2ra-736/23 — anularea ordinelor, restabilirea in functie, incasarea salariului, penalitatii, prejudiciului moral si a cheltuielilor de judecata

2ra-736/23 — anularea ordinelor, restabilirea in functie, incasarea salariului, penalitatii, prejudiciului moral si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-736/23

2-20074651-01-2ra-26052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (O. Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Malîi, V. Cotorobai, A. Braga)

Î N C H E I E R E

10 noiembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Aliona Donos

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Victoria Midari,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victoria

Midari împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Loial-DT” cu privire la

anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului, penalității,

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 23 iunie 2020, Victoria Midari, prin intermediul avocatului său Constantin

Scutelnic, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Loial-DT” cu

privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului, penalității,

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată (vol.I, f.d. 3-7).

În motivarea acțiunii a indicat că, la 12 august 2019, Victoria Midari a fost

angajată în calitate de contabil la SRL „Loial-DT” în baza contractului de muncă nr.

19 din 12 august 2019, iar ulterior, la data de 01 noiembrie 2019 între părți a fost

semnat un acord adițional.

Menționează că, la 20 martie 2020, angajatorul i-a comunicat să nu se mai

prezinte la serviciu pe motiv de epidemie, fără a-i fi propusă semnarea cărorva acte

sau a i se aduce la cunoștință careva ordin motivat în acest sens.

La 10 aprilie 2020, Victoria Midari a fost invitată la locul de muncă unde a fost

impusă să scrie cerere de concediu anual plătit, pentru o perioadă de doar 9 zile (23

martie 2020 – 31 martie 2020), explicându-i-se că în caz contrar, nu va primi salariul

pentru luna martie.

Precizează că, în aceeași zi, urmare a presiunilor din partea persoanelor din

conducerea întreprinderii, a fost impusă să scrie, o altă cerere, cu data anterioară, 01

aprilie 2020, privind acordarea concediului din cont propriu neplătit, pentru perioada

01 aprilie 2020–15 mai 2020, indicându-i-se, să scrie drept temei, hotărârea

Comisiei Naționale Extraordinară de Sănătate Publică nr. 9 din 15 martie 2020.

1

Susține că acest lucru i-a fost explicat în formă insistentă și în mod tranșant, cu

ton ridicat și în manieră de presiune psihologică, astfel încât în caz contrar, nu va

primi salariul pentru luna martie și va fi concediată din motive inventate la dorința

conducerii. Relatează că, nu a avut dorința de a pleca nici în concediu anual de

odihnă, or, conform graficului prestabilit, concediul său de odihnă era programat

pentru luna iulie 2020, și nici în concediul neplătit din cont propriu, totuși, urmare a

acestor presiuni, reclamanta a fost nevoită să scrie aceste cereri, primind în aceiași

zi, salariul pentru luna martie și pentru cele 9 zile de concediu anual de odihnă

nefolosit.

Subliniază că, la 18 mai 2020, prezentându-se la serviciu, a fost supusă repetat

presiunilor psihologice, solicitându-i-se insistent să depună cerere de demisie din

proprie inițiativă, altfel, urmând a fi concediată pe articol. Deoarece dânsa a refuzat

să depună cerere de demisie, administratorul SRL „Loial-DT” i-a solicitat să scrie

cerere de reducere a timpului de muncă la 2 ore pe zi, fapt cu care de asemenea nu a

fost de acord.

Remarcă faptul că, în contabilitatea companiei activează în total trei contabili,

iar pe perioada pandemiei celelalte două persoane au activat în continuare și numai

reclamanta a fost impusă să-și ia concediile menționate, ceea ce constituie și o

discriminare vădită în privința ultimei, printr-o scrisoare comunicându-i-se precum

că există ordinul nr. 1/16/03/2020 din 16 martie 2020 emis de conducerea SRL

„Loial-DT”, prin care contractul individual de muncă încheiat cu Victoria Midari,

este suspendat în legătură cu pandemia, însă respectivul ordin a fost emis unilateral

de către angajator, fără consultarea sau negocierea cu salariata.

Specifică faptul că, contractul individual de muncă nu conține clauza de forță

majoră, iar Camera de Comerț și Industrie nu mai eliberează certificate de forță

majoră. Pentru eliberarea unui asemenea certificat, o condiție obligatorie era

indicarea în contract a clauzei de forță majoră, dar și indicarea faptului că părțile

recunosc certificatele de forță majoră eliberate de această instituție.

De asemenea, menționează că, în ordinul privind suspendarea contractului de

muncă, se face trimitere la hotărârea Comisiei naționale extraordinare în sănătate

publică nr. 9 din 15 martie 2020, dar prin această hotărâre s-a sistat până la 01 aprilie

2020, activitatea de comerț a unităților comerciale cu amănuntul. SRL „Loial-DT”

are activitate de comerț cu ridicata care nu a fost sistată.

