2ra-419/23 — incasarea sumei, dobinzii de intirziere si a cheltuielilor de judecata

2ra-419/23 — incasarea sumei, dobinzii de intirziere si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-419/23

2-21067519-01-2ra-20032023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cotruță, I. Țurcan, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

30 august 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cupeț Igor,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Cupeț Igor

împotriva Băncii Comerciale „Victoriabank” Societate pe Acțiuni cu privire la

încasarea sumei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 05 mai 2021, Cupeț Igor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Băncii Comerciale „Victoriabank” Societate pe Acțiuni (în continuare

BC „Victoriabank” SA) cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată (f.d. 4-15 vol. II).

În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că de către Tribunalul Ialomița,

prin încheierea din 14 iunie 2017 a fost deschisă procedura generală de insolvență

a debitoarei, SRL „Chemgas Holding Corporation”, cu sediul în Slobozia, județul

Ialomița, fiind desemnat administrator judiciar SRL „Expert Insolvență”, cu sediul

în municipiul Deva, județul Hunedoara.

Reclamantul a invocat că la 03 iunie 2019, între Cupeț Igor, în calitate de

comisionar, și SRL „Chemgas Holding Corporation”, în calitate de comitent, a fost

încheiat contractul de comision nr. 455, având ca obiect intermedierea de către

Cupeț Igor a încheierii de către SRL „Chemgas Holding Corporation” a unui

contract de furnizare de gaze naturale cu Gazprom sau cu o societate trader

nominalizată de Gazprom, respectiv Imex Oil Limited.

Reclamantul a susținut că, potrivit contractului de comision menționat, acesta

avea obligația de a determina încheierea contractului între comitent și Gazprom sau

o companie trader nominalizată de Gazprom, respectiv Imex Oil Limited, doar dacă

prețul de achiziție al gazelor naturale este justificat economic pentru comitent. Iar,

SRL „Chemgas Holding Corporation” avea obligația de a-i achita lui Cupeț Igor

un comision prevăzut de contractul de comision nr. 455 din 03 iunie 2019, și anume

un comision de 17 USD/1.000 metri cubi de gaze naturale efectiv livrate, care se

1

plătește în termen de 10 zile de la data încheierii procesului-verbal. De asemenea,

potrivit aceluiași contract, pentru fiecare lună de consum efectiv de gaz natural se

întocmește un proces-verbal de realizare a contractului, prin care se stabilește

comisionul datorat.

Reclamantul a notat că la 27 iunie 2019 între Imex Oil Limited, în calitate de

vânzător, și SRL „Chemgas Holding Corporation”, în calitate de cumpărător, a fost

încheiat contractul de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, potrivit căruia

vânzătorul s-a obligat să vândă, iar cumpărătorul, să cumpere o cantitate de

190.000.000 m3 de gaz natural, în perioada 0l iulie - 01 octombrie 2019 inclusiv,

prețul de vânzare fiind stabilit la 169 USD.

Reclamantul a indicat că, potrivit contractului de comision nr. 455 din 03 iunie

2019, între Cupeț Igor și SRL „Chemgas Holding Corporation” au fost semnate

procesele-verbale privind consemnarea cantității de gaz livrată și efectiv

consumată, pentru fiecare lună, precum și calculul cuantumului comisionului

datorat de SRL „Chemgas Holding Corporation”. Astfel, lui Cupeț Igor i se cuvine

cu titlu de comision suma de 57557,59 USD, conform procesului-verbal din 14

august 2019, suma de 627682,29 USD, conform procesului-verbal din 12

septembrie 2019, suma de 555639,73 USD, conform procesului-verbal din 04

octombrie 2019 și suma de 687957,97 USD, conform procesului-verbal din 30

octombrie 2019.

Reclamantul a subliniat că, în scopul achitării parțiale a comisionului în

mărime totală de 1929017,58 USD, SRL „Chemgas Holding Corporation”, prin

instrucțiunea de plată nr. 1755 din 30 octombrie 2019, a autorizat S.C. A.E.P.

Giurgiu Port S.A., România, să efectueze o plată în cuantum de 1000000 USD către

Igor Cupeț, în contul dolari, deschis la BC „Victoriabank” SA, reprezentând un

„comision conform contractului nr. 455/03.06.2019”.

Reclamantul a susținut că în urma instrucțiunii de plată nr. 1755 din 30

octombrie 2019, emisă de SRL „Chemgas Holding Corporation” către S.C. A.E.P.

