2r-270/23 — incasarea pensiei si stabilirea paternitatii

Dosarul nr. 2r–270/23

2-22019799-01-2r-21062023

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Central (jud. V. Craveț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

D E C I Z I E

30 august 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători - Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând recursul declarat de către Pleșca Nicolai,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iepure

Nicolae, în interesele minorei XXX, împotriva lui Pleșca Nicolae cu privire

stabilirea paternității copilului minor și încasarea pensiei,

împotriva încheierii din 17 mai 2023 a Curții de Apel Bălți, prin care

apelantului Nicolae Pleșca i-a fost restituită cererea de apel declarată împotriva

hotărârii din 22 martie 2022 a Judecătoriei Drochia, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 10 februarie 2022 Nicolae Iepure, în interesele minorei XXX, a înaintat

cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Pleșca, prin care a solicitat să

fie stabilit Nicolae Pleșca ca tată biologic al copilului XXX, de fiica minoră a

reclamantului XXX, cu înregistrarea acestuia în adeverința de naștere la rubrica

„tata”, încasarea forțată în beneficiul XXX din contul lui Nicolae Pleșca a pensiei de

întreținere a copilului minor XXX, în sumă bănească fixă în mărime de 850 de lei

lunar, începând cu data înaintării acțiunii în judecată și până la împlinirea

majoratului de către copil sau schimbarea materială a părților.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central, din 22 martie 2023,

acțiunea civilă a fost admisă integral.

S-a constatat paternitatea lui Pleșca Nicolae, în privința copilului XXX.

S-a efectuat înscrierea în actul de naștere al copilului XXX, la rubrica

„Părinții”, în calitate de tată a lui Pleșca Nicolae.

S-a încasat de la Pleșca Nicolae (în prezent fiind deținut în Penitenciarul nr. 6

Soroca), în beneficiul XXX, pensia pentru întreținerea copilului minor, XXX, în

sumă bănească fixă în mărime de 850 de lei lunar, începând cu 10 februarie 2022,

pînă la majoratul copilului sau modificării stării materiale a părților.

S-a încasat de la Pleșca Nicolae (în prezent fiind deținut în Penitenciarul nr. 6

Soroca), în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 306 de lei.

1

S-a dispus expedierea copiei autentificate a hotărârii irevocabile, în timp de 5

zile Serviciului Stării Civile Drochia, pentru a se efectua modificările ulterioare în

actul de naștere a copilului, în rubrica „date despre tata”.

La 28 aprilie 2023, Pleșca Nicolae a depus cerere de apel nemotivată, fără a

solicita repunerea în termen a apelului (f.d. 62-64).

Prin încheierea din 17 mai 2023 a Curții de Apel Bălți, a fost restituită

apelantului Nicolae Pleșca cererea de apel declarată împotriva hotărârii din 22 martie

2022 a Judecătoriei Drochia, sediul Central (f.d. 67).

La data de 06 iunie 2023, Pleșca Nicolae a declarat recurs împotriva încheierii

instanței de apel, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea integrală a încheierii

recurate, cu emiterea unei decizii, prin care să fie remisă cauza spre rejudecare

pentru soluționarea cererii de apel, la etapa primirii cererii de apel (f.d.70-76).

În motivarea recursului a indicat că, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată

la data de 22 martie 2023 și comunicată lui Pleșca Nicolae la data de 07 aprilie 2023.

Consideră că termenul de 30 de zile se calculează din data comunicării hotărârii.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că, încheierea Curții de Apel Bălți

a fost pronunțată la 17 mai 2023, dar recepționată de către Pleșca Nicolae la 26 mai

2023, fapt confirmat prin avizul de recepție, anexat la materialele cauzei (f.d. 69).

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că

recurentul Pleșca Nicolae s-a conformat prevederilor legale și declarând recursul la

06 iunie 2023, a acționat în interiorul termenului legal.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea pârților.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

dosarului și prevederile legale aplicabile speței, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Pleșca Nicolae, urmează a fi

respins, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Potrivit art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămâne irevocabilă din

momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Conform art. 10 alin. (1) și (2) al Codului de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sânt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire

sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

Potrivit art.236 alin.(5) lit.b) al Codului de procedură civilă, instanța de

judecată va întocmi hotărârea integrală dacă: b) participanții la proces, în termen de

2

30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, depun cerere de apel.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, norma

citată prevede în mod imperativ momentul începerii curgerii termenului de declarare

a apelului, și anume data pronunțării dispozitivului hotărârii.

