3ra-774/23 — anularea deciziilor

3ra-774/23 — anularea deciziilor (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-774/23

2-19204900-01-3ra-25072023

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – T. Avasiloaie

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici

ÎNCHEIERE

10 aprilie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

în componență:

Președintele completului, judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de avocatul Andrei Dunas în

numele și interesele Societății cu Răspundere Limitată „Hytek”,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Hitek” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat cu privier la anularea deciziilor,

împotriva deciziei din 20 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 27 decembrie 2019, SRL „Hytek” a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat prin care a solicitat anularea deciziei

Direcției Generale Administrare Fiscală Sud nr.417/97 din 16 aprilie 2019 despre

încălcarea legislației de către SRL „Hytek”; anularea deciziei Serviciului Fiscal

de Stat nr.160 din 30 mai 2019, pe marginea contestației depuse împotriva

Deciziei nr.417/97 din 16 aprilie 2019.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că Direcția Generală

Administrare Fiscală Sud în perioada 02 aprilie 2019 – 31 mai 2019 a efectuat

controlul contribuabilului SRL „Hytek”. Urmare a controlului efectuat, a emis

decizia nr.417/97 din 16 aprilie 2019, vizând încălcarea legislației de către SRL

„Hytek”, pe motivul încălcării legislației fiscale și a aplicat sancțiuni și obligații

pecuniare.

Nefiind de acord cu decizia menționată, reclamanta a contestat-o. Iar prin

decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.160 din 30 mai 2019, contestația a fost

respinsă și menținută decizia Direcției Generale Administrare Fiscală Sud

nr.417/97 din 16 aprilie 2019.

Compania reclamantă considera actele administrative menționate pasibile de

a fi casate.

În acest sens, a susținut că în baza deciziei 01SE-41946/21 din 21 februarie

2019, pârâtul a efectuat controlul fiscal general al activității SRL „Hytek”.

1

Urmare a rezultatului verificării a fost întocmit actul nr.5-682123 din 22 martie

plenitudinea și actualitatea introducerii în buget și respectarea legislației fiscale:

persoanele indicate la alin. (2) sunt obligate la achitarea taxei pe valoarea

adăugată pentru perioada 01 ianuarie 2018 – 31 ianuarie 2019. În Actul de

verificare se reflectă în secțiunea I - Informații generale despre întreprindere e)

contabilitatea și contabilitatea fiscală.

Cu referire la art. 18 alin. (3) din Legea contabilității și raportării financiare

nr. 287 din 15 decembrie 2017, a menționat că la ziua controlului pârâtul cu

certitudine a constatat că de către contribuabil este elaborată о politică contabilă

în vigoare la momentul verificării, care prevede că contabilitatea întreprinderii se

efectuează în conformitate cu standardele naționale ale contabilității care cuprind:

politici contabile, principii, fundamente, ipoteze, reguli și practici specifice,

adoptate de un subiect pentru ținerea evidenței contabile și întocmirea rapoartelor

financiare. Politicile de contabilitate sunt selectate de fiecare subiect pe cont

propriu și aprobate pentru fiecare perioadă de către persoana responsabilă de

contabilitate și întocmirea rapoartelor financiare. În politica contabilă a

întreprinderii SRL „Hytek”, în secțiunea metode (metode) de contabilitate, și

anume stocurile specificate, contabilitatea stocurilor se efectuează în termeni

valorici.

La capitolul VI respectarea cerințelor Legii contabilității și raportării

financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017 (legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie

2019), pârâtul a reflectat că în timpul controlului a efectuat inventarierea

bunurilor materiale deținute de SRL „Hytek”, în urma căreia au fost constatate

surplusuri în sumă de 487710.28 lei și lipsa de 484991,09 lei.

Astfel, prin decizia nr.417/97 din 16 aprilie 2019, se atestă presupusele

încălcări supra indicate a condus la concluzia în care: ... 4. În conformitate cu

cerințele art. 102 alin. (8) din Codul fiscal care prevede: Suma TVA, achitată sau

care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care nu sunt

folosite pentru desfășurarea activității de întreprinzător, pe mărfurile procurate

care, în procesul activității de întreprinzător, au fost sustrase sau au constituit

deșeuri și perisabilități naturale peste limitele lunare stabilite de conducător,

precum și pe valoarea care nu a fost supusă amortizării mijloacelor fixe casate, nu

se deduce și se raportează la costurile sau cheltuielile perioadei, TVA în sumă de

96988,22 lei pentru lipsa valorilor materiale 484991,09 lei. Urmare a celor

indicate, pârâtul prin decizia nr.417/97 din 16 aprilie 2019, a decis: ... IV. Să

reflecte în evidența contabilă valorile materiale 487701,28 lei, depistate în cadrul

inventarului. V. TVA în sumă de 96998,22 lei în lipsă de valori materiale în sumă

de 484991,09 lei conform actului de inventariere a le declara la pagina 13 a

Declarației privind TVA pentru 1-/03/2019 cu semnul minus.

