3ra-717/23 — contestarea actului administrativ

3ra-717/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-717/23

2-22007169-01-3ra-30062023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud.: V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: G. Mîra, I. Dutca, D. Băbălău)

Î N C H E I E R E

17 aprilie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocata Doina Ioana

Străisteanu în interesele recurentei Iana Bețivu

în cauza de contencios administrativ depusă de Bețivu Iana împotriva Consiliului

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, terț Biroul

Național al Asiguratorilor Auto privind contestarea actului administrativ și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2023, prin care s-a casat

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iulie 2022 și s-a declarat

inadmisibilă acțiunea,

c o n s t a t ă:

La 19 ianuarie 2022, avocata Doina Ioana Străisteanu acționând în interesele

reclamantei Iana Bețivu a depus acțiune în instanța de judecată de contencios

administrativ împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, terț Biroul Național al Asiguratorilor Auto privind contestarea

actului administrativ și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, a susținut că nu este de acord cu decizia nr. 210/21 din 01.12.2021

emisă de Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității și refuzul acestuia de a satisface cererea prealabilă expusă în răspunsul nr.

03/30 din 06.01.2022.

Reclamanta menționează că, a sesizat Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității după competență prin plângere în temeiul art.12-

13 din Legea nr.121/2012 privind asigurarea egalității, prezentând documente în

susținerea faptelor invocate, inclusiv și la solicitarea pârâtului.

La această plângere, reclamanta a primit Decizia nr. 210/21 datată cu 01.12.2021.

Cererea prealabilă a fost expediată la 28.12.2021. Răspunsul pârâtului a fost

recepționat la 11.01.2022, refuzând cererea neîntemeiat.

Așadar, reclamanta sesizează instanța contenciosului administrativ ca persoană a

cărui drept la protecție împotriva discriminării, în special la protecție împotriva

1

hărțuirii care este cea mai nocivă formă a discriminării, a fost încălcat prin actul

administrativ contestat.

Cu referire la procedura prealabilă, reclamantul menționează că s-a adresat către

pârât, în competența căruia intră examinarea și aprobarea unor astfel de cereri potrivit

art. 12, 13, 15 din Legea nr. 121/2012 privind asigurarea egalității, depunând toate

documentele și înscrisurile în susținerea acțiunii.

Cu referire la ilegalitatea decizie nr.210/21 din 01.12.2021, reclamanta

menționează că solicită recunoașterea actului administrativ al pârâtului, Decizia

nr.210/21 din 01.12.2022, ca fiind ilegală, din motiv că este rezultatul unor încălcări

grave de procedură comise la examinarea plângerii reclamantei și pentru încălcarea

dreptului reclamantei la un remediu efectiv împotriva discriminării în forma hărțuirii

la locul de muncă.

Reclamantul notează faptul că pârâtul refuză examinarea cererilor prealabile și își

neagă competența în examinarea acestora, contrar pct. 65 din Regulamentul Consiliului

aprobat prin Legea nr. 298/2012 (în continuare Regulament) și art. 19 și 162 din Cod

Administrativ.

Mai mult, din dispozitivul deciziei reiese că pârâtul a încălcat prevederile art.120

alin.1 lit. h) și art.124 Cod Administrativ prin indicarea intenționat greșită informația

despre calea de atac al actului său administrativ.

Pârâtul neagă că procedura prealabilă este obligatorie indicând părțile pe caz să

conteste decizia sa direct în instanța de judecată. O astfel de abordare, vădit ilegală, din

partea unei instituții naționale de promovare și apărarea drepturilor omului,

subminează încrederea populației și credibilitatea instituției.

Din conținutul Deciziei din 01.12.2021 emisă la plângerea dnei Iana Bețivu,

reclamanta menționează că a constatat și alte grave încălcări de procedură care duc la

nulitatea actului administrativ contestat.

În special se referă la încălcarea termenilor de examinare a plângerii pct. 51 din

Regulament și a termenilor de comunicare a actelor de procedură pct. 49 și pct. 66 din

Regulament.

Reclamantul menționează că examinarea plângerii a fost formală, după cum reiese

și din conținutul actului administrativ contestat, și tardivă.

