3ra-440/23 — anularea actelor administrative

3ra-440/23 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-440/23

2-20143002-01-3ra-13042023

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud.: I. Talmaci)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

13 martie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Primăria municipiului

Strășeni,

în cauza de contencios administrativ depusă de Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva Primăriei mun. Strășeni, terții Valentina Casian, Nicolae

Iovu, Elena Pereu, Svetlana Radu, Luiza Nicolaescu, Tatiana Rodideal, Arcadie

Romaniuc, Olga Munteanu, Olgăi Sîrcu, Alinei Ceban, Petru Sîrcu, Mariei Sîrbu,

Valentinei Sîrbu, Tatianei Ghedrouțan, Natalia Costin, Valentina Povolachi, Dmitri

Mînascurta, Mariana Croitor, Elena Stolear, Efimia Botnari, Valeriu Pleșca,

Gheorghe Coșeri și Ana Botoșanu, cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2022, prin care s-

a respins cererea de apel depusă de Primăria municipiului Strășeni, și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 23 februarie 2021,

c o n s t a t ă:

La 12 noiembrie 2020, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Primarului municipiului Strășeni privind

anularea actului administrativ.

În motivare, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a indicat că, la 30

septembrie 2020, Primarul municipiului Strășeni a emis dispoziția nr. 230 „Cu privire

la acordarea ajutorului material”.

Prin notificarea nr. 1304/OT4-925 din 08 octombrie 2020, Primarul municipiului

Strășeni a fost informat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

despre ilegalitatea dispoziției nominalizate și s-a solicitat abrogarea acesteia, ca fiind

adoptată contrar legislației, însă, notificarea respectivă nu a fost examinată.

În rezultatul controlului obligatoriu de legalitate, Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat a constatat că prin dispoziția Primarului municipiului Strășeni nr.

1

230 din 30 septembrie 2020 „Cu privire la acordarea ajutorului material”, s-a acordat

salariaților Primăriei municipiului Strășeni ajutor material pentru anul 2020, în

mărimea salariului de funcție lunar.

Această dispoziție a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 270 din 23

noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, care nu

prevede acordarea ajutorului material.

Primarul municipiului Strășeni a emis dispoziția nr. 230 din 30 septembrie 2020

„Cu privire la acordarea ajutorului material” în temeiul Regulamentului intern privind

plata premiilor anuale, suplimentelor, sporurilor și ajutorului material angajaților

Primăriei municipiului Strășeni, aprobat prin decizia Consiliului municipal Strășeni

nr.3/04 din 17 iunie 2020.

Însă, Regulamentul nominalizat nu constituie cadrul legal unic, care stabilește și

acordă dreptul la ajutoare materiale, aceasta chestiune este reglementată în mod

special de Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare

în sectorul bugetar și Hotărârea Guvernului nr. 1231 din 12 decembrie 2018 pentru

punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind

sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar.

Reclamantul a considerat că dispoziția Primarului municipiului Strășeni nr. 230

din 30 septembrie 2020 „Cu privire la acordarea ajutorului material” se întemeiază pe

o legislație abrogată.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a contestat în instanța de

judecată Regulamentul intern privind plata premiilor anuale, suplimentelor, sporurilor

și ajutorului material angajaților Primăriei municipiului Strășeni, aprobat prin decizia

Consiliului local Strășeni nr.3/04 din 17 iunie 2020.

Ajutorul material acordat angajaților Primăriei municipiului Strășeni, este ilegal,

lipsit de suport juridic, iar dispoziția contestată are un caracter ambiguu, fapt ce

contravine condițiilor legalității, accesibilității, preciziei actului administrativ,

statuate în Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017.

Reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art. 68

alin. (4) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală;

art. 2 alin. (2), art. 7, art. 189 alin. (3), art. 203 lit. c), art. 205 alin. (1) din Codul

administrativ.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat anularea dispoziției

Primarului municipiului Strășeni nr. 230 din 30 septembrie 2020 „Cu privire la

acordarea ajutorului material”.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 23 februarie 2021,

cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat împotriva Primăriei mun. Strășeni cu privire la contestarea actului administrativ,

a fost admisă

S-a anulat Dispoziția Primarului mun. Strășeni nr. 230 din 30 septembrie 2020

”Cu privire la ajutorul material”, ca fiind ilegală.

La 10 martie 2021, Primarul municipiului Strășeni a depus apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 23 februarie 2021, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a cererii de chemare în judecată depuse de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2021, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 23 februarie 2021 și s-a emis o nouă hotărâre

prin care, cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva Primarului municipiului Strășeni cu privire la

contestarea actului administrativ, s-a respins ca neîntemeiată.

La 25 noiembrie 2021, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

recurs împreună cu motivarea recursului împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 29 septembrie 2021, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de menținere a hotărârii primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 ianuarie 2022, s-a admis recursul

depus de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

S-a casat integral decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2021, cu

restituirea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2022, apelul declarat de

Primăria mun. Strășeni, s-a respins și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Strășeni,

sediul Central din 23 februarie 2021.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, prin dispoziția Primarului

municipiului Strășeni nr. 230 din 30 septembrie 2020 „Cu privire la acordarea

ajutorului material”, s-a dispus acordarea salariaților Primăriei municipiului Strășeni

ajutorului material pentru anul 2020, în mărimea unui salariu de funcție/lunar,

conform anexei. În anexa la dispoziția nominalizată se conține lista angajaților

Primăriei municipiului Strășeni și cuantumul ajutorului material acordat.

În baza dispoziției contestate, ajutorul material a fost acordat la 23 de angajați ai

Primăriei municipiului Strășeni și anume: Valentinei Casian, Nicolae Iovu, Elenei

Pereu, Svetlanei Radu, Luizei Nicolaescu, Tatianei Rodideal, Arcadie Romaniuc,

Olgăi Munteanu, Olgăi Sîrcu, Alinei Ceban, Petru Sîrcu, Mariei Sîrbu, Valentinei

Sîrbu, Tatianei Ghedrouțan, Nataliei Costin, Valentinei Povolachi, Dmitri

Mînascurta, Marianei Croitor, Elenei Stolear, Efimiei Botnari, Valeriu Pleșca,

Gheorghe Coșeri și Anei Botoșanu.

Instanța de apel a menționat că dispoziția Primarului municipiului Strășeni nr.

230 din 30 septembrie 2020 „Cu privire la acordarea ajutorului material” a fost emisă

în conformitate cu prevederile art.109 din Constituția Republicii Moldova, art.1651

din Codul muncii, art.7 al Legii salarizării nr.847/2002, art. 14 al Legii cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr. 199/2010, art.42 al Legii cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158/2008, Legii cu

privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr.355-XVI din 23 decembrie

2005, Legii privind administrația publică locală nr.436- XVI din 28 decembrie 2006,

pct.9 al Regulamentului intern privind plata premiilor anuale, suplimentelor,

sporurilor și ajutorului material angajaților Primăriei mun. Strășeni, aprobat prin

decizia Consiliului municipal nr.3/04 din 17 iunie 2020 și a contractului colectiv de

muncă la nivel de unitate.

Instanța de apel a constatat că, prin art.30 alin. (4) al Legii privind sistemul unitar

de salarizare în sectorul bugetar, nr. 270 din 23.11.2018 (în vigoare din 01.12.2018),

a fost abrogată Legea nr.355/2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul

bugetar, iar noua Lege- Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul

bugetar, nr. 270 din 23.11.2018 (în vigoare din 01.12.2018) nu prevede acordarea

ajutoarelor materiale.

3

Instanța de apel a concluzionat că dispoziția Primarului municipiului Strășeni nr.

