2ra-765/23 — incasarea despagubirii de asigurare, penalitatii de intirziere si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-765/23 — incasarea despagubirii de asigurare, penalitatii de intirziere si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-765/23

2-19164018-01-2ra-31052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (S. Vasilache)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Pruteanu, I. Cotruță, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

06 decembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Compania de Asigurări

„Garanție” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Eugeniu Rusu,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe

Acțiuni împotriva Companiei de Asigurări „Garanție” Societate pe Acțiuni și Igor

Oglindă, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Daxi-Taxi” și

Sergiu Rotaru privind încasarea despăgubirii de asigurare, penalității de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 15 octombrie 2019 ÎM CIA „Transelit” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva CA „Garanție” SA, intervenient accesoriu Igor Oglindă, privind

încasarea despăgubirii de asigurare, penalității de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 31 ianuarie 2019, ÎM CIA „Transelit” SA,

în calitate de asigurator și Lilian Tomescu, în calitate de asigurat a fost încheiat

contractul de asigurare facultativă a mijlocului de transport CASCO nr. AC

0080CH/19 privind asigurarea automobilului de model „Volkswagen Passat”, n/î

XXX contra mai multor riscuri, inclusiv contra prejudiciilor rezultate din accidentele

de circulație în traficul rutier.

Menționează că la data de 30 aprilie 2019, aproximativ la ora 12.19, pe str.

Cireșilor – Timiș din mun. Chișinău a avut loc un accident rutier în care au fost

implicate automobilele de model „Dacia Logan”, n/î XXX, condus de Igor Oglindă

și automobilul „Volkswagen Passat”, n/î XXX, la volanul căreia se afla Lilian

Tomescu.

Indică că prin decizia agentului constatator a DP mun. Chișinău nr. MAI

04637592 din 30 aprilie 2019, vinovat de producerea accidentului rutier a fost

recunoscut Igor Oglindă, fiind sancționat cu amendă în mărime de 20 u.c. și 6 p.p.

Relatează că, automobilul de model „Dacia Logan”, n/î XXX condus de Igor

Oglindă, la momentul producerii accidentului de circulație deținea polița de

1

asigurare obligatorie de răspundere civilă seria RGAI nr. 004221024 emisă de CA

„Garanție” SA, valabilă pentru perioada 24 iulie 2018 – 23 iulie 2019.

În continuare, părțile implicate în accidentul de circulație au declarat

evenimentul asigurat la companiile de asigurări cu care aveau întocmite contracte de

asigurare.

Drept urmare, de către ÎM CIA „Transelit” SA a fost deschis dosarul de daune

nr. 312/05-2019C din 02 mai 2019, de către reprezentanții companiilor de asigurări

a fost întocmit proces-verbal de constatare a pagubelor, semnat de toate părțile

implicate, iar urmare a examinării în ansamblu a dosarului de daune s-a constatat că

accidentul declarat este un caz asigurat și urmează a fi despăgubit, iar despăgubirea

de asigurare a autovehiculului avariat „Volkswagen Passat”, n/î XXX, constituie

suma de 186 636 de lei.

Notează că, conform deciziei nr. D/D CASCO 312/05-2019C cu privire la plata

despăgubirilor de asigurare din 11 iunie 2019 a fost dispusă recunoașterea

evenimentului produs drept caz asigurat cu achitarea despăgubirii de asigurare în

sumă de 186 636 de lei, fapt confirmat prin dispozițiile de plată.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă a fost formulată față de CA

„Garanție” SA o somație prealabilă prin care s-a solicitat restituirea despăgubirii de

asigurare în cuantum de 186 636 lei achitate păgubitului, dar ultima nu a reacționat

și nu a compensat prejudiciul cauzat de către asiguratul său, motiv pentru care s-a

adresat cu prezenta acțiune în judecată.

Consideră că asigurătorul de răspundere civilă auto CA „Garanție” SA urmează

să plătească păgubitului, iar în cazul celui ce a subrogat în drepturi pe păgubit, ÎM

CIA „Transelit” SA, despăgubirea de asigurare în cuantum de 186 636 lei,

penalitatea de întârziere 33 594,48 de lei și cheltuielile judiciare sub forma taxei de

stat în mărime de 5588,08 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în cuantum de

20 000 lei (f.d. 4-7, vol.I).