Consideră că, ordinul privind suspendarea contractului de muncă, este unul

abuziv, ilegal și urmează a fi anulat, deoarece încalcă flagrant dreptul fundamental

la muncă și la retribuirea muncii.

Susține că prin acțiunile ilegale ale angajatorului, Victoria Midari a fost

discriminată și umilită la locul de muncă, fapt prin care i s-a creat un prejudiciu

moral considerabil, pe care îl apreciază în mărimea unui salariu net de 8 000 de lei,

ca urmare a faptului că a fost impusă să semneze cererea de concediu anual plătit pe

perioada 23 martie 2020–31 martie 2020, cererea privind concediul neplătit pe

perioada 01 aprilie 2020–15 mai 2020, datată cu 01 aprilie 2020, dar și pentru faptul

că i-a fost ilegal suspendat contractul individual de muncă, invocând că ordinele sunt

nule, deoarece sunt afectate de un viciu fundamental – de consimțământ.

La 17 septembrie 2021, Victoria Midari a depus cerere de concretizare a

cerințelor din acțiune (vol.I, f.d. 199-200), în varianta finală, solicitând anularea

2

ordinului nr. 1/16/03/2020 din 16 martie 2020, cât și a anexei acestuia privind

suspendarea contractului individual de muncă în privința Victoriei Midari; anularea

ordinului nr. 1/18/05/20 din 18 mai 2020 privind modificarea contractului individual

de muncă; anularea ordinului nr. 1/08/09/20 din 08 septembrie 2020 privind

mustrarea Victoriei Midari; anularea ordinului de concediere nr. 1/09/09/2020 din

09 septembrie 2020; dispunerea restabilirii la muncă imediat a salariatei Midari

Victoria, în baza condițiilor contractului individual de muncă și acordului adițional

din 01 noiembrie 2019; încasarea din contul SRL „Loial-DT” a următoarelor sume:

achitarea deplină a plăților prevăzute de contractul individual de muncă nr. 19 din

12 august 2019 și acordului adițional din 01 noiembrie 2019 pentru perioada de la

18 mai 2020 inclusiv până la data restabilirii de facto la locul de muncă,

despăgubirea pentru perioada lipsei forțate de la muncă pe perioada 18 mai 2020 -

23 decembrie 2020 ceea ce constituie suma de 68 439 de lei; penalitatea pentru

neachitarea în termen a plăților menționate supra în mărime de 0,3% din sumele

neachitate pentru fiecare zi de întârziere pe toată perioada până la achitarea de facto

a acestora în sumă de 74 823,38 de lei pentru perioada 19 iunie 2020 – 17 septembrie

2021; încasarea prejudiciului pentru neachitarea de către CNAS din vina

angajatorului a indemnizațiilor de incapacitate de muncă pentru două buletine de

boală (13–24 iulie 2020 și 17–26 august 2020) ce constituie suma de 6 180,7 de lei;

prejudiciul moral în sumă de 16 000 de lei pentru faptul suspendării și ulterior a

concedierii ilegale și compensarea serviciilor juridice în mărime de 7 500 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 04 iulie 2022, cererea

de chemare în judecată depusă de Victoria Midari împotriva SRL „Loial-DT” cu

privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului, penalității,

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată s-a respins ca neîntemeiată (vol.II,

f.d.50, 73-83).

La 19 iulie 2022, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Victoria Midari, reprezentată de avocatul Constantin

Scutelnic, a declarat apel împotriva hotărârii din 04 iulie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, iar la 17 august 2022 a depus cerere de apel motivată

suplimentar, solicitând casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi decizii

prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral (vol.II, f.d. 58-71,

88-91).

Prin decizia din 08 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de avocatul reprezentantul apelantului, Victoria Midari, avocatul Constantin

Scutelnic, și s-a menținut hotărârea din 04 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru (vol.II, f.d. 119, 120-131).

Pentru a decide astfel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate,

prin prisma motivelor invocate în apel, cât și a materialelor cauzei, instanța de apel

a conchis că soluția dată de prima instanță este întemeiată și legală, fiind în

concordanță cu normele ce guvernează raportul juridic litigios.