Contrar pct. 49 din Regulamentul Consiliului, membrul raportor desemnat Andrei

Brighidin (nota de desemnare a membrului raportor din 03.09.21 anexată la plângerea

primită de Consiliu) nu a examinat plângerea depusă de dna lana Bețivu în 15 zile după

cum cere pct. 49 din Regulament.

La materialele dosarului administrativ există demersul dlui A. Brighidin datat cu

20 septembrie 2021 în care dânsul solicită prelungirea termenului de examinare a

plângerii de la 15 la 45 de zile invocând că „ ... la data de 23 septembrie 2021 am

solicitat reclamantei completarea plângerii ...” Așadar, la ziua de 20 septembrie 2021

reclamanta încă nu fusese informată despre necesitatea de a completa plângerea ei, 17

zile Consiliul nu a examinat deloc plângerea depusă, deși pentru asta Legea nr.

121/2012 privind asigurarea egalității oferă 15 zile.

Prelungirea termenului s-a cerut nu pentru a o examina, ci pentru a tărăgăna

examinarea. Mai mult, nici în următoarele 45 de zile nu s-au întreprins acțiuni ce nu

suferă amânare pe caz, și anume solicitarea informației de la reclamat. Tergiversarea a

durat și după recepționarea informațiilor de la reclamat căci ședința de audieri este

2

numită la o distanță de 30 de zile de la recepționarea tuturor informațiilor pe caz de la

ambele părți.

Cu toate aceste tergiversări nejustificate, datorate inacțiunilor pe caz a membrului

raportor Andrei Brighidin, contrar pct. 66 din Regulamentul, și decizia propriu-zis a

fost comunicată tardiv, peste termenul de 10 zile oferit prin lege. 3 Reclamantul notează

că plângerea a fost examinată de o persoană neîmputernicită, un aparent conflictul de

competență nu a fost comunicat părților.

Se referă la faptul că plângerea reclamantei a fost examinată de un alt membru al

Consiliului decât cel legal desemnat - Andrei Brighidin, care dispare din materialele

dosarului, și nu a participat la examinarea cauzei propriu-zise, contrar prevederilor pct.

49-52 din Regulament.

Retragerea dosarului/plângerii din gestiunea unui membru raportor desemnat

către altul nu este prevăzută și respectiv nu este permisă de Regulamentul Consiliului.

În materialele dosarului lipsește orice document care ar justifica absența membrului-

raportor de la examinarea plângerii repartizată lui spre examinare conform

competenței.

Contrar procedurii și la o dată necunoscută, A. Brighidin este înlocuit de I.

Feldman în calitate de membru raportor. Pct. 49-52 din Regulamentul Consiliului oferă

doar 3 zile de la data primirii plângerii spre examinare pentru a declara orice conflict

de interese.

Aceasta este unica procedură reglementată de lege care oferă posibilitatea de

înlocuire a membrului raportor desemnat cu altul.

Respectiv, decizia contestată este produsul unui viciu fundamental de procedură

care nu poate fi înlăturat și este lovită de nulitate.

Decizia contestată este copy-paste a Raportului pe caz datat cu 18.11.2021 care

nu reflectă deloc poziția reclamantei și respectiv decizia contestată ignoră probele și

argumentele reclamantei, în special expunerile de la ședința de audieri.

Reiese că actul administrativ contestat îi încalcă reclamantei dreptul la un proces

echitabil și acces la un remediu efectiv împotriva discriminării, încălcarea principiilor

de examinare a plângerii expuse în pct. 53 din Regulamentul Consiliului și la un

formalism excesiv. Nu e de mirare, având în vedere că din start plângerea nu a fost

examinată, iar termenul s-a prelungit formal.

Reclamanta indică că potrivit pct. 60 din Regulament, legea îi oferă dreptul să

completeze materialele dosarului, plângerea depusă inițial, la orice etapă a examinării

cauzei.

Reclamanta și-a expus poziția finală pe marginea plângerii în pledoarii, explicând

în ce constă comportamentul nedorit, ca element al hărțuirii, anexând probe iar în

decizia emisă acest lucru nu este reflectat în niciun fel.

