3ra-240/23 — Anularea actului administrativ, rectificarea inscrierii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Anularea actului administrativ, rectificarea inscrierii
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului, interpretarea normelor materiale
3ra-240/23 — Anularea actului administrativ, rectificarea inscrierii (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Dosar nr. 3ra-240/23 (2-18018965-01-3ra-09032023)
Instanța de fond: Judecătoria Cahul, sediul central, judecător – D. Bosîi
Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul, judecători – V. Movilă, I. Dănăilă, E. Dvurecenschii
D E C I Z I E
24 aprilie 2024 mun. Chișinău
Curtea Supremă de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Stela Procopciuc
judecătorii Diana Stănilă
Ion Malanciuc
examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Primarul mun. Cahul și
Primăria mun. Cahul, prin intermediul avocatului Todorov Maxim, și Episcopia de
Cahul și Comrat, prin intermediul avocatului Grigoriu Aurelia și a avocatului Bordea
Gheorghe,
în cauza la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Primăria mun.
Cahul și Primarul mun. Cahul împotriva pârâților Consiliul Municipal Cahul,
Biserica Ortodoxă din Moldova și Episcopia de Cahul și Comrat, terții Cancelaria
de Stat, Ministerul Culturii și Agenția pentru Inspectarea și Restaurarea
Monumentelor, privind constatarea nulității deciziei Consiliului Orășenesc Cahul,
constatarea nulității titlului de autentificare a dreptului de folosință asupra terenului,
și rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile,
împotriva deciziei din 29 decembrie 2022 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a
admis apelul declarat de Episcopia de Cahul și Comrat; a fost casată parțial hotărârea
Judecătoriei Cahul, sediul central din 18 decembrie 2020, în partea soluționării
pretenției rectificării înscrierii în Registrul bunurilor imobile, fiind adoptată în
această parte o nouă decizie, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea
reclamanților Primăria mun. Cahul și Primarul mun. Cahul împotriva pârâților
Consiliul Municipal Cahul, Biserica Ortodoxă din Moldova și Episcopia de Cahul și
Comrat, pe capătul pretenției privind rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor
imobile; în rest s-a menținut hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul central din 18
decembrie 2020, în partea constatării nulității punctului nr. 4 al deciziei Consiliului
Orășenesc Cahul nr.8/22(20/22)-XXIII din 17.09.2008 și a titlului de autentificare a
dreptului de folosință asupra terenului din 18.01.2011;
c o n s t a t ă:
La 17 iulie 2018, Primarul municipiului Cahul, Nicolae Dandiș, și Primăria
municipiului Cahul au depus acțiunea împotriva pârâților Consiliul Municipal
Cahul, Biserica Ortodoxă din Moldova și Episcopia de Cahul și Comrat, prin care
au solicitat: constatarea nulități absolute a pct. 4 din decizia Consiliului Orășenesc
Cahul nr.8/22(20/22)-XXVIII cu privire la schimbul de teren echivalent prin care se
dă în folosință Episcopiei de Cahul și Comrat pentru construcția sediului terenul
1
public domeniul privat numărul cadastral 1701116086 cu suprafața de 0,2430ha;
constatarea nulității absolute a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de
teren nr.1701116086 din 18.01.2011.
La 06 septembrie 2019, avocatul Todorov Maxim în interesele reclamanților, a
depus cerere de completare a obiectului acțiunii cu o nouă pretenție, solicitând:
dispunerea rectificării de către Serviciul Teritorial Cadastral Cahul a înscrierii în
Registrul bunurilor imobile prin radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului
de folosință a Episcopiei de Cahul și Comrat și Bisericii Ortodoxe din Moldova în
privința terenului public cu numărul cadastral 1701116086, cu suprafața 0,2430ha,
deținut în baza titlului de autentificare a dreptului asupra pământului nr.437 din
18.01.2011. (f.d. 48, vol. I).
În motivarea acțiunii a indicat că, la 17 septembrie 2008, Consiliul orășenesc
Cahul a emis decizia nr.8/22(20/22)-XXIII cu privire la schimbul echivalent de
terenuri. Examinând această decizie, au apărut dubii rezonabile referitor la
legalitatea pct.4, unde se arată: ,,Se dă în folosință Episcopiei de Cahul și Comrat,
pentru construcția sediului, terenul public domeniul privat numărul cadastral
1701116086, cu suprafața de 0,2430 ha”.
Consideră că pct. 4 din decizia Consiliului Orășenesc contravine art. 10 alin.
(4) al Legii nr. 121 din 04 mai 2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății
publice, potrivit căruia bunurile domeniului public pot fi folosite numai la destinație
și nu pot fi transmise în comodat persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu
capital privat. Prevederi similare se conțin și în art. 10 alin. (8) al Legii nr. 121 din
04 mai 2007 referitoare la bunurile domeniului privat.
Potrivit reclamanților, terenul cu suprafața 0,2430 ha este amplasat pe teritoriul
parcului central din or. Cahul, fiind teren de uz public, destinat satisfacerii
necesităților întregii colectivități locale și nu a celor bisericești.
Același lucru este expus și în Recomandarea Curții Supreme de Justiție nr.77
din 18 mai 2015 cu privire la modul de aplicare a prevederilor art. 77 alin. (5) din
Legea privind administrația publică nr. 436 din 28 decembrie 2006, potrivit căreia
această recomandare a fost întocmită în legătură cu faptul că în practica judiciară se
atestă controverse legate de modul de aplicare a sintagmei „cu excepția cazurilor
stabilite expres prin lege” din art. 77 alin. (5) din Legea privind administrația publică
locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 în coroborare cu sintagma „în condiții
preferențiale, în modul stabilit de Guvern” din art. 8 alin. (2) din Legea cu privire la
asociațiile obștești nr. 837 din 17 mai 1996. Curțea Supremă de Justiție, a reținut că,
potrivit art. 77 alin. (5) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006, înstrăinarea,
concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor proprietate a unității
administrativ-teritoriale se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii, cu
excepția cazurilor stabilite expres prin lege.
Astfel, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 837 din 17 mai 1996 prevede că arendarea
de către asociațiile obștești ce urmăresc beneficiul public a încăperilor și clădirilor
proprietate publică se face în condiții preferențiale, în modul stabilit de Guvern, iar
potrivit art. 20 din Legea cu privire la oamenii de creație nr. 21 din 01 martie 2013,
„…uniunile de creație și asociațiile uniunilor de creație vor beneficia de înlesniri
privind achitarea impozitelor, taxelor vamale, cheltuielilor de arendă a încăperilor
acordate de autoritățile administrației publice centrale și locale în conformitate cu
Legea cu privire la asociațiile obștești”.