230 din 30 septembrie 2020 „Cu privire la acordarea ajutorului material” este lipsită

de suport juridic, în condițiile în care, dispozițiile Legii nr.355/2005 cu privire la

sistemul de salarizare în sectorul bugetar, erau abrogate la data adoptării dispoziției

contestate în prezenta cauză.

La 30 decembrie 2022, Primăria mun. Strășeni a depus de recurs nemotivat

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2022, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii Judecătoriei

Strășeni, sediul Central din 23 februarie 2021, și emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

La 07 martie 2023, Primăria mun. Strășeni a depus recurs motivat.

În motivare a susținut că, în sa instanța de apel, de iure corect face trimitere la

practica CEDO, în speță la obligația examinării efective a problemelor esențiale care

îi sunt supuse aprecierii fără a se limita doar la însușirea motivelor și concluziilor date

de instanța inferioară, însă de facto își întemeiază decizia pe normele pretins încălcate

invocate de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și anume, Legea nr.

270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nu prevede

acordarea ajutoarelor materiale.

Recurentul a invocat că, dispoziția primarului mun. Strășeni nr.230 din

30.09.2020 „Cu privire la acordarea ajutorului material” nu este întemeiată pe

prevederile Legii nr. 270/2018.

Instanța de apel a făcut referire la normele constituționale, precum și cele din

Codul administrativ nr. 116/2018 care se referă la dreptul vătămat de către o autoritate

publică, cât și protejarea interesului public, însă nu sunt indicați subiecții a căror

drepturi au fost încălcate prin aprobarea Dispoziției primarului mun. Strășeni nr.230

din 30.09.2020, dar și modul în care a fost prejudiciat interesul public.

Argumentele Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, utilizate în

motivarea instanței de judecată, denotă o cunoaștere și aplicare selectivă, îngustă și

eronată a normelor legale sub aspectul încălcării acestora, inclusiv în ceea ce privește

coroborarea normelor din diferite acte normative.

Recurentul a susținut că, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată.

Instanța de apel a aplicat Legea nr. 27/2018, care reglementează sistemul unitar

de salarizare în sectorul bugetar, dar obiectul acțiunii este acordarea ajutorului

material, dispoziția Primarului mun. Strășeni nr. 230 din 30.09.2020 ”Cu privire la

ajutorul material”, prevăzut de art. 165 Codul muncii.

În opinia recurentului, decizia instanței de apel este emisă cu aplicarea eronată

normele de drept material, nefiind constatate și elucidate deplin circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea litigiului în fond.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea nr.246

din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a III a „Procedura

contenciosului administrativ”, Capitolul V „Procedura de recurs” din Codul

administrativ, în special ce vizează prevederile cu privire la depunerea cererii de

recurs, termenul depunerii, temeiurile recursului și procedura examinării acestuia.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023), prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

4

la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art.195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art.3 alin.(3) din Codul de procedură civilă

către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară

conform prevederilor prezentului cod.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare

din 01 septembrie 2023), hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și

deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare

din 01 septembrie 2023), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Cu referire la termenul recursului:

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei contestate la 06

decembrie 20232 în ședință publică, însă date despre notificarea dispozitivului

deciziei nu sunt la dosar.

Decizia motivată din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată părților la 06 februarie 2023, fapt confirmat scrisoarea de expediere a

actului judecătoresc și a avizelor de recepție de la fila dosarului 1-30, Vol. II.

Astfel, recursul este depus cu respectarea prevederilor art.245 din Codul

administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea modificărilor prin Legea

nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023).

La 02 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia

recursului, cu înștiințarea despre necesitarea prezentării referinței.

Până la data examinării recursului, intimații nu au manifestat opțiunea de a

depune referință asupra recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare

din 01 septembrie 2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord

cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în

special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată remarcă că, Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau,

după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea

modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023).

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă

la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev

împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct.85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (cauza Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39). 7 La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

6

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Primăria mun.

Strășeni.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Primăria mun. Strășeni, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7