După cum denotă materialele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei

Drochia, sediul Central, a fost pronunțat la 22 martie 2023, prin urmare termenul de

declarare a apelul a expirat la data de 21 aprilie 2023.

Ținând cont de normele legale relevante și de faptul că Pleșca Nicolae a depus

cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe, la 28 aprilie 2023, termenul limită

fiind 21 aprilie 2023, Completul Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de

apel just a stabilit că Pleșca Nicolae a declarat apelul cu încălcarea termenului

prevăzut de art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă. Or, din interpretarea

corectă a prevederilor normei legale citate, se deduce că termenul de declarare a

apelului curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că termenul

stabilit de lege pentru exercitarea căii de atac (apelul) se calculează exclusiv din

momentul pronunțării dispozitivului hotărârii, iar în cazul în care participantul la

proces, la caz Pleșca Nicole, a omis acest termen, urma să invoce motivele omiterii

(comunicarea defectuoasă a actului de procedură, recepționarea cu întârziere a

hotărârii) într-o eventuală cerere de repunere în termen și expres să solicite acest

fapt.

Or, conform art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă, repunerea în

termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de

art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care

efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților

la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu

împiedică soluționarea repunerii în termen.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care

nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele

respective etc.).

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că în speță, Pleșca

Nicole, deși a declarat apel peste termenul prevăzut de lege, nu a solicitat repunerea

în termen, considerând existența unei prezumții de prelungire a termenului de atac,

în cazul comunicării cu întârziere a hotărârii.

Completul Curții Supreme de Justiție decelează că recurentul Pleșca Nicole

3

eronat a interpretat prevederile art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

precum că norma enunțată îi oferă dreptul de a depune cererea de apel în termen de

30 de zile de la data în care i-a fost comunicată hotărârea primei instanțe. Or, norma

legală invocată prevede termenul de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut

sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de

procedură, pentru depunerea unei cereri de repunere în termenul de atac, dar nu

însăși a cererii de apel.

Mai mult, din textul recursului rezultă că recurentul a cunoscut despre hotărârea

instanței de fond la data de 07 aprilie 2023, însă a depus cererea de apel la data de

28 aprilie 2023, peste termenul prevăzut de lege.

Completul Curții Supreme de Justiție subliniază că în materie civilă CEDO nu

garantează un drept de recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a

admisibilității acestuia face incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Erik

ØVLISEN vs. Danemarca, hotărârea din 30 august 2006, sau Kukkonen vs. Finlanda

(nr. 2), hotărârea din 13 ianuarie 2009, § 24).

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului. Garantând pârților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să

hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1

acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o

instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât

dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, Tinnelly & Sons Ltd and

Others și McElduff and Others vs. the United Kingdom, hotărârea din 10 iulie 1998).

La aspectul dat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că

certitudinea legală impusă regulilor procedurii civile, în calitate de condiție sine qua

non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile apelantului, cât și ale intimatului,

astfel instanța de judecată nefiind în drept de a substitui voința legislatorului

materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării litiganților

de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către aceștia a efectelor

legale.

Completul Curții Supreme de Justiție reiterează prevederile art. 56 alin. (3) al

Codului de procedură civilă, potrivit căruia, participanții la proces sunt obligați să

se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de

aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile

prevăzute de legislația procedurală civilă.

Jurisprudența CtEDO accentuează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA

Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz, soluția instanței de apel

este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6

CEDO, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

apelului, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de

4

atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod

principiul securității raporturilor juridice.

Reținând circumstanțele cauzei expuse și normele legale citate supra,

Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că cererea de recurs

împotriva încheierii din 17 mai 2023 a Curții de Apel Bălți, urmează a fi respinsă.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Pleșca Nicolae.

Se menține încheierea din 17 mai 2023 a Curții de Apel Bălți emisă în cadrul

cauzei civile, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iepure Nicolae,

în interesele minorei Iepure Cristina, împotriva lui Pleșca Nicolae cu privire

stabilirea paternității copilului minor și încasarea pensiei.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

5