2
După cum se observă din dispoziția art. 77 alin. (5) din Legea privind
administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, tranzacțiile legate de
înstrăinare, concesionare, cât și de darea în arendă ori în locațiune, a bunurilor
proprietate a unității administrativ-teritoriale, poartă un caracter oneros, deoarece
urmează a fi încheiate ca urmare a expunerii acestora la licitație, condiție obligatorie
impusă de această normă, având în vedere că organizarea și desfășurarea unei
licitații, după reguli speciale, întotdeauna urmărește scopul obținerii, în final, a
prețului maximal propus. Însă, utilizând expresia „cu excepția cazurilor stabilite
expres prin lege”, legiuitorul dă de înțeles că prin legi organice pot fi prevăzute și
cazuri în care tranzacțiile în privința bunurilor proprietate a unității administrativ-
teritoriale pot fi încheiate, de exemplu, cu titlu gratuit, ca excepție de la regula
instituită de art. 77 alin. (5), fiind atribuirea terenurilor proprietate publică a
unităților administrativ-teritoriale în proprietate în condițiile art. 11 din Codul
funciar, sau cu titlu oneros, în baza tarifelor normative aprobate de Guvern în
condițiile art. 9 din Legea cu privire la prețul normativ sau modul de vânzare-
cumpărare a pământului nr. 1308 din 25 iulie 1997.
Articolul 8 alin. (2) din Legea cu privire la asociațiile obștești nr. 837 din 17
mai 1996 prevede că organizațiile obștești ce urmăresc beneficiul public la arendarea
bunurilor proprietate publică vor beneficia de condiții preferențiale, în modul stabilit
de Guvern, însă care până în prezent nu a fost determinat și aprobat.
Potrivit art. 17 din Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății
publice nr. 121 din 04 mai 2007, fondurile fixe și alte active pe termen lung
neutilizate de instituțiile publice, de întreprinderile de stat/municipale și de
societățile comerciale cu capital integral sau majoritar public (denumite în
continuare active neutilizate) pot fi date în locațiune cu acordul prealabil al autorității
administrației publice centrale sau locale, care va decide asupra modului de selectare
a locatarului, în conformitate cu legislația în vigoare.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea privind administrația
publică locală, autoritățile administrației publice locale beneficiază de autonomie
decizională, organizațională, gestionară și financiară, au dreptul la inițiativă în tot
ceea ce privește administrarea treburilor publice locale, exercitându-și, în condițiile
legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat.
Iar în conformitate cu art.14 alin. (2) lit. c) și d), art. 43 alin. (1) lit. d) și e) din
aceeași lege, consiliul local decide înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori
în locațiune a bunurilor domeniului public al satului (comunei), orașului
(municipiului), după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile
legii. Modul de organizare și de desfășurare a licitațiilor cu strigare și reducere,
condițiile de participare la licitații și de achitare … este stabilit de Regulamentul
privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
136 din 10 februarie 2009.
Totodată, reclamanții au indicat că în pct. 2 al regulamentului enunțat se
menționează că organizarea și desfășurarea licitațiilor este condiționată de
publicarea prealabilă a comunicatului informativ cu privire la licitație, de
familiarizarea participanților cu bunurile expuse la licitație, prioritatea prețului
maxim propus, informarea publicului asupra rezultatelor licitațiilor, etc.
De asemenea, potrivit pct. 8 din regulamentul menționat, în cazurile de
expunere la licitație a activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor,
în vederea comercializării sau obținerii dreptului de locațiune, Comisia de licitație
3
se instituie în modul stabilit de Regulamentul cu privire la modul de dare în locațiune
a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008,
care la pct. 13 al acestui Regulament prevede că, selectarea locatarilor se efectuează
prin organizare de licitații „cu strigare” desfășurate în modul stabilit de Guvern, sau
prin negocieri directe. Modul de selectare a locatarului se stabilește de către
autoritatea abilitată și se indică în acordul de dare în locațiune.
Totodată, pct.23 al acestui regulament prevede că, atunci când închirierea
bunurilor neutilizate nu a fost solicitată la o licitație, când cheltuielile de organizare
a licitațiilor nu sunt justificate (nu sunt acoperite de chiria pe 6 luni), autoritatea
abilitată poate accepta darea bunurilor neutilizate în locațiune prin negocieri directe.
În alți termeni, se poate trece la negocieri directe privind locațiunea bunurilor
neutilizate doar în privința acelor bunuri care, deja, au fost expuse la licitație și ca
urmare nu au fost solicitate, nefiind menționat în regulamentele enunțate despre alte
condiții preferențiale; din conținutul celor relevate rezultă că atât timp, cât nu există
alte reglementări speciale privind modul și condițiile preferențiale de arendare, de
către asociațiile obștești ce urmăresc beneficiul public, a bunurilor proprietate a
unității administrativ-teritoriale, sunt aplicabile prevederile regulamentelor
menționate.
Pe cale de consecință, raporturile juridice reglementate de art. 8 alin. (2) al
Legii cu privirile la asociațiile obștești nr. 837 din 17 mai 1996, art. 11 alin. (1), art.
20 din Legea cu privire la oamenii de creație și la uniunile de creație nr. 21 din 01
martie 2013, art. 42 din Legea privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie
nr. 125 din 11 mai 2007, art. 22 alin. (1) din Legea privind incluziunea socială a
persoanelor cu dezabilități nr. 60 din 30 martie 2012, art. 18 alin. (9) din Legea cu
privire la parteneriatul public-privat nr.179 din 10 iulie 2008, nu se încadrează în
rigorile „cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege” ale art. 77 alin. (5) din
Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006.
Astfel, reclamanții consideră că pct. 4 din decizia Consiliul orășenesc Cahul
contravine normelor imperative ale legislației referitoare la bunurile domeniului
public. În pct. 4 al deciziei contestate se arată că terenul din parc face parte din
domeniul privat, însă nu există nicio decizie prin care acest teren să fie trecut din
domeniul public în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale Cahul. Or,
conform art. 6 alin. (2) a Legii nr. 91 din 05 aprilie 2007 privind terenurile
proprietate publică și delimitarea lor, trecerea terenurilor din proprietatea publică a
unității administrativ-teritoriale în proprietatea statului se face, la propunerea
Guvernului, prin decizie, după caz, a consiliului raional, a Adunării Populare a
unității teritoriale autonome Găgăuzia, a consiliului orășenesc (municipal), sătesc
(comunal).
La fel, potrivit art. 1 alin. (2) al Legii nr. 523 din 16 iulie 1999 cu privire la
proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale (în vigoare la acel moment),
proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale se constituie din
patrimoniul ce aparține unităților administrativ-teritoriale respective: satului,
comunei, orașului, municipiului, raionului, unității teritoriale autonome Găgăuzia;
iar alin. (3) prevede că patrimoniul unităților administrativ-teritoriale este format din
bunurile domeniului public și bunurile domeniului privat. Potrivit alin. (4) al
aceluiași articol, bunurile domeniului public constituie totalitatea bunurilor mobile
și imobile, destinate satisfacerii intereselor generale ale colectivității din unitatea
administrativ-teritorială.
4
Ținând cont de faptul că parcul central ,,Grigore Vieru” este destinat satisfacerii
intereselor generale a colectivității din unitatea administrativ-teritorială orașul Cahul
și face parte din domeniul public, orice act juridic prin care s-a dispus măcar o
porțiune de teren este lovit de nulitate absolută. Acest lucru este prevăzut în art. 11
alin. (1) al Legii nr. 523 din 16 iulie 1999 cu privire la proprietatea publică a
unităților administrativ-teritoriale, care indică faptul că proprietatea publică a
unităților administrativ-teritoriale este imprescriptibilă. Ea nu poate fi supusă
exproprierii și nu poate constitui obiectul unor garanții reale. Această proprietate
poate fi dată în administrare sau închiriată în condițiile legii. Totodată, actele juridice
încheiate cu încălcarea prevederilor prezentului articol sunt lovite de nulitate
absolută.