Giurgiu Port S.A., la 30 octombrie 2019, SRL „North Chemical Complex” a

autorizat, în calitate de plătitor, un ordin de plată în mărime de 1000000 USD

pentru Igor Cupeț, în calitate de beneficiar, din contul plătitorului deschis la Banca

Comercială Română din România, în contul beneficiarului deschis la BC

„Victoriabank” SA.

Cupeț Igor a specificat că ordinul de plată menționat a fost executat de către

Banca Comercială Română la aceeași dată – 30 octombrie 2019, fiind primit de

către BC „Victoriabank” SA la 31 octombrie 2019. Deși, BC „Victoriabank” SA a

atribuit la data valutei data de 31 octombrie 2019, neîntemeiat a refuzat să pună la

dispoziția beneficiarului suma. Mai mult, BC „Victoriabank” SA a dispus

restituirea neautorizată de către beneficiarul, Igor Cupeț, a sumei ordinului de plată

către plătitorul SRL „North Chemical Complex”, România.

Reclamantul a consemnat că, în perioada 24 octombrie 2019 - 06 noiembrie

2019, între acesta, și reprezentantul pârâtei, Diana Donciu, a fost purtată

corespondența prin intermediu poștei electronice. Însă, deși la 31 octombrie 2019

a transmis BC „Victoriabank” SA toate actele solicitate, întru justificarea

transferului mijloacelor bănești, pârâta a dispus, nefiind autorizată de către

2

beneficiarul, Igor Cupeț, restituirea mijloacelor bănești menționate înapoi

plătitorului.

A remarcat că, la 04 decembrie 2019, s-a adresat cu o sesizare către BC

„Victoriabank” SA, prin care a solicitat dispunerea măsurii remedierii, însă pârâta

a refuzat în satisfacerea cerințelor reclamantului, motivând restituirea prin faptul

că informația primită „nu a făcut posibilă identificarea și înțelegerea scopului și

naturii tranzacției.

Reclamantul a subliniat că prin acțiunile ilegale ale BC „Victoriabank” SA,

inclusiv prin refuzul neîntemeiat de a credita contul său bancar, dânsul în mod

direct a fost prejudiciat cu suma de 1000000 USD, mijloace financiare obținute în

mod legal și transparent, care îi aparțin cu drept de proprietate.

Reclamantul a comunicat că pentru soluționarea situației create s-a adresat

Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, care a menționat

că este în imposibilitate de a obliga pârâta să înceteze practicile comerciale

incorecte, cât timp ele nu au fost constatate.

Astfel, în scopul rezolvării pe cale amiabilă a litigiului apărut, s-a adresat BC

„Victoriabank” SA cu o cerere prin care a solicitat achitarea benevolă, în termen

de 10 zile bancare din momentul recepționării cererii, a prejudiciului patrimonial,

însă BC „Victoriabank” SA a refuzat în satisfacerea cerințelor înaintate.

Suplimentar, reclamantul a menționat că BC „Victoriabank” SA nu avea

dreptul de a dispune cu privire la suma din ordinul de plată, fără exprimarea de

consimțământ prealabilă, univocă și expresă a reclamantului, Igor Cupeț, deoarece

aceasta nu era proprietara sumei de bani, ci doar un prestator de servicii de plăți.

Mai mult, BC „Victoriabank” SA a dispus rezilierea unilaterală a contractului cadru

încheiat cu Igor Cupeț și blocarea tuturor conturilor deschise pe numele acestuia.

Prin urmare, reclamantul a notat că BC „Victoriabank” SA este unica răspunzătoare

față de Igor Cupeț, în calitate de beneficiar al plății în cuantum de 1000000 dolari

USD.

Reclamantul a calculat dobânda de întârziere pentru neexecutarea obligației

Băncii pentru perioada 01 noiembrie 2019 – 04 mai 2021 în mărime de 139660,27

USD.

Reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în baza

prevederilor Legii nr. 114 din 18 mai 2012 cu privire la serviciile de plată și moneda

electronică, Legii nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor,

prevederile art. 19, 774- 776, 858, 874, 901, 934, 942, 1998 Codul civil.

Prin urmare, reclamantul, Igor Cupeț a solicitat încasarea din contul BC

„Victoriabank” SA a sumei de 1000000 SUA, dobânda de întârziere în mărime de

139660,27 SUA și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 11 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Cupeț Igor

împotriva BC „Victoriabank” SA cu privire la încasarea sumei, dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată (f.d. 86, 95-104 vol. II).