Nu este de acord cu decizia nr.417/97 din 16 aprilie 2019, în alineatul de mai

sus, cât și cu decizia nr. 160 din 30 mai 2019, ca fiind contrare procedurii

prevăzute în ordinul Ministerului Finanțelor nr. 60 din 29 mai 2012 „cu privire la

aprobarea Regulamentului privind inventarierea”, și anume: ... 3. Subiectul face

inventarul.: ... 8) la cererea organelor abilitate, în conformitate cu legislația.

SRL „Hytek” a reținut că nu i-a fost solicitată prin cerere în scris efectuarea

inventarierii și respectiv de către conducător nu a fost emis ordinul (dispoziția) de

2

inventar pe baza căruia se stabilește comisia de inventariere, potrivit p. 15 din

Ordinul MF RM nr. 60 din 29 mai 2012. Despre valorile inventariate, în evidența

stocurilor se efectuează în expresie valorică, conform politicii contabile a

întreprinderii, care urmează să fie reflectate în formele tipice aprobate prin

ordinul de mai sus, și anume - UNV – 3, inventarul stocurilor de mărfuri și

materiale (cost)”. Înregistrarea trebuie să fie semnată de președintele Comisiei,

membrii Comisiei, persoană care gestionează bunurile și contabil. După care se

întocmește procesul-verbal privind rezultatele inventarierii, în cazul în care se

reflectă rezultatele inventarierii și propunerile de compensare a surplusului cu

lipsuri. Pct. 84 din Ordinul MF RM nr. 60 din 29 mai 2012 prevede că, Comisia

de inventariere prezintă propuneri privind posibilitatea efectuării compensării

reciproce. Decizia definitivă о ia conducătorul entității în baza propunerilor

prezentate. Lipsa este diferența negativă dintre cantitatea și/sau valoarea valorilor

indicate în documentele primare și prezența lor reală, or cu referire la caz sunt

într-o simplă concurență de opinii vizând politica contabilă a contribuabilului.

În lumina circumstanțelor numite, considera că este evident că controlul

efectuat de către pârât este de о manieră tendențioasă și prin urmare actele

administrative deplânse în prezenta cerere sunt unele arbitrare, or chiar și în cazul

în care s-ar atesta о neconformitate în evidența contabilă, pârâtul urma să se

limiteze la insistarea remedierii lor, or cu referire la caz pârâtul/ organul fiscal nu

a aplicat corect legislația pertinentă cazului, nu a analizat în complexitate factorii

ce au generat situația creată și nu a elucidat pe deplin toate circumstanțele.

Astfel, deciziile sunt incorecte, incomplete, neclare, adică sunt dubioase,

fapt ce vine în contradicție cu principiul prezumției nevinovăției. Mai reținea

faptul că fiecare persoană învinuită, indiferent de gravitatea și caracterul

învinuirii, indiferent de calitatea sa, simplu cetățean sau persoană juridică,

beneficiază de prezumția nevinovăției pe tot parcursul desfășurării anchetei,

potrivit art. 6 din CEDO, art. 21 din Constituție, nefiind admisibilă învinuirea

unei persoane de comiterea unei fapte ilegale (după cum se invocă în deciziile

deplânse), indiferent de calificarea juridică - infracțiune, contravenție, delict sau

simplă abatere, atâta timp, cât învinuirea nu va fi susținută prin administrarea

unor probe concludente, probe care permit formularea unor concluzii certe și

univoce cu privire la existența faptei și a vinovăției făptuitorului.

Reclamanta a conchis că, о astfel de abordare generală a unei abateri de la

normele Codului fiscal nedefinite în fapt, este ilegală și inadmisibilă, din punct de

vedere juridic, din simplul motiv că orice faptă ilicită care se impută unei

persoane trebuie să cuprindă obligatoriu о serie de elemente - latură obiectivă,

latură subiectivă, elemente de timp și loc. În aceste circumstanțe, simpla enunțare

în termeni generali a unor abateri de la Codul fiscal în scopul obținerii

mijloacelor financiare la bugetul de stat, fără a descrie elementele obligatorii ale

faptelor invocate, ne probarea acestora, urmează a fi calificată în virtutea

principului nevinovăției persoanei și dreptului acesteia la un proces echitabil (art.