Conform art. 81 al Legii nr. 123 din 18 martie 2003 privind administrația
publică locală, bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile,
imprescriptibile și insesizabile.
Potrivit art. 82 alin. (1), (2) al Legii nr. 123 din 18 martie 2003 privind
administrația publică locală, din domeniul public al unităților administrativ-
teritoriale fac parte bunurile determinate de lege, precum și bunurile care, prin natura
lor, sunt de uz sau de interes public local. Interesul public implică afectarea bunului
la un serviciu public sau la orice activitate care satisface necesitățile colectivității,
fără a presupune accesul nemijlocit al acesteia la utilizarea bunului, conform
destinației menționate. La categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de
interes local pot fi raportate terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes
public local, porțiunile de subsol, drumurile, străzile, piețele, obiectele acvatice
separate, parcurile publice, clădirile, monumentele, muzeele, pădurile, zonele de
protecție și zonele sanitare și alte obiective care, conform legii, nu aparțin
domeniului public al statului.
Articolul 9 alin. (6) al Legii nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul normativ
și modul de vânzare-cumpărare a pământului arată că nu sunt supuse vânzării-
cumpărării terenurile fondului apelor, cele destinate rețelelor inginerești, precum și
terenurile de uz public.
Potrivit art. 296 alin. (1) și (4) din Codul civil (în redacția din 2002), din
domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale fac parte
bunurile determinate de lege, precum și bunurile care, prin natura lor sunt de uz sau
de interes public. Interesul public implică afectarea bunului la un serviciu public sau
la orice activitate care satisface nevoile colectivității fără a presupune accesul
nemijlocit al acesteia la utilizarea bunului conform destinației menționate. Bunurile
domeniului public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Dreptul de
proprietate asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândit de
terți prin uzucapiune.
Articolul 47 din Codul funciar nr. 828 din 25 decembrie 1991 stipulează că
terenuri de uz public din orașe și sate (comune) sunt terenurile folosite pentru căile
de comunicație (piețe, străzi, pasaje, drumuri și altele asemenea, pentru necesitățile
social culturale ale populației (grădini publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde,
scuaruri), pentru cimitire și alte necesități ale gospodăriei comunale.
Iar potrivit art. 220 alin. (1) din Codul civil, actul juridic sau clauza care
contravine normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel.
5
Astfel, ținând cont de faptul că în baza deciziei Consiliului orășenesc Cahul a
fost eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.1701116086
din 18 ianuarie 2011, ca act subsecvent urmează a fi anulat și acest titlu.
Conform art. 438 din Codul civil (în redacția din 2002), când o înregistrare,
înregistrare provizorie sau notare efectuată în registru nu corespunde cu situația
juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. Prin rectificare se înțelege radierea,
îndreptarea sau corectarea oricărei înregistrări, înregistrări provizorii sau notări
inexacte efectuate în registru. Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o
recunoaștere făcută de titularul înregistrării, al înregistrării provizorii sau al notării
a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în forma cerută de lege, ori dintr-o
hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a
admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în constatare
sau declarare a nulității ori a ineficienței actului juridic în partea constituirii, a
transmiterii sau, după caz, a stingerii dreptului înregistrat, o acțiune în nulitate a
înregistrării, înregistrării provizorii sau notării, o cerere de revizuire a hotărârii
judecătorești sau cerere de contestare a hotărârii arbitrale, precum și altă acțiune care
poate avea ca efect întemeierea unei acțiuni în rectificare.
Prin încheierea din 26 noiembrie 2018, instanța de judecată a dispus înștiințarea
Agenției pentru Inspectarea și Restaurarea Monumentelor și Ministerului Educației,
Culturii și Cercetării despre posibilitatea intervenirii în proces în calitate de
coreclamant (f.d. 104, vol. I).
Prin încheierea din 18 noiembrie 2019 instanța de judecată a atras în proces
calitate de intervenient accesoriu Oficiul Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat și
SRL „Camer” (f.d. 141, vol. I).
La 18 decembrie 2020, Judecătoria Cahul, sediul central, a pronunțat hotărârea,
prin care a admis acțiunea reclamanților și a constatat nulitatea pct. 4 a deciziei
Consiliului orășenesc Cahul nr. 8/22(20/22)- XXII „cu privire la schimbul echivalent
de terenuri”, în ce privește darea în folosință Episcopiei de Cahul și Comrat, pentru
construcția sediului, terenul public domeniul privat cu nr. cadastral 1701116086, cu
suprafața de 0,2430 ha, amplasat în mun. Cahul, str. B. P. Hasdeu nr.1; s-a constatat
nulitatea absolută a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren
nr.1701116086 din 18.01.2011; s-a rectificat înscrierea în Registrul bunurilor
imobile, prin radierea din Registrul bunurilor imobile, a dreptului de folosință a
Episcopiei de Cahul și Comrat și Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, asupra
terenului cu nr.cadastral 1701116086, cu suprafața de 0,2430 ha, deținut în baza
titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.437 din 18.01.2011.
Prin decizia din 29 decembrie 2022 a Curții de Apel Cahul, s-a admis apelul
declarat de Episcopia de Cahul și Comrat; a fost casată parțial hotărârea Judecătoriei
Cahul, sediul central din 18 decembrie 2020, în partea soluționării pretenției
rectificării înscrierii în Registrul bunurilor imobile, fiind adoptată în această parte o
nouă decizie, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților Primăria mun.
Cahul și Primarul mun. Cahul împotriva pârâților Consiliul Municipal Cahul,
Biserica Ortodoxă din Moldova și Episcopia de Cahul și Comrat, pe capătul
pretenției privind rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile; în rest s-a
menținut hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul central din 18 decembrie 2020, în
partea constatării nulității punctului nr. 4 al deciziei Consiliului orășenesc Cahul
nr.8/22(20/22)-XXIII din 17.09.2008 și a titlului de autentificare a dreptului de
folosință asupra terenului din 18 ianuarie 2011.
6
Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, pct. 4 din decizia
Consiliului orășenesc Cahul nr.8/22(20/22)-XXIII din 17 septembrie 2008 „cu
privire la schimbul de teren echivalent”, contravine normelor imperative ale
legislației, decizia fiind lovită de nulitate absolută. Cu toate că în pct. 4 al deciziei
contestate se arată că terenul din parc face parte din domeniul privat, nu există nicio
decizie prin care acest teren să fie trecut din domeniul public în domeniul privat al
unității administrativ-teritoriale Cahul. Sunt absolut eronate argumentele
apelantului, precum că la data adoptării deciziei Consiliului orășenesc Cahul din 17
septembrie 2008, terenul în cauză aparținea cu drept de proprietate privată Societății
Comerciale „Camer” SRL, fiind procurat în baza contractului de vânzare-cumpărare
din 10 octombrie 2003, precum și afirmația apelantului că terenul cu numărul
cadastral 1701116086 ar fi fost unul distinct de terenul parcului public.