La 13 mai 2022, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din Codul de

procedură civilă, Cupeț Igor, reprezentat de avocatul Sîrbu Ion, a declarat apel

împotriva hotărârii din 11 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 88-

89 vol. II).

3

De asemenea, la 10 iunie 2022, în interiorul termenului prevăzut la art. 362

din Codul de procedură civilă, Cupeț Igor a declarat apel împotriva hotărârii din 11

mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 93-94 vol. II).

Prin decizia din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel depusă de avocatul Sîrbu Ion, în interesele lui Cupeț Igor, și cererea

de apel declarată de Cupeț Igor personal și s-a menținut hotărârea din 11 mai 2022

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 210-227 vol. II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, concluzia instanței de

judecată privind respingerea acțiunii este întemeiată. Astfel, din înscrisurile anexate,

instanța de apel a constatat că la 03 iunie 2019, între reclamantul, Cupeț Igor, în

calitate de comisionar, și SRL „Chemgas Holding Corporation”, în calitate de

comitent, a fost încheiat contractul de comision nr. 455, având ca obiect

intermedierea de către Cupeț Igor a încheierii de către SRL „Chemgas Holding

Corporation” a unui contract de furnizare de gaze naturale cu Gazprom sau cu o

societate trader nominalizată de Gazprom, respectiv Imex Oil Limited, doar dacă

prețul de achiziție al gazelor naturale este justificat economic pentru comitent.

Instanța de apel a notat că potrivit contractului de comision menționat, în

sarcina reclamantului revenea obligația de a determina încheierea contractului între

comitent și Gazprom sau o companie trader nominalizată de Gazprom, iar obligația

comitentului, SRL „Chemgas Holding Corporation” ținea de plata unui comision în

mărime de 17 USD/1000 metri cubi de gaze naturale efectiv livrate, care urma a fi

efectuată în termen 10 zile de la data încheierii procesului-verbal.

În continuare, materialele cauzei atestă că, la 27 iunie 2019, între Imex Oil

Limited, în calitate de vânzător, și SRL „Chemgas Holding Corporation”, în calitate

de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a gazelor naturale,

potrivit căruia vânzătorul s-a obligat să vândă, iar cumpărătorul, să cumpere, o

cantitate de 190000000 m3 de gaz natural, în perioada 01 iulie - 31 octombrie 2019

inclusiv, prețul de vânzare fiind stabilit la 169 USD/1000 m3. Iar, potrivit

proceselor-verbale din 14 august 2019, 12 septembrie 2019, 04 octombrie 2019, 30

octombrie 2019, semnate de către SRL „Chemgas Holding Corporation” și Cupeț

Igor, s-a convenit că au fost livrate și efectiv consumate în perioada contractată

cantitatea de gaze naturale pentru care comisionarului, Cupeț Igor, i se cuvine cu

titlu de comision următoarele sume: 57557,59 USD, 627682,29 USD, 555639,73

USD, 687957,97 USD.

Instanța de apel a reținut că la materialele dosarului a fost prezentată cererea de

plată, datată cu 30 octombrie 2019, semnată de către administratorul special al SRL

„Chemgas Holding Corporation”, adresată „AEP SA”, cu referire la contractul de

vânzare-cumpărare nr. 100/11.10.2019, prin care solicită efectuarea în numele celui

din urmă a unei plăți ce reprezintă comisionul conform contractului nr. 455 din

03.06.2019, în sumă de 1000000 USD către Igor Cupeț, însă cererea de plată a fost

efectuată de SRL North Chemical Complex”, România, fiind executată de către

Banca Comercială Română.

Întru justificarea și clarificarea circumstanțelor vizavi de persoana care a

efectuat plata în mărime de 1000000 USD, reclamantul a prezentat următoarele

înscrisuri: extrasul din Oficiul Național al Registrului Comerțului (România) potrivit

căruia „A.E.P. Giurgiu Port” SA este asociat unic al SRL „North Chemical

4

Complex”; contractul de finanțare nr. 64 din 14 mai 2019 încheiat între „A.E.P.