Asta denotă faptul că Raportul datat cu 18.11.21 este de fapt actul decisiv pe caz,

asupra căruia s-a votat formal iar materialele dosarului nu au fost studiate nici de

membrul raportor A. Brighidin nici de ceilalți membri care au votat această decizie.

Reclamanta a susținut că, că la ziua de 20.12.21 când a studiat materialele

dosarului, ea a observat numerotarea eronată și duplicitară a documentelor în dosar

(mai multe documente diferite au același număr de pagină), lipsesc cererea/declarația

motivată de abținere de la examinarea membrului raportor A. Brighidin sau oricare

explicație logică și legală de excludere a membrului raportor de la examinarea plângerii

repartizate lui după competență, lipsește decizia de transmitere a dosarului spre

3

repartizare altui raportor conform procedurii din Regulament cu indicarea temeiului

legal pentru o astfel de repartizare, lipsește raportul pe caz după ședința de audieri,

lipsește procesul-verbal al ședinței de audieri și a ședinței de deliberare cu

documentarea prezenței membrilor care au participat la votarea actului administrativ

contestat.

Dat fiind faptul că pârâtul nu a examinat în fond plângerea depusă, nu a dat

apreciere probelor depuse de reclamantă, reclamanta solicită odată cu anularea actului

administrativ contestat să admită și cerința privind recunoașterea hărțuirii la locul de

muncă pe criteriul opiniei profesionale a reclamantei.

În acest sens, reclamanta susține că raportul de muncă dintre lana Bețivu și Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicule a încetat la 04.09.2020 prin semnarea

Acordului părților în condițiile art. 81 din Codul muncii urmare a concilierii intereselor

divergente ale părților în corespundere cu prevederile art. 350 lit. a) din Codul muncii.

După cum afirmă și partea opusă, acordul dat a fost semnat de ambele părți benevol.

Reclamantul menționează că a ridicat 5 salarii cu titlu de compensație pentru

eliberarea sa din funcție. Aceste fapte nu le contestă nici una din părți.

În continuare menționează în ce au constat „interesele divergente ale părților” în

acest caz, fapte ce au adus părțile la semnarea Acordului în condițiile art. 82 din Codul

muncii cu indicarea motivului prevăzut la art. 350 lit. a) din Codul muncii.

Din punct de vedere al reclamantei, hărțuirea ei la locul de muncă a fost bazată pe

opinia exprimată în Raportul de audit intern pe 2019 (pag. 14-16, Constatarea 7) și

menținută în continuare de atunci. Și anume în perioada anilor precedenți, supuși

auditului nu s-a asigurat evidența și monitorizarea recuperării mijloacelor financiare

din acțiunile de regres și nu s-a efectuat recuperarea despăgubirilor în ordine de regres

a despăgubirilor de asigurare achitate și a cheltuielilor aferente.

Reclamanta a indicat că lipsește în sistemul informațional 1C o evidență

comprehensivă și centralizată a dosarelor de daune „Polița RCA” astfel încât suma

creanțelor nereflectate constituie 2845,3 mii lei. Aceste resurse financiare formează

Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, gestionat de Birou, și este unicul Fond din

țară care acoperă daunele cauzate în accident victimelor și bunurilor când vinovatul nu

a respectat obligația de asigurare obligatorie civilă auto internă sau autovehiculul a fost

obținut pe cale ilicită.

Reieșind din rapoartele de activitate publicate de Biroul Național al Asigurătorilor

de Autovehicule pe anii 2017 și 2018, rezultă că organizația în anii precedenți a activat

defectuos, ceea ce a permis fraudarea în proporții deosebit de mari a fondurilor

gestionate de acesta, printre care și resursele din Fondul de Compensare a dosarelor

„Carte Verde”.

Mass-media a reflectat detaliat atât scandalul fraudelor cât și riscul apărut de a fi

exclusă Republica Moldova din sistemul asigurărilor „Carta Verde”.