Instanța de apel a reiterat că existența contractului de vânzare-cumpărare
(privatizare) a terenului aferent din 10 octombrie 2003, încheiat între vânzătorul
Primăria or. Cahul și cumpărătorul SRL „Camer”, nu a produs nici efectul schimbării
destinației terenului cu numărul cadastral 1701116086, cu suprafață 0,2430ha, situat
în or. Cahul, str. B.P.Hasdeu, 1, din domeniul public în domeniul privat, și nici
efectul schimbării proprietarului, atât timp cât acest act juridic (contractul de
vânzare-cumpărare din 10 octombrie 2003) este lovit de nulitate absolută, or
contravine normelor imperative de la art. 13 alin. (1) al Legii privind administrarea
și deetatizarea proprietății publice nr. 121 din 04 mai 2007, și de la art. 9 alin. (6) al
Legii privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului nr.1308
din 25 iulie 1997, care interzic înstrăinarea acestui teren, nulitatea în cazul dat poate
fi invocată de instanță din oficiu și este imprescriptibilă, conform art. 217 din Codul
civil (în redacția de până la 01 martie 2019).
Totodată, nu are efectul schimbării destinației terenului cu numărul cadastral
1701116086 nici mențiunea ”terenul public domeniul privat” regăsită la pct. 4 al
deciziei Consiliul orășenesc Cahul nr.8/22(20/22)-XXIII din 17 septembrie 2008, or
prin respectiva decizie nu a fost soluționată problema schimbării destinației
terenului, și nici până atunci Consiliul orășenesc Cahul nu a adoptat o decizie de
transferare a bunului din domeniul public în domeniul privat.
Mai mult, actele juridice legate de tranzacțiile de privatizare, înstrăinare,
schimb a bunurilor proprietate a unității administrativ-teritoriale Cahul care fac parte
din domeniul public, încheiate contrar dispozițiilor imperative ale legii, sunt lovite
de nulitate absolută, chiar dacă sunt acceptate de autoritatea publică locală parte
contractantă, sau de alte autorități publice cu competențe de aprobare, cum în cazul
dat a fost Departamentul de Privatizare. Or, legiuitorul a stabilit expres interdicții de
înstrăinare în privința bunurilor din domeniul public, în speță teren public cu statut
de monument istoric de nivel național ocrotit de stat.
Cu toate că terenul cu nr.cadastral 1701116086, cu suprafața 0,2430 ha, a fost
vândut ca un bun din domeniul privat, acesta în realitate este de domeniul public,
aparține unității administrativ-teritoriale Cahul, toate actele juridice având ca obiect
acest teren la privatizare și la înstrăinările ulterioare sunt lovite de nulitate absolută.
De asemenea, terenul nr.cadastral 1701116086, cu suprafața 0,2430 ha, este
inclus în aria parcului central, care apriori nu putea fi pus în circuitul civil și nici nu
putea fi schimbată destinația acestuia, având statut de monument istoric ocrotit de
stat și teren de uz public.
7
Instanța de apel a reținut că din momentul includerii în Registrul monumentelor
Republicii Moldova ocrotite de stat, Parcul central din orașul Cahul a obținut statut
de monument istoric, care este protejat inclusiv și prin Legea privind ocrotirea
monumentelor. Terenul cu suprafața 0,2430 ha este amplasat pe teritoriul parcului
central din or. Cahul, fiind teren de uz public, destinat satisfacerii necesităților
întregii colectivități locale.
Curtea de Apel Cahul a accentuat că Consiliul orășenesc la adoptarea pct. 4 al
deciziei din 17 septembrie 2008 a încălcat prevederile legale privind ocrotirea
monumentelor și a protecției intereselor societății.
La 12 ianuarie 2023, Primarul mun. Cahul și Primăria mun. Cahul, prin
intermediul avocatului Todorov Maxim a depus recursul nemotivat împotriva
deciziei din 29 decembrie 2022 a Curții de Apel Cahul. La 17 februarie 2023, a
înaintat recursul motivat, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei
instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.
La 30 ianuarie 2023, Episcopia de Cahul și Comrat, prin intermediul avocatului
Grigoriu Aurelia, a contestat cu recurs decizia din 29 decembrie 2022 a Curții de
Apel Cahul, iar la 23 martie 2023, a depus motivarea recursului, solicitând casarea
deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunea să fie
respinsă ca tardivă și nefondată.
La 03 februarie 2023, Episcopia de Cahul și Comrat, prin intermediul
avocatului Bordea Gheorghe, a contestat cu recurs decizia din 29 decembrie 2022 a
Curții de Apel Cahul, iar la 15 martie 2023, a depus motivarea recursului, solicitând
casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunea
să fie respinsă ca neîntemeiată.
La 18 mai 2023, Ministerul Culturii al Republicii Moldova a depus referință
asupra recursului formulat de Episcopia de Cahul și Comrat, solicitând respingerea
acestuia și menținerea deciziei instanței de apel.
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a
fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv
Cartea a treia „Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în
special prevederile cu privire la temeiurile recursului.
Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul
administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură
civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se
desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică
corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.
Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile
procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori
stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.
În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la
examinarea recursului, va aplica prevederile cu privire la temeiurile declarării
recursului din Codul administrativ în redacția în vigoare la data declarării acestuia.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de
apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu
recurs.
8
În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se
depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței
de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă
Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței
de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se
depune la instanța de apel.
Instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Cahul a fost pronunțată la
29 decembrie 2022, dispozitivul fiind notificat participanților la proces prin poștă
(f.d. 157, vol. II). Astfel, avocatul Aurelia Grigoriu a recepționat dispozitivul
deciziei la 06 ianuarie 2023, avocatul Bordea Gheorghe – la 10 ianuarie 2023,
Primăria mun. Cahul – la 05 ianuarie 2023, Episcopia de Cahul și Comrat – la 06
ianuarie 2023, avocatul Todorov Maxim – la 06 ianuarie 2023 (f.d. 159-167, vol. II).
Decizia motivată le-a fost comunicată participanților la proces prin scrisoarea
din 13 februarie 2023 (f.d. 158, vol. II). Respectiv, avocatul Aurelia Grigoriu a
recepționat decizia motivată la 20 februarie 2023, avocatul Bordea Gheorghe – la 21
februarie 2023, Primăria mun. Cahul – la 16 februarie 2023, Episcopia de Cahul și
Comrat – la 16 februarie 2023, avocatul Todorov Maxim – la 17 februarie 2023 (f.d.
207-216, vol. II).
Astfel, recursurile nemotivate și motivate au fost depuse în termen.
În motivarea recursurilor, Primarul mun. Cahul și Primăria mun. Cahul, prin
intermediul avocatului Todorov Maxim, și Episcopia de Cahul și Comrat, prin
intermediul avocatului Grigoriu Aurelia și a avocatului Bordea Gheorghe, au indicat
argumente similare celor invocate în instanțele inferioare.
În acord cu prevederile art. 193 alin. (3), (31) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile de
recurs în complete din 3 judecători.
În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători
poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de
un complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot
unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9
judecători.
Verificând decizia din 29 decembrie 2022 a Curții de Apel Cahul în limitele
controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recursuri, pe baza
materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept aplicabile, Completul de
judecată consideră că acestea sunt admisibile și urmează a fi admise, cu casarea
integrală a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, pentru
considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Conform art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ (în vigoare la data
declarării recursului), examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una
dintre următoarele decizii: casează integral decizia instanței de apel și restituie
cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării
recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.
