2ra-563/23 — incasarea dobinzii de intirziere si a penalitatii

2ra-563/23 — incasarea dobinzii de intirziere si a penalitatii (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.2ra-563/23

2-20087962-01-2ra-13042023

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: S. Vasilache)

Instanța de apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Panov, O. Cojocaru, M. Anton)

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Aliona Donos

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Grecu Viorica, reprezentată

de avocatul Crivenco Roman,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Viorica

Grecu împotriva Societății pe Acțiuni „Moldasig”, intervenienți accesorii Ștefan

Josanu și Societatea cu Răspundere Limitată „Vadnatcom” privind încasarea

dobânzii de întârziere și a penalității,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2022, prin care s-

a respins apelul declarat de Grecu Viorica, reprezentat de avocatul Crivenco Roman

și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 februarie 2022,

c o n s t a t ă :

La 24 iunie 2020, Viorica Grecu a depus cererea de chemare în judecată

împotriva S.A. „Moldasig”, intervenienți accesorii Ștefan Josanu și S.R.L

„Vadnatcom” privind încasarea dobânzii de întârziere și a penalității.

În motivarea acțiunii a invocat că la 27 noiembrie 2013, Josanu Ștefan

conducând automobilul de model xxx pe traseul Chișinău-Ungheni, în apropiere de

intrarea în satul Făgureni, a tamponat-o pe reclamanta Viorica Grecu.

Ca urmare, i-au fost cauzate vătămări corporale sub formă de fractură de os

femural drept, fractură deschisă a oaselor gambei drepte, fractura osului humeral

drept, plăgi contuzie a fetei și piciorului drept, care conform raportului de expertiză

medico-legală nr.6 din 13 ianuarie 2014, se califică drept vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață.

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 06 decembrie 2016, Josanu Ștefan a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal.

Acțiunea civilă care a fost admisă parțial, încasându-se de la SA „Moldasig”

sumele de 34 492,09 lei cu titlu de cheltuieli de tratament și îngrijire; 18 952,7 lei

cu titlu de diferență din salariul net ratat pe perioada spitalizării și a concediului

medical în perioada 28.11.2013 - 01.05.2014; 56668,55 lei cu titlu de rentă lunară

1

pe perioada 01.05.2014- 18.03.2016; 100 000 lei cu titlu de cheltuieli de tratament

și protezare, în total – 210 114,15 lei;

- s-a încasat din contul S.R.L „Vadnatcom” suma de 2463,85 lei, cu titlu de

rentă lunară, începând cu 18.03.2016;

- s-a încasat de la Ștefan Josanu prejudiciul moral în mărime de 100000 lei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 4000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2017, au fost admise

apelurile declarate de către reprezentantul S.R.L „Vadnatcom” și reprezentantul

SA „Moldasig”, casată sentința în partea încasării prejudiciului material din contul

S.R.L „Vadnatcom” și SA „Moldasig” în beneficiul reclamantei, cu pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care:

Acțiunea civilă privind încasarea sumelor din contul S.R.L „Vadnatcom” și

SA „Moldasig” a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cât si asupra persoanelor răspunzătoare să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile. În rest, sentința a fost menținută.

Grecu Viorica a declarat recurs ordinar în temei prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) a Codului de procedură penală, însă la 21 iunie 2017 cererea de recurs

înaintată a fost respinsă ca inadmisibilă.

Prin hotărârea Judecătoria Strășeni din 23 februarie 2018, emisă pe cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Vioricăi Grecu către S.R.L

,,Vadnatcom” Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule și SA „Moldasig”

privind încasarea sumelor cu titlu de cheltuieli de tratament și îngrijire, venit ratat,

rentă lunară, cheltuieli necesare pentru protezare și încasarea cheltuielilor de

judecată-se admite parțial.

S-a încasat de la SA „Moldasig” în beneficiul reclamantei Grecu Viorica suma

de 9190,20 lei cu titlu de tratament și îngrijire, suma de 19911,05 lei cu titlu de

venit ratat, suma de 106287 lei, cu titlu de rentă lunară pentru perioada de

01.05.2014-31.11.2017, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3500 lei și

cheltuielile de judecată în mărime de 96 lei.

S-a încasat din contul SA „Moldasig” taxa de stat în beneficiul statului în

mărime de 4061, 65 lei.

În rest pretențiile s-au respins ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2019 cererile de apel

depuse de SA „Moldasig” și Grecu Viorica au fost respinse, iar hotărârea primei

instanțe menținută.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 februarie 2020, s-a declarat

inadmisibil recursul înaintat de SA „Moldasig”.

Reclamanta a susținut că hotărârea instanței de judecată a fost executată.

Însă, prin cererea de despăgubire adresată SA „Moldasig” a solicitat achitarea

suplimentar și în mod amiabil a următoarelor sume: 57 896 lei dobândă legală de

întârziere a plății despăgubirilor; 132 952 lei penalitate legală de întârziere a

plăților; 70 838 lei rentă lunară pentru perioada 01.12.2017 până în 10.04.2020,

prin prisma art. 619 Cod civil în redacția de până la 01.03.2019 și art. 942 CC al

RM, în redacția actuală.