La 12 octombrie 2020 ÎM CIA „Transelit” SA, a depus cerere de concretizare

a acțiunii, prin care a solicitat atragerea în calitate de copârât a lui Igor Oglindă.

Totodată a solicitat încasarea în mod solidar, de la CA „Garanție” SA și Igor

Olgindă în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA a sumei de 186 636 de lei, cu titlu de

despăgubire de asigurare, a penalității de întârziere în cuantum de 33 594,48 de lei,

și cheltuielile judiciare sub forma taxei de stat în mărime de 5 588,08 de lei și a

cheltuielilor de asistență juridică în cuantum de 20 000 lei (f.d. 90-91, 100, 101-103,

vol.I).

Prin încheierea protocolară din 17 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, a fost atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu SRL „Daxi

Taxi” (f.d. 124, vol.I).

Prin încheierea protocolară din 25 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, a fost atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu Sergiu

Rotaru (f.d. 220, vol.I).

Prin hotărârea din 15 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de ÎM CIA „Transelit” SA s-a admis parțial.

S-a încasat de la CA „Garanție” SA în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA

prejudiciul material în mărime de 186 636 lei.

S-a încasat de la CA „Garanție” SA în beneficiul ÎM CIA „Transelit” SA

cheltuielile de judecată, taxa de stat în mărime de 5 599,08 de lei și cheltuieli de

asistență juridică, parțial, în mărime de 1 000 de lei, în total 6 599,08 de lei.

2

În rest s-a respins cererea de chemare în judecată.

La 15 februarie 2022, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din Codul

de procedură civilă, CA „Garanție” SA, a declarat apel împotriva hotărârii din 15

februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 231, 232-233, vol.I), iar

la data de 16 iunie 2022, CA „Garanție” SA, reprezentată de avocatul Veaceslav

Jarovlea, a depus cererea de apel motivată (f.d. 9-12, vol.II), solicitând casarea

hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă cererea de

chemare în judecată înaintată de ÎM CIA „Transelit” SA, ca fiind neîntemeiată.

Totodată a solicitat restituirea cheltuielilor de judecată – taxa de stat în mărime de

4199,31 achitată pentru depunerea cererii de apel și suma de 2500 de lei, cu titlu de

plată pentru asistență juridică acordată în instanța de apel.

Prin decizia din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de avocatul Veaceslav Jarovlea, în interesele apelantei CA „Garanție” SA.

A fost menținută hotărârea din 15 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM CIA

„Transelit” SA împotriva CA „Garanție” SA privind încasarea despăgubirii de

asigurare, penalității de întârziere, compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate,

prin prisma criticilor invocate în apel, cât și prevederilor legale aplicabile la caz,

instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe, este legală, întemeiată în partea

contestată, cu elucidarea pe deplin a circumstanțelor cauzei, cu lămurirea completă

și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.

Instanța de apel a reținut că între CA „Garanție” SA și SRL „Daxi Taxi” a fost

încheiat contractul de asigurare nr. RCAI-004221024 privind asigurarea

automobilului de model „Dacia Logan”, n/î XXX cu eliberarea poliței de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto internă (RCA) pentru perioada 24 iulie 2017 –

23 iulie 2019, la caz fiind aplicabile prevederile Legii nr.414-XV din 21 decembrie

2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse

de autovehicule. Prin urmare, regularizarea daunelor cauzate în urma accidentului

rutier din 30 aprilie 2019 se efectuează conform legii menționate. Totodată

răspunderea asigurătorului începe din momentul indicat în polița de asigurare RCA

și încetează la ora 24.00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în polița de asigurare

RCA sau anterior acelei date, în momentul radierii din circulație a autovehiculului.

Instanța de apel a menționat că, în conformitate cu art. 413 alin. (1)-(2) din

Codul civil, drepturile, actele și faptele privitoare la starea și capacitatea persoanelor,

cele în legătură cu bunurile care aparțin acestora, precum și orice raporturi juridice

sânt supuse publicității în cazurile expres prevăzute de lege. Publicitatea menționată

la alin. (1) se realizează prin: d) registrul de stat al transporturilor.