Materialele cauzei atestă că, la 17 iulie 2018, Primarul municipiului Cahul,
Nicolae Dandiș, și Primăria municipiului Cahul au depus acțiunea împotriva
pârâților Consiliul Municipal Cahul, Biserica Ortodoxă din Moldova și Episcopia de
Cahul și Comrat, prin care au solicitat: constatarea nulități absolute a pct. 4 din
decizia Consiliului Orășenesc Cahul nr.8/22(20/22)-XXVIII cu privire la schimbul
de teren echivalent prin care se dă în folosință Episcopiei de Cahul și Comrat pentru
9
construcția sediului terenul public domeniul privat numărul cadastral 1701116086
cu suprafața de 0,2430ha; constatarea nulității absolute a titlului de autentificare a
dreptului deținătorului de teren nr.1701116086 din 18 ianuarie 2011.
La 06 septembrie 2019, avocatul Todorov Maxim în interesele reclamanților, a
depus cerere de completare a obiectului acțiunii cu o nouă pretenție, solicitând:
dispunerea rectificării de către Serviciul Teritorial Cadastral Cahul a înscrierii în
Registrul bunurilor imobile prin radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului
de folosință a Episcopiei de Cahul și Comrat și Bisericii Ortodoxe din Moldova în
privința terenului public cu numărul cadastral 1701116086, cu suprafața 0,2430ha,
deținut în baza titlului de autentificare a dreptului asupra pământului nr.437 din 18
ianuarie 2011.
La 18 decembrie 2020, Judecătoria Cahul, sediul central, a pronunțat hotărârea,
prin care a admis acțiunea reclamanților și a constatat nulitatea pct. 4 a deciziei
Consiliului orășenesc Cahul nr. 8/22(20/22)- XXII „cu privire la schimbul echivalent
de terenuri”, în ce privește darea în folosință Episcopiei de Cahul și Comrat, pentru
construcția sediului, terenul public domeniul privat cu nr. cadastral 1701116086, cu
suprafața de 0,2430 ha, amplasat în mun. Cahul, str. B. P. Hasdeu nr.1; s-a constatat
nulitatea absolută a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren
nr.1701116086 din 18.01.2011; s-a rectificat înscrierea în Registrul bunurilor
imobile, prin radierea din Registrul bunurilor imobile, a dreptului de folosință a
Episcopiei de Cahul și Comrat și Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, asupra
terenului cu nr.cadastral 1701116086, cu suprafața de 0,2430 ha, deținut în baza
titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.437 din 18.01.2011.
Prin decizia din 29 decembrie 2022 a Curții de Apel Cahul, s-a admis apelul
declarat de Episcopia de Cahul și Comrat; a fost casată parțial hotărârea Judecătoriei
Cahul, sediul central din 18 decembrie 2020, în partea soluționării pretenției
rectificării înscrierii în Registrul bunurilor imobile, fiind adoptată în această parte o
nouă decizie, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților Primăria mun.
Cahul și Primarul mun. Cahul împotriva pârâților Consiliul Municipal Cahul,
Biserica Ortodoxă din Moldova și Episcopia de Cahul și Comrat, pe capătul
pretenției privind rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile; în rest s-a
menținut hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul central din 18 decembrie 2020, în
partea constatării nulității punctului nr. 4 al deciziei Consiliului orășenesc Cahul
nr.8/22(20/22)-XXIII din 17.09.2008 și a titlului de autentificare a dreptului de
folosință asupra terenului din 18 ianuarie 2011.
Analizând motivele soluției supuse criticii în recursurile declarate de Primarul
mun. Cahul și Primăria mun. Cahul, prin intermediul avocatului Todorov Maxim, și
Episcopia de Cahul și Comrat, prin intermediul avocatului Grigoriu Aurelia și a
avocatului Bordea Gheorghe, Completul de judecată ajunge la concluzia că decizia
instanței de apel nu poate fi menținută, or aceasta prezintă deficiențe de motivare
în situația în care instanța de apel nu a examinat litigiul prin prisma tuturor
aspectelor invocate, drept rezultat pronunțând o decizie care poate trezi dubii sub
aspectul temeiniciei. Totodată, completul de judecată constată ne cercetarea mult
aspectuală a stării de fapt și aplicarea eronată a normelor de drept material.
Codul administrativ consacră principiul general după care orice hotărâre
judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte premisa pentru soluția din
dispozitiv. Această dispoziție este edictată atât în interesul unei bune administrări a
10
justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor, cât și pentru a se da
instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.
Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate
motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate
și dovezile care au determinat-o.
În acest sens legiuitorul a investit apelul cu efect devolutiv, care presupune că
instanța de apel rejudecă în fapt și în drept ceea ce apelantul a înțeles să atace din
hotărârea primei instanțe, precum și efectuează o nouă examinare în fond.
La capitolul dat articolul 219 din Codul administrativ stipulează în alin. (1)-(3)
că instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de
cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.
Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,
explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor
incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii
stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale
litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.
Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din
acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la
proces.
Prin urmare, respectând principiile dreptului administrativ și dreptului
procesual civil, Curții de Apel Cahul îi revenea o deosebită obligație de a exercita
controlul judiciar complet, în fapt și în drept, manifestat prin verificarea
corectitudinii soluției pronunțate de prima instanță, precum și să efectueze o nouă
judecare în fond a cauzei.
În acest sens instanța de apel trebuia să determine obiectul material al acțiunii,
temeiurile apariției litigiului, regimul juridic al bunului imobil la momentul
transmiterii dreptului de folosință, să stabilească obiectul probațiunii și reieșind din
acestea să identifice cadrul legal pertinent și aplicabil speței.
Reieșind din materialele cauzei, la 24 iulie 2008, Biserica Ortodoxă din
Moldova Eparhia de Cahul și Comrat a depus demers către primarul orașului Cahul,
Gheorghe Zagorodnîi, prin care a solicitat schimbul terenului preconizat pentru
proiectarea și construirea edificiului Episcopiei de Cahul și Comrat, amplasat pe str.
I.Vodă cel Cumplit nr.77, cu suprafața 0,112 ha, cu un alt teren cu suprafața 0,243
ha, al cărui proprietar era SRL „Camer”, amplasat în parcul de odihnă Central pe str.
B.P.Hasdeu nr. 1, din motiv că terenul precedent (deja acordat) nu este suficient
pentru amplasarea obiectului proiectat.
Consiliul Orășenesc Cahul la 17 septembrie 2008 a emis decizia nr. 8/22
(20/22)- XXVIII „cu privire la schimbul echivalent de terenuri”, prin care la pct.-le
1-4 a decis: „1. Se retrage din folosința Episcopiei de Cahul și Lăpușna terenul cu
suprafața de 0,1120 ha, numărul cadastral 1701115307, amplasat pe str. I.V. cel
Cumplit, 77, atribuit pentru construcția sediului; 2. Se transferă terenul cu suprafața
0,1310 ha, numărul cadastral 17011190378, amplasat pe str. Păcii ((f/n) proprietate
a Primăriei or. Cahul din domeniul public în domeniul privat; 3. Se acceptă schimbul
echivalent al terenurilor publice, domeniul privat al Primăriei or. Cahul: a) terenul
numărul cadastral 1701115307 cu suprafața de 0,1120ha, amplasat pe str. I.V. cel
Cumplit, 77; b) terenul numărul cadastral 17011190378 cu suprafața 0,1310 ha,
amplasat pe str. Păcii ((f/n) cu terenul proprietate privată al SC „Camer” SRL cu
11
suprafața 0,2430 ha, număr cadastral 1701116086, amplasat pe str. B.P. Hasdeu, 1;
Se dă în folosință Episcopiei de Cahul și Comrat pentru construcția sediului
terenului public domeniul privat numărul cadastral 1701116086 cu suprafața de
0,2430 ha amplasat pe str. B.P. Hasdeu, 1.”.
