaintat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, Completul de judecată îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 2451 alin. (1), (3) din Codul administrativ, recursul este

admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența

Curții Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale..

Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1)

lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după

trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă

anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite

nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului

cod.

În sensul art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. a1)

că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.2451.

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase. Astfel, normele precitate oferă un drept exclusiv al instanței

de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă.

4

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Casa

Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451

din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțata de către instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și

aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar

baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, conține obiecții de fapt și de drept

similare celor expuse în cererea de apel, care au fost analizate de către instanța de

apel, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în

modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenție.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul

administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie

pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare

a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un

argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului

recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

5

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională

de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul înaintat de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

6