Acest lucru a fost posibil conform datelor din aceste două rapoarte publice, printre

altele, prin neasigurarea evidenței contabile centralizate și comprehensive a dosarelor

de daune „Carte Verde” și Fondul de Protecție a Victimelor Străzii fapt ce a dus la

multiple litigii în instanțele naționale și sechestre aplicate pe conturile bancare a

organizației. Activitatea defectă a Biroului a dus la implicarea Guvernului Republicii

Moldova în anul 2019 în monitorizarea îndeaproape a activității Biroului, care se referă

la decizia Adunării Generale a Consiliului Birourilor Sistemului Internațional de

Asigurare „Carte Verde” cu privire la procedura de monitorizare strictă cu obligarea

4

Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule să prezinte regulat executarea

Planului de Acțiuni în redresarea situației (fiind formulate și recomandări, cerințe etc.

către Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule).

Stabilirea unui control intern complet și adecvat al structurilor (audit intern) a fost

o cerință înaintată de Adunarea Generală a Consiliului Birourilor Sistemului

Internațional de Asigurare „Carte Verde” care la 08 iunie 2017 a decis prorogarea

procedurii de monitorizare strictă și continuarea prezentării Planului de Acțiuni de

către Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule.

Din conținutul Raportului de activitate pe anul 2017, aflăm că această cerință

Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule a executat, introducând funcția de

audit intern prin decizia Consiliului de Administrare din 05.12.2016.

Conform organigramei prezentate și aprobate, funcția de audit intern este supusă

ierarhic Consiliului de Administrare.

Bețivu lana este prima persoană angajată în această funcție la 21.03.2019, funcția

fiind vacantă până atunci.

Raportul anual al activități de audit intern pe anul 2019 și Planul activității de

audit intern pe 2020, Raportul misiunii de audit intern pe 2019 și Planul de acțiuni

pentru implementarea recomandărilor auditului intern au fost respinse fără examinarea

acestora de către Adunarea Generală a membrilor BNAA.

Așadar, interesele divergente ale părților, explicate mai sus, au servit drept temei

pentru inițierea procedurii de reziliere a contractului individual de muncă cu dna

Bețivu. Este o practică, cu regret, des întâlnită când discriminarea salariatului la locul

de muncă este „coafată” / „camuflată” într-o procedură standard de reziliere a

raportului de muncă. Acest caz nu este o excepție.

Reclamanta insistă că sub termenul interese divergente ale părților” este situația

de hărțuire a ei din motivul opiniei profesionale exprimate într-un document oficial

care obligă reclamatul la adoptarea unor măsuri.

BNAA insistă că nu întreprins nici o acțiune contrară art. 7 din Legea nr. 121/2012

privind asigurarea egalității care la alin. (1) indică „Se interzice orice deosebire,

excludere, restricție sau preferință pe baza criteriilor stabilite de prezenta lege, care au

drept efect limitarea sau subminarea egalității de șanse sau tratament la angajare sau

concediere, în activitatea nemijlocită și în formarea profesională... „iar la alin. (2)

califică ca fiind „discriminatorii următoarele acțiuni ale angajatorului:... f) hărțuirea;”.

Din conținutul art. 2 din Lege înțelegem că hărțuirea este „orice comportament

nedorit care conduce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau

ofensator, avînd drept scop sau efect lezarea demnității unei persoane pe baza criteriilor

stipulate de prezenta lege”.

Legea recunoaște apriori hârțuirea ca fiind acțiune discriminatorie al angajatorului

față de salariat.

Hărțuirea dnei Bețivu Iana de către BNAA constă în următoarele: Comportament

nedorit care a dus la crearea atmosferei ostile și umilitoare de muncă, prin:

Adoptarea deciziei de reducere anume a funcției ocupate de ea (deși sânt funcții

mai puțin utile care au fost păstrate) după prezentarea Raportului misiunii de audit

intern;

- Revocarea deciziei de reducerea funcției ocupate fără motivare;

5

- Crearea unui climat psihologic nesănătos pentru exercitarea funcției anume după

prezentarea Raportului de audit intern pe 2019, insistându-se să depună cerere de

demisie;

- Respingerea Raportului de audit intern pe 2019, Raportul misiunii de audit

intern, Planul de acțiuni pentru implementarea recomandărilor auditului intern fără a fi

supuse examinării contrar legislației în vigoare și contrar intereselor beneficiarilor

Fondurilor gestionate de BNAA de fapt;

- Observații făcute în public dnei Bețivu Iana și adoptarea unui comportament

ostil față de dna Bețivu, motivând alți angajați să manifeste același comportament,

fiindu-i prejudiciată autoritatea și reputația, a se vedea explicațiile suplimentare a

petiționarei aici anexate;

- Lipsa comunicării între auditor și director executiv, membri ai Consiliului de

Administrație BNAA, în suplimentul din 01.10.2021 la pct. 5, 6 sânt indicate faptele

cu trimitere la înscrisuri;

- „Acțiuni de intimidare și constrângere pentru a depune cerere de demisie, în

suplimentul din 01.10.2021 la pct. 7 sânt indicate faptele cu trimitere la înscrisuri.