La 18 ianuarie 2011, Primăria or. Cahul, în temeiul deciziei Consiliului
Orășenesc Cahul nr. 8/22 (20/22)-XXVIII din 17.09.2008, a eliberat beneficiarului
Episcopia de Cahul și Comrat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren,
prin care i-a atribuit în folosință cu destinația „pentru construcții” terenul cu numărul
cadastral 17011160086, cu suprafața 0,2430 ha, amplasat pe str. B.P. Hasdeu, 1.
Conform informației din Registrul bunurilor imobile, la 24 ianuarie 2011, a fost
înregistrat dreptul de folosință al Episcopiei de Cahul și Comrat asupra terenului cu
nr.cadastral 1701116086 în temeiul titlului de autentificare a dreptului deținătorului
de teren din 18 ianuarie 2011.
Totodată, la materialele dosarului se regăsește sesizarea nr. 02/1-5-2074 din 12
decembrie 2017 privind supunerea controlului legalității a punctului 4 din decizia
Consiliului orășenesc Cahul, prin care s-a dat gratuit în folosință bunul imobil din
domeniul public al unității administrativ-teritoriale.
Conform răspunsului din 28 decembrie 2017, Oficiul Teritorial Cahul al
Cancelariei de Stat a menționat că: „decizia Consiliului Orășenesc Cahul nr. 8/22
(20/22)-XXVIII din 17 septembrie 2008 „cu privire la schimbul echivalent de
terenuri” este adoptată contrar prevederilor legale. Ținând cont de faptul că terenul
dat în folosință Episcopiei de Cahul și Comrat este din domeniul public, și de faptul
că bunurile domeniului public de interes local sunt inalienabile, imprescriptibile și
insesizabile, i-a recomandat primarului să întreprindă măsurile necesare în vederea
convocării consiliului pentru a abroga decizia Consiliului orășenesc Cahul nr. 8/22
(220/22)-XXIII din 17 septembrie 2008 „cu privire la schimbul echivalent de
terenuri”, ca fiind ilegală. Prin decizia nominalizată consilierii nu au decis sub ce
formă de contract a fost dat acest teren în folosință (comodat, locațiune)”.
Prin decizia nr. 3/24 din 10 mai 2018, Consiliul Municipal Cahul a examinat
sesizarea Cancelariei de Stat și a decis: ”Se ia act de sesizarea Oficiului Teritorial
Cahul al Cancelariei de Stat din 28 decembrie 2017 despre efectuarea controlului de
legalitate asupra deciziei Consiliul orășenesc Cahul nr. 8/22 (220/22)-XXIII din 17
septembrie 2008 ...”.
Astfel, se constată că, de fapt, prin această decizie Consiliul Municipal Cahul
într-o redacție voalată a respins sesizarea Cancelariei de Stat.
La 25 iunie 2018, primarul mun. Cahul, Dandiș Nicolae, s-a adresat cu cerere
prealabilă către organul emitent Consiliul municipal Cahul, prin care a solicitat
abrogarea punctului 4 din decizia Consiliului orășenesc Cahul nr. 8/22 (20/22)-
XXIII cu privire la schimbul de teren echivalent.
Potrivit procesului-verbal din 26 iunie 2018 al ședinței Comisiei de specialitate
din cadrul Consiliului Municipal Cahul, respectiva Comisie a considerat că este
depusă tardiv cererea prealabilă a primarului, privind anularea actului administrativ,
și s-a decis retragerea terenului de la Episcopie, propunerea și acordarea în schimb
a altui teren.
Potrivit extrasului din procesul-verbal al ședinței extraordinare a Consiliului
Municipal Cahul din 27 iunie 2018, propunerea primarului de a include în ordinea
de zi a proiectului de deciziei „cu privire la cererea prealabilă a primarului mun.
Cahul privind anularea actului administrativ” nu a fost acceptată. Actele date atestă,
12
că cererea prealabilă nici nu a fost inclusă pe ordinea de zi a Consiliului Municipal
Cahul.
Totodată, prin decizia nr. 5/2 (9/2)-XXI din 27 octombrie 2000, Consiliul
municipal Cahul s-a decis aprobarea proiectului „Propuneri urbanistice de menajare
și reconstrucție a sectorului „Centru” a mun. Cahul”, elaborat de Institutul de
cercetări și proiectări în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și arhitecturii
cu funcții teritoriale „URBANPROIECT”. Tot prin această decizie s-a obligat
Primăria mun. Cahul în decursului anului 2001 a încheia contract cu institutul
„URBANPROIECT” pentru aprobarea planului urbanistic general în întregime al
municipiului.
Potrivit răspunsului Ministerului Educației, Culturii și Cercetării din 18
septembrie 2018, parcul central din mun. Cahul, amplasat în perimetrul limitat de
străzile 31 august – Ioan Vodă cel Cumplit – Bogdan Petriceicu Hasdeu – Lev
Tolstoi, deține statut de monument istoric și este înscris cu nr. 30 în Registrul
monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat /zona Sud/, aprobat prin
Hotărârea Parlamentului nr. 1531 din 22 iunie 1993.
Respectiv, incidente speței sunt reglementările art. 1 alin. (1)-(2) din Legea
privind ocrotirea monumentelor nr. 1530 din 22 iunie 1993, în vigoare la acel
moment, potrivit cărora monumente sunt obiecte ori ansambluri de obiecte cu
valoare istorică, artistică sau științifică, care reprezintă mărturii ale evoluției
civilizațiilor de pe teritoriul republicii, precum și ale dezvoltării spirituale, politice,
economice și sociale și care sunt înscrise în Registrul monumentelor Republicii
Moldova ocrotite de stat (denumit în cele ce urmează Registrul monumentelor).
Toate monumentele, situate pe teritoriul Republicii Moldova, fac parte din
patrimoniul ei cultural natural și se afla sub protecția statului.
La fel, și dispozițiile art. 2 alin. (1)-(3) din Legea privind ocrotirea
monumentelor nr. 1530 din 22 iunie 1993, în vigoare la acel moment, prevăd în mod
cert că monumentele reprezintă bunuri imobile și mobile. Monumente sub forma de
bunuri imobile pot fi obiecte aparte ori ansambluri de obiecte.
Monumente aparte sub forma de bunuri imobile se consideră: obiectele naturale
cu valoare geologică, biologică, zoologica, antropologică, arheologică, etnografică,
istorică, clădiri, construcții, monumente în cimitire, opere de arta monumentală și de
arhitectura, tumuli, stele de piatra, morminte antice izolate, fortificații, drumuri
antice, poduri străvechi și apeducte medievale.