6 din CEDO), drept acuzații nedemonstrate, neputând constitui temei de

sancționare fiscală. Totodată, relata că decizia nr. 160 din 30 mai 2019 i-a fost

comunicată la 26 iulie 2019 și prin urmare se încadrează în termenul de depunere

a prezentei cereri. Solicita reclamantul anularea deciziei Direcției Generale

Administrare Fiscală Sud nr.417/97 din 16 aprilie 2019 despre încălcarea

3

legislației de către SRL „Hytek”; anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat

nr.160 din 30 mai 2019, pe marginea contestației depuse împotriva Deciziei nr.

417/97 din 16 aprilie 2019

Prin hotărârea din 03 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea de contencios administrativ înaintată de SRL „Hytek”, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La 21 iunie 2022, SRL „Hytek” a declarat apel împotriva hotărârii din 03

iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea integrală a

acesteia și emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 20 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de SRL „Hytek” și s-a menținut hotărârea din 03 iunie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a susținut că prima instanță a

ajuns la o concluzie corectă privind netemeinicia acțiuni.

Astfel, a menționat că prima instanță corect a concluzionat că în cadrul

efectuării inventarierii stocurilor de mărfuri aflate la depozit, conducătorul

entității nu a respectat prevederile cap.IV „Reguli generale de efectuare a

inventarierii” din Ordinul nr.60 din 29 mai 2012, iar pentru efectuarea

compensărilor reciproce pentru cantități egale intre plusuri și lipsuri, de către

conducător, care este concomitent și persoană gestionară, nu au fost prezentate

explicații detaliate privind cauzele resortului bunurilor.

Totodată, prima instanță just a stabilit că, prin controlul efectuat Serviciul

Fiscal de Stat corect a constatat încălcări ale prevederilor art. 18 alin.(3) lit. f) din

Legea contabilității și raportării financiare, nr.287 din 15 decembrie 2017, art.8

alin.(2) lit. f), art.102 alin.(8) din Codul fiscal, prin neprezentarea documentelor

confirmative privind procurarea și comercializarea bunurilor materiale stabilite ca

plusuri în sumă de 487701 lei și lipsurilor în sumă de 484991 lei; încălcarea

prevederilor art.102 alin.(8), art.114, art.115 alin.(l), art.187 alin.(3) din Codul

fiscal și Ordinului IFPS nr.1164 din 25 octombrie 2012, prin atribuirea

neîntemeiată la deducere a sumei TVA în mărime de 96998 lei, aferentă

mărfurilor stabilite lipsă în cadrul inventarierii, iar, pentru încălcările admise a

aplicat sancțiunile prevăzute de legislația în vigoare.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat și argumentul apelantului, că

hotărârea primei instanțe este ilegală și neîntemeiată, concluzionând că hotărârea

este una legală, motivată și bine argumentată, făcând referire la normele de drept

material și procedural, dând o apreciere probelor prezentate de către părți,

determinând circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, care

au fost și care n-au fost stabilite, apreciind corect caracterul raportului juridic

dintre părți, aplicând legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii, având o motivație și o analiză clară.

La 26 iunie 2023, SRL „Hytek”, reprezentată de avocatul Andrei Dunas a

depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 20 iunie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, iar la data de 10 august 2023 a prezentat motivarea recursului,

solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi

decizii prin care cauza să fie restituită spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și ilegală, or

instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

4

pentru soluționarea cauzei, iar circumstanțele pe care instanța de judecată lea

considerat constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente,

aprecierea probelor de către instanța de apel a fost arbitrară și a fost interpretat în

mod eronat legea, examinând superficial litigiul.

A susținut că instanța de apel, la examinarea apelului declarat, a interpretat

în mod eronat legea și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a examinat

cauza dată unilateral, neobiectiv, iar întemeierea decizii este făcută doar în baza

probelor prezentate de pârât, fără a se lua în considerare întreg ansamblul de

probe administrate, ceea ce a condus la aprecierea unilaterală și la o concluzie

nejustificată.

Consideră că instanța de apel, nu s-a expus integral și pe deplin asupra

tuturor motivelor de fapt și de drept indicate în cererea de apel, drept urmare a

fost emisă o decizie incompletă și neobiectivă.