Giurgiu Port” SA, având calitatea de creditor, și SRL „North Chemical Complex”,

având calitatea de debitor, completat prin actele adiționale nr. 1 din 01 iulie 2019 și

nr. 2 din 14 iulie 2019, prin care SA „A.E.P. Giurgiu Port” s-a obligat să finanțeze

SRL „North Chemical Complex” cu suma totală de 40388.00 RON; contractul de

vânzare-cumpărare uree nr. 100 din 11 octombrie 2019 încheiat între SRL „Chemgas

Holding Corporation” și SA „A.E.P. Giurgiu Port”; contractul de prestări

servicii/procesare din 22 aprilie 2019 încheiat între SRL „Chemgas Holding

Corporation” și SRL „North Chemical Complex”.

Instanța de apel a menționat că, în vederea primirii mijloacelor bănești, Cupeț

Igor a deschis pe numele său un cont curent bancar la BC „Victoriabank” SA, pentru

a-i fi pusă la dispoziție suma plății în mărime de 1000000 USD. Astfel, pârâtă a

inițiat procedurile pentru obținerea informației în privința tranzacției respective,

inclusiv prin purtarea corespondenței de către angajații băncii cu reclamantul.

Totodată, suma transferului nu a fost reținută de bancă pe conturile sale, fiind

refuzată în cele din urmă, cu restituirea mijloacelor bănești în adresa plătitorului SRL

„North Chemical Complex” la 08 noiembrie 2019.

Analizând suportul probatoriu, instanța de apel a conchis că concluzia instanței

ierarhic inferioare privind respingerea acțiunii înaintate de Cupeț Igor este

întemeiată, întrucât în cadrul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine că BC

„Victoriabank” SA a acționat în strictă conformitate cu legislația.

Instanța de apel a constatat că, la caz, BC „Victoriabank” SA s-a condus anume

de normele respective, iar având în vedere că apelantul nu a putut explica scopul și

natura tranzacției, banca era obligată să nu efectueze tranzacția privind înscrierea

sumei de 999992 USD în contul reclamantului și respectiv, a încetat relația de afaceri

cu acesta.

Instanța de apel a notat că deși apelantul pretinde că banca nu a respectat

prevederile Legii cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării

terorismului nr. 308 din 22 decembrie 2017 la procesarea tranzacției și că urma a fi

creditat contul său, cu indisponibilizarea mijloacelor, la caz, Cupeț Igor nu a

demonstrat nici o încălcare a normelor citate și nu aduce în susținerea argumentelor

sale decizia corespunzătoare organelor de control. Mai mult, obiectul acțiunii nu

vizează raporturile dintre bancă și organul de control, ci dintre bancă și însuși

reclamant.

La fel, instanța de apel a considerat că sunt neîntemeiate alegațiile apelantului

cu privire la raportarea tranzacției ca suspectă și completarea formularului special,

remis în adresa SPCSB. Or, aceste raporturi nu doar că nu au fost încălcate, dar și

sunt în afara obiectului de examinare dedus instanței.

Instanța de apel a notat că în contextul în care banca a acționat în conformitate

cu prevederile legale și CGA, nu poate surveni răspunderea pentru refuzul de a

efectua tranzacția, prin urmare, instanța de fond corect a observat că prevederile art.

70 alin. (1) și (7) din Legea nr. 114/2012 nu sunt aplicabile cazului.

De asemenea, instanța de apel a indicat asupra faptului că prestatorul de servicii

de plată al beneficiarului plății poartă răspundere în fața beneficiarului plății pentru

executarea corectă a operațiunii de plată. Iar, la caz, banca nici nu a executat

tranzacția și a refuzat executarea operațiunii de plată, cu restituirea în adresa

5

plătitorului a sumei de 1000000 USD. Mai mult, prestatorul de servicii de plată este

responsabil în fața beneficiarului plății, cu excepția cazurilor prevăzute de art.56

alin.(l), art.69 alin.(2)-(4) și art.73 din Legea nr. 114/2012. Or, la caz, este aplicabil

art. 73 din legea nominalizată.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiată critica apelantului Cupeț Igor referitor

la tratarea de către pârâtă a tranzacției de 1000000 USD ca fiind una suspectă. Or,

aceasta este o chestiune de apreciere personală a băncii, iar în condițiile în care banca

nu a fost convinsă pe marginea caracterului legal al tranzacției, avea tot dreptul în

temeiul Legii nr. 308 din 22 decembrie 2017 și reieșind din Condițiile generale de

afaceri ale BC „Victoriabank” SA aplicabile persoanelor fizice (CGA-v.1),

prezumate a fi acceptate de client, să refuze efectuarea tranzacției.