Perioada pentru care se solicită dobânda legală de întârziere este de la data de

01 aprilie 2017, expirarea termenului de 10 zile de la data pronunțării deciziei

2

definitive a Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2017 - conform prevederilor

art.19 - 28 din Legea nr. 414 din 22.12.2006) - 09 decembrie 2019 (data executării

hotărârii Judecătoriei Strășeni din 23 februarie 2018).

Pentru această perioadă suma dobânzii de întârziere este de 57 896 lei

calculate la sumele restante de: 9190,20 lei cu titlu de tratament și îngrijire;

19911,05 lei cu titlu de venit ratat; 106287 lei, cu titlu de rentă lunară pentru

perioada de 01.05.2014-31.11.2017.

Totodată, cere și penalitatea legală pentru întârzierea plăților despăgubirilor,

conform prevederilor art. 6 alin. (6) din Legea cu privire la asigurări nr. 407 din

21.12.2006.

Perioada pentru care se solicită penalitatea legală de întârziere este de la data

de 01 aprilie 2017, expirarea termenului de 10 zile de la data pronunțării deciziei

definitive a Curții de Apel Chișinău din 21.03.2017 - conform prevederilor art. 19

- 28 din Legea nr. 414 din 22.12.2006 – 09.12.2019, data executării hotărârii

Judecătoriei Strășeni din 23.02.2018.

Pentru această perioadă suma penalității de întârziere este de 132 952 lei

calculate la sumele restante de încasate cu titlu de tratament și îngrijire; venit ratat;

rentă lunară pentru perioada de 01 mai 2014- 31 noiembrie 2017.

Reclamanta a menționat că la solicitarea SA „Moldasig” a prezentat

suplimentar următoarele documente: copia certificatelor de dizabilitate și

capacitate de muncă pentru perioada anilor 2018-2020; copia legitimației eliberate

de CTAS Strășeni privind stabilirea și prelungirea plății pensiei valabilă pentru

perioada anilor 2018-2020; Extras din contul personal al dnei Grecu Viorica

eliberat de CNAS privind veniturile înregistrate, inclusiv prestațiile sociale pentru

perioada anilor 2018-2020.

SA „Moldasig”, a emis Actul de constatare a cazului de asigurare suportat în

urma accidentului rutier, prin care în rezultatul examinării materialelor prezentate,

s-a efectuat calculul venitului ratat pentru perioada decembrie 2017 până în

prezent.

S-a propus spre plată despăgubirea de asigurare în mărime de 73229,15 lei

care a și fost achitată.

La 02 iulie 2020 a trimis un răspuns pe e-mail cu referire la Actul din 01 iulie

2020 de constatare a cazului de asigurare suportat în urma accidentului rutier, prin

care și-a exprimat regretul cu privire la faptul că nu a fost luată o decizie cu privire

la dobânzile și penalitățile solicitate, ceea ce a calificat ca un refuz de la plata

acestora.

A acceptat spre plată și transfer în contul persoanei păgubite Grecu Viorica

suma calculată spre achitare pentru perioada decembrie 2017 până în luna iulie

2020, însă sumele solicitate cu titlu de penalitate și dobândă au fost refuzate.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul SA „Moldasig” suma de 57 896

lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada 01 aprilie 2017 – 09 decembrie

2019; suma de 132 952 lei cu titlu de penalitate pentru perioada 01 aprilie 2017 –

09 decembrie 2019.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 februarie 2022,

cererea de chemare în judecată depusă de Grecu Viorica a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

3

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la caz prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 21 martie 2017, s-a admis de principiu acțiunea civilă.

În decizie instanța admițând de principiu acțiunea civilă și explicând dreptul

părții de a formula pretențiile corespunzătoare în cadrul procedurii civile, a

subliniat faptul că anume instanței civile îi revine obligația de a determina persoana

răspunzătoare de repararea prejudiciului, inclusiv a indicat că reclamanta nu a

probat, la acea etapă, cuantumul despăgubirii pretinse. Astfel, prin decizia

respectivă nu a fost determinată nici persoana obligată la plata despăgubirii,

precum nici cuantumul acesteia.

În circumstanțele date instanța de fond a reținut că prevederile art.28 alin. (1)

din Legea nr. 414 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, nu erau aplicabile imediat după emiterea decizia

Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2017.

Conform deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2017, cât și potrivit

pretențiilor reclamantei Viorica Grecu, expuse în procedura anterioară, nu a fost

identificată expres obligațiunea SA „Moldasig” la plata despăgubirii, însăși

reclamanta a formulat pretențiile față de SRL „Vadnatcom”, SA „Moldasig” și

Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule, iar conform solicitărilor nu a

individualizat pretențiile per fiecare participant în mod separat, ceea ce implică

aspectul litigios a pretențiilor, iar instanța urma să identifice atât persoana ce va

răspunde la plata despăgubirii, precum și va determina inclusiv cuantumul

despăgubirii.