La caz, conform adeverinței nr. 1767 (TC 0052656) din 01 august 2019,

eliberată de IP „Agenția Servicii Publice”, se confirmă că potrivit Registrului de Stat

al Transporturilor (starea la 30 aprilie 2019), proprietarul mijlocului de transport

„Dacia Logan”, n/î XXX, a fost Rotaru Sergiu, iar uzufructuarul mijlocului de

transport nominalizat a fost SRL „Daxi Taxi”. Totodată, conform extrasului din

https://www.cnpf.md contractul cu numărul RCAI-004221024, compania

„Garanție” SA, vehiculul LFN905, este valabil pentru perioada 24.07.2018–

23.07.2019.

Din aceste considerente, Colegiul a apreciat critic argumentul apelantei CA

„Garanție” SA precum că automobilul de model „Dacia Logan”, n/î XXX a fost

3

restituit proprietarului Sergiu Rotaru la data de 22 aprilie 2019, până la data

accidentului produs la 30 aprilie 2019, astfel contractul de asigurare a încetat anterior

producerii accidentului fiind reziliat, în condițiile în care contractul de asigurare la

momentul producerii accidentului se regăsea pe site-ul CNPF, iar, potrivit

prevederilor art. 10 alin. (1) alin. a), alin. (2) din Legea nr.414-XVI din 22.12.2006,

contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto încetează în cazul

radierii autovehiculului din registrul de stat. Contractul de asigurare nu încetează în

cazul producerii riscului asigurat și al plății despăgubirii de asigurare.

Totodată instanța de apel a reținut că, CA „Garanție” SA nu a invocat nici un

temei legal prevăzut art. 10 din Legea nr.414-XVI din 22.12.2006, din care ar rezulta

încetarea contractului de asigurare încheiat între asigurătorul CA „Garanție” SA și

asiguratul SRL „Daxi Taxi” a autovehiculului de model „Dacia Logan”, n/î LFN905,

perioada de asigurare de la 24 iulie 2018 până la 23 iulie 2019, acesta fiind unul

valabil, iar cazul asigurat, CA „Garanție” SA nu este degrevată de achitarea în ordine

de regres a despăgubirii de asigurare în sumă de 186 636 lei achitată de ÎM CIA

„Transelit” SA în temeiul ordinului de plată nr. 00001482 din 11 iunie 2019 și

facturii fiscale seria nr. IV4416800.

Analizând în ansamblu probele administrate la dosar, Colegiul a conchis că

instanța de fond corect a stabilit că la caz sunt întrunite condițiile prevăzute de lege

pentru angajarea răspunderii civile a CA „Garanție” SA, or, la momentul producerii

accidentului rutier, Igor Oglindă, vinovat de producerea accidentului, dispunea de

poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto în sensul art.8 din Legea nr.

414 din 22 decembrie 2006, fapt ce acordă dreptul asigurătorului care a despăgubit

persoana păgubită în accidentul rutier de a înainta acțiune în regres.

Drept urmare, deoarece refuzul companiei de asigurare de a achita

despăgubirea de asigurare este unul neîntemeiat, Colegiul a apreciat ca fiind

întemeiată solicitarea ÎM CIA „Transelit” SA de a pretinde din contul CA „Garanție”

SA plata despăgubirii de asigurare în sumă de 186 636 de lei, suma despăgubirii de

asigurare achitate, de altfel obligație asumată de asigurator prin contractul de

asigurare a vehiculelor nr. RCAI-004221024 privind asigurarea automobilului de

model „Dacia Logan”, n/î XXX, ceea ce justifică soluția instanței de fond de

admitere a acestei pretenții.

La 26 aprilie 2023, CA „Garanție” SA, reprezentată de avocatul Eugeniu Rusu,

a declarat recurs, solicitând casarea deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârii din 15 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și

respingerea acțiunii ÎM CIA „Transelit” ca fiind neîntemeiată și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a menționat că instanța de apel a preluat

concluziile instanței de fond puse la baza admiterii acțiunii, fără a mai cerceta esența

motivelor apelului, raportate la circumstanțele cauzei.