Astfel, indiferent de aprecierea, mai mult sau mai puțin obiectivă a băncii, pe

marginea justificării de către apelant a notei de plată efectuată de către terța persoană

pe numele său, prima este în drept de a refuza să efectueze operațiunea dispusă de

client, inclusiv, să înceteze relația de afaceri cu clientul în cazurile prevăzute de

CGA-v.1, în cazul în care nu este respectată politica băncii și în cazurile în care

banca decide astfel din perspectiva politicii sale comerciale, fapt stabilit la pct. 2.2.3.

lit. b) din CGA-v.1. Mai mult, din conținutul pct. 1.4.5. al CGA-v.1 rezultă că la

efectuarea oricărei operațiuni prin conturi, care poate genera suspiciuni, banca este

în drept să ia toate măsurile impuse de legislația aplicabilă, fără a fi obligată, în nici

o situație, la acordarea de despăgubiri, dacă prin măsurile impuse de aplicarea

legislației în vigoare s-ar aduce prejudicii de orice fel clientului/altor persoane.

În același context, instanța de apel a indicat că nu poate fi reținută incidența

celorlalte prevederi ale Legii nr. 114 din 18 mai 2012 cu privire la serviciile de plată

și moneda electronică, la care a făcut referire apelantul Cupeț Igor.

Mai mult, instanța de apel a relevat că potrivit suportului probator, se atestă că

reclamantul Cupeț Igor, în calitate de creditor, s-a adresat administratorului judiciar

SRL „Expert Insolvență”, cu o cerere de „înscriere în planul de distribuire a sumelor

obținute din lichidarea debitorului, a creanței curente în sumă totală de 1929017,58

USD. Respectiv, în baza sentinței civile din 29 mai 2020, pronunțată de Tribunalul

Ialomița, Secția Civilă, a fost admisă cererea de plată formulată de Cupeț Igor

împotriva pârâtei SRL „North Chemical Complex”, cu obligarea ultimei la plata

sumei de 1929017,58 USD, sumă care cuprinde și suma de 1000000 USD pretinsă

de la pârâtă în prezenta cauză.

Reieșind din faptul că pretenția de bază a fost respinsă, instanța de apel a

conchis că întemeiat a fost respinsă și pretenția privind încasarea dobânzii de

întârziere în mărime de 139660,27 USD.

La 03 martie 2023, Cupeț Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii (f.d. 1-18 vol. III).

În motivarea recursului, suplimentar celor indicate în cererea de chemare în

judecată, recurentul a menționat că decizia din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârea din 11 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, sunt

ilegale și pe cale de consecință urmează a fi casate.

Recurentul a menționat că decizia instanței de apel nu conține niciun argument

pertinent, convingător, cu privire la decizia adoptată de respingere a apelurilor și

6

menținere a hotărârii primei instanțe, fapt contrar principiului controlului ierarhic

superior în virtutea caracterului devolutiv al apelului. Instanța de apel a apreciat

eronat circumstanțele de fapt, probele administrate, precum eronat a interpretat și

aplicat normele de drept aplicabile speței. Instanțele inferioare nu au aplicat art. 130

din Codul de procedură civilă.

Recurentul a subliniat că au fost prezentate probe suficiente, pertinente și

concludente, pe măsură să dovedească arbitrariul în acțiunile băncii și implicit

vinovăția în cauzarea prejudiciului recurentului, în mărimea solicitată în speță.

Recurentul a menționat că instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au

constatat, că prin calificarea tranzacției drept suspectă, BC „Victoriabank” SA nu a

încălcat legislația în vigoare a Republicii Moldova. Or, ca urmare a prezentării de

către Cupeț Igor a tuturor actelor invocate în prezenta speță, care clarifică pe deplin,

fără dubii de interpretare, sensul și natura tranzacției, banca nu avea nici un motiv

să califice respectiva tranzacție drept suspectă.

Recurentul a comunicat că, la data de 08 noiembrie 2019, de către intimată a

fost luată în mod unilateral decizia de a refuza tranzacția de înscriere a fondurilor

bănești în contul lui Cupeț Igor și suma de 1000000 USD a fost returnată băncii

plătitoare, justificând aceasta prin faptul că, Cupeț Igor ar fi solicitat restituirea

mijloacelor financiare către plătitor. Această afirmație este contrară declarația lui

Doni Vadim, responsabil AML în cadrul BC „Victoriabank” SA, dată în cadrul

audierii la Centrul Național Anticorupție la data de 04 decembrie 2020.