Instanța de fond a reținut că, obligațiunea SA „Moldasig” la plata despăgubirii

a intervenit prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 23 februarie 2018, devenind

definitivă și executorie abia la data de 17 septembrie 2019.

Astfel, în condițiile în care obligația SA „Moldasig” a devenit exigibilă la 17

septembrie 2019, iar creditorul a înaintat spre executare documentul executoriu la

22 noiembrie 2019, întru încasarea sumei și neformulând o pretenție de executare

benevolă a obligației de către SA „Moldasig”, în termenul instituit de către

executorul judecătoresc a fost efectuată plata, iar pârâtul nu s-a aflat în întârziere.

Cu referire la pretenția privind penalitatea legală pentru întârzierea plăților

despăgubirilor, conform prevederilor art. 6 alin. (6) din Legea cu privire la asigurări

nr. 407 din 21.12.2006, instanța de fond a reiterat că, obligația SA „Moldasig” de

plată a despăgubirii a intervenit conform hotărârii Judecătoriei Strășeni din

23.02.2018, devenită executorie și definitivă la 17 septembrie 2019, or, este evident

că până la data respectivă nu exista obligația asigurătorului SA „Moldasig” la plata

despăgubirii, inclusiv ținând cont de faptul că Viorica Grecu a formulat pretenții și

față de SRL „Vadnatcom” și BNAA.

Însăși Grecu Viorica a formulat pretenții față de mai mulți pârâți, indicându-i

pe toți drept răspunzători pentru repararea prejudiciului, inclusiv contestând sub

acest aspect și hotărârea Judecătoriei Strășeni din 23 februarie 2018 și respectiv,

nu se poate pune în seama SA „Moldasig” obligația de plată a penalității de

întârziere.

Instanța de fond a conchis că, la intentarea procedurii de executare a

hotărârilor judecătorești, SA „Moldasig” și-a executat obligația de plată benevol,

conform încheierii executorului judecătoresc, prin urmare nu se atestă temeiuri de

a pune în seama acestuia și obligația de plată a penalității de întârziere.

4

Nefiind de acord cu hotărârea instanței, la 28 februarie 2022, Grecu Viorica,

reprezentată de avocatul Crivenco Roman a declarat apel solicitând casarea

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 februarie 2022, și emiterea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2022, s-a respins apelul

declarat de Grecu Viorica, reprezentată de avocatul Crivenco Roman și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 22 februarie 2022.

La 28 martie 2023, Grecu Viorica, reprezentată de avocatul Crivenco Roman

a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2022,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond, și emiterea unei hotărâri de admitere a acțiunii.

Drept temei de recurs a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. a) și c), alin.(4)

din Codul de procedură civilă.

În motivare a invocat că, soluția instanței de apel este neîntemeiată și cu

aplicarea eronată a normelor de drept material.

Instanța de apel nu a oferit o apreciere proprie circumstanțelor spetei,

reproducând echivoc afirmațiile pârâtei, subminând astfel interesele și drepturile

Vioricăi Grecu.

Instanța de apel nu a analizat toate circumstanțele cazului si greșit a ajuns la

concluzia că obligația de plată a SA „Moldasig” a intervenit după emiterea hotărârii

Judecătoriei Strășeni din 23 august 2018.

SA „Moldasig” nu poate fi exonerată de răspundere pentru achitare cu

întârziere a sumelor datorate din motiv că instanța de apel nu s-a expus asupra

cuantumului despăgubirilor, deoarece aceasta cunoștea că urmează să achite

despăgubiri.

Recurentul a susținut că deși instanțele ierarhic inferioare au analizat normele

legale care au stat la baza înaintării acțiunii, concluziile trase sunt eronate și

constatările neargumentate.

Totodată, instanțele au ignorat faptul că prin referința depusă SA „Moldasig”

a recunoscut parțial acțiunea.

În opinia recurentului litigiul a fost examinat superficial și subiectiv, fiind

ignorate argumentele prezentate de către reclamantă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 10 noiembrie 2022.

Potrivit informației de la fila dosarului 174, instanța de apel a comunicat

reprezentantului recurentului decizia motivată la 28 ianuarie 2023, respectiv, cererea

de recurs declarată la 28 martie 2023, este depusă în termenul prevăzut de art.434

din Codul de procedură civilă.

Curtea Supremă de Justiție, la 10 mai 2023, a expediat în adresa intimaților

copia recursului declarat de Grecu Viorica, reprezentată de avocatul Crivenco

Roman, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

5

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat

de Grecu Viorica, reprezentată de avocatul Crivenco Roman a fost depus până la

data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie

2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

6

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Grecu Viorica,

reprezentată de avocatul Crivenco Roman, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Grecu Viorica, reprezentată de

avocatul Crivenco Roman.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Aliona Donos

Ion Malanciuc

7