Ca temei a declarării recursului a indicat prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2)

lit. a), b), c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă, și anume la examinarea

apelului instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea și a apreciat probele

arbitrar.

A invocat că decizia instanței de apel este nemotivată, încalcă normele

imperative ale Legii nr. 414 din 22.12.2006 privind asigurarea obligatorie de

4

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, iar aprecierea probelor a

fost părtinitoare și arbitrară.

Astfel, la 24 aprilie 2019 SRL „Daxi-Taxi” au reziliat relațiile de

locațiune/comodat, aceasta restituind automobilul „Dacia Logan”, n/î XXX

proprietarului Sergiu Rotaru. Respectiv, la data săvârșirii accidentului rutier

automobilul nu era antrenat în activitatea de taxi, identitatea cet. Igor Oglindă nefiind

cunoscută. În concluzie, proprietarul automobilului „Dacia” Logan”, n/î XXX

Sergiu Rotaru a avut sarcina să îndeplinească obligația de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 414/2006, însă la caz,

nici proprietarul automobilului Sergiu Rotaru, nici utilizatorul Igor Oglindă nu au

avut încheiat cu CA „Garanție” SA contract de asigurare obligatorie de răspundere

civilă auto. Din acest considerent, CA „Garanție” SA nu are vreo obligație de plată

a despăgubirilor pentru daunele provocate de către Igor Oglindă sau Sergiu Rotaru

sau pentru daunele plătite de către ÎM CIA „Transelit” SA.

Prevederile legale care urmau a fi aplicate la examinarea litigiului sunt art. 2,

3, 4, art. 8 alin. (1), (2), (4), (22) din Legea nr.414-XVI din 22.12.2006.

La fel, importante la soluționarea litigiului sunt și pct. 1 și 2 al Instrucțiunii

privind completarea și prelucrarea foii de parcurs pentru autoturisme aprobată prin

Ordinul Departamentului Analize Statistice și Sociologice al Republicii Moldova

nr.108 din 17 decembrie 1998, care prevăd că, utilizarea foii de parcurs de către

agenții economici care exploatează autoturismele este obligatorie. La exploatarea

autoturismelor particulare de către proprietari în scopuri de serviciu utilizarea foii

de parcurs nu este obligatorie. Este important de reținut că foaia de parcurs este

documentul primar justificativ de strictă evidență și conform legislației fiscale urma

a fi eliberat de către SRL „Daxi Taxi” pentru însoțirea și justificarea posesiei

automobilului „Dacia Logan”, n/î XXX. Un atare document nu a fost prezentat.

Cu privire la aplicarea de către instanța de apel a unei legi care nu trebuia să fie

aplicată, recurentul a indicat că, Regulamentul cu privire la procesarea electronică a

documentelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto a fost aprobat de

autoritatea de reglementare și supraveghere pe piața asigurărilor Comisia Națională

a Pieței Financiare prin Hotărârea nr. 15/6 din 15 aprilie 2019 și publicat la 26 aprilie

2019 în Monitorul Oficial nr. 148-158. Potrivit pct. 4 din textul respectivei Hotărâri

Regulamentul menționat a intrat în vigoare la 02 mai 2019 – după semnarea

acordului de reziliere a contractului de locațiune a unității de transport nr. 51 din 17

iulie 2018 și procesului-verbal de predare-primire din 24 aprilie 2019 și după data

accidentului rutier din 30 aprilie 2019.

Invocă că, instanța de apel a pus la baza concluziilor sale de respingere a

apelului CA „Garanție” SA o lege care nu exista la data semnării acordului de

reziliere a Contractului de locațiune a automobilului și procesului-verbal de predare-

primire din 24 aprilie 2019, nu exista nici la data accidentului rutier – temei suficient

pentru casarea deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Respectiv,

aplicarea de către instanța de apel a efectelor unei legi care nu a existat, dar de care

a legat anumite efecte juridice – contractele, polițele/certificatele de asigurare,

precum și orice modificare ulterioară (reperfectare, rezoluțiune, anulare) aferentă

acestora, care nu se regăsesc în Sistem, se consideră nevalabile, implică consecințe

negative grave pentru justițiabil, astfel, încât asigurătorul a pierdut siguranța legii,

neștiind de ce argumentele sale de apărare formulate în temeiul legii nu au fost

5

suficiente și/sau serioase, neștiind în genere care comportament să adopte într-o

situație concretă.