Ansambluri de monumente sub forma de bunuri imobile se consideră: teritorii
și landșafturi naturale, ansambluri și situri arheologice care cuprind cetățui de
pământ, așezări nefortificate (grădiști, așezări antice, stațiuni ale omului primitiv,
grote, peșteri, grupuri tumulare, necropole, straturi cu valoare arheologica),
ansambluri de monumente cu valoare istorica, arheologica sau memoriala
(memorialuri, cimitire) care cuprind obiecte antropologice, valuri de pământ, stele
de piatra, morminte antice izolate, șanțuri antice de apărare, obiecte etnografice,
ansambluri și rezervații de arhitectura urbana și rurala (orașe, centre orășenești,
cartiere, piețe, străzi, cetăți, ansambluri monastice, curți boierești, parcuri,
landșafturi naturale cu obiecte de arhitectura).
Dispozițiile art. 6 din Legea privind ocrotirea monumentelor, reglementează
expres că hotărârile organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor privind
evidenta, studierea, punerea în valoare, protejarea, conservarea și restaurarea
monumentelor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice.
13
Astfel, prin dispoziția primarului mun. Cahul, Ștefan Bratu, nr. 300 din 17
aprilie 2003 „cu privire la autorizarea amplasării edificiului Episcopiei de Cahul și
Lăpușna” s-a dispus de a autoriza amplasarea sediului Episcopiei de Cahul și
Lăpușna în intravilanul municipiului Cahul, pe terenul amplasat la intersecția
bulevardului Victoriei – strada I.V. cel Cumplit, și de a coordona amplasarea
sediului cu arhitectul urbei, inginerul cadastral, Centrul județean de medicină
preventivă, „Apă-Canal”, „Cahul-Gaz”, „Red-Sud”, ISP și URBANPROIECT.
La 27 noiembrie 2003, pentru beneficiarul Episcopia de Cahul și Lăpușna a fost
eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren pentru terenul cu nr.
cadastral 1701115307, cu suprafața 0,112 ha, amplasat pe str. I.V.cel Cumplit, 77,
terenul fiind dat în folosință pentru construcție publică, social-culturală.
Potrivit dispoziției primarului orașului Cahul, Gheorghe Zagorodnîi, nr. 568
din 16 iulie 2003, s-a dispus a vinde Societății cu Răspundere Limitată „Camer”
terenul cu suprafațade 0,2430 ha, situat în or. Cahul, str. B.P. Hasedu nr. 1, aferent
cinematografului de vară.
Agenția Teritorială Cahul a Departamentului Privatizării, conform
regulamentului despre vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente, în octombrie 2003
a acceptat vânzarea către SRL „Camer” a terenului aferent, amplasat în or. Cahul,
str. B.P. Hasdeu, 1, cu suprafața 0,2430 ha.
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 8955 din 10 octombrie 2003,
Primăria mun. Cahul, în persoana primarului Ștefan Bratu, a vândut SRL „Camer”
cu prețul de 19 756 lei, terenul aferent cu suprafața 0,2430 ha, situat în or. Cahul,
str. B.P. Hasdeu, nr.1, cu adiacenții: 1-2 str. B.P. Hasdeu, 2-1 pământ proprietate
publică.
Prin răspunsul din 28 iulie 2008, Consiliul orășenesc Cahul a fost informat de
către SRL „Camer” despre faptul că acceptă propunerea de a efectua schimbul
terenului amplasat în or. Cahul, str. B.P. Hasdeu, nr.1, ce-i aparține, pe altele două
terenuri și anume: un teren cu suprafața 0,112 ha, situat în or. Cahul, str. I.Vodă cel
Cumplit nr.77 și terenul cu suprafața 0,131 ha amplasat în or. Cahul, în zona de
odihnă și agrement „Lacul sărat”.
Astfel, potrivit contractului de schimb din 09 decembrie 2010, încheiat între
Unitatea administrativ-teritorială orașul Cahul (în persoana primarului Zagorodnii
Gheorghe) și SRL „Camer” (reprezentată de reprezentantul Malai Gheorghe),
autentificat în aceeași zi de notarul Martîniuc Vadim, a fost efectuat schimbul de
terenuri pentru construcție, astfel că în proprietatea UAT Cahul a trecut terenul
pentru construcții cu suprafața 0,2430 ha, amplasat în or. Cahul, str. B.P.Hasdeu 1,
iar în proprietatea SRL „Camer” au trecut 2 bunuri imobile – terenul pentru
construcții cu suprafața 0,1120 ha amplasat în or. Cahul, str. I.V. cel Cumplit, 77, și
terenul pentru construcții cu suprafața de 0,1300 ha amplasat în or. Cahul, str. Păcii.
Din analiza deciziei instanței de apel, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție observă că instanța de apel a omis să elucideze faptul dacă la data emiterii
actului administrativ contestat existau impedimente legale de a transmite terenul
litigios în folosință și nu a analizat dacă la momentul emiterii deciziei în privința
terenului amplasat în perimetrul zonelor de parc, erau stabilite careva restricții de a
fi transmis în folosință. La caz, era crucial ca instanța de apel să examineze acest
aspect într-un mod adecvat și să răspundă clar care este motivul anulării actului
administrativ în partea transmiterii în folosință a bunului imobil, ori anulând decizia
14
Consiliului mun. Cahul, în partea terenului aflat în litigiu, fără a combate aceste
argumente, constituie o ingerință în drepturile beneficiarului.
Astfel, este de menționat că instanța de apel a făcut trimitere la un șir de norme
aplicabile speței, fără a formula concluzii și a le aplica cauzei date, a omis să
argumenteze care este impactul normelor citate asupra soluției adoptate.
Instanța de apel a reținut că, parcul central din mun. Cahul, actual denumit
,,Grigore Vieru”, amplasat în perimetrul limitat de străzile 31 august - Ioan Vodă cel
Cumplit - Bogdan Petriceicu Hasdeu - Lev Tolstoi, este un bun proprietate publică
de domeniul public în temeiul legii, care definește expres ca atare parcurile, și în
temeiul destinației (naturii) acestuia, fiind de uz public destinat satisfacerii
intereselor generale ale colectivității din unitatea administrativ-teritorială orașul
Cahul. Pe lângă aceasta, același parc central din mun. Cahul (incluzând terenul,
construcțiile de pe el) deține statut de monument istoric, fiind înscris în Registrul
monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat pe zona Sud cu nr. 30, aprobat
prin Hotărârea Parlamentului nr.1531 din 22.06.1993. Astfel, parcul central din mun.
Cahul are calitate dublă - teren de uz public, destinat satisfacerii necesităților întregii
colectivități locale, care aparține unității administrativ-teritoriale mun. Cahul, și în
același timp monument istoric de importanță națională, ocrotit de stat.
Reieșind din aceste constatări, instanța de apel urma să determine scopul
obținerii în folosință a acestui teren de către Episcopia de Cahul și Comrat, în ce
măsură construcția unei biserici în locul unui cinematograf ar contravine sau nu
destinației acestuia, și anume de teren de uz public având statut de monument istoric
de importanță națională.
Mai mult, art. 47 din Codul funciar definește expres că terenurile de uz public
din orașe și sate (comune) sânt terenurile folosite pentru căile de comunicație (piețe,
străzi, pasaje, drumuri și altele asemenea, pentru necesitățile social culturale ale
populației (grădini publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde, scuaruri), pentru
cimitire și alte necesități ale gospodăriei comunale.