Reclamantul menționează că nedorința organelor de conducere ale BNAA de a

conlucra cu reclamanta întru executarea recomandărilor expuse în Raportul misiunii de

audit intern și înrăutățirea climatului psihologic în colectiv față de ea ca urmare a

acestor acțiuni, au făcut imposibilă continuarea relației de muncă forțând reclamanta

să accepte plecarea din funcție.

Comportamentul nedorit al reclamatului a fost bazat exclusiv pe opinia

profesională expusă în Raportul misiunii de audit intern. Nu există și nu a fost prezentat

de BNAA nici un motiv plauzibil pentru a decide reducerea funcției ocupate de dna

Bețivu Iana și pentru rezilierea contractului individual de muncă.

Faptele expuse mai sus de fapt denotă că dna Bețivu Iana a fost ținta acțiunilor

BNAA nu funcția ocupată de ea.

BNAA în continuare are această funcție în statele de personal, aceasta fiind o

cerință obligatorie înaintată de Consiliul Birourilor. Dna Bețivu Iana a devenit

„nedorită” și incomodă pentru reclamat datorită opiniei expuse în concluziile

raportului, ceea ce a devenit evident după prezentarea raportului către conducere.

Opinia expusă în Raportul misiunii de audit intern nu este nicicum un dezacord

dintre părți, este opinia profesională a reclamantei bazată pe substrat factologic

suficient și întemeiată pe concluziile produse ca urmare a activității desfășurate. Mai

mult, știind că BNAA are, din trecutul recent, o reputație pătată vis-avis de gestionarea

eficientă și corectă a mijloacelor financiare, reclamanta prin opinia expusă în

documentul oficial a tins la îmbunătățirea capacității instituționale, eliminarea

lacunelor depistate și evitarea consecințelor negative pentru activitatea și reputația

BNAA.

Opinie care, cu regret, a motivat reclamatul să o elimine din funcția ocupată.

Reclamantul menționează că, comportamentul nedorit al BNAA și bazat exclusiv pe

opinia profesională expusă de dna Bețivu, a avut drept efect lezarea onoarei și

demnității reclamantei.

Dna Bețivu este auditor intern certificat care anterior a activat în calitate de

auditor intern/auditor, spre exemplu la Comisia Națională a Pieții Financiare și Curtea

de Conturi a RM, și în prezent continuă să activeze în calitate de auditor intern. Are o

experiență de 20 de ani în domeniu și o reputație ireproșabilă.

6

Comportamentul reclamatului i-a fost nedorit dnei Iana Bețivu, și ea a atenționat

asupra acestui lucru nu o singură dată.

Reclamanta are la întreținere doi copii minori și susține că este absurdă afirmația

reclamatului că pe timp de pandemie și multiple crize economice declanșate în lume și

în economia R. Moldova, rezilierea raportului de muncă a fost amiabilă și dorită de

reclamantă.

Reclamantul concluzionează că BNAA: - nu a negat că a avut un comportament

nedorit care a dus la crearea unei atmosfere ostile și umilitoare de muncă pentru dna

Bețivu Iana; - nu a oferit o motivare plauzibilă pentru decizia luată de a reduce anume

funcția reclamantei, nu a oferit o motivare plauzibilă pentru decizia de revocare a

deciziei de reducere a funcției reclamantei deși deține note informative pe acest subiect,

menționate în procesul-verbal nr. 7 din 12 mai 2021; - nu a explicat legalitatea

existenței a două ordine cu conținut complet diferit prin care se panifica concedierea

dnei Bețivu Iana din funcția de auditor intern (prin reducere și apoi pin acordul

părților), de ce ai vrea să scapi de un profesionist care își îndeplinești conștiincios

munca?!; - nu a explicat de ce a lăsat fără examinare Raportul misiunii de audit intern

și celelalte acte necesare pentru buna gestionare a organizației și pentru activitatea

auditului intern pe anul 2020; - nu a explicat de ce comunicarea cu dna Bețivu lana a

devenit defectă, axată doar pe eliberarea ei din funcție, anume după prezentarea

constatărilor și recomandărilor auditului intern.