Instanța de apel a considerat justă soluția instanței de fond privind respingerea

cerinței reclamantei cu privire la anularea ordinului nr. 1/16/03/2020 din 16.03.2020,

cât și a anexei acestuia privind suspendarea contractului individual de muncă

încheiat cu Victoria Midari, ținându-se cont de faptul că, prin hotărârea Comisiei

naționale extraordinară de sănătate publică nr. 9 din 15 martie 2020 a fost dispusă

3

sistarea diferitor activități, relevante și speței date, iar prin Hotărârea Parlamentului

nr. 55 din 17 martie 2020 a fost declarată stare de urgență pe întreg teritoriul

Republicii Moldova pe perioada 17 martie – 15 mai 2020, astfel atestându-se

temeinicia concluziilor instanței de fond prin care a calificat această situație ca o

forță majoră ce nu a depins de voința nici a angajatorului, nici a angajatei, motiv

pentru care ordinul nr.1/16/03/2020 din 16 martie 2020 emis de SRL „Loial- DT”

privind suspendarea contractelor individuale de muncă a fost apreciat ca fiind legal

și întocmit în conformitate cu legislația în vigoare, iar temei de anulare a acestuia nu

au fost stabilite.

Referitor la anularea ordinului nr.1/18/05/20 din 18 mai 2020, privind

reducerea orelor de muncă și a salariului de bază, instanța de apel a reținut că, ordinul

menționat nu a produs efecte, întrucât, contractul individual din muncă nr. 19 din 12

august 2019 a fost suspendat în temeiul pct. III al ordinului nr.1/16/03/2020 din 16

martie 2020.

Colegiul civil a considerat declarative și lipsite de suport probant argumentele

apelantei precum că aceasta la revenirea la serviciu în data de 18 mai 2020 ar fi fost

forțată de către conducerea SRL „Loial-DT” să depună cererea de demisie din

propria inițiativă, or, pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9

din 22.12.2014 privind practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul

încheierii, modificării și încetării contractului individual de muncă, stipulează faptul

că, această circumstanță va fi supusă verificării, iar datoria de a dovedi îi va aparține

reclamantului. Prin urmare, instanța de apel a reținut că, Victoria Midari nu a

demonstrat pretinsa presiune, constrângere sau impunere a acesteia de a demisiona.

Totodată, reieșind din actele dosarului civil, contrar raționamentelor Victoriei

Midari, instanța a constatat faptul că SRL „Loial-DT” a acționat cu bună-credință

față de prima, încercând soluționarea tuturor divergențelor pe cale amiabilă și

reluarea activității de muncă, însă fără careva rezultat.

La fel, instanța de apel a atestat ca justă concluzia instanței de fond privind

respingerea, ca fiind neîntemeiată, a cerinței cu referire la anularea ordinului

nr.1/08/09/2020 din 08 septembrie 2020, prin care angajatei Victoria Midari i-a fost

aplicată sancțiunea sub formă de mustrare, or, în mod incontestabil, aceasta a

încălcat prevederile art. 9 alin. (2), lit.d2) din Codul muncii și pct. 9 lit.d2 din

contractul individual de muncă nr. 19 din 12 august 2019, fapt constatat în urma

desfășurării anchetei de serviciu.

Instanța de apel a verificat și a considerat ca întemeiată și soluția instanței de

fond dată pe marginea respingerii cerinței apelantei cu referire la anularea ordinului

nr.1/09/09/2020 din 09 septembrie 2020 cu privire la concedierea angajatei Victoria

Midari, or, din materialul probatoriu administrat, instanța de apel a constatat faptul

că, Victoria Midari începând cu data de 11 august 2020 nu s-a prezentat la serviciu.

Acest lucru fiind confirmat și prin scrisoarea Victoriei Midari din 02 septembrie

2020 și declarațiile date de aceasta în ședința de judecată în instanța de fond, actele

de constatare nr.1 și nr. 2 din 11 august 2020, actele de constatare nr. 3 și nr. 4 din

12 august 2020, cât și prin depozițiile martorilor audiați.

Deoarece, reclamanta Victoria Midari nu a putut proba ilegalitatea emiterii de

către SRL „Loial-DT” a ordinelor contestate, astfel constatându-se legalitatea și

corespunderea acestora cu rigorile stipulate în legislația muncii, instanța de apel a

4

considerat că nu există temei legal de restabilire în funcție a Victoriei Midari, din

care considerent a dispus și respingerea pretenției privind restabilirea la muncă.

Instanța de apel a apreciat ca fiind justă și concluzia instanței de fond prin care

s-a respins solicitarea Victoriei Midari privind încasarea plăților prevăzute de

contractul individual de muncă și acordului adițional, penalității pentru neachitarea

în termen a plăților, încasarea prejudiciului pentru neachitarea de către CNAS din

vina angajatorului a indemnizațiilor de incapacitate de muncă pentru două buletine

de boală, ca rezultat a constatării lipsei temeiniciei restabilirii reclamantei Victoria

Midari în funcție de contabil în cadrul SRL „Loial-DT”. În mod subsecvent, și

concluzia instanței de fond privind respingerea cerințelor din acțiune privind

încasarea prejudiciului moral, a fost apreciată de către instanța de apel ca fiind

temeinică.