A menționat că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Ne pronunțarea asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu

rejudecarea cauzei în apel, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi

corectată în instanța de recurs.

În context, a reținut că din conținutul actelor contestate se atestă lipsa

motivării actelor emise de către Serviciul Fiscal de Stat, or art. 118 alin. (1) Cod

administrativ, statuează că, motivarea este operațiunea administrativă prin care se

expun considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual. în

motivare se indică temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în

considerare autoritatea publică pentru decizia sa, mai mult motivarea trebuie să se

refere și la argumentele ce urmau a fi expuse în cadrul audierii, însă, atât în

instanța de fond cât și în instanța de apel, intimatul nu s-a prezentat, astfel

întrebările la care urma să răspundă ultimul au rămas nesoluționate, astfel sarcina

probațiunii pusă pe seama pârâtului nu s-a materializat în realizarea acestui

deziderat prin prezentarea probelor ce ar demonstra contrariul celor invocate de

către SRL „Hytek”.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel intenționat au ignorat să se

expună asupra neconformităților din decizia nr.417/97 din 16 aprilie 2019 și

decizia nr. 160 din 30 mai 2019.

La fel, consideră că instanța de apel cât și instanța de fond au apreciat în

mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă, astfel, ca rezultat al aprecierii

probelor, instanța de fond era obligată să reflecte în hotărâre motivele

concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum

și argumentarea preferinței unor probe față de altele, fapt ignorat de instanța de

fond.

Instanța de apel intenționat a ignorat și nu s-a expus nici într-un mod asupra

faptului că SRL „Hytek” din motive întemeiate s-a aflat în imposibilitate de a

efectua inventarierea și respectiv de către conducător nu a fost emis ordinul

(dispoziția) de inventar pe baza căruia se stabilește comisia de inventariere,

potrivit p. 15 din Ordinul MF RM nr. 60 din 29 mai 2012.

Nu este clară poziția instanței atunci când lipsa constituie diferența negativă

dintre cantitatea și/sau valoarea valorilor indicate în documentele primare și

5

prezența lor reală, or cu referire la caz suntem într-o simplă concurență de opinii

vizând politica contabilă a contribuabilului, drept urmare situația dată a rămas

nesoluționată de instanță.

De asemenea a menționat că instanța a ignorat faptul că probele prezentate

de reclamant privind controlul efectuat de către pârât constituie o manieră

tendențioasă și prin urmare actele administrative deplânse în prezenta cerere sunt

unele arbitrare, or chiar și în cazul în care s-ar atesta o neconformitate în evidența

contabilă pârâtul urma să se limiteze la insistarea remedierii lor, or cu referire la

caz pârâtul/ organul fiscal nu a aplicat corect legislația pertinentă cazului, nu a

analizat în complexitate factorii ce au generat situația creată și nu a elucidat pe

deplin toate circumstanțele, iar potrivit art. 6 din CEDO, art. 21 din Constituție,

nefiind admisibilă învinuirea unei persoane de comiterea unei fapte ilegale (după

cum se invocă în deciziile deplânse), indiferent de calificarea juridică -

infracțiune, contravenție, delict sau simplă abatere, atâta timp, cât învinuirea nu

va fi susținută prin administrarea unor probe concludente, probe care permit

formularea unor concluzii certe și univoce cu privire la existența faptei și a

vinovăției făptuitorului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea nr.

246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia

„Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse

la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor

fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Examinând admisibilitatea recursului, în raport cu actele cauzei, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate

cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în redacția în

vigoare la data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul deciziei a fost notificat

reprezentantului SRL „Hytek” la data de 22 iunie 2023 (f.d.217 verso). Cererea

de recurs nemotivată a fost depusă la 26 iunie 2023.

6

Copia deciziei motivate a fost notificată reprezentantului recurentei la 17

iulie 2023 (f.d.218). Iar cererea de recurs motivată a fost depusă la 10 august

2023.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că la

depunerea recursului împotriva deciziei din 20 iunie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, SRL „Hytek” a respectat termenele prevăzute la art. 245 alin. (1) și (2)

din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de avocatul Andrei Dunas

în numele și interesele SRL „Hytek”, în raport cu materialele cauzei, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control

de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de

principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să

7

țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri

de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de avocatul

Andrei Dunas în numele și interesele SRL „Hytek”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de avocatul Andrei Dunas în numele și interesele Societății

cu Răspundere Limitată „Hytek”, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

8