Cu alte cuvinte, reclamatul nu a găsit necesar să-și explice acțiunile, ascunde

informația din spatele deciziilor adoptate privind reclamanta, insistând doar pe faptul

că prin Acordul părților din 04.09.2020, au fost soluționate anticipat eventualele

pretenții ale reclamantei față de BNAA, prin conciliere, și asta ar lipsi-o de temei pentru

a pretinde discriminare.

Acordul reflectă poziția părților ce derivă din executarea contractului individual

de muncă nr. 13 din 21.03.2019 semnat de părți, și atât timp cât în Acord nu se

menționează despre hărțuirea față de reclamantă, reiese că acest aspect nu a fost

negociat și soluționat, iar acele 5 salarii achitate, este un drept al salariatului, fapt

confirmat și în Decizia din 04.09.2020, pct. 3.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iulie 2022, s-a admis

parțial acțiunea în contencios administrativ depusă de Iana Bețivu împotriva

Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, terț

Biroul Național al Asiguratorilor Auto privind contestarea actului administrativ și

compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a anulat Decizia Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității din 01 decembrie 2021 cauza nr.210/21, ca ilegală.

În rest pretențiile părții reclamante din cererea de chemare în judecată, s-au

respins, ca neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 01 august 2022, Consiliului

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a declarat apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iulie 2022, care a fost

suplimentat la 30 ianuarie 2023, prin care a solicitat casarea hotărârii și emiterea unei

noi hotărâri de respingere a acțiunii depuse de Iana Bețivu.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2023, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iulie 2022 și s-a emis o decizie nouă prin

care acțiunea în contencios administrativ depusă de Iana Bețivu împotriva Consiliului

7

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, terț Biroul

Național al Asiguratorilor Auto privind contestarea actului administrativ și

compensarea cheltuielilor de judecată, s-a declarat inadmisibilă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, decizia Consiliului pe cauzele

nr. 210 din 01.12.2021 cu scrisoarea de însoțire nr. 03/2451 din 13 decembrie 2021 a

fost recepționată de avocata intimatei la 17 decembrie 21, confirmat pe adresa

electronică, fapt atestat la fila dosarului administrativ 283.

Cererea de chemare în judecată a fost depusă la 19 ianuarie 2022, adică, cu

omiterea termenului de 30 de zile stabilit de norma art. 209 Codul administrativ.

Astfel, fiind constatat că acțiunea în contencios administrativ a fost depusă cu

omiterea termenului stabilit de norma art. 209 alin. (1) Codul administrativ, soluție ce

se impune a fi adoptată este cea de declarare a acțiunii ca inadmisibilă în temeiul art.

207 alin. (2) lit. d) Codul administrativ.

La 03 aprilie 2023, avocata Doina Ioana Străisteanu acționând în interesele

reclamantei Iana Bețivu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 21 martie 2023, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel,

adoptarea unei noi decizii de anularea a Deciziei Consiliului pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității din 01 decembrie 2021 cauza

nr.210/21.

În motivarea recursului, a susținut că, instanța de apel a interpretat greșit normele

de drept aplicabile situației.

În cererea de chemare în judecată s-a indicat despre abuzul sistematic comis de

Consiliul pentru Egalitate care refuza examinarea cererilor prealabile și își nega

competența în examinarea acestora, contrar pct. 65, în redacția relevantă acestei cauze,

din Regulamentul Consiliului aprobat prin Legea nr. 298/2012.

Din dispozitivul deciziei reiese că Consiliul a încălcat prevederile art. 120 alin.

(1) lit. h) și art.124 Cod administrativ prin faptul că a indicat intenționat greșită

informația despre calea de atac al actului său administrativ.