De asemenea, recurentul a invocat că decizia recurată este întemeiată pe

interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor Legii nr. 548 din 21 iulie 1995 cu

privire la Banca Națională a Moldovei, ale Legii nr. 202/2017 privind activitatea

băncilor, ale Politicii de supraveghere a sistemului de plăti în Republica Moldova,

aprobată prin HCE al BNM nr. 299 din 27 octombrie 2016, respectiv ale Legii nr.

308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și

finanțării terorismului. Mai mult, instanța de apel, analogic instanței de fond, afirmă

că dispozițiile art. 70 din Legea nr. 114/2012 nu ar fi aplicabile în litigiul dedus

judecății.

Recurentul a subliniat că, în speță existau deja exprimarea consimțământului

de către plătitor și principiul irevocabilității. Însă, banca B, prin acțiunile sale a

efectuat o imixtiune in afacerile private a lui Cupeț Igor, SRL „Chemgas Holding

Corporation” și SA „A.E.P. Giurgiu Port”, fapt contrar prevederilor exhaustive ale

normei de drept prevăzute de art. 1 alin. (1) din Codul civil.

Recurentul a invocat că prestatorul de servicii de plată, după primirea

fondurilor, a fost obligat prin lege, să execute prevederile din art. 64 alin. (2) și art.

67 alin. (2) din Legea nr. 114 din 18 mai 2012 cu privire la serviciile de plată și

moneda electronică. Respectiv, prestatorul de servicii de plată poartă răspundere în

fața beneficiarului plății pentru neexecutarea corectă a operațiunii de plată în

conformitate cu legislația în vigoare.

De asemenea, recurentul a menționat că banca a aplicat eronat cerințele

legislației cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării

terorismului în raportul cu Cupeț Igor. Or, nu există temei ca BC „Victoriabank” SA,

în calitate de entitate raportoare, să fie obligată să nu efectueze nicio activitate sau

tranzacție, inclusiv printr-un cont de plăți, să nu stabilească nicio relație de afaceri

7

ori să înceteze o relație de afaceri existentă, din motiv că aceasta nu a efectuat

măsurile de precauție privind clientul Cupeț Igor, însă intimata a încălcat sau a

aplicat eronat prevederile art. 5 alin. (2) lit. c) și lit. d) din Legea nr. 308/2017 cu

privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.

Suplimentar, recurentul a notat că de către instanța de apel i-a fost încălcat în

mod direct dreptul la apărare. Or, în ședința din 06 decembrie 2022, recurentul Igor

Cupeț a comunicat instanței faptul, că avocatul său este antrenat în altă ședință de

judecată, în sediul Curții de Apel, et. 2, sala 6, fixată în prealabil cu coordonarea

agendei acestuia. Astfel, a solicitat dispunerea unei întreruperi cu fixarea ședinței de

examinare a cauzei în aceiași zi, dar mai târziu, după finisarea de către avocatul său

a ședinței în completul specializat în contencios administrativ, sala nr. 6. Totodată, a

insistat asupra acestui fapt, comunicând că nu poate examina cauza în lipsa

apărătorului său, deoarece el personal nu cunoaște legea și nu se poate expune asupra

cauzei, raționament din care a și angajat un avocat. La caz, instanța de apel a respins

cererea respectivă și a purces la examinarea cauzei în lipsa avocatului acestuia.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 06 decembrie 2022.

La 10 ianuarie 2023, prin intermediul poștei electronice, copia deciziei din 06

decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa participanților

la proces, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică (f.d. 228 vol. II).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Cupeț Igor, la 03 martie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de

lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 22 martie 2023, a expediat în adresa intimatei

BC „Victoriabank” SA, copia recursului declarat de Cupeț Igor, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire și avizul de recepție, anexate la materialele dosarului (f.d. 31, 33 vol. III).

La data de 28 aprilie 2023, prin intermediul poștei electronice, BC

„Victoriabank” SA, reprezentată de avocatul Efrim Oleg, a depus referință la

recursul declarat de Cupeț Igor, solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil

sau după caz, respingerea acestuia (f.d. 34-39 vol. III).

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

8

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

9

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Cupeț Igor, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cupeț Igor.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

10