Cu privire la aplicarea de către instanta de apel a prevederilor art. 413 alin. (1)-

(2) lit. d) din Codul civil, a menționat că norma respectivă este una de blanchetă,

astfel, încât nu este suficient a aplica prevederile art. 413 din Codul civil fără a aplica

prevederile unei legi organice de care să fie legate chestiunile de constituire și/sau

stingere a drepturilor reale aferente automobilului „Dacia Logan”, n/î XXX. O atare

abordare denotă examinarea superficială a cauzei și motivelor invocate în apel.

Precizează recurentul că, referirea instanței de apel la pct. 7 din Regulamentul

cu privire la procesarea electronică a documentelor de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto (Hotărârea CNPF nr. 15/6/19), precum și aplicarea

prevederilor art. 10 alin. (1)-(2) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, nu

au legătură cu circumstanțele esențiale ale cauzei, sunt irelevante speței și eronat au

fost puse de instanța de apel și instanța de fond la temeiul respingerii apelului CA

„Garanție” SA. Totodată concluzia instanței de apel că, CA „Garanție” SA contrar

prevederilor art. 10 din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, nu a prezentat o

confirmare despre înregistrarea la Agenția Servicii Publice a acordului adițional de

reziliere a contractului de locațiune a unității de transport nr. 51 din 17 iulie 2018

încheiat între SRL „Daxi Taxi” și Rotaru Sergiu, este dată în rezultatul aplicării și

interpretării eronate a art. 413 din Codul civil și neaplicării Regulamentului cu

privire la Registrul de stat al transporturilor, în sarcina recurentului fiind puse

obligații și efecte juridice neprevăzute de lege.

Consideră că decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond urmează a

fi casate deoarece a fost aplicat Regulamentul cu privire la procesarea electronică a

documentelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto care nu exista la

data accidentului rutier din 30.04.2019, a fost aplicată norma de blanchetă de la art.

413 alin. (1), (2) din Codul civil fără a fi aplicate prevederile unei legi organice de

care să fie legată chestiunea constituirii și/sau stingerii drepturilor reale sau de

creanță aferente automobilului „Dacia Logan”, n/î XXX, și instanțele nu au constatat

natura dreptului – uzufruct/drept real sau locațiune/drept de creanță, dobândit de

SRL „Daxi Taxi” privind automobilul „Dacia Logan”, n/î XXX pentru a determina

corect normele de drept material aferente momentului constituirii, modificării,

stingerii dreptului respectiv. Or, drepturile reale se constituie și sting diferit de

drepturile de creanță.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 22 noiembrie 2022.

La 26 februarie 2023, copia deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces, fapt confirmat prin

extrasul din poșta electronică (f.d.65, vol.II). Prin urmare, recursul declarat de CA

„Garanție” SA, reprezentată de avocatul Eugeniu Rusu, la 26 aprilie 2023, este depus

în termenul stabilit de lege.

6

Curtea Supremă de Justiție, la 31 mai 2023, a expediat în adresa intimaților

copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire, anexată la materialele dosarului (f.d. 81, vol.II).

La 12 septembrie 2023, reprezentantul ÎM CIA „Transelit” SA, Corina Lașcu,

a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea cererii de recurs depusă

de avocatul Eugeniu Rusu, în interesele CA „Garanție” SA, ca fiind neîntemeiată și

lipsită de substrat juridic. Totodată a solicitat menținerea hotărârii din 15 februarie

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a deciziei din 22 noiembrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat

de CA „Garanție” SA, reprezentată de avocatul Eugeniu Rusu, a fost depus până la

data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie

2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3),

alin. (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

7

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de CA „Garanție” SA,

reprezentată de avocatul Eugeniu Rusu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Compania de Asigurări

„Garanție” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Eugeniu Rusu.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

8