Consiliul dintotdeauna a negat ilegal că procedura prealabilă este obligatorie

pentru contestarea actelor sale administrative, indicând părților pe caz să conteste

decizia sa direct în instanța de judecată. O astfel de abordare, vădit ilegală, din partea

unei instituții naționale de promovare și apărare a drepturilor omului, subminează

încrederea populației și credibilitatea instituției.

Recurenta a menționat că, abia din 05 septembrie 2022 s-a exclus expres

procedura prealabilă la contestarea actelor adoptate de Consiliul pentru Egalitate, prin

Legea nr. 155 din 15.07.2022.

Astfel, concluziile instanței de apel precum că Bețivu Iana nu trebuia să epuizeze

procedura prealabilă anterior depunerii cererii de chemare în judecată, contravine

legislației în vigoare.

Instanța de apel a omis faptul că cererea de chemare în judecată a fost depusă în

30 de zile de la recepționarea Deciziei nr 210/21 din 01 decembrie 2021 a Consiliului

pentru Egalitate comunicată recurentei la 17 decembrie 2023.

Cerere de chemare în judecată a fost transmisă prin poștă recomandată la data de

17 ianuarie 2023 – în ultima zi a termenului de 30 de zile prevăzut de art. 209 alin. (1)

lit. a) și b) din Cod administrativ.

8

Decizia instanței de apel, este nefondată, nefiind întemeiază pe nici o probă ce ar

fi independentă de avocatul persoanei terțe, unica persoană care a făcut reinterpretări a

legislației în vigoare astfel încât să rezulte în actul judecătoresc contestat.

Prin prisma normelor de drept național invocate și standardele dreptului

internațional de drepturile omului privind respectarea dreptului la proces echitabil,

devine evident că instanța a negat accesul la justiție recurentei pentru că nu a depus

nici un efort să clarifice relevanța argumentărilor terțului privind inadmisibilitatea

procedurii prealabile în cazul dat a recurentei.

Dosarul administrativ prezentat instanței arată fără dubii la încălcarea termenilor

de examinare a plângerii – pct. 51 din Regulament și a termenilor de comunicare a

actelor de procedură – pct. 49 și pct. 66 din Regulament.

În opinia recurentei, decizia instanței de apel este emisă cu aplicarea eronată

normele de drept material, nefiind constatate și elucidate deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea litigiului în fond.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea nr.246

din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul normativ

conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a III a „Procedura

contenciosului administrativ”, Capitolul V „Procedura de recurs” din Codul

administrativ, în special ce vizează prevederile cu privire la depunerea cererii de recurs,

termenul depunerii, temeiurile recursului și procedura examinării acestuia.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023), prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare

la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art.195 din Codul administrativ

în coroborare cu prevederile art.3 alin.(3) din Codul de procedură civilă către stipulează

că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod.

În conjunctura enunțată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în

redacția în vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare

din 01 septembrie 2023), hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și

deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare

din 01 septembrie 2023), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul decizia contestată la 21 martie

2023 în ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel a notificat recurentei

dispozitivul deciziei la 29 martie 2023, iar decizia motivată la 26 iunie 2023, prin

9

intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin comunicările anexate la dosar

(f.d.138/146).

Astfel, recursul este depus cu respectarea prevederilor art.245 din Codul

administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea modificărilor prin Legea

nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023).

La 26 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia

recursului, cu înștiințarea despre necesitarea prezentării referinței.

La 08 august 2023, Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității a depus referință, solicitând respingerea recursului, cu menținerea

deciziei instanței de apel, pe care o consideră legală și întemeiată.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare

din 01 septembrie 2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord

cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în

special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă

un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată remarcă că, Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau,

după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea

modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023).

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă

la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

10

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev

împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct.85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (cauza Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39). 7 La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A,

nr.212-A).

În condițiile în care decizia contestată a fost recepționată la 17 decembrie 2022,

ultima zi pentru depunerea cererii de chemare în judecată era 16 ianuarie 2023. Astfel,

Curtea de Apel Chișinău corect a declarat acțiunea lui Bețivu Iana ca fiind inadmisibilă.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de avocata Doina Ioana

Străisteanu în interesele recurentei Iana Bețivu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de către avocata Doina Ioana Străisteanu în interesele recurentei

Iana Bețivu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

11