Instanța de apel a constatat netemeinicia acțiunii depuse de Victoria Midari,

motiv pentru care și cerința de compensare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată.

La 28 aprilie 2023, Victoria Midari, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 08

decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi hotărâri, prin care se

va dispune admiterea integrală a cererii de chemare în judecată înaintată de Victoria

Midari (vol.II, f.d. 136-147).

În motivarea recursului, recurenta a menționat că instanțele au constatat că în

perioada 23 martie 2020 – 15 mai 2020, Victoria Midari s-a aflat în concediu,

considerent din care din data de 16 mai 2020 contractul individual de muncă nr. 19

din 12 august 2019 era de facto suspendat, în temeiul pct.III al ordinului nr.

1/16/03/2020 din 16 martie 2020, prin care a fost dispus expres că, salariaților care

beneficiază de concediu anual, neplătit și/sau social, perioada de suspendare se va

începe după expirarea concediilor menționate.

Recurenta consideră că, această motivare este una contradictorie, or pe perioada

concediului, contractul nu era suspendat de facto, acesta fiind un alt tip de raport

juridic, părților având drepturi și obligații reciproce distincte în baza contractului de

muncă. Totodată se indică perioada de 23 martie 2020 – 15 mai 2020, însă conform

ordinului nr. 1/16/03/2020 din 16 martie 2020, se menționează că suspendarea

contractului începe după expirarea concediilor, adică după 15 mai 2020. Prin

urmare, reieșind din prevederile art. 76 alin. (1) lit. f) din Codul muncii, instanțele

se contrazic, indicând expres că, prin hotărârea Parlamentului starea de urgență a

fost instituită până la 15 mai 2020, însă după această dată nu poate fi justificată

careva forță majoră. La speță, anume perioada de după 15 mai 2020 este perioada de

suspendare a contractului.

Recurenta a precizat că, contrar prevederilor art. 1, 18, 119, 130 din Codul de

procedură civilă, instanțele de judecată nu au avut la bază nici o probă materială

pertinentă și relevantă, care ar demonstra existența forței majore, preponderent după

data de 15 mai 2020, or forța majoră este o stare de fapt și de drept, care urma a fi

constatată de către organul corespunzător, și anume Camera de Comerț și Industrie,

iar instanța de judecată nu putea din oficiu să o constate.

Recurenta a menționat că, instanțele de judecată au omis să dea apreciere justă

probelor importante pe marginea cazului, și anume răspunsul Inspectoratului de Stat

5

al Muncii nr. M-1330/20 din 03 noiembrie 2020, care menționează expres că, la caz

nu se atestă faptul forței majore; scrisorii din 19/20 mai 2020, emisă de SRL „Loial-

DT” prin care recurentei i s-a refuzat în continuare și în mod expres dreptul de a

munci.

Recurenta a invocat că, SRL „Loial- DT” prin ordinul f/n din 10 august 2020 a

dispus unilateral reluarea, începând cu data de 10 august 2020, ora 14.00, a

contractului individual de muncă din 12 august 2019 (cu modificările ulterioare,) cu

păstrarea salariului de funcție brut de 9 111 lei și a orelor de muncă în volum deplin

– 8 ore pe zi. Însă, instanțele de judecată au omis faptul că, contractul de muncă al

angajatei Victoria Midari era de 4 ore pe zi, iar prin pretinsul ordin de reluare a

muncii, este specificat durata de 8 ore pe zi, ceea ce contravine expres contractului

individual de muncă și Codului muncii (art. 49, 68).

Prin urmare, consideră că instanțele de judecată au examinat superficial cauza

și au omis să dea apreciere integrală probelor anexate la materialele cauzei, nu au

dat o apreciere corectă declarațiilor martorilor și nu au reținut argumentele formulate

de apelantă în vederea susținerii pretențiilor sale, bazate pe înscrisurile prezentate,

cât și legislației în vigoare.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 08 decembrie 2022.

La 06 martie 2023, prin intermediul poștei electronice, copia deciziei din 08

decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa participanților

la proces, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică (vol.II, f.d. 132).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Victoria Midari la 28 aprilie 2023, a fost depus în termenul stabilit de

lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 30 mai 2023, a expediat în adresa intimatului

SRL „Loial-DT”, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (vol.II, f.d. 150).

Până la examinarea admisibilității recursului depus de Victoria Midari,

intimatul nu a prezentat referință la cererea de recurs.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

6

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat

Victoria Midari a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii pentru

modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei

Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului. La caz, recurenta nu a

specificat concret temeiurile din legislația procesual civilă care stau la baza

declarării prezentului recurs, însă a indicat repetat argumentele din cererea de

chemare în judecată și cererea de apel, în vederea susținerii cererii sale.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

7

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Victoria Midari, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Victoria Midari.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Aliona Donos

Ion Malanciuc

8