La caz, prezintă relevanță și prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 591 din 23
septembrie 1999 cu privire la spațiile verzi ale localităților urbane și rurale, potrivit
cărora spațiile verzi folosite în interes public constituie obiectul exclusiv al
proprietății publice și nu pot fi privatizate sau arendate.
Reieșind din prevederile articolului 20 din Legea nr. 591 din 23 septembrie
1999 cu privire la spațiile verzi ale localităților urbane și rurale, coroborate cu
prevederile art. 8 alin. (2) din Legea cu privire la asociațiile obștești nr. 837 din 17
mai 1996, este de înțeles că orice persoană juridică care are intenția să construiască
și să amplaseze în spațiile verzi proprietate publică a obiectivelor compatibile cu
destinația lor, solicită acordul autorităților administrației publice locale și al
autorității centrale pentru mediu, terenul respectiv rămânând în continuare în
proprietatea unității administrativ-teritoriale, deoarece conform legii nu poate fi
privatizat sau arendat.
Astfel, prezentul litigiu nu a fost examinat prin prisma existenței/inexistenței
acordurilor administrației publice locale și al autorității centrale pentru mediu pentru
valorificarea acestui teren în scopul propus.
Cu referire la pretenția reclamanților privind dispunerea rectificării înscrierii în
Registrul bunurilor imobile prin radierea din Registru a dreptului de folosință a
Episcopiei de Cahul și Comrat și Bisericii Ortodoxe din Moldova în privința
terenului public cu numărul cadastral 1701116086, cu suprafața 0,2430ha, deținut în
15
baza titlului de autentificare a dreptului asupra pământului nr.437 din 18.01.2011,
instanța de apel a conchis, prin prisma prevederilor art. 438-439 din Codul civil, că
atunci când rectificarea se face prin hotărâre judecătorească și concomitent cu
acțiunea de fond (la caz acțiunea de constatare a nulității), acțiunea în rectificare se
introduce concomitent cu acțiunea de fond. Astfel, potrivit instanței, în cazul din
speță acțiunea în rectificare a fost introdusă separat de acțiunea de fond și mult mai
târziu: acțiunea de fond a fost depusă la 17.07.2018, iar acțiunea în rectificare – la
06.09.2019. Această circumstanță impunea instanța de judecată să nu pună pe rol
acțiunea în rectificare, reclamanții având ulterior posibilitate să înainteze acțiunea în
rectificare după adoptarea unei hotărâri judecătorești în acțiunea de fond, atunci când
situația juridică reală urma să rezulte dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă prin
care s-a admis acțiunea de fond.
Completul de judecată nu poate fi de acord cu această concluzie, or instanța de
apel a interpretat eronat prevederile art. 439 alin. (5) din Codul civil. Astfel, noțiunea
de „concomitent” nu presupune „la data înaintării acțiunii”, ci concomitent cu
examinarea pretențiilor de bază, iar legislația procesuală acordă dreptul
reclamantului, prin prisma prevederilor art. 60 din Codul de procedură civilă, să-și
modifice pretențiile.
Astfel, în opinia instanței de recurs, este irațională concluzia Curții de Apel
Cahul de a anula actul administrativ, care a generat înregistrarea unui drept în
Registrul bunurilor imobile, și a respinge pretenția cu privire la efectuarea
rectificării.
Conjunctura relevată supra profilează concluzia că, la exercitarea controlului
legalității acțiunilor autorității publice, instanța de apel nu a stabilit în întregime
starea de fapt și nu a verificat toate argumentele invocate privind legalitatea actelor
administrative contestate.
Ipotezele relevate supra profilează incertitudinea concluziei date de instanța de
apel, or, acestea au judecat formal cauza, fapt ce constituie o violare a articolului 6
CEDO și a dreptului litiganților la un proces echitabil, care prin prisma articolului
238 din Codul administrativ, au o speranță că instanța de apel se va pronunța asupra
tuturor motivelor invocate.
La aspectul dat este imperioasă jurisprudența CtEDO în cauza Hiro Balani c.
Spaniei, unde Înalta Curte a notat că în cazul în care instanța de judecată se abține
de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda
părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost
neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din
CEDO.
Prin urmare, actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,
să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres
la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.
În circumstanțele constatate și expuse supra instanța de recurs este în dificultate
de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și de a verifica
temeinicia și legalitatea acesteia.
În conexiunea circumstanțelor expuse cu normele legale citate supra, instanța
de recurs ajunge la concluzia că soluția adoptată de către instanța de apel este
nemotivată.
În conformitate cu prevederile art. 195 din Codul administrativ, procedura
acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
16
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de
procedura civilă, cu excepția art. 169–171.
Potrivit art. 239 din Codul procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să
fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele
constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.
Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că
instanța de apel incorect a constatat și elucidat circumstanțele cauzei și probele
prezentate în cest sens, limitîndu-se doar la aspectele constatate de către instanța de
fond. Or, în conformitate cu art. 373 alin.(5) din Codul de procedură civilă, instanța
de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6
din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a
hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile
formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.
Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri
motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil
și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri
asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți
întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din
21 ianuarie 1999).
Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,
să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres
la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță, lipsește. Or,
principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul
având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una
sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva
acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un
proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că efectul art. 6 § 1 din
Convenție este, inter alia, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a efectua o
examinare adecvată a declarațiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia
evaluarea acestora sau a faptului dacă ele sunt relevante pentru decizia sa.
Corelând prevederile legale procedurale naționale cu jurisprudența CtEDO
referitor la obligația instanțelor naționale de a-și motiva soluțiile, instanța de recurs
conchide că circumstanțele expuse anterior denotă că instanța de apel nu și-a
îndeplinit obligațiile. Iar aceasta nu poate echivala decât cu încălcarea dreptului la
un proces echitabil al recurentei, inclusiv dreptul de acces liber la justiție în raport
cu obligația instanței de „a auzi” justițiabilii, garantat de art. 20 din Constituție și
art. 6 § 1 din Convenție.
În concluzie, fiind constatate încălcările menționate, Completul de judecată
consideră că singura soluție legală și rezonabilă este casarea integrală a deciziei și
trimiterea spre rejudecare a cauzei.
La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate, să
verifice circumstanțele importante și probele administrate și, reexaminând cauza,
să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul garantat al
participanților la proces la un proces echitabil.
17
Conform art. 258 alin. (3), art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e:
Se admit recursurile declarate de Primarul mun. Cahul și Primăria mun. Cahul,
prin intermediul avocatului Todorov Maxim, și Episcopia de Cahul și Comrat, prin
intermediul avocatului Grigoriu Aurelia și a avocatului Bordea Gheorghe.
Se casează integral decizia din 29 decembrie 2022 a Curții de Apel Cahul,
emisă în cauza la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Primăria mun.
Cahul și Primarul mun. Cahul împotriva pârâților Consiliul Municipal Cahul,
Biserica Ortodoxă din Moldova și Episcopia de Cahul și Comrat, terții Cancelaria
de Stat, Ministerul Culturii și Agenția pentru Inspectarea și Restaurarea
Monumentelor, privind constatarea nulității deciziei Consiliului Orășenesc Cahul,
constatarea nulității titlului de autentificare a dreptului de folosință asupra terenului,
și rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile, și se restituie cauza spre
rejudecare, la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
18